#Trăiască Regele

[dreamconsumer]

King Ferdinand I of Romania (1865-1927).

[roehenstart]

Ștefan cel Mare (or Stefan III the Great of Moldavia; 1433-1504).

[editura-pazitorul-adevarului]

Învinuind Legea!

“De altfel, toţi cei ce voiesc să trăiască cu evlavie în Hristos Isus vor fi prigoniţi.” 2 Timotei 3:12 Cu siguranță cunoașteți întâmplarea lui Daniel la curtea regală din Babilon. Atunci când regele Dariu intenționa să îl pună pe Daniel conducător peste toată împărăția, gelozia colegilor săi fu stârnită și imediat au căutat să găsească vreun motiv de învinuire împotriva lui. “Dar nu au putut să…

[bartholomaus]

Regele-antropolog

Charles III efectuează o vizită „istorică” în România. Președintele Iohannis l-a primit la Cotroceni, în ceea ce pare a fi o deturnare oficială a unei vizite private în Viscri, jud. Brașov. Vizita suveranului este încadrată politic, dar și în narațiunile media, pentru a reflecta un atașament intim între monarhia britanică personificată în Charles III și România ca țară, societate și cultură.

În fapt, Charles III are o slăbiciune pentru Transilvania, nu pentru România. Și, în particular, pentru Viscri, adică pentru o veche localitate săsească. Cu alte cuvinte, afecțiunea Regelui este pentru modelul de civilizația rurală săsească, dezvoltat în periferia estică a Europei. Charles III revine la Viscri dintr-un impuls de refugiere nostalgică. Găsește în satul săsesc ceea ce Revoluția Industrială a distrus iremediabil în Marea Britanie: o natură nealterată de intervenția oamenilor, o dulce „înapoiere”, o civilizație uitată într-un timp „anistoric”.

Monarhul britanic vine la Viscri, de fapt, ca într-o rezervație naturală. Dar și una socio-umană. Este regele-antropolog, un orientalist fascinat de exotismul unui alterități muzeificate. Viscri a fost transformată într-o colonie a nostalgiei din Commonwealth-ul privat al Regelui Charles III.

Deferența omagială prilejuită de vizitele suveranului britanic este vizibilă atât în rândul oamenilor de stat și a mass-media românești, cât și a societății mai largi. Un rege britanic îndrăgostit de România. Un monarh care iubește țara noastră, natura patriei și tradițiile sale strămoșești. Și care se coboară de pe tron pentru a sta de vorbă cu țăranii noștri.

Ceea ce reflectă toată această efervescență venerativă este etosul autocolonizant al românilor. Alături de vocația plecăciunii la români. Regele Mihai I a murit, trăiască Regele Charles III! Cu fiecare vizită de acest fel, România devine o colonie a Regelui Charles III: rezervația naturală (și umană) a Majestății Sale. ----- Dacă vrem ca Regele Charles să vină cât mai des în România, ar trebui să o lăsăm pe Olguța să facă la Viscri niște aranjamente florale în motive naționale, bordate cu pietricele alb-albastre, totemuri, iele și daci, să-i amplaseze o pagodă în fața casei cam demodate pe care omul a cumpărat-o neștiind ce tradiții avem, dar și niște căsuțe imitând turta dulce manufacturate de viitorul Brâncuși din drujbă, și de ce nu, să-i vopsească calcanul cu scene din viața de zi cu zi a familiei regale. Cred că și un lampion supradimensionat n-ar da rău, chiar dacă atrage țânțarii. Nici nu știe Regele Charles ce pierde!

---

Atentie: opinie nepopulara. Cei cu tricolorul la profil sunt rugati sa se opreasca aici

Bun, am ramas intre noi, da? Ok. Pe scurt:

Cand a venit prima oara in Romania, Regele Charles n-a fost atras de tara noastra sau de romani in mod special. A venit aici pentru a salva ceea ce noi ingropam in uitare, in Transilvania:

Mostenirea culturala saxona.

Regele provine dintr-o familie germana. Radacinile lui etnice sunt in lumea saxona, iar stramosii lui de acum 1000 de ani, nu toti printi si printese, se afla printre luptatorii si mesterii care au populat Ardealul in Evul Mediu.

El nu e ruda cu noi. E ruda cu Cavalerii Teutoni, cu sasii, cu comunitatile germane implantate aici de diversi regi ai Apusului, pe granita cu lumea Estului. Granita aia a lui Huntington.

Si cred ca si lui (si-ar trebui si noua) i s-a rupt sufletul cand a vazut prima oara satele sasesti parasite de locuitorii lor, VANDUTI de Romania Germaniei, in anii 80.

Pentru ca un lucru trebuie spus raspicat:

In 900 de ani, sasii au trecut prin multe: invazii mongole, turcesti, epidemii, foc si sabie. Nu le-a venit de hac decat o dictatura oribila, una nationalista, ticaloasa si regretata, vad in ziua de azi.

Dictatura unui roman, Nicolae.

El i-a vandut. Nu, nu i-a fortat nimeni sa plece. Ei insisi doreau enorm sa scape de aici, sa scape de saracia in care ii adusese regimul comunist, de lipsa de libertate si de perspectiva, unica chiar si in istoria lor zbuciumata.

Regele Charles vine la caminele goale ale oamenilor care-au plecat de raul nostru. Nu uitati asta.

Si abia aici avem ceva in comun: si noi am suferit la fel ca ei, doar ca noi nu aveam o alta patrie in care sa ne ducem - si oricum nu primeam pasapoarte.

Dar cand am putut, le-am urmat exemplul: sute de mii, apoi milioane au plecat din tara asta dupa 1990.

De ce?

Nu pot sa scriu sincer aici de ce cred eu ca au plecat si ce e gresit.

Pot doar sa va aduc aminte ca inca mai sunt lucruri de salvat, iar in privinta asta Charles ne da un exemplu.

Si nu vorbim de case.

Pentru ca tara noastra e din nou amenintata de nationalistii pentru care nu exista nimic altceva decat Neamul, vazut insa nu ca simbol al iubirii, ci ca totem al supunerii fata de reprezentantul lui pe pamant, ala cu gura mare si imbracat in tricolor.

Fiecare avem un Viscri de aparat si de reparat.

Se numeste libertatea noastra ---

Patru zile cât a stat Charles pe aici, o dată n-a reuşit TVR să menţioneze că Valea Zalanului se cheamă de fapt Zalanpatak, un vechi sat tipic secuiesc, iar gazda regelui prin regiune e contele Tibor Kalnoky, un descendent aristocrat născut şi crescut în Occident şi care are cam aceleaşi pasiuni conservaţioniste şi de lifestyle oldfashion ca şi Charles; poate de aia au şi făcut click imediat. O bună parte din interesul lui Charles pentru Transilvania e filtrat prin relaţia personală cu Kalnoky, de ani de zile.

