#vasile panaite

[stiri-noi]

Vasile Panaite – secretar de stat la Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor

Fostul prefect de Neamț, Vasile Panaite, a fost numit în data de 9 noiembrie în funcția de secretar de stat la Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor. Hotărârea a fost publicată în Monitorul Oficial din aceeași zi. Numirea fostului prefect poate părea surprinzătoare pentru mulți având în vedere că acesta părea că intrase într-un con de umbră în urma conflictului dintre Ionel Arsene și Gheorghe Ștefan.

Pentru Neamț pare să fie o primă numire venită dinspre altă zonă decât Roman în actualul Guvern. (V.B.)

The post Vasile Panaite – secretar de stat la Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor appeared first on Stiri Neamt.

[mesagerulneamt]

În Neamț, fiecare prefect pe mobila lui... șade

În Neamț, fiecare prefect pe mobila lui… șade

Prefecții de Neamț ai celui mai performant guvern din istoria României au grave probleme în momentul când trebuie să-și ia în primire biroul, mai ales în ce privește mobilierul. Ne amintim că Vasile Panaite a comandat mobilă nouă, pe persoană fizică, iar, când guvernul l-a anunțat că nu mai are nevoie de serviciile sale, a plecat cu tot cu ea.

Daniela Soroceanu, noul prefect, s-a trezit nu doar…

[bartholomaus]

“Cei care se ocupă de soarta ardelenilor nu fac altceva decât să schimbe stăpânii” - Panait Istrati

După 100 de ani de administrație orientală, fanariotă, ce sărbătorim de fapt, în acest an ? E minunat că străbunii au creat un stat mare și relativ bogat. Ce ne facem însă, cu „realizărili” administrației ???

„Unde este ele” ?

  În România, Țara Românească în general și Bucureștiul în special, s-au considerat întotdeauna mai cu moț decât Transilvania sau Moldova.

Mai mereu au pus problema în termenii „noi” și „ei”, rareori în termenii „noi toți, egali”. De sărbători, ni se aduce mereu aminte cum s-au sacrificat „ei” ca să ne elibereze pe „noi”. N-am auzit nimic despre zecile de mii de români ardeleni, bănățeni sau bucovineni, care au murit luptând, pentru patria lor de atunci, în armata k.u.k. La nicio sărbătoare…

Acum, în anul centenarului, ne spun tot felul de politicieni și ziariști de doi bani, care sunt „pericolele” prin care România (adică „noi” Bucureștiul, Țara Românească), să piardă Ardealul (adică”ei”), de parcă Ardealul ar fi o provincie anexată, care nu e parte a României, și se pune problema dacă o mai păstrează, sau o iau alții…

În curând, pe măsură ce moldovenii și bucovinenii vor ridica vocea, cerând aceleași lucruri ca și ardelenii sau bănățenii, și aceștia vor fi trecuți la categoria „ei”. Vor fi făcuți separatiști, trădători, vânduți rușilor, etc., etc. Scenariul e binecunoscut.

Este motivul principal, pentru care s-a produs și centralizarea asta excesivă și opresivă, fiindcă vor să controleze ei totul, până la sânge, în cel mai mic detaliu, fapt ce a generat frustrări majore într-o zonă, Transilvania, care e capabilă să se descurce singură, fără „ajutor” de la „Poartă”.

Până nu veți accepta că România e una singură, nu e doar un set de regiuni vasale, conduse de la București cu ajutorul slugoilor și sinecuriștilor locali, lucrurile se vor agrava, iar tendința centrifugă va fi tot mai vizibilă, mai ales în Transilvania și Banat.

Iar această tendință se va accentua, nu atât la maghiari sau la germani, cât mai ales la români…

La un moment dat, nu va mai fi suficient să le arătați, românilor ardeleni, marota cu pericolul unguresc. Nu știu când va veni acea zi, dar va veni…

Ceterum censeo Carthaginem esse delendam -„încolo, socot că trebuie distrusă Cartagina”, spunea obsesiv Cato Cel Bătrân…

Cam așa e și cu teama de pericolul maghiar. Este un pericol practic imaginar, dar imaginea formată în timp contează mai mult ca realitatea, mai ales dacă acea imagine e susținută politic…

Antimaghiarismul este unul din pilonii de bază, ai politicii naționaliste și centraliste promovate cu real succes(în favoarea lor, nu a populației) de aproape 100 de ani…

Până odată…

P.S.

