#subiectiv

[officialromaniantranslatiuni]

cumva am ajuns de la true crime la a plange la problemele de fertilitate ale lui marilu 😅

[lucissima]

11/09/23

scrie-mi scrie-mi cu cuvintele tale de prozator subiectiv care îl are în inimă pe neagu djuvara încruntă-ți sprâncenele mijește-ți ochii încurcă-ți părul și deschide-mi conversația spune-mi ca thomas că mă vrei lângă tine lipită cu fruntea de brațul tău drept cu ochii închiși ia-mi verbal chipul în palme și ține-l precum un pocal plin cu sânge de virgină cuprinde-mi obrajii și astupă-mi urechile cu degete lungi întrepătrunse de suvițe castanii lungește-mi buzele într-un zâmbet timid cu colțuri de gură ascuțite descrețește-mi fruntea și gândurile cu calm iar apoi mută-ți arătătorul sub bărbia-mi și ridică-mă ușor ridică-mi pleoapele cu un susur pornit dintr-un suflu și lipește-ți buzele de ale mele strivește carnea încă fragedă învinețește-mă și mușcă până simți cum sângele alunecă pe salivă și îți colorează buzele bărbia și tot ce ți-a mai putut atinge limba mea mincinoasă taie-mi limba și însușește-ți cuvintele mele anemice înghite-mă în timp ce continui să îmi strângi tâmplele rupe-ți de pe vârful limbii o fetița mea frumoasă geme scâncește apasă-mi numele pe creștet respiră-mă iar apoi cu ură părintească distruge-ți fetița frumoasă strânge-i chipul între palme până se sfărâmă sparge-i arcadele jupoaie-i pielea punctată înlătură-i dinte cu dinte și apoi poartă-i cu mândrie la gât bea-mi umoarea ochilor și crestează-mi pe retină voința-ți fă din resturile mele de medusa și simone de beauvoir un bibelou alabastru și duminica la amiază îngenunchează-mi cu pantalonii în vine roagă-te cu patimă ca fecioarei stoarce-ți cu palmele credința și plânge întru binecuvântarea-mi cheamă-mă îndumnezeire așază-ți palmele pe umerii mei și calcă-mi cu tălpile picioarele cuprinde-mă de mijloc și înjumătățește-mă sărută-mi coatele genunchii și gleznele rupe-mi din carnea șoldurilor cu degete înfometate care împletite îmi frământă sânii

dar mai întâi scrie-mi și aruncă-mi versuri pentru a-mi potoli foamea

[consultatiiladomiciliu-ro]

Masurarea sistematică a acidului formic urinar ca un nou biomarker pentru boala Alzheimer

Citeste articolul pe https://consultatiiladomiciliu.ro/masurarea-sistematica-a-acidului-formic-urinar-ca-un-nou-biomarker-pentru-boala-alzheimer/

Masurarea sistematică a acidului formic urinar ca un nou biomarker pentru boala Alzheimer

1Department of Gerontology, Shanghai Jiao Tong University Affiliated Sixth People’s Hospital, Shanghai, China

2Department of Data and Analytics, WuXi Diagnostics Innovation Research Institute, Shanghai, China

3PET Center, Huashan Hospital, Fudan University, Shanghai, China

4State Key Laboratory of Brain and Cognitive Sciences, Institute of Biophysics, Chinese Academy of Sciences, Beijing, China

Introducere:

Acumularea de formaldehidă endogenă este considerată un factor patogen în boala Alzheimer (AD). Scopul acestui studiu a fost de a investiga relația dintre acidul formic urinar și biomarkerii plasmatici în AD.

Analiza costa 78lei

Efectuează analiza

  Materiale și metode:

Cinci sute șaptezeci și patru de participanți au fost împărțiți în cinci grupuri în funcție de diagnosticul lor: 71 cu tulburări cognitive normale (NC), 101 cu declin cognitiv subiectiv (SCD), 131 cu tulburări cognitive fără tulburări cognitive ușoare (CINM), 158 cu insuficiență cognitivă ușoară (MCI) și 113 cu AD.

