#Institutul Cultural Român - Istanbul

[centrulreduta2019]

În 18 iunie, începând cu ora 7.00, sunteți invitați pe canalul de youtube al Centrului Cultural Reduta pentru a viziona filmul ,,Silent Places'' realizat de Simona Deaconescu în colaborare cu directorul de imagine Oleg Mutu,  coloana sonoră aparținându-i compozitorului Cari Baczo Tibor. Filmul de dans are la bază următorul concept: dansul nu se ilustrează, ci se interpretează şi reinterpretează cu ajutorul limbajului cinematografic. Întâlnirea personajelor, a celor cinci dansatori (Dragoş Istvan Roşu, Răzvan Stoian, Irina Ştefan, Simona Deaconescu, Alexandra Bălăşoiu) se petrece într-un spaţiu arid, care accentuează povestea creată de mişcările interpreţilor. Lirismul, tensiunea şi neaşteptatul unor momente de îmbujorare, de încruntare, de ciocnire accidentală nasc o poveste spusă din interior spre exterior. Regie şi coregrafie: Simona Deaconescu Director de imagine: Oleg Mutu Producător: Anamaria AntociMuzica: Cari Baczo-TiborEditor: Codrin Iftodi Dansatori: Simona Deaconescu, Alexandra Balasoiu, Dragoş Istvan Roşu, Răzvan Stoian, Irina Ştefan O producţie realizată în cadrul proiectului Camera 0001.Fabrica de vise, în co-productie cu STALKER FILM şi SOMNIA FILM, finanţată de Administraţia Fondului Cultural Naţional, cu sprijinul Centrului Naţional al Dansului Bucureşti, Cinelabs Romainia, Raza Studio, Stage&Studio.   Scurtmetrajul  a fost prezentat, printre altele, în cadrul Loikka Dance Film Festival (Finlanda), International Screendance Festival (SUA), Sans Souci Festival of Dance Cinema (SUA), San Francisco Dance Film Festival (SUA), precum şi la sediul Institutului Cultural Român de la Viena cu prilejul participării Simonei Deaconescu la ediţia 2014 a programului danceWEB din Viena (16 iulie – 20 august) – participare susţinută de Institutul Cultural Român prin Direcţia Relaţii Internaţionale. Simona Deaconescu este coregraf emergent cu studii în dans și regie de film. Este directorul artistic al colectivului Tangaj Dance, cunoscut pentru spectacolele „0001|Fabrica de Vise“ și „0002|Birdville“, filmul de dans „Silent Places“, Bucharest International Dance Film Festival, Dance Film Platform și este coproducător al Plaformei X, proiect expozițional dezvoltat în regim de rezidență artistică, produs de 4Culture și WASP-Working Art Space and Production Simona este interesată de tehnologia corpului în mișcare, dezvoltând programe interdisciplinare de formare profesională ca D.I.M.A.P. (Direcții inovatoare în multimedia și arta performativă) în cadrul GROWASP și dezvoltându-și în mod constant propria metodă și tehnică de dans (the floating body), ca pedagog pentru profesioniști și amatori. Spectacolele sale au fost prezentate în București, Cluj, Craiova, New York și Istanbul, iar filmul de dans „Silent Places“ realizat în colaborare cu directorul de imagine Oleg Mutu a fost proiectat în peste 20 de festivaluri din Europa, SUA și Asia. Mai multe detalii: http://tangajdance.com/

[rudyroth79]

Știri: Ziua Limbii Române” la Institutul Cultural Român „Dimitrie Cantemir” din Istanbul (5 septembrie 2019) Institutul Cultural Român „Dimitrie Cantemir” din Istanbul orgnizează o seară specială de teatru joi, 5 septembrie 2019, de la ora 19.30, de ”Ziua Limbii Române”, un eveniment dedicat membrilor comunității de români și copiilor proveniți din familiile mixte din Istanbul.

[jurnalbucuresti-blog]

New Post has been published on JurnalulBucurestiului.Ro

New Post has been published on http://bit.ly/2rnUgpP

Muzee ale comunismului în România

Cadrul atelierului IICCMER, mai 2017

„Pledoarie pentru muzee ale comunismului în România” este un workshop organizat de Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc (IICCMER). Workshopul dorește punerea în dezbatere a precupările și proiectelor de muzealizare și memoralizare a comunismului din România.