Dacă presa noastră ar reuşi să iasă o clipă din zodia burdihanului – orice formă de turism sau “promovare” reducându-se la reportaje despre ce se poate mânca “specific” şi cât costă – am afla mai multe despre activităţile de birdwatching, de exemplu, în care secuii din România au o adevărată specializare. Dincolo, in UK, societăţile de birdwatching sunt printre cele mai mari ONG-uri, având milioane de membri înscrişi. E o formă de civilizaţie, pasul următor pe scara valorilor după ce ai terminat culturalizarea prin hăpăială (sorry, "cultură gastronomică") --

Viscri sau Deustchweisskirch („Biserica Albă Săsească”) – un mic sat din estul Podișului Hârtibaciului, așezat pe valea unui firicel de apă, Valea Gorganului, care curge aproape stins printre colinele transilvane. Unele dintre acestea au denumiri evocatoare pentru un arheolog, Dealul Gorganului sau Dealul Movilei. Un sat discret până nu demult, retras de la drumul ce leagă Rupea de Sighișoara, cu coline domoale, acoperite de pajiști și păduri. Urmând panglica drumului, acum asfaltat, poți vedea de la câțiva kilometri distanță turnurile bisericii fortificate (secolul XIII), una de patrimoniu UNESCO. În centrul complexului fortificat, biserica cu ziduri albe este una dintre rarele biserici romanice de tip sală din Transilvania. Încă de la intrarea în sat mașinile stau parcate bară la bară pe marginea drumului. Puțin mai încolo câțiva voluntari cu pancarte te direcționează (pentru a nu se aglomera drumurile satului) spre o parcare situată pe marginea drumului dinspre cealaltă ieșire, către Bunești. De acolo, pe o potecă pietruită, cu indicatoare din minut în minut, care merge prin spatele grădinilor, mai sunt 5 minute până la ulița principală. Poteca trece din spatele grădinilor prin grădina unei proprietăți, apoi prin șura și curtea acesteia și iese pe poarta gospodăriei în ulița principală, pietruită și ea. Trece apoi printre casele vechi și, după câțiva zeci de metri, cotește pe ulița bisericii la dreapta. Indicatoarele te ghidează mereu. Și aici voluntari străini ne-au verificat biletele la intrare. Înăuntru accesul este permis peste tot. Interesantă este scara spre turnul-clopotniță, foarte îngustă și abruptă, construită în grosimea zidului.

[laudeluidumnezeucelatotputer]

Întrebarea 10: Este scris clar în Biblie că Domnul Isus este Hristos, Fiul lui Dumnezeu, și toți cei care cred în Domnul cred, de asemenea, că Domnul Isus este Hristos, Fiul lui Dumnezeu. Și, totuși, tu mărturisești că Hristos întrupat este manifestarea lui Dumnezeu, că este Dumnezeu Însuși. Așadar, este Hristos întrupat cu adevărat Fiul lui Dumnezeu, sau este Dumnezeu Însuși?

Răspuns:

Este Hristos întrupat Dumnezeu Însuși sau Fiul lui Dumnezeu? Aceasta este cu adevărat o problemă pe care cei mai mulți credincioși în Dumnezeu nu o înțeleg. Când Domnul Isus întrupat a venit să facă lucrarea de răscumpărare a omenirii, Dumnezeu a devenit Fiul omului, arătându-Se și săvârșind lucrarea printre oameni. El nu doar a deschis Epoca Harului, ci a și inițiat o epocă nouă în care Dumnezeu a venit personal în lumea oamenilor ca să trăiască alături de ei. Cu multă adorație, omul L-a numit pe Domnul Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu. În acea vreme, Duhul Sfânt a fost, de asemenea, martor la faptul că Domnul Isus este Fiul preaiubit al lui Dumnezeu, iar Domnul Isus L-a numit pe Dumnezeu, Tată ceresc. Ca atare, omul a crezut că Domnul Isus era Fiul lui Dumnezeu. Astfel, a apărut noțiunea acestei relații Tată-Fiu. Și acum, să ne gândim puțin. Dumnezeu spune undeva în Geneză că are un fiu? În timpul Epocii Harului, a spus Iahve Dumnezeu vreodată că are un fiu? Acest lucru dovedește că există un singur Dumnezeu și că nu putem să ne referim la nicio relație Tată-Fiu. Unii ar putea să întrebe de ce a spus Domnul Isus, în timpul Epocii Harului, că El este Fiul lui Dumnezeu? Era Domnul Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu sau Dumnezeu Însuși? Puteți să spuneți că e o chestiune pe care noi, credincioșii am tot dezbătut-o de-a lungul veacurilor. Oamenii simt contradicția inerentă din această chestiune, dar nu știu cum s-o explice. Domnul Isus este Dumnezeu, dar este și Fiul lui Dumnezeu, așadar, există și un Dumnezeu Tatăl? Oamenii sunt și mai puțin capabili să explice această chestiune. În ultimele două milenii, foarte puțini au recunoscut că Domnul Isus Hristos este Dumnezeu Însuși, că este arătarea lui Dumnezeu. De fapt, acest lucru este consemnat clar în Biblie. În Ioan 14:8, Filip L-a întrebat pe Domnul Isus: „Doamne, arată-ni-L pe Tatăl şi ne este de ajuns!” Deci, în acea vreme, cum i-a răspuns Domnul Isus lui Filip? Își amintește cineva? Domnul Isus i-a spus lui Filip: „De atâta timp sunt cu voi şi nu M-ai cunoscut, Filip? Cel ce M-a văzut pe Mine L-a văzut pe Tatăl. Cum de spui: «Arată-ni-L pe Tatăl?!�� Nu crezi că Eu sunt în Tatăl şi Tatăl este în Mine? Cuvintele pe care vi le spun nu le spun de la Mine, ci Tatăl, Care locuieşte în Mine, Îşi face lucrările Lui. Credeţi-Mă că Eu sunt în Tatăl şi Tatăl în Mine! Dacă nu, credeţi măcar datorită lucrărilor înseşi!” (Ioan 14:9-11). Aici, Domnul Isus a spus foarte clar: „Cel ce M-a văzut pe Mine L-a văzut pe Tatăl.” După cum vedeți, Domnul Isus este arătarea lui Dumnezeu Însuși. Domnul Isus nu a spus aici că El are cu Dumnezeu o relație de Tată-Fiu. El a spus doar, „Eu sunt în Tatăl şi Tatăl este în Mine” „Eu şi Tatăl una suntem” (Ioan 10:30). Deci, conform cuvintelor Domnului Isus, nu putem să confirmăm că Domnul Isus este Dumnezeu Însuși, că există un singur Dumnezeu și că nu putem vorbi despre o relație Tată-Fiu?