Rezultate:

Odată cu progresia bolii, nivelurile de acid formic urinar au arătat o tendință generală ascendentă. Acidul formic urinar a fost corelat semnificativ cu scorurile Mini-Mental State Examination (MMSE), versiunea chineză a scorurilor Addenbrooke’s Cognitive Examination III (ACE-III) și timpul Montreal Cognitive Assessment-Basic (MoCA-B). Zonele de sub curbele caracteristice de funcționare a receptorului (ASC) ale acidului formic urinar în distingerea NC de AD au fost 0,797, ceea ce a fost similar cu cel al lanțului ușor al neurofilamentului plasmatic (NfL; AUC = 0,768) și mai bun decât alți biomarkeri plasmatici (Aβ40, Aβ42, Aβ42/Aβ40, T-tau, P-tau181 și P-tau181/T-tau). De asemenea, am descoperit că utilizarea acidului formic urinar și a nivelurilor de formaldehidă ar putea îmbunătăți acuratețea utilizării biomarkerilor plasmatici pentru a determina stadiul bolii AD.

Discuție:

Studiul nostru a dezvăluit posibilitatea acidului formic urinar ca un potențial biomarker nou pentru diagnosticul precoce al AD.

Introducere

Boala Alzheimer (AD) este cea mai comună formă de demență, caracterizată prin tulburări cognitive și comportamentale progresive. Principalele caracteristici patologice ale AD includ acumularea anormală de p-amiloid extracelular (Aβ), acumularea anormală de încurcături neurofibrilare ale proteinei Tau și deteriorarea sinaptică (Wu și colab., 2015). Patogeneza AD nu este pe deplin înțeleasă. Ceea ce poate fi determinat din cercetările actuale este că AD este o boală cronică continuă și ascunsă, ceea ce înseamnă că AD se poate dezvolta și dura mulți ani înainte de apariția unei deficiențe cognitive evidente. Întregul curs al AD este împărțit în stadii prodromale, preclinice și de demență. Progresia de la declinul cognitiv subiectiv (SCD) la afectarea cognitivă ușoară (MCI) are loc înainte de stadiul de demență ireversibilă a AD, iar aceasta este fereastra de aur pentru intervenție și tratament (Khan și colab, 2020).

Având în vedere îmbătrânirea populației globale și costurile sociale enorme cauzate de AD, este necesară screening-ul timpuriu pe scară largă a AD (Asociația Alzheimer, 2016). Măsurarea neuropsihologică sensibilă este complexă și necesită timp, astfel încât este dificil de efectuat în mod obișnuit pentru populația în vârstă. Tomografia cu emisie de pozitroni–tomografia computerizată (PET-CT) poate detecta depozitele precoce de Aβ, dar această tehnică este costisitoare și expune pacienții la radiații. Biomarkerii provin în principal din testele invazive ale lichidului cefalorahidian (LCR) și plasmei, care par a fi eficiente pentru diagnosticarea precoce a AD (Dubois și colab, 2016; Jack și colab, 2018; Graff-Radford și colab, 2021). Compoziția urinei este complexă și poate reflecta modificări sensibile ale metabolismului și leziunilor. Unele studii au demonstrat că biomarkerii urinari au potențialul de screening pentru pacienții cu AD (Tong și colab, 2017).