Aș aminti, în încheiere cuvintele scriitorului Panait Istrati: „Cât despre„martiriul” poporului transilvan sub jugul maghiar [despre care vorbeşte Vasile Lucaciu], ne permitem să-i amintim adevăratul martiriu din ţara românească sub jugul satrapilor români, suferinţe necunoscute în Europa modernă. Regimul oligarhic maghiar, inclusiv persecuţiile şi exploatările, nu a egalat niciodată în duritate regimul teroarei româneşti, iar ţăranii din Transilvania nu şi-au dorit niciodată să treacă sub sceptrul administraţiei noastre.“

[rudyroth79]

Știri: Ziua Francofoniei la Istanbul (30 martie 2017) Sărbătorirea Zilei Francofoniei la Istanbul va avea loc joi, 30 martie 2017, între orele 12.00–15.30, la…

[politicaastazi]

Vasile Panaite, mesaj după demiterea din funcția de prefect

Prefectul judetului Neamt, Vasile Panaite a fost demis din functie, printr-o hotarare de Guvern adoptata in sedinta de astazi. Guvernul a decis ca inlocuitorul lui Panaite sa fie Daniela Soroceanu, actual secretar al judetului. Vasile Panaite este martor in dosarul in care Ionel Arsene, presedintele CJ Neamt a fost arestat si in prezent este judecat, […] vezi sursa: https://tvmneamt.ro/vasile-panaite-mesaj-dupa-demiterea-din-functia-de-prefect/ from Blogger http://ift.tt/2pkbBNa via IFTTT Like: My Library

[news24hrou]

Creşte numărul rectorilor solidari cu Valentin Pop, propus pentru şefia Ministerului Educaţiei

Numărul rectorilor de universităţi din întreaga ţară care sprijină nominalizarea lui Valentin Popa ca ministru al Educaţiei Naţionale a ajuns duminică la 45.

Alţi 15 au semnat scrisoarea deschisă iniţială de susţinere, relatează Agerpres.

Pe internet, s-au vizalizat înregistrări video realizate la diverse evenimente în care Valentin Popa comite impardonabile greşeli de exprimare.

Preşedintele PSD, Liviu Dragnea, şi-a exprimat speranţa că Valentin Popa, ministru propus al Educaţiei, va fi un exemplu bun prin ceea ce va realiza atât pentru elevi, cât şi pentru cadrele didactice.

“Cu o experienţă de peste 25 de ani în educaţie, domnul profesor Valentin Popa a parcurs toate etapele carierei academice, afirmându-se ca un cadru didactic şi cercetător de prestigiu în domeniul său de activitate. Activitatea managerială a domniei sale a debutat în anul 2004, fiind încununată prin alegerea ca rector al Universităţii ‘Ştefan cel Mare’ din Suceava, dar şi ca preşedinte al consorţiului ‘Academica Plus’, care reuneşte 11 universităţi din România”, se menţionează în scrisoarea de solidaritate.

Potrivit semnatarilor, Valentin Popa a reuşit transformarea Universităţii “Ştefan cel Mare”, care oferă “un climat potrivit pentru performanţă în dezvoltarea profesională”.

“Cu o personalitate dinamică, de luptător, alături de întreaga comunitate academică, domnul rector Popa a reuşit transformarea Universităţii ‘Ştefan cel Mare’ din Suceava în ceea ce este astăzi: un număr dublu de studenţi, de patru ori mai multe programe de studii, o creştere majoră a fondurilor obţinute din activitatea de cercetare şi extinderea într-un ritm alert a infrastructurii universitare. Din ce în ce mai multe cadre didactice de o valoare incontestabilă au ales să fie titulare la Suceava, inclusiv din rândurile diasporei ştiinţifice româneşti, regăsind aici un climat potrivit pentru performanţă în dezvoltarea profesională”, se mai precizează în scrisoarea deschisă.

De asemenea, semnatarii afirmă că, prin punctele de vedere exprimate în cadrul reuniunilor Consiliului Naţional al Rectorilor, Valentin Popa a susţinut excelenţa şi calitatea în educaţie, dar şi accesul echitabil la resurse, dovedindu-se “un bun cunoscător al sistemului, extrem de pragmatic şi implicat, care stăpâneşte mecanismele de funcţionare şi finanţare universitară, cu viziune strategică, ancorată în tendinţele la nivel european şi global”.

“Rectorul Valentin Popa s-a implicat în dezvoltarea legăturii între educaţia preuniversitară şi cea universitară, inclusiv prin susţinerea unor evenimente de anvergură cum ar fi Olimpiada Internaţională de Astronomie şi Astrofizică, organizată la Suceava în anul 2014. Sub conducerea domniei sale, Universitatea ‘Ştefan cel Mare’ din Suceava a dezvoltat Lectoratul de limba română de la Cernăuţi, punct de reper pentru păstrarea identităţii lingvistice şi culturale a etnicilor români din Ucraina, de o deosebită importanţă în contextul politic actual. Rectorul Valentin Popa este, de asemenea, preşedinte al consorţiului universităţilor din Moldova – România – Ucraina. Susţinem astfel numirea domnului rector Valentin Popa în funcţia de ministru al Educaţiei, competenţa academică şi managerială, verticalitatea şi implicarea profesională şi personală fiind argumentele care trebuie să stea la baza unei astfel de decizii”, au conchis semnatarii.