Ajuns la ediția a cincea, workshop-ul a fost organizat la Petroșani și Petrila la invitația lui Ion Barbu, artist și manager al Societății Culturale Condiția Română, Petrila, fondator al Coloniei Literarare şi Artistice care cumulează pe lângă Casa Memorială Ion D. Sîrbu şi alte aşezăminte culturale precum: Mother’s Museum, Centrul Pompadou şi Muzeul Instalatorului Român.

Un muzeu oficial al comunismului la București?

IICCMER ar putea organiza un muzeu oficial al comunismului la București, însă cel mai probabil acesta va suferi și nu va putea scăpa de acuzațiile de tezism, ideologie, propagandă. Chiar faptul că până în prezent, prin încercări diferite, nu s-a reușit înființarea acestui muzeu arată existența tensiunilor și sensibilităților acestui demers. Pe de altă parte, remarcăm faptul că inițiativele private au precedat și generat diferite forme de memoralizare și muzeificare a comunismului, începând cu Memorialul Victimelor Comunismului şi al Rezistenţei de la Sighet creat în 1993-1994 de Fundaţia Academia Civică.

În scopul muzeului/muzeelor comunismului/comunismelor, poziția IICCMER ar putea mai degrabă să fie una de co-finanțator al mai multor proiecte muzeografice, memorialistice, expoziționale, într-un sistem transparent și competițional de concurs, cu jurizarea unor experți independenți neutri instituționali, pe modelul AFCN.

IICCMER beneficiază de existența și cartografierea Rețelei Memoriei (http://www.reteauamemoriei.ro) care consolidează această direcție de ramificare pe teritoriul întregii țări. Câteva inițiative private precum Muzeul Consumatorului Comunist de la Timișoara, Casa Memorială Iuliu Maniu, Bădăcin sunt lăudabile și eficiente, atât prin metoda de implementare cât și prin formatul deschis inovator aflat permanent în progres.

La mai multe comunisme, mai multe poziții muzeale

Deși a fost un sistem politic controlat, centralizat, observăm că nu există, în prezent, o reprezentare a unui singur comunism, uniform, omogen. Există însă multiple forme de înţelegere a comunismului, a căror manifestare a generat o multitudine de perspective de raportare, adesea în antiteză unele cu altele.

De aceea, faza experimentului este necesară în această zonă muzeografică a istoriei recente, pentru că, pe de-o parte, teoriile muzeale nu se aplică încă întocmai, iar pe de alta pentru că practica acestor iniţiative muzeale private independente preced teoria sau în cel mai bun caz merg în paralel.

Inițiativele muzeografice actuale aparțin mai puțin muzeelor publice, și mai mult fostelor spații de detenție, caselor memoriale nou înființate, parohiilor, bisericilor, universităților, ONG-urilor, persoanelor private. Altfel, chiar în cadrul rigorilor instituțiilor muzeale publice, aplicarea codurilor ICOM (codul deontologic al muzeelor) (vezi Virgil Nițulescu, „Codul onoarei”) este deficitară și rămâne de cele mai multe ori doar pe hârtie. Cel mai probabil, aceste coduri sau rigori invocate vor avea momentul lor de implementare organică, abia după perioada testărilor existențelor de timp, spațiu și resurse ale acestor noi instituţii muzeale. Disensiunile teoretice în această privinţă nu sunt doar inutile, în acest moment fragil de pionierat, dar pot conduce la o cartelizare și mai mare a celor două zone muzeale, publice versus private. Exemplele oferite ca argument de către specialiștii din zona publică sunt că însăși titulatura de muzeu este „incorectă” și „ilegitim” folosită și că actualele inițiative muzeale private nu fac decât să conducă la deprecierea instituţiei muzeului, „la fel cum denumirea de Academia de Poliţie o face pentru Academia Română” (sic!). Pe de altă parte, iniţiativa privată are nevoie de încurajare și este deocamdată „în poziția unui om sărac și flămând care trebuie să stea la o masă cu bogaţii, să mănânce cu tacâmuri, într-o anumită ordine și cu protocol bine stabilit și să respecte bunele maniere” (sic!).