În ultimii ani, metabolismul anormal al formaldehidei a fost recunoscut ca una dintre caracteristicile esențiale ale deficienței cognitive legate de vârstă (Yu și colab., 2014; He, 2017). Studiul nostru anterior a raportat o corelație între nivelurile de formaldehidă urinară și funcția cognitivă, sugerând că formaldehida urinară este un potențial biomarker pentru diagnosticul precoce al AD (Wang și colab., 2022). Formaldehida joacă un rol vital în metabolismul celular și este implicată în metabolismul cu un singur carbon, furnizând carbon pentru sintetizarea și modificarea compușilor biologici, cum ar fi ADN-ul, ARN-ul și aminoacizii (Li și colab., 2021; Morellato și colab, 2021). În creier, formaldehida poate promova formarea memoriei spațiale în condiții fiziologice, iar concentrațiile mari de formaldehidă pot duce la denaturarea proteinelor și pot afecta funcția memoriei (Tulpule și Dringen, 2013; He, 2017; Kou și colab., 2022). Unele studii au raportat că concentrațiile de formaldehidă au fost mai mari în creierul pacienților cu AD (He et al, 2010). Este bine cunoscut faptul că agregarea Aβ este un mecanism patologic esențial și o caracteristică a AD (Huang și colab, 2021). S-a descoperit că formaldehida leagă monomerii Aβ netoxici pentru a forma dimeri sau oligomeri toxici (Fei și colab., 2021; Zhao și colab., 2021). Aβ poate induce, de asemenea, producția de formaldehidă (Fei și colab., 2021). Acidul formic este un produs metabolic al formaldehidei, iar o parte din acidul formic este excretat în urină sub formă de formiat (Morrow et al, 2015). Acidul formic urinar reflectă metabolismul formaldehidei și are potențialul de a fi un biomarker pentru diagnosticul progresiei clinice de menaj în AD.

Ne-am propus să explorăm relația dintre nivelurile de acid formic urinar și modificările cognitive de-a lungul progresiei AD. Am analizat în continuare relația dintre acidul formic urinar și alela apolipoproteinei E (APOE) ε4, o genă cu risc ridicat pentru AD (Serrano-Pozo et al, 2021). Alela APOE ε4 este cel mai important factor de risc genetic pentru AD după vârsta de 65 de ani și este asociată cu diverse modificări patologice și tulburări cognitive în AD. Am comparat efectele diagnostice ale mai multor biomarkeri plasmatici și acid formic urinar, precum și efectele precipitațiilor Aβ asupra acidului formic urinar. În final, am analizat nivelul de formaldehidă urinară pentru a vedea dacă au existat efecte sinergice sau diferențe între cei doi indicatori urinari în diagnostic. Evaluarea noastră sistematică a arătat că acidul formic urinar ar putea fi un biomarker nou pentru diagnosticarea precoce a AD.

Materiale și metode

Participanți Studiul a inclus 574 de participanți recrutați de la Clinica de memorie a Spitalului al șaselea popor din Shanghai, China, și prin publicitate. Toți participanții au fost supuși testelor funcției cognitive de către personal instruit într-o sală de evaluare a neuropsihologiei între noiembrie 2019 și iunie 2021. Conform diagnosticului clinic obținut în urma testelor funcției cognitive, participanții au fost împărțiți în cinci grupuri: 71 cognitive normale (NC), 101 SCD, 131 tulburări cognitive fără tulburări cognitive ușoare (CINM), 158 MCI și 113 AD. Diagnosticul de SCD a adoptat standardele lui Jessen și ale altor cercetători (Jessen și colab, 2014; Huang și colab, 2018; Miebach și colab, 2019; Jessen și colab, 2020). CINM a prezentat un singur simptom cognitiv și un declin cognitiv subtil obiectiv. Criteriile pentru MCI se refereau la metoda neuropsihologică actuarială propusă de Thomas et al. (2018) și Bondi și colab. (2014). Diagnosticul AD s-a bazat pe criteriile Asociației Institutului Național pentru Îmbătrânire–Alzheimer (NIA-AA) (McKhann și colab., 2011). Consimțământul informat scris a fost obținut de la toți participanții sau îngrijitorii acestora. Comitetul de etică al celui de-al șaselea spital popular afiliat la Universitatea Jiao Tong din Shanghai a aprobat acest studiu.