Documentul este semnat de rectorul Universităţii “Transilvania” din Braşov, Ioan Vasile Abrudan, rectorul Universităţii de Medicină şi Farmacie din Târgu Mureş, Leonard Azamfirei, rectorul Universităţii “Titu Maiorescu” din Bucureşti, Smaranda Angheni, rectorul Universităţii de Artă din Bucureşti, Cătălin-Mihai Bălescu, rectorul Universităţii “Eftimie Murgu” din Reşiţa, Andrade-Ionuţ Bichescu, rectorul Universităţii “Vasile Goldiş” din Arad, Coralia-Adina Cotoraci, rectorul Universităţii “Dunărea de Jos” din Galaţi, Iulian Gabriel Bîrsan, rectorul Universităţii de Arte din Târgu Mureş, Sorin-Ion Crişan, rectorul Universităţii “Lucian Blaga” din Sibiu, Ioan Bondrea, rectorul Universităţii “Petru Maior” din Târgu Mureş, Călin Enăchescu, rectorul Universităţii “1 Decembrie 1918” din Alba Iulia, Valer-Daniel Breaz, rectorul Universităţii Româno-Americană din Bucureşti, Ovidiu Folcuţ. rectorul Universităţii din Oradea, Constantin Bungău, rectorul Academiei de Studii Economice din Bucureşti, Nicolae Istudor, rectorul Universităţii Tehnice “Gheorghe Asachi” din Iaşi, Dan Caşcaval, rectorul Universităţii de Medicină şi Farmacie “Iuliu Haţieganu” din Cluj Napoca, Alexandru Irimie, rectorul Universităţii de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară din Cluj-Napoca, Cornel Cătoi, rectorul Universităţii “Aurel Vlaicu” din Arad, Ramona Lile, rectorul Universităţii din Piteşti, Dumitru Chirleşan, rectorul Universităţii Naţionale de Artă Teatrală şi Cinematografică “I.L. Caragiale” Bucureşti, Nicolae Mandea, rectorul Universităţii de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară din Bucureşti, Sorin Mihai Cîmpeanu, rectorul Universităţii de Arhitectură şi Urbanism “Ion Mincu” din Bucureşti, Marian Moiceanu, rectorul Universităţii Petrol – Gaze din Ploieşti, Pascu-Mihai Coloja, rectorul Universităţii de Arte şi Design din Cluj Napoca, Radu-Marcel Moraru, Rectorul Universităţii POLITEHNICA din Bucureşti, Mihnea Cosmin Costoiu, rectorul Universităţii Naţionale de Muzică din Bucureşti, Diana Asinefta Moş, rectorul Universităţii “Valahia” din Târgovişte, Călin-Dinu Oros, Rectorul Universităţii de Medicină şi Farmacie “Grigore T. Popa” din Iaşi, Viorel Scripcariu, rectorul Universităţii Maritime din Constanţa, Cornel Panait, Rectorul Universităţii de Medicină şi Farmacie “Carol Davila” din Bucureşti, Ioanel Sinescu, rectorul Universităţii Naţionale de Educaţie Fizică şi Sport din Bucureşti, Florin Pelin, rectorul Universităţii de Arte “George Ionescu” din Iaşi, Atena-Elena Simionescu, rectorul Universităţii “Babeş Bolyai” din Cluj Napoca, Ioan Aurel Pop, rectorul Universităţii din Craiova, Cezar Ionuţ Spînu, rectorul Universităţii de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară a Banatului din Timişoara, Cosmin Alin Popescu, rectorul Universităţii Tehnice din Cluj-Napoca, Vasile Ţopa, rectorul Universităţii “Constantin Brâncoveanu” din Piteşti, Ovidiu Puiu, rectorul Universităţii Tehnice de Construcţii din Bucureşti, Radu Sorin Văcăreanu, rectorul Universităţii “DANUBIUS” din Galaţi, Corneliu-Andy Puşcă, rectorul Universităţii de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară “Ion Ionescu de la Brad” Iaşi, Vasile Vîntu, rectorul Universităţii din Petroşani, Sorin Mihai Radu, rectorul Academiei de Muzică “Gheorghe Dima” din Cluj Napoca, Vasile Jucan, rectorul Universităţii de Medicină şi Farmacie din Craiova, Ion Rogoveanu, rectorul Universităţii “Ovidius” din Constanţa, Sorin Rugină, rectorul Universităţii “Vasile Alecsandri” din Bacău? Carol Schnakovszky.

http://ift.tt/2EbTZtS http://ift.tt/2DTHdm0

[naturasanatate]

#StartUp pentru o AFACERE CU LAVANDA

 Teren intravilan, 3680 mp, la 20 km de Galati: 

https://www.publi24.ro/anunturi/imobiliare/de-vanzare/terenuri/teren-ptr-casa/anunt/Teren-intravilan-pentru-casa-si-gradina-3680-mp-in-Vasile-Alecsandri-Galati/7b01667e7d606256.html

     Pentru 4000mp veti avea nevoie cu aproximatie de 8000 de butasi de lavanda, pe care ii puteti comanda pe site-ul butasid lavanda.ro. Costul minim al unei culturi de #lavandă este de circa 9.000 de euro/hectar, spune Tudor Panait (sursa: agrointel)

[steliosagapitos]

                             Mihai Eminescu

     Mihai Eminescu (Romanian pronunciation: [miˈhaj emiˈnesku]; born Mihail Eminovici; 15 January 1850 Botoșani, Principality of Moldavia – 15 June 1889 Bucharest, Kingdom of Romania) was a Romantic poet, novelist and journalist, often regarded as the most famous and influential Romanian poet. Eminescu was an active member of the Junimea literary society and worked as an editor for the newspaper Timpul ("The Time"), the official newspaper of the Conservative Party (1880–1918). His poetry was first published when he was 16 and he went to Vienna to study when he was 19. The poet's manuscripts, containing 46 volumes and approximately 14,000 pages, were offered by Titu Maiorescu as a gift to the Romanian Academy during the meeting that was held on 25 January 1902. Notable works include Luceafărul (The Vesper/The Evening Star/The Lucifer/The Daystar), Odă în metru antic (Ode in Ancient Meter), and the five Letters (Epistles/Satires). In his poems he frequently used metaphysical, mythological and historical subjects.