Unii ar putea să întrebe, atunci de ce, atunci când Se roagă Domnul Isus, El Se roagă la Dumnezeu Tatăl? Într-adevăr e o taină de ce Domnul Isus I Se adresează lui Dumnezeu Tatăl Ceresc în rugăciunile Lui. Când Dumnezeu este întrupat, Duhul lui Dumnezeu este ascuns în trup, iar trupul în sine nu e conștient de prezența Duhului. Așa cum nici noi nu simțim sufletul din noi. Ba mai mult, Duhul lui Dumnezeu nu face nimic supranatural în trupul Său. Așadar, deși Domnul Isus era Dumnezeu devenit trup, dacă Duhul lui Dumnezeu n-ar fi vorbit și nu L-ar fi mărturisit pe Dumnezeu Însuși, Domnul Isus n-ar fi știut că El era întruparea lui Dumnezeu. Așadar, în Biblie scrie: „Dar despre ziua sau ora aceea nu ştie nimeni […] nici Fiul, ci numai Tatăl” (Marcu 13:32). Înainte ca Domnul Isus să-Și facă lucrarea de slujire, El a trăit în umanitate normală. Nu știa că El era întruparea lui Dumnezeu, deoarece Duhul lui Dumnezeu din trup nu lucra într-un mod supranatural, ci lucra în limitele normalului, la fel ca orice alt om. Așadar, în mod firesc, Domnul Isus Se ruga la Tatăl Ceresc, adică, din umanitatea Sa normală, Domnul Isus Se ruga la Duhul lui Dumnezeu. Aceste lucru este foarte logic. Când Domnul Isus Și-a săvârșit oficial lucrarea de slujire, Duhul Sfânt a început să vorbească și să vestească, fiind martor că El era Dumnezeu întrupat. Abia apoi, Domnul Isus Și-a dat seama de adevărata Sa identitate, că El venise să facă lucrarea de răscumpărare. Dar, când urma să fie răstignit, El tot S-a rugat la Dumnezeu Tatăl. Acest lucru demonstrează că substanța lui Hristos este supusă în întregime lui Dumnezeu.

Să mai citim două pasaje din cuvântul lui Dumnezeu Atotputernic pentru a lămuri mai bine această chestiune. Dumnezeu Atotputernic spune: „Când Isus L-a numit pe Dumnezeu din ceruri cu numele de Tată, în timp ce S-a rugat, acest lucru a fost făcut doar din perspectiva unui om creat, doar pentru că Duhul lui Dumnezeu Și-a asumat un trup obișnuit și normal și a avut acoperământul exterior al unei ființe create. Chiar dacă în El era Duhul lui Dumnezeu, aspectul Său exterior era încă acela al unui om obișnuit; cu alte cuvinte, El devenise «Fiul Omului», despre care au vorbit toți oamenii, inclusiv Isus Însuși. Dat fiind că El este numit Fiul omului, El este o persoană (fie ea bărbat sau femeie, în orice caz, una cu învelișul exterior al unei ființe umane) născută într-o familie normală de oameni obișnuiți. Prin urmare, pentru Isus să-L numească pe Dumnezeu din ceruri cu numele de Tată a fost la fel ca pentru voi când L-ați numit pe El la început Tată; El a făcut acest lucru din perspectiva unui om al creației. Vă mai amintiți rugăciunea Tatăl nostru pe care Isus v-a învățat să o memorați? «Tatăl nostru din ceruri…» El le-a cerut tuturor oamenilor să-L numească pe Dumnezeu din ceruri cu numele de Tată. Și din moment ce și El, de asemenea, L-a numit Tată, El a făcut acest lucru din perspectiva unuia care se află pe picior de egalitate cu voi toți. Din moment ce L-ați numit pe Dumnezeu din ceruri cu numele de Tată, aceasta arată că Isus S-a văzut pe Sine ca fiind pe picior de egalitate cu voi și ca un om pe pământ ales de Dumnezeu (adică Fiul lui Dumnezeu). Dacă Îl numiți pe Dumnezeu «Tată», nu este aceasta pentru că voi sunteți ființe create? Oricât de mare ar fi autoritatea lui Isus pe pământ, înainte de răstignire, El a fost numai un Fiu al omului, guvernat de Duhul Sfânt (adică Dumnezeu) și una dintre ființele create ale pământului, pentru că El încă trebuia să-Și finalizeze lucrarea Sa. Prin urmare, a-L numi pe Dumnezeu din ceruri Tată, a însemnat doar umilința și ascultarea Lui. Adresarea Sa către Dumnezeu (adică Duhul din ceruri) într-o asemenea manieră, nu dovedește totuși că El este Fiul Duhului lui Dumnezeu din ceruri. Mai degrabă, se poate spune pur și simplu că perspectiva Lui este diferită, nu că El este o persoană diferită. Existența unor persoane distincte este o aberație! Înainte de răstignirea Sa, Isus a fost un Fiu al omului legat de limitările trupului și El nu a posedat complet autoritatea Duhului. De aceea El nu putea decât să caute voia lui Dumnezeu Tatăl din perspectiva unei ființe create. Așa cum El S-a rugat de trei ori în Ghetsimani: «Nu cum vreau Eu, ci cum vrei Tu». Înainte de a fi pus pe cruce, El a fost doar Regele Evreilor; El a fost Hristos, Fiul Omului și nu un trup de slavă. De aceea, din punctul de vedere al unei ființe create, El L-a numit pe Dumnezeu Tată” („Oare există Treimea?” din Cuvântul Se arată în trup).

„Mai sunt încă cei care spun: «Nu a spus Dumnezeu în mod expres că Isus era Fiul Lui iubit?» Isus este Fiul iubit al lui Dumnezeu, în care Își găsește plăcerea – acest lucru a fost cu siguranță spus de Dumnezeu Însuși. Acesta a fost Dumnezeu purtându-Și mărturie Lui Însuși, dar doar dintr-o perspectivă diferită, aceea a Duhului din ceruri purtând mărturie propriei Sale întrupări. Isus este întruparea Lui, nu Fiul Său din ceruri. Înțelegi? Nu indică vorbele lui Isus, «Eu sunt în Tatăl și Tatăl în Mine», faptul că Ei sunt un singur Duh? Și oare nu din cauza întrupării au fost Ei separați între cer și pământ? În realitate, Ei sunt încă unul; indiferent de situație, este pur și simplu vorba de Dumnezeu purtându-Și mărturie Lui Însuși. Datorită schimbării veacurilor, a cerințelor lucrării și a diferitelor etape ale planului Său de gestionare, apelativul pe care omul i-L dă, de asemenea diferă. Când a venit să ducă la îndeplinire prima etapă a lucrării, El putea fi numit doar Iahve, păstor al israeliților. În a doua etapă, Dumnezeul întrupat putea fi numit doar Domn și Hristos. Dar la acel moment, Duhul din ceruri a afirmat doar că El era Fiul preaiubit al lui Dumnezeu și nu a făcut nici o mențiune despre faptul că El este singurul Fiu al lui Dumnezeu. Acest lucru pur și simplu nu s-a întâmplat. Cum ar putea Dumnezeu să aibă un singur copil? Atunci Dumnezeu nu ar fi devenit om? Pentru că El era întruparea, El a fost numit Fiul iubit al lui Dumnezeu și, din aceasta a rezultat relația dintre Tată și Fiu. Era pur și simplu din cauza separării dintre cer și pământ. Isus S-a rugat din perspectiva trupului. De vreme ce a îmbrăcat un trup al unei umanități atât de normale, El, din perspectiva trupului, a spus: «Învelișul Meu exterior este cel al unei ființe create. De vreme ce am îmbrăcat un trup pentru a veni pe acest pământ, acum sunt la o distanță foarte, foarte mare de Cer». Din acest motiv, El nu putea să Se roage lui Dumnezeu Tatăl, decât din perspectiva trupului. Era datoria Lui și cu aceasta ar fi trebuit să fie înzestrat Duhul întrupat al lui Dumnezeu. Nu se poate spune că El nu este Dumnezeu doar pentru că Se roagă Tatălui din perspectiva trupului. Deși El este numit Fiul preaiubit al lui Dumnezeu, El încă este Însuși Dumnezeu, căci El nu este decât întruparea Duhului, iar substanța Lui este, încă, Duhul” („Oare există Treimea?” din Cuvântul Se arată în trup).