Avem deocamdată mai degrabă extraordinare inițiative muzeale de autor, asumate subiectiv, în spiritul secolului XXI, așa cum o arată manifestul pentru muzee al lui Orhan Pamuk, autor premiat cu Nobel și fondator al Muzeului Inocenței din Istanbul. Din această categorie sunt desigur Muzeul Instalatorului Român, Muzeul Mamei etc.

Discuția reală a muzeologizării comunismului este legată de conţinut și de problemele lui. Cum se evaluează, expertizează și autentifică muzeografic obiectele istoriei recente (de tipul unei piese de mobiler ori uneia domestică de serie, precum o sticlă de lapte)? Cine sunt specialiștii experți, evaluatori acreditați de o instituţie publică relevantă în această privinţă? Care sunt criteriile metodologice ale selecţiei bunurilor cu valoare simbolică din perioada comunistă ca valori de patrimoniu? Cum se asigură aceste bunuri simbolice odată ce capătă valoare de patrimoniu? etc.

Deocamdată, pentru a nu atinge zonele generale ideologizate politic și tensionate istoric, inițiativele muzele se concentrează pe viaţa domestică din comunism, pe imaginea eroilor și martirilor luptelor împotriva comunismului și eventual pe aniversarea unor momente istorice punctuale.

Colecția „Lada de gunoi a istoriei” – programul DARE

În 2015 PostModernism Museum a inițiat un program de 5 ani intitulat „Documenting, Archiving, Revaluing and Exhibiting the art produced in Romania in 1944-1989”, pe scurt DARE.

Programul consistă într-o serie de cercetări pluridisciplinare care analizează relația artiștilor români cu ideologii politice și climate sociale diferite, în perioada postbelică și comunistă 1944-1989. Programul include o serie de expoziţii cercetare, dezbateri, conferinţe și publicații care încearcă să reevalueze social și cultural fenomenul comunismului, cu ocazia aniversării, în 2019, a 30 de ani de la Revoluția Română din 1989.

Conceptul inovator lansat de DARE este rezultatul unei viziuni pluridisciplinare istorice, antropologice, artistice și sociologice. Cercetarea expozițională prezintă surse documentare materiale de arhivă, memorabilia, filme, publicații, interviuri audio-video, în scopul de a deschide serios și în sens larg discuții și subiecte încă sensibile și tensionate din punct de vedere istoric, prin utilizarea expunerii, dezbaterii și publicațiilor ca mijloace de exprimare.

Fără să se subscrie la vreo teză sau interpretare, mecanismul expoziției-cercetare prezintă propriile sale instrumente ca probe deschise, într-o relație nepartizană cu elemente diferite, polarizat nefaste, politice sau ideologice.

Publicațiile care însoțesc proiectele fac parte din colecția „Lada de gunoi a istoriei” și apar la editura PostModernism Museum.

Proiecte expoziționale în cadrul DARE:

Before & After the cultural revolution in Romania:1971

From Political Propaganda to Baby Boom

Socialist Architecture in Bucharest

Minorities in Visual Culture – Focus Romania

Nationalism și multiculturalism în cultura vizuală din România

Erotism and sexuality in ”Golden Age” – Ceaușescu’s dictatorship, 1965-1989

Women in Arts in Communist times

Arta comunismului în note personale

Acuzarea și condamnarea comunismului în cultură – În prima fază, condamnarea comunismului s-a făcut prin distrugerea muzeelor, statuilor, artei publice, lucrărilor de artă din muzee, patrimoniului material și imaterial (la fel ca și arderea cărților). În prezent, pericolul ștergerii culturii perioadei comuniste arată necesarul rafinării recuperării și restaurării documentare, arhivistice, istorice obiective și fără partis-pris-uri a acestei perioade. Perioada comunistă necesită constituirea propriei identități culturale, la fel cum alte lucrări de artă și producții cultuale din perioade istorice sensibile sunt restaurate și repuse în context.