Evaluări clinice

Toți participanții au susținut teste neuropsihologice standardizate, inclusiv Mini-Mental State Examination (MMSE) (Katzman și colab., 1988), Montreal Cognitive Assessment-Basic (MoCA-B) (Huang și colab., 2018), versiunea chineză a Addenbrooke’s Cognitive Examination III (ACE-III) (Pan și colab., 2022) și Shape Trial Test (SST), Test de învățare verbală auditivă (AVLT) (Considine și colab., 2017), Test de fluență animală (AFT) și alte teste care au implicat memorie, limbaj, atenție, funcție executivă și capacitate vizuală spațială. Evaluatorii bine pregătiți au efectuat teste neuropsihologice pe toți participanții la mandarină și au înregistrat date clinice detaliate.

Analiza formaldehidei urinare prin cromatografie lichidă la presiune înaltă

Am colectat urina de dimineață de la participanții care nu au abuzat de alcool sau droguri în aceeași săptămână după testul neuropsihologic. Proba de urină a fost centrifugată la 4°C și 12.000 rpm timp de 10 minute. Supernatantul de urină 0,4 ml a fost amestecat cu 2,4-dinitrofenilhidrazină (DNPH, concentraţie finală 0,1 g/L acetonitril) şi 0,1 ml acid tricloracetic. Proba a fost rotită violent timp de 30 s, apoi centrifugată la 4°C și 12.000 rpm timp de 10 min. Supernatantul a fost transferat într-o sticlă de sticlă de 2 ml și încălzit într-o baie de apă la 60°C timp de 30 de minute. Un sistem de cromatografie lichidă de înaltă performanță a analizat supernatantul cu un detector de ultraviolete (LC-20 A, Shimadzu, Japonia). Faza mobilă a fost 65% acetonitril-apă, debitul a fost de 0,8 ml/min, temperatura coloanei a fost de 35°C, timpul de retenție a fost de 6–7 min și lungimea de undă de detecție a fost de 355 nm. Urmele de cromatografie lichidă de înaltă presiune (HPLC) de detectare a formaldehidei au fost prezentate în Figura suplimentară 1.

Măsurarea acidului formic din urină

Nivelurile de acid formic din probele de urină colectate au fost determinate de Formate Assay Kit (ab111748, Abcam, Cambridge, Marea Britanie), urmând protocolul de la producător. S-au folosit zece microlitri de urină per godeu, iar absorbanța la 450 nm a fost măsurată pe un cititor de microplăci cu 96 de godeuri (SpectraMax Paradigm Multi-Mode, Molecular Devices, San Jose, CA, SUA). Concentrația de acid formic a fost calculată conform curbei standard.

Achiziția și analiza tomografiei cu emisie de pozitroni 18F-florbetapir

O sută nouăzeci și cinci de participanți au fost scanați de 18F-florbetapir PET (Biograph mCT Flow PET/CT; Siemens, Erlangen, Germania) la Centrul PET al Spitalului Huashan al Universității Fudan în termen de 1 lună de la recrutarea în studiu. Subiecții au primit o injecție intravenoasă de 18F-AV-45 la o doză de aproximativ 10 mCi (370 MBq) și s-au odihnit timp de 50 de minute. Apoi, imagistica PET a fost efectuată timp de 20 de minute folosind CT cu doză mică. După achiziție, algoritmul de retroproiecție filtrat a reconstruit imaginea PET; atenuarea, normalizarea, timpul mort, atenuarea fotonilor, împrăștierea și coincidența aleatorie au fost corectate. Rezultatele au fost determinate independent de trei clinicieni care au fost orbiți la diagnosticul clinic. Orice opinii diferite au fost rezolvate folosind criteriul conform căruia raportul global al valorii de absorbție standardizat de amiloid (SUVR, întreaga materie cenușie/valoarea de absorbție bilaterală a vițelului cerebelos) a fost <1,29.