Dumnezeu Atotputernic a exprimat lucrurile foarte clar. Când Domnul Isus lucra printre oameni, de fapt, Duhul lui Dumnezeu, îmbrăcat în trup, era Cel care lucra și care Se arăta omului. Indiferent cum Își exprima Domnul Isus cuvântul sau cum Se ruga la Dumnezeu Tatăl, substanța Sa era divinitatea, nu umanitatea. Dumnezeu este Duh, invizibil omului. Când Dumnezeu este îmbrăcat în trup, omul vede doar trupul, el nu vede Duhul lui Dumnezeu. Dacă Duhul Sfânt ar fi fost martor direct la faptul că Domnul Isus întrupat era Dumnezeu, omul nu ar fi acceptat asta. Deoarece, pe atunci, nimeni nu știa ce înseamnă ca Dumnezeu să fie întrupat. Ei doar au venit în contact cu întruparea lui Dumnezeu și nu înțelegeau prea multe. Nu și-au imaginat niciodată că acest Fiu al omului obișnuit ar fi întruparea Duhului lui Dumnezeu, adică, arătarea lui Dumnezeu în trup. Chiar dacă Domnul Isus a exprimat o mare parte din cuvântul Său în timpul lucrării Sale, i-a adus omului calea „Pocăiți-vă, căci Împărăția cerurilor este aproape” și a făcut multe minuni, dezvăluind pe deplin autoritatea și puterea lui Dumnezeu, omul nu a reușit să recunoască din cuvântul și lucrarea Domnului Isus că Domnul Isus era Dumnezeu Însuși, adică, arătarea lui Dumnezeu. Deci, cum Îl percepea omul pe Domnul Isus la acea vreme? Unii au spus că El era Ioan Botezătorul, alții au spus că era Ilie. Alții L-au numit chiar Învățător. Așadar, Dumnezeu a lucrat doar în conformitate cu statura oamenilor din acea vreme. Nu le-a îngreunat situația. Duhul Sfânt putea să mărturisească doar în limitele înțelegerii oamenilor din acea vreme, așa că L-a numit pe Domnul Isus preaiubitul Fiu al lui Dumnezeu, lăsându-l pe om să creadă, o vreme, că Domnul Isus este Fiul lui Dumnezeu. Acest lucru se potrivea mai bine concepțiilor oamenilor și era mai ușor de acceptat deoarece, în acele vremuri, Domnul Isus făcea doar lucrarea de răscumpărare. Indiferent cum Îl numeau oamenii pe Domnul Isus, cel mai important era că L-au acceptat pe Domnul Isus ca fiind Mântuitorul, li s-au iertat păcatele și au fost, astfel, învredniciți să se bucure de harul lui Dumnezeu. Așadar, Spiritul lui Dumnezeu a fost martorul Domnului Isus în acest fel, deoarece era mai potrivit cu statura oamenilor din acea vreme. Acest lucru împlinește pe deplin cuvântul Domnului Isus: „Mai am să vă spun multe lucruri, dar acum nu le puteţi purta. Însă când va veni El, Duhul adevărului, vă va călăuzi în tot adevărul. Căci El nu va vorbi de la Sine, ci va vorbi tot ceea ce va auzi şi vă va anunţa lucrurile ce urmează să vină” (Ioan 16:12-13).

În ciuda faptului că nu putem vedea Duhul lui Dumnezeu, când acesta Se îmbracă în trup, firea lui Dumnezeu, tot ceea ce Dumnezeu are și ce este, atotputernicia și înțelepciunea Lui sunt toate exprimate prin trupul Său. Din cuvintele și lucrarea Domnului Isus Hristos și din firea pe care o exprimă, putem fi foarte siguri că Domnul Isus este Dumnezeu Însuși. Cuvântul și lucrarea Domnului Isus sunt pline de autoritate și putere. Ceea ce spune El devine adevărat, ceea ce cere El se realizează. De îndată ce vorbește, cuvintele Lui devin realitate. Așa cum un singur cuvânt de la Domnul Isus a fost suficient pentru a-l ierta pe om de păcate și pentru a învia morții. Un singur cuvânt a potolit vântul și marea și așa mai departe. Din cuvântul și lucrarea Domnului Isus nu putem vedea oare autoritatea și puterea lui Dumnezeu, cele care stăpânesc toate lucrurile? Nu am văzut oare lucrările minunate ale atotputerniciei și înțelepciunii lui Dumnezeu? Domnul Isus a exprimat calea în cuvintele Sale: „Pocăiți-vă, căci Împărăția cerurilor este aproape.” El a inițiat Epoca Harului, încheind Epoca Legii, a exprimat firea milostivă și iubitoare a lui Dumnezeu și a încheiat lucrarea de răscumpărare a omenirii. Domnul Isus a făcut lucrarea lui Dumnezeu Însuși. Cuvântul și lucrarea Domnului Isus sunt exprimarea directă a Duhului lui Dumnezeu. Nu este o dovadă că Duhul lui Dumnezeu a devenit trup pentru a vorbi și a lucra pentru om, pentru a i Se arăta? Ar fi oare posibil ca, oricum ar vorbi și ar lucra în trup Duhul lui Dumnezeu, noi să fim incapabili să-L recunoaștem? Poate acest înveliș exterior trupesc să ne împiedice să recunoaștem substanța divină a lui Hristos? E oare posibil ca, atunci când Duhul lui Dumnezeu Se îmbracă în trup pentru a vorbi și a lucra, oricât am experimenta acest lucru, noi să fim în continuare incapabili să recunoaștem arătarea și lucrarea lui Dumnezeu? În acest caz, suntem prea grei de cap în credința noastră. Cum altfel să ajungem la lauda lui Dumnezeu?

Fragment din „Întrebări clasice și răspunsuri despre Evanghelia Împărăției”

Sursa: Biserica lui Dumnezeu Atotputernic

[the--chaos]

Cu mândrie primesc această coroană, care a fost făcută din metalul unui tun stropit cu sângele eroilor noștri și care a fost sfințită de biserică. O primesc ca simbol al independenței și puterii României (…) Să trăiască iubita noastră Românie!