Iconoclast vs iconodul – Ca observație iconografică generală, putem remarca o anumită ciclicitate istorică a fenomenelor iconodule versus iconoclaste în spațiul ortodox, bizantin, comunist. Chiar dacă fenomenele nu se mai manifestă în vizualul religios ci în cel laic, există o necesitate de a construi în spațiul profan imagini iconice, iconodule, de tipul Lenin, Stalin, Dej, Ceaușescu, care apoi să suporte consecințele propriei lor puteri corupte, inversate spre propria distrugere.

Comunismul nu se găsește în muzee naționale în expunere permanentă – Asistăm post Revoluția Română din 1989 la fenomenul invers de distrugere a culturii vizuale comuniste în toate formele: distrugerea muzeelor, distrugerea statuarului din piețele publice, distrugerea lucrărilor de artă monumentală, mozaicuri, ceramică. tapiserii etc., dispariția inventarelor muzeelor, instituțiilor publice, caselor de protocol etc., cu o furie asemănătoare episoadelor iconoclaste din istoria veche. Remarcăm că se perpetuează un tip cultură a fracturii, prin repetarea unor clişee polarizate istoric sau post-istoric de tipul: odată cu schimbarea de regim politic, ce era anti-regim, anti-normă, devine model sau normă și viceversa. Aceste pendulări sau poziționări antitetice sunt posibile tocmai datorită efectului alcătuirii memoriei fără imagini, fără repere istorice interioare, ci doar prin raportări externe. Din păcate cei mai mulți istorici și critici de artă privesc încă fără rafinament comunismul, ca pe un fenomen al naturii care s-a manifestat nefast în artă și cultură și care trebuie combătut prin ștergerea fizică a memoriei sale cât și a lucrărilor de artă.

Muzeul de Istorie a Partidului Comunist a mișcării revoluționare (anterior Muzeul de istorie al Partidului Muncitoresc Romîn) a fost distrus în 1990 – Acest muzeu putea să capete post 1989 o relevanță de capsulă a timpului, istorică, reală, însă a fost din păcate distrus cu bună știință. Este important de cercetat relația partidului comunist cu istoria prezentului său și dorința de intrare în eternitate prin propagandă, încă din timpul prezent, ori chiar de reinventare a trecutului.

Comunismul nu este un stil artistic – În perioada comunistă coexistă toate formele stilistice: postimpresionism, fovism, constructivism, minimalism, fotorealism, suprarealism. Trebuie evitată confuzia obișnuită conform căreia arta comunistă reprezintă un singur stil artistic oficializat care coincide cu realismul socialist.

Două valuri de epurări generaționale de artiști – Generația Dej forțată să-și facă autocritica emigrează și dispare: Tiberiu Krausz, Traian Vasai, Ilie Schon, Stefan Szonyi, Iosif Matyas, Iosif Tellmann. Temele comisionate către aceștia sunt Lupeni 1929, Grivița 1933, Vasile Roaită. Generația Ceaușescu consacră nume precum Sabin Bălașa, Dan Hatmanu, Vasile Pop Negreșteanu care se preocupă de mitologia cultului personalității. Cu puține excepții, toți artiștii se dezic în diferite forme de lucrările proprii comisionate oficial în perioada comunistă.

Războiul Rece – două istoriografii de artă paralele – istoria artei moderne occidentale nu include sau conține arta estică și invers. În funcție de perioadă și apartenență politică, artiștii se legitimează prin modelele culturale generate poltic de către instituții centrale ale artei (vezi MOMA New York, Tate Londra vs Tetryakov Moscova, Hermitage St. Petersburg). Remarcăm coexistența a două fire narative istorice. În România, o listă cu ideologi ai istoriei artei ar începe cu Marin Mihalache, Mircea Deaca (Deac), Radu Bogdan.

Autoreferențialul background-ului cultural Vest-Est: Avangardă vs Comunism – Occidentul a experimentat Avangarda istorică ca ruptură stilistică, ideologică sau de paradigmă artistică. Europa de Est a fost marcată de ruptura ideologică comunistă și mai puțin de cea a avangardei.