   His father was Gheorghe Eminovici from Călinești, a Moldavian village in Suceava county, Bucovina, which was then part of the Austrian Empire (while his father came from Banat). He crossed the border into Moldavia, settling in Ipotești, near the town of Botoșani. He married Raluca Iurașcu, an heiress of an old aristocratic Moldavian family. In a Junimea register, Eminescu wrote down his birthday date as 22 December 1849, while in the documents Cernăuți Gymnasium, where Eminescu studied, his birthday date is 14 December 1849. Nevertheless, Titu Maiorescu, in his work Eminescu and His Poems (1889) quoted N. D. Giurescu's research and adopted his conclusion regarding the date and place of Mihai Eminescu's birth, as being 15 January 1850, in Botoșani. This date resulted from several sources, amongst which there was a file of notes on christenings from the archives of the Uspenia (Domnească) Church of Botoșani; inside this file, the date of birth was "15 January 1850" and the date of christening was the 21st of the same month. The date of his birth was confirmed by the poet's elder sister, Aglae Drogli, who affirmed that the place of birth was the village of Ipotești.

Mihail (as he appears in baptismal records) or Mihai (the more common form that he used) was born in Botoșani, Moldavia. He spent his early childhood in Botoșani and Ipotești, in his parents' family home. From 1858 to 1866 he attended school in Cernăuți. He finished 4th grade as the 5th of 82 students, after which he attended two years of gymnasium.

   The first evidence of Eminescu as a writer is in 1866. In January of that year Romanian teacher Aron Pumnul died and his students in Cernăuţi published a pamphlet, Lăcrămioarele învățăceilor gimnaziaști (The Tears of the Gymnasium Students) in which a poem entitled La mormântul lui Aron Pumnul (At the Grave of Aron Pumnul) appears, signed "M. Eminovici". On 25 February his poem De-aș avea (If I Had) was published in Iosif Vulcan's literary magazine Familia in Pest. This began a steady series of published poems (and the occasional translation from German). Also, it was Iosif Vulcan, who disliked the Slavic source suffix "-ici" of the young poet's last name, that chose for him the more apparent Romanian "nom de plume" Mihai Eminescu.

In 1867, he joined Iorgu Caragiale's troupe as a clerk and prompter; the next year he transferred to Mihai Pascaly's troupe. Both of these were among the leading Romanian theatrical troupes of their day, the latter including Matei Millo and Fanny Tardini-Vlădicescu (ro). He soon settled in Bucharest, where at the end of November he became a clerk and copyist for the National Theater. Throughout this period, he continued to write and publish poems. He also paid his rent by translating hundreds of pages of a book by Heinrich Theodor Rotscher, although this never resulted in a completed work. Also at this time he began his novel Geniu pustiu (Wasted Genius), published posthumously in 1904 in an unfinished form.

On 1 April 1869, he was one of the co-founders of the "Orient" literary circle, whose interests included the gathering of Romanian folklore and documents relating to Romanian literary history. On 29 June, various members of the "Orient" group were commissioned to go to different provinces. Eminescu was assigned Moldavia. That summer, he quite by chance ran into his brother Iorgu, a military officer, in Cișmigiu Gardens, but firmly rebuffed Iorgu's attempt to get him to renew ties to his family.

Still in summer 1869, he left Pascaly's troupe and traveled to Cernăuţi and Iaşi. He renewed ties to his family; his father promised him a regular allowance to pursue studies in Vienna in the fall. As always, he continued to write and publish poetry; notably, on the occasion of the death of the former ruler of Wallachia, Barbu Dimitrie Știrbei, he published a leaflet, La moartea principelui Știrbei ("On the Death of Prince Știrbei").

   From October 1869 to 1872 Eminescu studied in Vienna. Not fulfilling the requirements to become a university student (as he did not have a baccalaureate degree), he attended lectures as a so-called "extraordinary auditor" at the Faculty of Philosophy and Law. He was active in student life, befriended Ioan Slavici, and came to know Vienna through Veronica Micle; he became a contributor to Convorbiri Literare (Literary Conversations), edited by Junimea (The Youth). The leaders of this cultural organisation, Petre P. Carp, Vasile Pogor, Theodor Rosetti, Iacob Negruzzi and Titu Maiorescu, exercised their political and cultural influence over Eminescu for the rest of his life. Impressed by one of Eminescu's poems, Venere şi Madonă (Venus and Madonna), Iacob Negruzzi, the editor of Convorbiri Literare, traveled to Vienna to meet him. Negruzzi would later write how he could pick Eminescu out of a crowd of young people in a Viennese café by his "romantic" appearance: long hair and gaze lost in thoughts.