Regele Carol I, 10 mai 1881

[parfumulflorilordetei]

Vremuri grele au pus cândva stăpânire și pe țara noastră. Când Marele Război, Primul Război Mondial, era în plină desfășurare, din marea și frumoasa noastră țară, din draga noastră Românie, a mai rămas doar Moldova, iar capitala s-a mutat la Iași. Regele Ferdinand, Întregitorul, și mult iubita Regină Maria, s-au refugiat aici și au locuit în această clădire frumoasă, care astăzi este Palatul Copiilor, un nume atât de potrivit, căci plecarea celor doi a însemnat încheierea războiului, iar palatul a rămas în urma pentru ca noi generații să trăiască într-o lume mai bună, neuitând istoria orașului și a întregii țări.

[globtrotter]

A murit ,,regele” (listele CNSU) ? Trăiască regele ! ...adică altele liste care ne pot îndruma spre vacanțe externe în funcție de pandemie !

A murit ,,regele” (listele CNSU) ? Trăiască regele ! …adică altele liste care ne pot îndruma spre vacanțe externe în funcție de pandemie !

CNSU au eliminat listele cu țări ce prezintă risc epidemiologic, exact atunci când situația părea să scape de sub control (pe liste ajunseseră 127 țări și în scurt timp urmau planetele Marte și Luceafărul). Dar dacă tot au eliminat listele, nu puteau să elimine și aberația prin care te obligă să prezinți rezultatul negativ al unui test PCR, când te întorci dintr-o țară non-UE?! Ce minte a putut…

[stireazileiuk]

Test de cultură generală: Trăiască regele!

[smartseo4you]

Spania. Ministrul Apărării a cerut începerea unei anchete în cazul unor ofițeri în retragere cu vederi extremiste, care ar fi discutat despre o lovitură de stat pe un grup de WhatsApp.

New Post has been published on https://reporterliber.ro/spania-ministrul-apararii-a-cerut-inceperea-unei-anchete-in-cazul-unor-ofiteri-in-retragere-cu-vederi-extremiste-care-ar-fi-discutat-despre-o-lovitura-de-stat-pe-un-grup-de-whatsapp/

Spania. Ministrul Apărării a cerut începerea unei anchete în cazul unor ofițeri în retragere cu vederi extremiste, care ar fi discutat despre o lovitură de stat pe un grup de WhatsApp.

Ministrul a precizat că în mesajele se regăseau sintagme de genul ”gata de luptă”, ”purificare a Roșiilor” sau ”anihilarea a 26 de milioane de bastarzi”, adică numărul de spanioli și separatiști considerați a avea înclinații de stânga. Grupul avea 40 de membri, toți ofițeri ai forțelor aeriene aflați în rezervă. Ministrul Margarita Robles a insistat că cele 40 de persoane sunt o minoritate și că nu reprezintă armata spaniolă.

Mai mulți dintre ei i-au înaintat o scrisoare Regelui Felipe al VI-lea, în care l-au asigurat că îi sunt loiali și l-au avertizat că ”un guvern comunist conduce țara către dezintegrare”. 

Ofițerii au atacat și comunitatea gay, feministele și separatiștii catalani.

Un colonel, în retragere și el, a declarat pentru o televiziune spaniolă că militarii pensionari încercau să-l determine pe Regele Felipe să dea jos guvernul. A mai declarat că, inițial,  au vrut o audiență în fața monarhului, dar s-au mulțumit să îi înainteze scrisoarea.

Unul dintre mesajele vocale transmise pare să-i aparțină lui Santiago Abascal, liderul partidului de extremă-dreapta Vox. În înregistrare, acesta spune: ”Vă salut, sunt Santiago Abascal! Am auzit că acest grup merită să fie salutat. Vă îmbrățișez pe toți! Să trăiască Spania!” O purtătoare de cuvânt a partidului a precizat că mesajul nu a fost adresat special pentru ofițerii pensionați.

În Spania, grupul de WhatsApp și modul în care armata și-a exprimat atașamentul față de rege au amintit de perioada dictaturii lui Franco, dintre 1936 și 1975.

Sursa: The Times.

[roehenstart]

Alexander I of Moldavia by Burlan Marius.

Alexander the Good (1375–1432) was a Voivode (Lord) of Moldavia, reigning between 1400 and 1432. As a ruler, initiated a series of reforms while consolidating the status of the Moldavian Principality.

[dianapopescu]

Legenda lui Saint-Germain, contele nemuritor

Este posibil ca un om să fie nemuritor, să trăiască veșnic? Unii pretind că da, și aduc drept argument legenda contelui de Saint-Germain. Mărturiile scrise despre acest personaj istoric datează din anii 1600, dar se zice că ar fi făcut umbră pământului încă de pe vremea lui Hristos. A apărut de multe ori de-a lungul istoriei, întotdeauna având circa 45 de ani. A fost una din cele mai vestite persoane din Europa, alături de Casanova, Madame de Pompadour, Voltaire, regele Ludovic al XV-lea, Ecaterina cea Mare, Anton Mesmer, și alții. https://www.diane.ro/2020/11/legenda-lui-saint-germain-contele.html

[bartholomaus]

În lucru la albumul de fotografie veche dedicat orașului Sinaia în vremea regilor, am aflat o chestie foarte interesantă, care mi-a fost spusă de unul din autori, Robert Stoiculescu. Și anume că ceea ce cunoaștem azi ca ”Marșul de Întâmpinare al Armatei Române” folosit la primirea înalților demnitari a fost compus ca IMN al Principatelor Unite de către căpitanul Eduard Hübsch,(german născut în Slovacia), Inspector General al Muzicilor Militare. La origine acest marș s-a numit ”Marș triumfal și primirea steagului și al Măriei Sale Prințul Domnitor”. Tot Cpt. Eduard Hübsch a compus și următorul IMN al României, Imnul Regal, pe versurile lui Vasile Alecsandri, folosit între 1884-1947. În epocă, Eduard Hübsch era foarte respectat și admirat pentru talentul si compozitiile sale și este păcat că astăzi a fost uitat, ba chiar (la o căutare pe net)  este ff dificil de aflat că Marsul de Întâmpinare e făcut de el. România comunistă și Ceaușescu s-a folosit de muzica lui, însă pentru ”vina” de a nu fi fost român (o vină foarte mare!) și de a fi compus ”Trăiască Regele”, numele lui a fost ascuns si uitat.

În Belle Epoque România era plină de venetici: Carol Pop de Szatmari, Carol Davila, un doctoraș venit de nicăieri, pictorul evreu-ungur născut la Budapesta, C.D.Rosenthal, pictorul ”României Revolutionare” ca să zic de primii care-mi vin în minte. Nu mai zic de Carol . Ca sa nu mai vorbim de romanii de a doua sau a treia generatie. Ii iei pe pasoptisti si jumatate cel putin sint romani proaspeti. Cu Cuza in frunte.

