#adevărul

[etnim-un-lutelfus]

Maestrul și marea.

[un-suflet-anonim]

[arhitectul]

tot timpul singur cu mine aș vrea să-l petrec singur cu tine.

@arhitectul

[crossbordercroniclesro]

Mi-am dat seama – cum să privești în putregaiul uman, dincolo de măștile afișate În vremurile acestea tulburi, mi-am descoperit o abilitate incredibilă: să văd putregaiul din interiorul oamenilor. Nu contează cât de bine își poartă cineva masca, eu pot simți mirosul de descompunere morală din spatele oricărei figuri respectabile. Aceasta nu este o simplă speculație – este o observație a…

[ciochinaflorin]

157 I 2024. A FI LUMINAT DE DUMNEZEU ÎNSEAMNĂ ȘI A AFLA ADEVĂRUL DESPRE MINE [1 Împărați 18.21] 5 Iunie 2024

157 I 2024. A FI LUMINAT DE DUMNEZEU ÎNSEAMNĂ ȘI A AFLA ADEVĂRUL DESPRE MINE I Podcast I Pasaj Biblic : I Împăraţi 18 : 21 I Meditaţii din Cuvânt I Cezareea I Reşiţa I 5 Iunie 2024 I A fi luminat de Dumnezeu înseamnă și a afla adevărul despre mine. Noi oamenii avem o foarte mare capacitate de-a ne auto-înșela. De aceea avem nevoie constant de radiografia spirituală. Iar Dumnezeu prin Duhul Sfânt…

[sgiandubh]

Savannah you are still a rude bitch. O and if you are going to make allegations, back ot up with documents, evidence. You know like marriage licenses, posts by friends, cast members, mentioning the father and husband's name in congratulations. If he's such a con, bad business person, prove it. You are the one who is making the statement, you need to provide the documents. Tell others to go look it up doesn't cut it.

Dear Savannah Anon,

I have a surprise for you, darling:

If you don't understand anything, this is normal. It was my wicked pleasure to record this in my first native language - Romanian. But since I don't suspect you do speak or understand it, I will first transcript it as is and then translate.

Sinceră să fiu, nu știu cum unii oameni nu se rușinează de propria prostie. Savannah! Nici mai mult, nici mai puțin - serios? Însă asta este, puișor și regrete eterne: după cum poți constata, ai scris din nou tâmpenii, fără să verifici. Pentru că, hai să fim măcar o dată cinstite - sunteți speriate de nu mai știți de voi de apariția mea pe ecranele ordinatoarelor voastre.

Ani de zile și cam de când cu jocul absolut murdar al unui bătrân fără minte care a jucat într-un serial SF de succes, cam pe când Mama Shipper era la liceu, v-ați permis cam orice, fericite și numaidecât consolate de liniștea consensuală și lașă a echipei de producție, a presei, a actorilor principali: am mai scris chestia asta și am să o tot scriu de câte ori am chef, până vă intră în cap. V-ați crezut apoi protejate de șmecheria la fel de fără minte a cuiva care s-a lăudat că vă denunță și apoi, din câte înțeleg, a fugit cu banii trimiși de către o mână de oameni naivi și disperați „să afle adevărul”. Și ați continuat, pentru că știți foarte bine că foarte puțină lume ar fi, în fond, dispusă să vă dea în judecată, peste mări și țări, pentru un motiv atât de pueril, expunându-și familia, viața personală și cheltuind aiurea pe avocați, expertize și așa mai departe. Asta nu înseamnă că lucrurile pe care le faceți nu se constituie într-o infracțiune, și încă una în formă continuată, cu pedepse substanțiale în mai toate sistemele de drept în care trăim: și eu, și voi. Ceea ce faceți voi se numește hărțuire, zi de zi de zi: puțină lume rezistă și, din punctul ăsta de vedere, mă tem că ați încurcat-o, fetele. Cu mine, v-ați găsit nașul, în sensul în care voi răspunde absolut de fiecare dată la porcăriile pe care le trimiteți, cu riscul de a trece drept nemernica de serviciu.