    In 1870 Eminescu wrote three articles under the pseudonym "Varro" in Federaţiunea in Pest, on the situation of Romanians and other minorities in the Austro-Hungarian Empire. He then became a journalist for the newspaper Albina (The Bee) in Pest. From 1872 to 1874 he continued as a student in Berlin, thanks to a stipend offered by Junimea.

   From 1874 to 1877 he worked as director of the Central Library in Iași, substitute teacher, school inspector for the counties of Iași and Vaslui, and editor of the newspaper Curierul de Iași (The Courier of Iaşi), all thanks to his friendship with Titu Maiorescu, the leader of Junimea and rector of the University of Iași. He continued to publish in Convorbiri Literare. He became a good friend of Ion Creangă, a writer, whom he convinced to become a writer and introduced to the Junimea literary club.

In 1877 he moved to Bucharest, where until 1883 he was first journalist, then (1880) editor-in-chief of the newspaper Timpul (The Time). During this time he wrote Scrisorile, Luceafărul, Odă în metru antic etc. Most of his notable editorial pieces belong to this period, when Romania was fighting the Ottoman Empire in the Russo-Turkish War of 1877–1878 and throughout the diplomatic race that eventually brought about the international recognition of Romanian independence, but under the condition of bestowing Romanian citizenship to all subjects of Jewish faith. Eminescu opposed this and another clause of the Treaty of Berlin: Romania's having to give southern Bessarabia to Russia in exchange for Northern Dobrudja, a former Ottoman province on the Black Sea.

The 1880s were a time of crisis and deterioration in the poet's life, culminating with his death in 1889. The details of this are still debated.

From 1883 - when Eminescu's crisis and deviant behaviors became evident - until 1886, the poet was treated in Austria and Italy, by specialists that managed to put him on his feet, as testified by his good friend, writer Ioan Slavici. In 1886, Eminescu suffered a nervous breakdown and was treated by Romanian doctors, in particular Julian Bogdan and Panait Zosin. Immediately diagnosed with syphilis, after being hospitalized in a nervous diseases hospice within the Neamț Monastery, the poet is treated with mercury. Firstly, massages in Botoșani, applied by Dr. Itszak, and then in Bucharest at Dr. Alexandru A. Suțu's sanatorium, where between February–June 1889 he was injected with mercuric chloride. Professor Doctor Irinel Popescu, corresponding member of the Romanian Academy and president of the Academy of Medical Sciences of Romania, states that Eminescu died because of mercury poisoning. He also says that the poet was "treated" by a group of incompetent doctors and held in misery, which also shortened his life. Mercury was prohibited as treatment of syphilis in Western Europe in the 19th century, because of its adverse effects.

Mihai Eminescu died at 4 am, on 15 June 1889 at the Caritas Institute, a sanatorium run by Dr. Suțu and located on Plantelor Street Sector 2, Bucharest. Eminescu's last wish was a glass of milk, which the attending doctor slipped through the metallic peephole of the "cell" where he spent the last hours of his life. In response to this favor he was said to have whispered, "I'm crumbled". The next day, on 16 June 1889 he was officially declared deceased and legal papers to that effect were prepared by doctors Suțu and Petrescu, who submitted the official report. This paperwork is seen as being ambiguous, because the poet's cause of death is not clearly stated and there was no indication of any other underlying condition that may have so suddenly resulted in his death. In fact both the poet's medical file and autopsy report indicate symptoms of a mental and not physical disorder. Moreover, at the autopsy performed by Dr. Tomescu and then by Dr. Marinescu from the laboratory at Babeș-Bolyai University, the brain could not be studied, because a nurse inadvertently forgot it on an open window, where it quickly decomposed.

One of the first hypotheses that disagreed with the post mortem findings for Eminescu's cause of death was printed on 28 June 1926 in an article from the newspaper Universul. This article forwards the hypothesis that Eminescu died after another patient, Petre Poenaru, former headmaster in Craiova, hit him in the head with a board.

Dr. Vineș, the physician assigned to Eminescu at Caritas argued at that time that the poet's death was the result of an infection secondary to his head injury. Specifically, he says that the head wound was infected, turning into an erysipelas, which then spread to the face, neck, upper limbs, thorax, and abdomen. In the same report, cited by Nicolae Georgescu in his work, Eminescu târziu, Vineș states that "Eminescu's death is not due to head trauma occurred 25 days earlier and which had healed completely, but is the consequence of an older endocarditis (diagnosed by late professor N. Tomescu)".