-------------------------

”România Revoluționară”. Un tablou de a cărui existență se leagă două personalități remarcabile, doi ”străini” care au iubit Valahia mai mult ca mulți alți români. O englezoaică și un pictor evreu-ungur... Poate cel mai faimoas tablou militant legat de Revoluția Română de la 1848, a fost pictat de un artist de origine...evreu-ungur, născut la Pesta în 1820 - Constantin Daniel Rosenthal. Dar devenit unul din cei mai fervenți simpatizanți ai Revoluției de la București. Motiv pentru care și-a pierdut și viața, arestat fiind de autoritățile imperiale pe când s-a întors la Pesta. În 2020, Muzeul Național de Artă a organizat o expoziție dedicată acestui artist, ocaziu cu care au editat și un minunat album, plin de reproduceri și informații foarte interesante. Modelul pentru această pictură a fost Maria Rosetti, englezoaică (și o pătimașă revoluționară pentru cauza Valahiei) soția lui Constantin Alexandru Rosetti, momentan ambii străzi, una în continuarea celeilalte.

:x:

nu numai ca autorul era evreu de la Pesta, dar si Maria Rosetti era englezoaica pura, sosita in Romania, si de aceea o fire luptatoare, caci ne-crescuta in lasa-ma-sa-te-las-ul balcanic local. Astfel se vede ca daca a existat vreodata in Romania idee de propasire si modernizare, ea a venit de la veneticii aia pe care elitele locale i-au privit cel mai adesea cu dispret sau teama de periclitare a statu-quo-ului.  In plus, Daniel Rosenthal a murit din cauza angajarii lui revolutionare pentru Romania, inchis si schingiuit de austrieci, la un an dupa ce a pictat "Romania Revolutionara". Maria Rosetti: "[Rosenthal was] one of the best and the most loyal people that God created after His image. He died for Romania, for its liberties; he died for his Romanian friends. [...] This friend, this son, this martyr of Romania is an Israelite. His name was Daniel Rosenthal."

[laudeluidumnezeucelatotputer]

2. De ce se poate spune că Trinitatea este cea mai absurdă formulare?

Cuvinte relevante ale lui Dumnezeu:

Fragment din „Oare există Treimea?” în Cuvântul Se arată în trup

Dacă vreunul dintre voi spune că Treimea există într-adevăr, atunci explicați ce este, mai exact, acest singur Dumnezeu în trei persoane. Ce este Tatăl Sfânt? Ce este Fiul? Ce este Duhul Sfânt? Iahve este Tatăl Sfânt? Isus este Fiul? Atunci cum este cu Duhul Sfânt? Tatăl nu este un Duh? Substanța Fiului nu este, de asemenea, un Duh? Lucrarea lui Isus nu a fost lucrarea Duhului Sfânt? Lucrarea lui Iahve nu a fost, la acea vreme, realizată de un Duh, la fel ca lucrarea lui Isus? Câte Duhuri poate avea Dumnezeu? Conform explicației tale, cele trei persoane – ale Tatălui, Fiului și Duhului Sfânt – sunt una. În cazul acesta, există trei Duhuri, dar pentru a fi trei Duhuri înseamnă că trebuie să existe trei Dumnezei. Aceasta înseamnă că nu există un singur Dumnezeu adevărat; cum poate un astfel de Dumnezeu să aibă încă substanța inerentă a lui Dumnezeu? Dacă accepți că există doar un singur Dumnezeu, atunci cum poate El să aibă un fiu și să fie tată? Nu sunt toate acestea pur și simplu noțiunile tale? Există doar un Dumnezeu, numai o persoană în acest Dumnezeu și doar un Duh al lui Dumnezeu, așa cum este scris în Biblie că: „Există un singur Duh Sfânt și un singur Dumnezeu”. Indiferent dacă există sau nu Tatăl și Fiul despre care vorbești, până la urmă există doar un Dumnezeu, iar substanța Tatălui, a Fiului și a Duhului Sfânt, în care voi credeți, este substanța Duhului Sfânt. Cu alte cuvinte, Dumnezeu este un Duh, însă El este capabil să devină trup și să trăiască printre oameni, precum și să fie mai presus de toate lucrurile. Duhul Său este atotcuprinzător și omniprezent. El poate fi, în același timp, în trup și peste tot în univers. De vreme ce toți oamenii spun că Dumnezeu este singurul Dumnezeu adevărat, atunci există un singur Dumnezeu, care nu poate fi separat de nimeni după pofta inimii! Dumnezeu este un singur Duh și o singură persoană. Și Acesta este Duhul lui Dumnezeu. Dacă ar fi așa cum spui, atunci Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt nu sunt Ei trei Dumnezei? Duhul Sfânt este un subiect, Fiul un altul, iar Tatăl încă unul. Ei sunt persoane distincte cu substanțe diferite, deci cum pot Ei să fie fiecare parte a unui singur Dumnezeu? Duhul Sfânt este un Duh; acest lucru este ușor de înțeles pentru om. Dacă așa stau lucrurile, atunci Tatăl este chiar și mai mult un Duh. El nu a coborât niciodată pe pământ și nu a devenit niciodată trup; El este Iahve Dumnezeu în inima omului și este, cu siguranță, și un Duh. Atunci, care este relația dintre El și Duhul Sfânt? Este relația dintre Tată și Fiu? Sau este relația dintre Duhul Sfânt și Duhul Tatălui? Oare substanța fiecărui Duh este aceeași? Sau Duhul Sfânt este un instrument al Tatălui? Cum poate fi explicat acest lucru? Și, atunci, care este relația dintre Fiul și Duhul Sfânt? Este o relație între două Duhuri sau relația dintre un om și un Duh? Acestea sunt toate chestiuni care nu pot avea nicio explicație! Dacă Ei toți sunt un singur Duh, atunci nu se poate vorbi despre trei persoane, căci Ei sunt posedați de un singur Duh. Dacă ar fi persoane distincte, atunci Duhurile Lor ar varia în putere, iar Ei, pur și simplu, nu ar putea fi un singur Duh. Acest concept al Tatălui, al Fiului și al Duhului Sfânt este cel mai absurd! Aceasta Îl segmentează pe Dumnezeu și Îl împarte în trei persoane, fiecare cu un statut și un Duh; atunci, cum poate El să fie totuși un singur Duh și un singur Dumnezeu?

Fragment din „Oare există Treimea?” în Cuvântul Se arată în trup

Unii ar putea spune: „Tatăl este Tatăl; Fiul este Fiul; Duhul Sfânt este Duhul Sfânt și, în cele din urmă, Ei vor fi făcuți una”. Atunci cum ar trebui să-I faci una? Cum pot Tatăl și Duhul Sfânt să fie făcuți una? Dacă ar fi, în mod inerent, doi, atunci indiferent de modul în care Ei sunt uniți, nu ar rămâne două părți? Când spui că-I faci una, oare nu înseamnă aceasta unirea a două părți separate pentru a face un întreg? Dar nu au fost Ei două părți înainte de a fi făcuți un întreg? Fiecare Duh are o substanță distinctă, iar două Duhuri nu pot fi transformate într-unul singur. Duhul nu este un obiect material și nu seamănă cu nimic altceva din lumea materială. După părerea oamenilor, Tatăl este un Duh, Fiul un altul, iar Duhul Sfânt încă unul, apoi, cele trei Duhuri Se amestecă ca trei pahare de apă într-unul singur. Nu-i așa, atunci, că cele trei pahare au făcut unul? Aceasta este pur și simplu o explicație eronată! Nu înseamnă aceasta divizarea lui Dumnezeu? Cum pot Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt să fie Toți făcuți una? Nu sunt Ei trei părți, fiecare de naturi diferite?