Nu a existat dizidență în arta plastică din perioada comunismului – Artiștii susțineau o dublă activitate: cea de a realiza comenzi oficiale și participări în expoziții de stat și o alta experimentală, de atelier, din care o bună parte rămânea „de sertar”. Cu puţine excepţii, lucrările de artă produse în perioada comunismului nu au fost asumate de artişti post 1989 și în cele mai multe cazuri aceștia s-au dezis în repetate rânduri de ele.

foto: Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului

[rudyroth79]

Știri: Poveşti din comunitatea Ada-Kaleh (13 aprilie 2019, Istanbul) O întâlnire culturală dedicată comunității foștilor locuitori ai insulei Ada-Kaleh va fi organizată, conform tradiţiei, sâmbătă, 13 aprilie 2019, la Institutul Cultural Român ”Dimitrie Cantemir” de la Istanbul. 

[rudyroth79]

Știri: Concert extraordinar Violoncellissimo, dedicat Zilei Culturii Naționale (14 ianuarie 2020, Istanbul) Anul 2020 începe în forță pentru Violoncellissimo, formidabilul ansamblu creat și condus de violoncelistul și profesorul Marin Cazacu urmând să fie prezent pentru prima oară la Istanbul, într-un concert extrordinar dedicat Zilei Culturii Naționale…

[rudyroth79]

Știri: Despre ”timp” în poezia europeană la Noaptea Literaturii Europene în Olanda (15–16 mai 2018)

Știri: Despre ”timp” în poezia europeană la Noaptea Literaturii Europene în Olanda (15–16 mai 2018)

Alături de unsprezece scriitori din Europa, Robert Elekes este invitatul Institutului Cultural Român de la Bruxelles la ediția din 2018 a proiectului ”Noaptea Literaturii Europene”, un eveniment organizat anual de Rețeaua europeană a institutelor naționale pentru cultură, EUNIC Olanda.

În premieră, evenimentul se va desfășura în două orașe: Leeuwarden, Capitală europeană a Culturii 2018, respectiv

[rudyroth79]

Știri: Atelier româno-turc de traduceri literare la ICR Istanbul Prima jumătate a luniii decembrie pune la încercare talentul traducătorilor. În perioada 10– 15 decembrie 2017, la sediul Institutului Cultural Român ”Dimitrie Cantemir” de la Istanbul, se desfășoară cea de-a opta ediție a atelierului de traducere literară din limba română în limba turcă, eveniment organizat alături de Agenția Literară Kalem.

[rudyroth79]

Concert susținut de mezzo-soprana Laura Cabiria și de organista Anna Gevorgyan la Istanbul (22 iulie 2017) Sâmbătă, 22 iulie 2017, începând cu orele 20:30, la Catedrala Franciscană „Sf. Anton” (St. Antuan Katolik Kilisesi) din Istanbul…

[rudyroth79]

Cu sprijinul Institutului Cultural Român ”Dimitrie Cantemir” din Istanbul, în perioada16–20 mai 2017, Teatrul ”Tony Bulandra” din Târgoviște se află la Festivalul Internațional de Teatru din Antalya, ediția a VIII-a. A fost selecționat să participe cu două reprezentații ale spectacolului ”Othello”, după William Shakespeare, în regia lui Suren Shahverdyan, unul dintre cei mai apreciați regizori armeni din Europa. Scenografia este semnată de McRanin și Raluca Frățiloiu.

Prima reprezentație a piesei va avea loc joi, 18 mai 2017, de la ora 20.00, iar cea de-a doua, vineri, 19 mai 2017, de la ora 20.00. Actorii târgovișteni vor juca la Küçük Salon, sală care aparține Centrului Cultural Haşim Işcan din Antalya, cu o capacitate de 384 de locuri. Spectacolul durează 2 ore, cu pauză de 10 minute.

Distribuția: Liviu Cheloiu – Othello; Andrada Fuscaș – Desdemona; Mircea Silaghi – Iago; Daniel Nuta – Cassio; Ela Ionescu – Emilia; Camelia Pintilie – Bianca; Radu Câmpean – Roderigo.