Contemporary specialists, primarily physicians who have dealt with the Eminescu case, reject both hypotheses on the cause of death of the poet. According to them, the poet died of cardio-respiratory arrest caused by mercury poisoning. Eminescu was wrongly diagnosed and treated, aiming his removal from public life, as some eminescologists claim. Eminescu was diagnosed since 1886 by Dr. Julian Bogdan from Iași as syphilitic, paralytic and on the verge of dementia due to alcohol abuse and syphilitic gummas emerged on the brain. The same diagnosis is given by Dr. Panait Zosin, who consulted Eminescu on 6 November 1886 and wrote that patient Eminescu suffered from a "mental alienation", caused by the emergence of syphilis and worsened by alcoholism. Further research showed that the poet was not suffering from syphilis.

[atelierelealbe]

Twentytwo prints from Ovidiu Ștefănescu personal collection:

[box type=”shadow”][one_third]

Statistics

[/one_third]

[two_third_last]

Number of prints digitized 22 + 22 Size on disk 3879731.200 bytes (3.61 GB) Total area scanned 5322 cm²

[/two_third_last][/box]

Bărbat. Verso: ștampilă roșie „Atelier Fotografic Costică Acsinte Slobozia-Ialomița“

Mamă cu copil. Verso: De la nepot și Ani. 1937 VII 10. Lui Nicoleta. Ștampilă violet „Foto-Splendid Costică Axinte Slobozia-Ialomița“

Copil. Verso: ștampilă violet „Foto-Splendid Costică Axinte Slobozia-Ialomița“

Doi bărbați. Verso: Traian și Vasile, 1931. Ștampilă violet „Atelier Fotografic Costică Acsinte Slobozia-Ialomița“

Femeie. Verso: 1929 20 Maiu Ca amintire al meu portret „Marioara Panait“ Mărculești Ialomița. Lui Traian Veim Mărculești. Ștampilă roșie „Costică Axinte Fotograf, Slobozia“

Femeie. Verso: 1 maiu 1932 Spre aducere aminte de la a dumneavoastră verișoară și nepoată Lilica. Familiei St. Panait Loco. Ștampilă violet „C. Axinte Fotograf SLOBOZIA“

Trei bărbați cu două biciclete. Verso: ștampilă violet „Atelier Fotografic COSTICĂ ACSINTE Slobozia Ialomița“

Femeie. Verso: Cl. II 1928, L. Sf. Gh. El. T. Nicu Călărași 13 1/2 ani. Ștampilă violet „Costică Axinte Fotograf, Slobozia“

Femeie. Verso: ștampilă violet „C. Axinte Fotograf Slobozia“

Familie. Verso: ștampilă violet „C. Axinte Fotograf Slobozia“

Familie. Verso: Să vă aduceți aminte de noi. 18 I 1939 Mărculești. Fam. St. V. Panait Mărculești. Ștampilă violet „Foto-Splendid Costică Axinte Slobozia-Ialomița“

Nuntași. Verso: Ștampilă violet „Foto-Splendid Costică Axinte Slobozia-Ialomița“

Bărbat cu două femei. Verso: Ștampilă violet „Atelier Fotografic COSTICĂ ACSINTE Slobozia Ialomița“

Miri cu nași. Reproducere. Verso: Ștampilă violet „Costică Acsinte – Fotograf – Slobozia“

Miri. Verso: Ștampilă violet „Foto-Splendid Costică Axinte Slobozia-Ialomița“

Femeie. Verso: Elena Nițescu. Ștampilă violet „Atelier Fotografic COSTICĂ ACSINTE Slobozia Ialomița“

Bărbat. Verso: Cu mult drag 8 VII 931 Tovară��ului Traian. Ștampilă violet „Atelier Fotografic COSTICĂ ACSINTE Slobozia Ialomița“

Mamă cu copil. Verso: Ștampilă violet „Foto-Splendid Costică Axinte Slobozia-Ialomița“

Bărbat. Verso: Ștampilă violet „Atelier Fotografic COSTICĂ ACSINTE Slobozia Ialomița“

Grup, montaj. Verso: ștampilă violet „C. Axinte Fotograf Slobozia“

Mamă cu copil. Verso: Păstrează ca amintire de la verișoara și nepotul tău, Lilica și Ovidiu Ștefănescu. 21 IV 1941. Fam. A. Popescu Călărași. Ștampilă violet „Foto-Splendid Costică Axinte Slobozia-Ialomița“

Doi copii. Verso: Ștampilă violet „Foto-Splendid Costică Axinte Slobozia-Ialomița“

22 prints from Ovidiu Ștefănescu's personal collection added to #costicaacsinte archive Twentytwo prints from Ovidiu Ștefănescu personal collection: Statistics

[videostory]

CCN 82. Întâlnire a navaliștilor români.

[stiri-noi]

Cafeaua de dimineață. Invitați: Vasile Panaite și Adrian Jucan (PNL)

The post Cafeaua de dimineață. Invitați: Vasile Panaite și Adrian Jucan (PNL) appeared first on Stiri Neamt.