Fragment din „Oare există Treimea?” în Cuvântul Se arată în trup

Când Isus L-a numit pe Dumnezeu din ceruri cu numele de Tată, în timp ce S-a rugat, acest lucru a fost făcut doar din perspectiva unui om creat, doar pentru că Duhul lui Dumnezeu Și-a asumat un trup obișnuit și normal și a avut acoperământul exterior al unei ființe create. Chiar dacă în El era Duhul lui Dumnezeu, aspectul Său exterior era încă acela al unui om obișnuit; cu alte cuvinte, El devenise „Fiul Omului”, despre care au vorbit toți oamenii, inclusiv Isus Însuși. Dat fiind că El este numit Fiul omului, El este o persoană (fie ea bărbat sau femeie, în orice caz, una cu învelișul exterior al unei ființe umane) născută într-o familie normală de oameni obișnuiți. Prin urmare, pentru Isus să-L numească pe Dumnezeu din ceruri cu numele de Tată a fost la fel ca pentru voi când L-ați numit pe El la început Tată; El a făcut acest lucru din perspectiva unui om al creației. Vă mai amintiți rugăciunea Tatăl nostru pe care Isus v-a învățat să o memorați? „Tatăl nostru din ceruri…” El le-a cerut tuturor oamenilor să-L numească pe Dumnezeu din ceruri cu numele de Tată. Și din moment ce și El, de asemenea, L-a numit Tată, El a făcut acest lucru din perspectiva unuia care se află pe picior de egalitate cu voi toți. Din moment ce L-ați numit pe Dumnezeu din ceruri cu numele de Tată, aceasta arată că Isus S-a văzut pe Sine ca fiind pe picior de egalitate cu voi și ca un om pe pământ ales de Dumnezeu (adică Fiul lui Dumnezeu). Dacă Îl numiți pe Dumnezeu „Tată”, nu este aceasta pentru că voi sunteți ființe create? Oricât de mare ar fi autoritatea lui Isus pe pământ, înainte de răstignire, El a fost numai un Fiu al omului, guvernat de Duhul Sfânt (adică Dumnezeu) și una dintre ființele create ale pământului, pentru că El încă trebuia să-Și finalizeze lucrarea Sa. Prin urmare, a-L numi pe Dumnezeu din ceruri Tată, a însemnat doar umilința și ascultarea Lui. Adresarea Sa către Dumnezeu (adică Duhul din ceruri) într-o asemenea manieră, nu dovedește totuși că El este Fiul Duhului lui Dumnezeu din ceruri. Mai degrabă, se poate spune pur și simplu că perspectiva Lui este diferită, nu că El este o persoană diferită. Existența unor persoane distincte este o aberație! Înainte de răstignirea Sa, Isus a fost un Fiu al omului legat de limitările trupului și El nu a posedat complet autoritatea Duhului. De aceea El nu putea decât să caute voia lui Dumnezeu Tatăl din perspectiva unei ființe create. Așa cum El S-a rugat de trei ori în Ghetsimani: „Nu cum vreau Eu, ci cum vrei Tu”. Înainte de a fi pus pe cruce, El a fost doar Regele Evreilor; El a fost Hristos, Fiul Omului și nu un trup de slavă. De aceea, din punctul de vedere al unei ființe create, El L-a numit pe Dumnezeu Tată. Acum, nu poți spune că toți cei care Îl numesc pe Dumnezeu Tată sunt Fiul. Dacă ar fi așa, atunci nu ați fi devenit toți Fiul odată ce Isus v-a învățat Rugăciunea „Tatăl nostru”? Dacă încă nu sunteți convinși, atunci spuneți-Mi, cine este Cel pe care-L numiți Tată? Dacă vă referiți la Isus, atunci cine este pentru voi Tatăl Lui? După ce Isus a plecat, nu a mai existat această idee a Tatălui și Fiului. Această idee a fost potrivită doar pentru anii în care Isus a devenit trup; în toate celelalte împrejurări, atunci când Îl numiți Tată pe Dumnezeu, relația este cea dintre Domnul creației și o ființă creată. Nu există un timp în care să se poată aplica această idee despre Treimea Tatălui, a Fiului și a Sfântului Duh. Aceasta este o idee falsă rar întâlnită de-a lungul veacurilor și care nu există!

Fragment din „Oare există Treimea?” în Cuvântul Se arată în trup

Există multe contradicții în explicațiile omului. Într-adevăr, toate acestea sunt noțiunile omului; fără o cercetare amănunțită, voi ați crede cu toții că sunt corecte. Nu știți că această idee a lui Dumnezeu ca Treime nu este decât noțiunea omului? Nicio cunoaștere a omului nu este completă și meticuloasă. Există întotdeauna impurități, iar omul are prea multe idei; acest lucru demonstrează că o ființă creată nu poate, pur și simplu, explica lucrarea lui Dumnezeu. Există prea multe în mintea omului, toate provenite din logică și gândire și care sunt în conflict cu adevărul. Poate logica ta să analizeze complet lucrarea lui Dumnezeu? Poți câștiga o înțelegere a întregii lucrări a lui Iahve? Oare tu ca om poți să percepi toate acestea sau Dumnezeu Însuși este Cel care poate vedea din veșnicie în veșnicie? Ești tu cel care poate vedea din veșnicia de demult în veșnicia care va veni sau Dumnezeu este Cel care poate face astfel? Ce spui? Ce te face vrednic să-L explici pe Dumnezeu? Pe ce se bazează explicația ta? Ești tu Dumnezeu? Cerurile și pământul și toate lucrurile din ele au fost create de Dumnezeu Însuși. Nu tu ai fost cel care le-a făcut, deci de ce dai explicații incorecte? Acum, continui să crezi în Treime? Nu crezi că este o cale prea împovărătoare? Ar fi mai bine ca tu să crezi într-un singur Dumnezeu, nu în trei. Cel mai bine este să fie ușor, căci povara Domnului este ușoară.