Este dreptul vostru cel mai strict să rămâneți la fel de tâmpite, chiar și în momentul în care veți vedea foarte clar că ați speculat în gol. Este dreptul meu să nu cred o silabă din câte scrieți, iar motivul pentru care nu am să dau niciodată un ban găurit pe ce spuneți, este unul foarte simplu și evident. Cum să cred ce spuneți despre doi oameni complet străini, când am văzut din prima secundă a mea în această comunitate ce tâmpenii spuneți despre mine? Pe care apropo, nu mă cheamă Savannah, dacă nu ați priceput încă chestia asta (știu vag despre cine ar fi vorba și nu, nu sunt eu, slavă Domnului!). Așa că va trebui să vă hotărâți dracului odată: ori trăiesc la Boston, ori la Sydney, ori naiba mai știe pe unde. Ori habar nu am ce spun, ori sunt o cățea brutală, ori sunt nebuna de serviciu, ori inventez. Înțelegeți măcar că prostiile astea nu fac decât să mă informeze că aveți în mod clar o problemă personală cu mine și ați fi nemaipomenit de fericite dacă aș dispărea, intimidată și dezgustată de atâta răutate fără nume. Ar fi, poate, mai înțelept, să nu judecați pe toată lumea după prostiile pe care le faceți și minciunile pe care le spuneți. Cât despre mine, a fost și încă este o mare plăcere să vă fac de râs, total și iremediabil.

And here is the translation, just to make sure the above was in no way a friendly message: but really, darling, what were you expecting from a rude bitch, anyways?

'I honestly don’t know how some people manage to not feel ashamed by their own stupidity. Savannah! Nothing less than that - seriously? But it is what it is, pumpkin and I am sorry to say one more time: as you can see by yourself, you wrote again some mighty bullshit without even checking. Because, let’s be honest, at least for once: my apparition on your screens seems to have scared the shite out of you.

For years in a row, just about the same time a mindless old man (who starred in a successful sci-fi series when Shipper Mom was in high school) was playing a very dirty game with this fandom, you thought you were allowed pretty much anything. Happily comforted by the consensual, cowardly silence of both OL’s production team (and main cast) and the press: I wrote that before and I will write it again, every single time I feel like it, until you get it. Likewise, you felt somehow protected by the mindless trickery of a person who bragged about denouncing you and then, if I understood correctly, ran away with the money she collected from a handful of naive people, desperate to ‘find out the truth’. And on and on you went, because you know very well that few people would eventually be able to sue faraway you, for such a puerile reason, exposing their family and private life, and spending foolishly on lawyers’ and expertise fees. That does not mean, however, that what you do is not a continuous offence, punished as such by pretty much all our countries’ legal systems. What you guys do, on an almost daily basis, is called harassment: few people can stand it, but unluckily for you, I am afraid you’re screwed, girls. You’ve just met your match, in the sense I shall always answer to all the garbage you send and I really don’t give a damn if I am just the bitch you love to actively hate, or something.

It is your strictest right to remain idiots, even when it will be very clear that all you did was just empty speculation. It is my own right not to believe anything you write, and the reason for it is very easy to understand. How could I ever believe what you are saying about two perfect strangers, when I could see from my very first moment in this fandom all the idiocies you wrote about me? And by the way, in case it wasn’t already crystal clear for you, doll: my name is not Savannah (I vaguely think I know who that is and thanks God it’s not me!). So you’d better decide: I either live in Boston, Sydney or God knows where else. I am either clueless, or a rude bitch, or insane, or making things up. It is high time you understood that all these idiocies tell me you and I clearly have a personal problem, and that you’d be over the moon if I disappeared, intimidated and disgusted by all this nameless malice. Well, it would be wiser not to judge everyone by your own drivel and lies. And it was and still is one of my greatest pleasures to make a complete fool of all of you, over and over again.'