[mesagerulneamt]

Sezon de vânătoare a informatorilor Securității în Neamț

Sezon de vânătoare a informatorilor Securității în Neamț

De curând, au început să circule, iar, cu titlu de mare mare noutate, documente privind persoane publice din județul Neamț și legătura lor cu Securitatea dinainte de ’89. Fără să spună clar ceva – vreo acuză, vreun reproș, poate chiar vreo condamnare morală -, dar sugerând că respectivii au fost colaboratori ai temutului serviciu și că asta ar fi explicația pozițiilor oficiale pe care le au acum.…

[turistprinro]

La plajă

Bagajele stăteau sprijinite unele de altele. Tocmai coborâsem din trenul de Brașov, în stația CFR Buzău. O locomotivă, pe o linie paralelă, se plimba, aparent,  fără sens. Scrâșnetul metalic al roților se auzea departe sfâșiind liniștea nopții. Stelele dădeau certitudinea că mâine va fi o zi însorită. Eram obosită, puțin temătoare: cum ne vom descurca oare, cu atâtea bagaje, atăta drum? Sora mea mai mică moțăia pe geamantanul cel mare. Curiozitatea drumului ce început deja mă ținea atentă. Luminile căii ferate, semafoarele și locomotiva singuratică erau certitudinea că ceva mai mișcă și cineva, în spatele lor, era treaz. În rest, liniște și somn. Mama, privind anxioasă, la 10 minute, ceasul, aștepta sosirea în gara Buzău a trenului de Constanța. Mergeam la mare. Fluturi nebuni mi se zbăteau în stomac și neliniștea călătoriei nu îmi dădea pace. Mergeam la mare!!!! Tata urma să vină singur după vreo două zile. Deh! Funcția de conducere îl ținea ocupat încă ceva zile furându-i startul vacanței. Prezența tatălui îmi dădea o liniște pe care, altfel, nu o regăseam. Chiar și așa, fără tata, abia așteptam să ajungem la mare!!!! Mergeam, a nu știu câta oară, la Eforie Sud. Îmi era dor de străduțele cu iz de provincie, casele vechi, unele cu alură de palate, îmi era dor de aglomerația pestriță și semi-dezbrăcată, de autoservirea cu miros de ciorbe grase, îmi era dor de umbreluțe, mingii, kurtos-colac, guvizi cu usturoi, îmi era dor de întinsul mării fără de sfârșit, de vapoarele în miniatură ce stăteau agățate pe linia orizontului, îmi era dor de licuricii pe care mă trudeam să îi prind seara, îmi era dor de cules scoici împreună cu mama, în timp ce sora mea și tatăl meu se odihneau de după-masă, îmi era dor să ascult cum cânta marea din cochilia unui melc. Cel puțin, așa spunea mama și mă îndruma atent să ascult. Aveam șase ani.

Pe plajă – Eforie Sud

În centrul amintirilor copilăriei mele legate de vacanțele la mare este stațiunea Eforie Sud. Explicația este simplă. La mare, pentru noi, a însemnat, dintotdeauna, Eforie Sud. Cunoașteam fiecare străduță, fiecare pâlc de copaci, fiecare vilă ce amintea de o lume uitată. Eforie Sud are dulceața unui orășel de provincie, aristocratic, cu casele sale vechi, parcul, teatrul de vară. Este cea mai veche stațiune de pe litoralul românesc.

Hotelul Panait, Movila

Istoria sa pornește de la spiritul antreprenorial al unui moșier moldovean, Ioan Movilă, pe 20 septembrie 1899, atunci când s-a pus piatra de temelie a hotelului Movilă. Acesta a intuit potentialul spațiului dintre lacul Techirghiol și tărmul Mării Negre. A investit construind un sanatoriu, apoi locuințe pentru medici și pentru personalul ce deservea pacienții. Planurile de construcție au fost făcute și conduse de arhitectul Ivanovici și inginerul Zissu, au fost aduși meșteri zidari cu familiile, cum au fost familia Panait și Cristu. Băile și hotelurile au fost deschise în perioada 15 iulie-15 august 1902. În perioada 1903-1906 se construiesc aproximativ 50 de vile și hoteluri ca: vila Colonel Negrea, vila Cleopatra (azi Cupidon), vilele Sachelarie, Călinescu, Smântânescu, Predescu, Flora, hotelul Popovici și vila Ing. Zissu construită alături de hotel Parc, vilă ce a fost reparată și refăcută în 1967. În 1909, Eforia Spitalelor Civile din București, înființează pe malul mării, Sanatoriul pentru combaterea tuberculozei osoase la copii, construit provizoriu, cu instalații de băi calde, aplicații de cataplasme și helioterapie. Până în 1916, ia ființă un parc cu flora montată, cu scop recreativ, dar și pentru consolidarea terenului nisipos. În anul 1925, Eforia Spitalelor Civile din București a adus aici pe doctorul Victor Climescu, care, după cel de-al doilea război mondial înfăptuiește aici o adevărată școală românească de chirurgie osteo-articulară pentru combaterea tuberculozei osoase.

Casino Movilă – Băile Movilă

Într-o prezentare propagandistică, profesorii Mrazec și Marius Sturza, apreciau dezvoltarea stațiunii între 1930-1939, precizând: „Stațiunea balneară «Carmen Sylva» este una dintre cele mai mari stațiuni din țară. Nu există în Europa o stațiune balneară care într-un timp atât de scurt să fi luat un avânt atât de impunător”. După 1939 s-a construit Cazinoul de azi. În 1927 se termină linia de cale ferată și gara, toate asigurate prin munca ieftină a ostașilor din armata căilor ferate, condusă de general Ionescu din cavaleria regală.