#gallery-0-5 { margin: auto; } #gallery-0-5 .gallery-item { float: left; margin-top: 10px; text-align: center; width: 50%; } #gallery-0-5 img { border: 2px solid #cfcfcf; } #gallery-0-5 .gallery-caption { margin-left: 0; } /* see gallery_shortcode() in wp-includes/media.php */

Andrada Fuscaș (Desdemona) și Liviu Cheloiu (Othello)

Liviu Cheloiu. Sursa foto: Teatrul ”Tony Bulandra”

Drama shakespeariană ni-l prezintă pe Othello, o legendă vie, un om nobil, viteaz și mereu victorios. Acest erou se întoarce din bătălie pentru a înfrunta cea mai dificilă provocare: Iago, stegarul său, are un plan machiavelic de a-i distruge viața, cunoscându-i punctul sensibil și anume dragostea pe care o poartă Desdemonei. ”Pentru mine a fost mai important să înțeleg de ce oamenii, în lumea asta, se pot transforma într-un Iago, distrugând totul în jurul lor. Nici Iago nu s-a născut așa, dar minciuna l-a făcut să-și piardă încrederea în oameni”, spune regizorul spectacolului, care a încercat să nu își împartă eroii în ”buni sau răi, albi sau negri”, pentru ca fiecare personaj să poată trezi compasiune. Pătrunzător, intens, sfâșietor, „Othello” explorează fără milă fiecare parte a condiției umane, iar Shahverdyan spune că „Othello modern ne ajută să aruncăm o privire în interiorul nostru, să facem ordine în sentimentele noastre și să ne recunoaștem propriile neajunsuri. Noi toți ar trebui să ne gândim la păcatele noastre și să încercăm să nu murim pentru dragoste, ci să trăim pentru ea. Important este să nu ne pierdem încrederea în cei de lângă noi!”

Proiectul propus se înscrie în cadrul proiectelor suport ICR tema VIII. Bienale, festivaluri, evenimente internaţionale de anvergură și este inclus în programul ICR Istanbul de promovare a teatrului românesc. Festivalul Internațional de Teatru din Antalya, organizat de Direcția Teatrelor de Stat din Ankara, se desfășoară între 17–27 mai 2017 și are ca scop realizarea unei punți de legătură între cultura occidentală și cea orientală prin intermediul teatrului. Festivalul din Antalya oferă o bună oportunitate de promovare a trupelor românești de teatru, atât în fața artiștilor și regizorilor, cât și în fața unui public divers, format din iubitori de teatru turci și nu numai. La ediția de anul trecut au fost prezente companii de teatru din India, Franța, Germania, Ucraina, Spania și Turcia cu piese de teatru de excepție și specialiști de top din Germania, SUA, Franța, Spania și Turcia care au susținut workshopuri de teatru pe toată durata festivalului. ICR Istanbul se află la cea de-a patra colaborare cu unul dintre cele mai importante festivaluri internaționale de teatru din Turcia.

”Othello”. Foto: © Maria Ștefănescu

Premiera spectacolului ”Othello”, pus în scenă de regizorul Suren Shahverdyan a avut loc în luna mai 2016, în Sala Mare a Teatrului ”Tony Bulandra” din Târgoviște. În noiembrie 2016, actorul Liviu Cheloiu a obținut Premiul pentru cel mai bun rol masculin în urma participării cu ”Othello” la Festivalul Internaţional de Teatru Fest(in) pe Bulevard de la Teatrul ”Nottara” din București.

Teatrul ”Tony Bulandra” a mai participat cu ”Othello” și la cea de-a treia ediție a Festivalului Internațional ”Scena ca o stradă”, desfășurat la Reșița între 10 și 20 februarie 2017. ICR Istanbul are deja un parteneriat de durată început din anul 2009 cu Direcția Teatrelor de Stat de la Ankara, care coordonează acest festival şi care funcționează sub autoritatea Ministerului turc al Culturii și Turismului, cu misiunea principală de a organiza și coordona festivaluri internaționale de teatru din Republica Turcia. Fiind membru EFA (European Festivals Association) din 2013, reușește să aducă laolaltă companii de teatru din diferite țări și culturi și să capteze un public impresionant din întreaga țară. În cadrul acestei Direcții, la nivelul fiecărui festival internațional (Trabzon, Adana, Antalya, Bursa, Diyarbakir, Van, Konya) în parte există un comitet de evaluare care realizează selecția companiilor de teatru.