[elene-madeleine]

"Să simți că lumea e fără margini, că suntem atât de mici, că frumusețea are pete și e trecătoare, că dreptatea nu se poate realiza, că nu putem ști întotdeauna adevărul." - Camil Petrescu

[ginamaryya]

Am crezut, într-un moment de naivitate, că undeva, într-o zi târzie, o să regreți. Că vei simți un fior, o undă de dor sau de vinovăție și că îți vei aminti de noi, de ceea ce am fost. Mi-am imaginat că, în tăcerea nopților fără somn, vei simți absența mea ca pe un ecou care te străpunge, că vei înțelege, măcar pentru o clipă, că sufletul meu a fost al tău, fără rezerve. Dar acum știu. Nu era niciodată despre noi, ci despre tine, despre golul acela rece și nepăsător din tine, despre inima ta care nu știe să simtă. Așteptam un regret care n-a venit niciodată, pentru că n-aveai de unde să-l simți. Credeam că ai doar ziduri ridicate din frică, dar de fapt, erai doar o umbră fără strălucire, fără adâncime. Îmi place să cred că am lăsat în urma mea ceva ce, într-o zi, poate chiar și pentru o secundă, te va face să te oprești. Dar adevărul este că n-ai suflet pentru asta. Iar eu? Eu am învățat să îmi las iluziile să moară, una câte una.

[strainaprintredemoni]

Încă mă caut..

În adâncurile mele trăiește o oboseală apăsătoare, ca și cum aș fi cumpărat-o în rate de la suferință, plătind taxe în plus pentru a ascunde un zâmbet obosit și sfâșiat.

În zilele din urmă, fericirea mi-a scăpat din mână ca nisipul ce alunecă printre degete! Indiferent din ce unghi aș privi, fie că e vorba de relație sau de mine însămi, lumina fericirii s-a stins. Aleg să mă refugiez în singurătatea mea, fără să gust emoțiile sau să mă bucur de plăceri. Simt doar un fior uman, un impuls de tristețe și deznădejde. Parcă pandemia a revărsat în sufletul meu vechi răni pe care le credeam vindecate demult. Am cunoscut fericirea, și totuși, e ca și cum s-a evaporat, iar drumul înapoi pare îndepărtat și nesigur. Cât va dura acest vid? Nu știu! Uneori parcă trec luni întregi, alteori ani și ani.

Îmi doresc să strig, să îmi eliberez durerea, să scot la lumină toate frânturile sufletului meu! Să mă simt bine, să mă umplu din nou de încredere, să radieze iubire din fiecare privire. Dar adevărul e că mă sufoc într-un întuneric înspăimântător și durerea mea nu pare să aibă sfârșit, nici astăzi, nici mâine, niciodată sau cel puțin nu acum.În ciuda tuturor acestor furtuni interioare, încă există un răzvrătit foc al dragostei care arde în mine, chiar și în mijlocul acestei pustietăți sufletești.

Jurnalul lui Gi.

14.03.2024 @strainaprintredemoni

[panorama2024aaaa]

الواقع والحقيقة يَقولان أن الأشخاص الأكثر إنسانية والأعمَق شُعوراً يُحبُّون التَخَفِّي ، يُفَضِّلون التَوحُّد مع ذواتهم على الظُهور والمُخالطة ! ويَقولان أيضاً أن الأشخاص الفارغين الزائفين والحمقى يُحِبُّون التباهي ، ويُفَضِّلون الظُهور ويَعشَقون الخروج للنُور والإحتكاك بالآخرين!

Realitatea și adevărul spun că cei mai umani și cei mai adânci în simțire preferă să se ascundă, să fie singuri cu gândurile lor în loc să iasă în evidență sau să interacționeze! De asemenea, spun că cei goi de conținut și cei prosti își iubesc îngâmfare, preferă să iasă în evidență și adoră să iasă la lumină și să intre în contact cu ceilalți!

Gerçeklik ve gerçeklik, en insanı ve en derin hissedenleri gizlenmeyi tercih etmeleri, dikkat çekmek veya etkileşimde bulunmak yerine düşünceleriyle yalnız kalmayı tercih etmeleri konusunda konuşur! Ayrıca, içeriği boş olan ve aptal olanların gösteriş sevdiklerini, dikkat çekmeyi tercih ettiklerini ve ışığa çıkmayı ve diğer insanlarla etkileşime girmeyi sevdiklerini söyler!

[am-tastat-aici]

„Tot ceea ce auzim este o opinie, nu o fapta. Tot ceea ce vedem este o perspectivă, nu adevărul."