Sanatoriul militar, Carmen Sylva

La început stațiunea a purtat numele de Băile Techirghiol-Movilă, mai apoi Băile Movilă sau Techirghiol-Movilă. În 1928 stațiunea Movilă a devenit comună rurală, iar în 1929 comună urbană și i se schimbă numele în Carmen Sylva. Din 1948, stațiunea s-a numit Vasile Roaită, iar din 1962 numele i s-a schimbat în Eforie Sud.

Aceasta este, pe scurt, istoria stațiunii Eforie Sud. Schimbările de regim, schimbările numelui, nu au făcut ca turiștii să ocolească stațiunea. Și astăzi, familiile cu copii sunt cele care vin și își fac vacanța aici.

Am revenit în Eforie Sud, după ani, în care doar l-am vizitat fără a face un sejur. Aceeași fascinație față un de loc încărcat de istorie m-a cuprins străbătându-i străduțele. Unele construcții au fost renovate păstrându-se stilul original arhitectural, altele își continuă povestea tristă fiind abandonate.

Oare, această cea mai veche stațiune a litoralului românesc, nu ar putea (re)deveni atracția turiștilor români și străini, dornici de mare, oare “Sinaia” litoralului românesc născută din dorința antreprenorială a unui vizionar al secolului XIX, nu merită atenția și energia noastră? Avem datoria, morală, măcar, de a da Cezarului ce e al Cezarului.

Sursa informației: http://www.info-eforiesud.ro/cultura-si-istorie/ 

Sursa foto: http://imagoromaniae.ro

#gallery-0-5 { margin: auto; } #gallery-0-5 .gallery-item { float: left; margin-top: 10px; text-align: center; width: 33%; } #gallery-0-5 img { border: 2px solid #cfcfcf; } #gallery-0-5 .gallery-caption { margin-left: 0; } /* see gallery_shortcode() in wp-includes/media.php */

  Sinaia litoralului românesc – Carmen Sylva Bagajele stăteau sprijinite unele de altele. Tocmai coborâsem din trenul de Brașov, în stația CFR Buzău. O locomotivă, pe o linie paralelă, se plimba, aparent,  fără sens.

[rudyroth79]

Știri: Proiecția lungmetrajului ”De ce eu?” de Tudor Giurgiu la ”Zilele Culturii Române din Salamanca” (20 martie 2017) Luni, 20 martie, de la orele 18.00, la Teatro Juan del Enzina din Salamanca (Plaza de Anaya, 12, 37008 Salamanca) va avea loc proiecția lungmetrajului…

[smartseo4you]

New Post has been published on Ziarul tau online

Neamț. Acoperișuri avariate și peste 3.000 de consumatori fără energie electrică

Acoperișuri avariate de vânt și 8 localități fără energie electrică – este bilanțul în urma fenomenelor meteorologice periculoase din după-amiaza zilei de sâmbătă, din județul Neamț, prefectul Vasile Panaite anunțând că se va deplasa în zonele afectate, conform unui comunicat de presă remis duminică AGERPRES.

Acesta a precizat că luni, o comisie a Instituției Prefectului Neamț va merge în localitățile afectate pentru a realiza inventarierea pagubelor produse, urmând ca în ședința Comitetului Județean pentru Situații de Urgență să se aprobe valoarea despăgubirilor ce vor fi cerute din fondul de rezervă al Guvernului.

Sursa: www.agerpres.ro

Sursa articol jurnalul.ro

, sursa articol http://blogville.ro/neamt-acoperisuri-avariate-si-peste-3-000-de-consumatori-fara-energie-electrica/

[news24hrou]

NEAMȚ: Pagube produse de vijelii

Acoperișuri avariate de vânt și 8 localități fără energie electrică – este bilanțul în urma fenomenelor meteo periculoase din după-amiaza zilei de sâmbătă, din județul Neamț.

Peste 3.000 de consumatori au rămas fără energie electrică, în urma ploilor torențiale și a vijeliilor.

8 localități — Războieni, Valea Alba, Dragomirești, Vad, Unghi, Hlăpești, Talpa, Homiceni — au fost, duminică dimineața, nealimentate cu energie electrică, iar 3 localități — Timișești, Dumbrava și Zvorănești – erau parțial nealimentate.

Vântul puternic a avariat acoperișurile a 15 case, 10 în comuna Războieni și 5 în Bârgăoani.

La Războieni, potrivit celor din Serviciul Voluntar pentru Situații de Urgență, 2 acoperișuri au fost smulse de pe case.

Este așteptată vizita prefectului Vasile Panaite în zonele afectate.

Luni, o comisie a Instituției Prefectului Neamț va merge în localitățile afectate pentru a inventaria pagubele produse.

Apoi, în ședința Comitetului Județean pentru Situații de Urgență vor fi aprobate despăgubirile ce vor fi cerute din fondul de rezervă al Guvernului.

http://ift.tt/eA8V8J http://ift.tt/2uYdIHM