Vezi: Othello, dincolo de poveste…, cronica rolului de Ion Parhon, Revista Teatrală Radio, 25 mai 2016

Știri: Teatrul ”Tony Bulandra” din Târgoviște participă la Festivalul Internațional de Teatru Clasic din Antalya Cu sprijinul Institutului Cultural Român ”Dimitrie Cantemir” din Istanbul, în perioada16–20 mai 2017, Teatrul ”Tony Bulandra” din Târgoviște…

[rudyroth79]

Știri: Proiecția lungmetrajului ”O secundă de viaţă” în regia lui Ioan Cărmăzan, la Istanbul (29 aprilie 2017) Sâmbătă, 29 aprilie 2017, la ora 15.00, la Centrul Cultural Akbank (Şehit Muhtar Mahallesi, İstiklal Cd. No.8, 34435, Beyoğlu) va avea loc proiecția peliculei…

[rudyroth79]

Știri: Proiecția lungmetrajului “Sunt o babă comunistă” în regia lui Stere Gulea la Istanbul (25 aprilie 2017) Marți, 25 aprilie 2017, la ora 19.00, la Centrul Cultural Akbank (Şehit Muhtar Mahallesi, İstiklal Cd. No.8, 34435, Beyoğlu) va avea loc proiecția peliculei "

[rudyroth79]

Știri: Proiecția lungmetrajului "Restul e tăcere" în regia lui Nae Caranfil la Istanbul (18 aprilie 2017)

Știri: Proiecția lungmetrajului “Restul e tăcere” în regia lui Nae Caranfil la Istanbul (18 aprilie 2017)

Marți, 18 aprilie 2017, la ora 19.00, la Centrul Cultural Akbank (Şehit Muhtar Mahallesi, İstiklal Cd. No.8, 34435, Beyoğlu) va avea loc proiecția peliculei ”Restul e tăcere” în regia lui Nae Caranfil. Proiecția se desfășoară în cadrul primei ediții a  Festivalului Filmului Românesc de la Istanbul, un proiect inițiat de Institutul Cultural Român „Dimitrie Cantemir” de la Istanbul.

„Restul e tăcere

[rudyroth79]

Știri: Cinci pelicule românești proiectate la prima ediție a Festivalului Filmului Românesc de la Istanbul (8–29 aprilie 2017) În perioada 8–29 aprilie 2017, la Centrul Cultural Akbank (Şehit Muhtar Mahallesi, İstiklal Cd. No.8, 34435, Beyoğlu) se va desfășura prima ediție a 

[rudyroth79]

Știri: Ziua Francofoniei la Istanbul (30 martie 2017) Sărbătorirea Zilei Francofoniei la Istanbul va avea loc joi, 30 martie 2017, între orele 12.00–15.30, la…

[rudyroth79]

Știri: Proiecția lungmetrajului "Occident" de Cristian Mungiu la Istanbul (3 martie 2017)

Știri: Proiecția lungmetrajului “Occident” de Cristian Mungiu la Istanbul (3 martie 2017)

Vineri, 3 martie 2017, de la ora 18.30 și până la 20.30, cinefilii prezenți la sediul Institutului Cultural Român “Dimitrie Cantemir” de la Istanbul (Siraselviler no 21, Taksim, Beyoğlu) vor se vor putea lăsa purtați pe tărâmul fascinant al imaginației regizorului Cristian Mungiu, vizionând pelicula „Occident” a cunoscutul regizor român.

Distribuția: Alexandru Papadopol – Luci Anca-Ioana Androne– …

[rudyroth79]

Știri: Festivalul Filmului Românesc la Istanbul, ediția a II-a (3 aprilie–26 aprilie 2018)

Știri: Festivalul Filmului Românesc la Istanbul, ediția a II-a (3 aprilie–26 aprilie 2018)

Institutul Cultural Român de la Istanbul anunță un maraton dedicat cinefililor și celor care vor să pătrundă în tainele celei de-a șaptea arte. La Istanbul, în perioada 3–26 aprilie 2018, va avea loc cea de-a doua ediție a Festivalului Filmului Românesc. Este un proiect îndrăzneț, cu filme noi și realizat alături de un partener turc puternic și activ, Akbank Sanat. Festivalul de anul acesta se va…