Fragment din „Oare există Treimea?” în Cuvântul Se arată în trup

Sursa: Biserica lui Dumnezeu Atotputernic

[subsacijournal1]

,,Cândva, demult, Soarele și Luna s-au întâlnit și s-au îndrăgostit nebunește. Atunci a început povestea lor de dragoste …Dumnezeu nu a fost de acord ca ei să părăsească cerul și a hotârăt ca Soarele să lumineze ziua, iar Luna noaptea , astfel fiind obligați să trăiască singuri…Au fost foarte triști amândoi când și-au dat seama că nu se vor îmbrățișa niciodată…Luna era înlăcrimată și se ascundea după nori în fiecare noapte pentru a-și plânge dorul de Soare.Dar nici el nu era fericit…Chiar dacă era considerat Regele astrelor, fara ea nu își vedea rostul pe cer.

Dumnezeu i-a chemat la el și le-a spus: „Nu trebuie să suferiți și să fiți triști, v-am dat strălucire proprie. Tu, Lună minunată, vei lumina nopțile reci sau calde, vei încânta perechile de îndrăgostiți, vei fi muza poeților…Pe când tu, Soare puternic, vei fi cel mai important astru și vei lumina Pământul și ființele în fiecare zi, iar simpla ta prezență va aduce bucurie tuturor.”

…Luna a plecat abătută și cu lacrimile șiroindu-i pe chip…Soarele rămase pentru a face o rugăminte către Dumnezeu :” Doamne, ajută Luna măcar, ea este mai fragilă decât mine, n-o lăsa singură în întuneric !” …Și Dumnezeu, înduplecat de rugămintea lui , a creat miliarde de stele pentru a-i ține de urât Lunii … Dar Luna plângea în continuare întristata de soarta nedreaptă ce-o avea…Se plângea stelelor și le cerea ajutorul, dar ele nu puteau decât s-o consoleze…

…Și azi, ambii trăiesc separați.Soarele se preface că-i fericit însă arde de pasiune pentru ea …iar Luna nu-și poate ascunde tristețea și dorul de iubitul ei Soare…Dumnezeu i-a spus Lunii că trebuie să fie întotdeauna fericită și plină , dar ea fiind capricioasă nu reușește mereu acest lucru…Astfel în majoritatea nopților este rece și tristă și nu-i putem vedea strălucirea…

Ei și-au acceptat destinul …El , singuratic și puternic… ea, înconjurată de stele și neconsolată …Oamenii au încercat zadarnic s-o cucerească… Au ajuns pană la ea dar s-au întors singuri fără s-o convingă să vină pe Pământ…

Dumnezeu , înduioșat de suferința lor a creat eclipsa…Iar ei trăiesc așteptând rarele momente ce le-au fost hărăzite pentru a se îmbrățișa…Este orbitoare strălucirea lor în clipa în care se ating…iar noua, oamenilor ,ne este imposibil să privim cerul în acele momente…

[ivanionelben]

Balduin al IV-lea a fost un conducător cu adevărat unic. S-ar părea că totul era împotriva succesului său. Lepra, boala de care a suferit, era o sentință în acele zile: bolnavii erau sortiți izolării. Dar Balduin nu numai că a reușit să rupă acest stereotip, dar a devenit și unul dintre cei mai de succes regi ai Ierusalimului și un erou pentru supușii săi.

Dragostea tatălui său

Tatăl lui Balduin, Amory, și-a iubit fiul foarte tare. Admira cât de ușor băiatul suporta durerile fizice - loviturile cu sabia de lemn în timpul antrenamentelor. Din păcate, acest lucru sa dovedit a fi un semn de probleme. Pierderea sensibilității este unul dintre simptomele bolii. Când viitorul rege avea 9 ani, medicii i-au diagnosticat lepra.

Lepra exista sub diferite denumiri la acea vreme. Unii au numit-o lepra, alții au numit boala feniciană. Nefericiții care au prins această infecție erau expulzați din orașe și forțați să trăiască în colonii. Înainte de aceasta, avea loc o ceremonie bisericească. Pacientul era așezat într-un sicriu și îngropat ca un mort, spunând că de acum în colo era ca un mort pentru toată lumea, apoi era trimis într-o colonie de bolnavi de aceeași boală.

Tânărul rege Balduin a trebuit să lupte cu un astfel de adversar. Puterea a căzut brusc asupra lui când avea 13 ani: preluînd regatul după moartea tatălui său.

Regele bolnav preia tronul

Numai descendența sa regală l-a protejat pe băiat de consecințele bolii sale. Oamenii credeau că el este mesagerul cerului. În plus, tatăl a refuzat să-și predea fiul în colonia bolnavilor de lepră și i-a atras pe cavalerii Ordinului Sfântul Lazăr pentru a-l proteja. Ei erau bine familiarizați cu boala și sub jurământ la curtea francă au confirmat că lepra nu este la fel de contagioasă ca ciuma sau holera. Curtea a decis ca Balduin să poarte haine strânse și să-și acopere fața cu o mască translucidă. El s-a conformat deciziei instanței. Curând au început să-l numească regele fără chip. Lazaritii au avut dreptate: nici unul dintre cei apropiați lui Balduin nu s-a îmbolnăvit de lepră.

Cu 75 de ani înainte de urcarea la tron a lui Balduin, francezii au preluat controlul asupra Ierusalimului. Regatul Ierusalimului a fost creat ca urmare a primei cruciade. Orașul sfânt a avut o mare importanță atât pentru creștini, cât și pentru musulmani. Balduin a trebuit să conducă într-un moment foarte dificil. Forțele puternicului Saladin l-au amenințat constant.

Luptă împotriva lui Saladin

Evul Mediu a fost epoca în care regii nu stăteau în spate, ci conduceau armatele sale în luptă, oferind un exemplu de eroism supușilor lor. Balduin a procedat la fel. Boala nu era un obstacol în calea ândeplinirii îndatoririlor regale. A înțeles că viața sa va fi scurtă și și-a dedicat complet viața slujirii regatului. Nu avea soții sau amante. Singurul scop a fost întărirea Ierusalimului.

Cu principalul său dușman, sultanul Saladin, Balduin a trebuit să facă față în primul an al domniei sale. Regele în vârstă de treisprezece ani a atacat cu succes Damascul, ceea ce l-a forțat pe Saladin să iasă din Alepa. Doi ani mai târziu, adversarii s-au confruntat în luptele pentru Damasc și Anduhar.

Armata lui Saladin a depășit de mai multe ori trupele Regatului Ierusalimului. În plus, Balduin putea ține frâul calului doar cu o singură mână. Dar acest lucru nu l-a împiedicat pe rege să-și zdrobească adversarul în 1177 la bătălia de la Montgisard. Saladin, uimit de iuțimea tînărului rege, a afirmat: „Atâta timp cât acest băiat este în Ierusalim, orașul nu va cădea”. În acel moment, Balduin avea doar 16 ani. Rivalul a trebuit să negocieze pacea.

Oamenii și-au idolizat regele, în ciuda leprei. Victoriile l-au făcut un erou național. Dar, din păcate, boala și-a făcut efectul: la vârsta de 24 de ani, Balduin al IV-lea a murit. Moștenitorii puterii sale, destul de sănătoși, nu erau atât de înțelepți, iar Saladin a ocupat orașul la doi ani după moartea lui Balduin. Istoria Regatului Ierusalimului s-a încheiat aici.