-Marcus Aurelius-

[arhitectul]

încă îmi era dragă și cred că-mi va fi mereu.

adevărul zilei - 15.04.2024

@arhitectul

[crossbordercroniclesro]

Lumea se îngrămădește doar în jurul vânzătorilor de iluzii de PandeleMoromete

Astăzi, mai mult ca niciodată, trăim într-o societate în care iluzia vinde, iar adevărul este adesea ignorat. Oamenii se îngrămădesc în jurul celor care le spun ce vor să audă, nu ce au nevoie să știe. Aceasta nu este o simplă observație, ci o realitate dureroasă, pe care o vedem zilnic în viața noastră și care este exemplificată perfect în filmul The Imaginarium of Doctor Parnassus. Filmul ne…

[uncrestinnou]

Adevărul despre moarte

Indiferent în ce parte a acestei planete trăiești, cât de bine ai grijă de corpul tău sau cât de mulți bani ai în contul bancar, nu ai cum să scapi de moarte.

Sună un pic cam deprimant? Sigur. Dar avem și vești bune! Vești foarte, foarte bune.

Pentru că noi cei care aparținem lui Hristos, avem o speranță care este dincolo de această lume...

„Și dacă Duhul Celui Ce L-a înviat pe Isus dintre cei morți locuiește în voi, atunci Cel Ce L-a înviat pe Cristos dintre cei morți va da viață și trupurilor voastre muritoare, prin Duhul Lui Care locuiește în voi.”

Romani 8: 11, NTR

Moartea este cea mai importantă unealtă a dușmanului nostru, motiv pentru care Isus a venit să o învingă. De aceea, El a devenit om, a luat asupra Sa pedeapsa supremă și a pus moartea la locul ei de drept, sub autoritatea și stăpânirea lui Dumnezeu.

Da, viața este trecătoare, dar moartea este doar temporară. Iar Duhul lui Dumnezeu poate face ceea ce niciun om nu poate face - să dea viață celor fără viață și să răscumpere ceea ce a fost pierdut.

Adevărul despre moarte este că ea nu este sfârșitul poveștii.

În curând, Dumnezeu va șterge fiecare lacrimă și va face toate lucrurile noi. Precum unui bebeluș i se dă suflarea miraculoasă și misterioasă a vieții, la fel și Duhul lui Dumnezeu va da viață celor ce par pierduți și va învia pe cei morți.

Și aceasta este o veste cu adevărat foarte, foarte bună.Amin🙏🙏❤️🇮🇱

[inabusire]

Adevărul e că dacă nu accepți lucrurile, n-o să poți merge mai departe și cu atât mai puțin să construiești ceva cât de cât trainic. Te uiți în jur: nu e neapărat despre tine, toată lumea are loc în cadru și contează mai mult melodia care-ți rulează ție în cap decât sunetele bizare de dinafară. Nu contează dacă se urlă, se plânge sau se dansează, o să faci parte din film indiferent dacă participi activ sau doar stai într-un colț. Trebuie și mai ales le semeni; nu te poți sustrage, iar dacă încerci s-o faci, aproape sigur plonjezi în depresii și nihilisme. [...] Singurele răspunsuri care se pliază pe tine sunt cele pe care le găsești singură. Cine crezi că ești? Sau mai bine zis, ești ceea ce crezi că ești?

[pffmimi]

nu am știut niciodată în ce cadru să intru și cum să spun adevărul

pentru că adevărata "eu" nu e plăcută tuturor.

pentru că fac greșeli conștiente așteptând să nu contez atât de mult pentru cineva.

citisem că ochii tăi sunt prea frumoși ca să te uiți la toate fraierele

nimic nu m a făcut să vreau mai mult decât să fiu fraiera ta preferată.

tac pentru că mă ascundeam în secret de emoțiile pe care mi le dădeai în timp ce le cerșeam în același mod.

nu voiam să simt,

nu voiam

să

simt.

nu am știut niciodată în ce cadru să intru așa că plasează-mă tu

undeva

chiar și departe de tine.

trăiam acea frică mai conștientă decât mine că o să dau doar de oameni în fața cărora trebuie mereu să mă explic, iar tu înțelegeai până și asta.

îmi era dor de gândurile tale așa că am ezitat să ajung devreme acasă azi.

am evitat tot ce mă făcea curioasă doar ca să nu mă întreb tu ce părere ai avea despre.

oriunde mă uitam în mintea mea era plin de tine și nu am înțeles de ce de la început mi ai intrat atât de adânc sub piele.

nu am înțeles că mai am inima

mai am încă

la mine

inima?

~pf~