Genotiparea apolipoproteinei E

Folosind un kit de separare a ADN-ului coloanei de spin (Shanghai General Biotechnology Co, Ltd, Shanghai, China), ADN-ul genomic a fost extras din probe de sânge integral conform instrucțiunilor producătorului. Cele două situsuri polimorfe ale genei APOE, rs.429358 și rs.7412, au fost identificate prin reacția de detectare a ligazei (LDR) folosind nanosfere fluorescente (New England Biolabs, Ipswich, MA, SUA). Amplificarea multi-ligazei a fost efectuată utilizând nanosfere magnetice marcate cu fluorescență combinate cu sonde LDR din amonte și sonde marcate din aval cu grupări fluorescente unice la fiecare situs de polimorfism cu o singură nucleotidă (SNP). Produsele LDR amplificate au fost separate cu nanosferele magnetice și scanate pentru spectre de fluorescență.

Măsurătorile biomarkerilor din sânge

Probele de sânge au fost centrifugate, separate în mod egal și depozitate la −80°C până la utilizare. Conform instrucțiunilor producătorului (Chong și colab., 2021), toți biomarkerii au fost măsurați pe o platformă de analiză HD-1 cu o singură moleculă (SIMOA) (Quanterix, Billerica, MA, SUA). Concentrația de tau181 fosforilat (P-tau181) în plasmă a fost determinată utilizând un imunotest SIMOA ultrasensibil cu anticorpi monoclonali de șoarece AT270 împotriva situsului de fosforilare a treoninei-181. Plasma Aβ40, Aβ42 și tau total (T-tau) au fost măsurate folosind un kit A de 3 plex. Kitul SIMOA NF-light VR Advantage a detectat lanțul ușor de neurofilament (NfL; Quanterix, Billerica, MA, SUA).

Analiza statistica

Analiza unidirecțională a varianței (ANOVA) a fost utilizată pentru a evalua diferențele de vârstă, nivel de educație, scoruri cognitive și neuropsihologice ale testelor și concentrațiile medii de acid formic urinar și formaldehidă urinară între diferitele grupuri de diagnostic. În post-test au fost utilizate mai multe teste de comparație Bonferroni. Comparațiile valorilor continue între grupurile APOE ε4+ și APOE ε4− și grupurile Aβ+ și Aβ− au fost testate folosind testul Mann–Whitney U. Dacă este cazul, s-a folosit testul exact 12 sau Fisher pentru a testa diferențele dintre diferitele rapoarte. Pentru toate datele cantitative, rezultatele sunt exprimate ca medie ± abatere standard. Coeficientul de corelație de rang al lui Spearman a fost utilizat pentru a evalua corelația dintre nivelurile de acid formic urinar și formaldehidă și scorurile cognitive sau biomarkerii plasmatici. Curbele caracteristicilor de funcționare a receptorului (ROC) au fost utilizate pentru a evalua puterea de diagnostic a biomarkerilor de acid formic urinar, formaldehidă și plasmă. Valorile p– <0,05 au fost considerate semnificative statistic. Toate analizele au fost efectuate folosind software-ul SPSS (v 22.0; IBM Corp., Armonk, NY, SUA) și software-ul R (v. 4.0.3; Fundația R, Viena, Austria).

Rezultate studiu acid formic seric si urinar in prognosticul aparitiei Bolii Alzheimer

Caracteristicile demografice și clinice ale grupurilor de diagnostic Un total de 574 de subiecți au fost împărțiți în 5 grupuri de diagnostic, inclusiv NC (n = 71), SCD (n = 101), CINM (n = 131), MCI (n = 158) și AD (n = 113). Nivelurile urinare de acid formic și formaldehidă au fost măsurate la toți pacienții. Tabelul 1 prezintă statistici descriptive detaliate ale caracteristicilor demografice și clinice esențiale ale celor cinci grupuri de diagnostic. Nu au existat diferențe semnificative în ceea ce privește vârsta, sexul sau indicele de masă corporală între cele cinci grupuri. Scorurile testelor neuropsihologice care controlează anii de educație în grupul AD au fost semnificativ diferite de cele din grupul NC (P < 0,01). În grupul AD, nivelurile de educație au fost scăzute și tulburările cognitive au fost severe (P < 0,05). Am efectuat o analiză de corelație între formaldehida urinară și nivelurile de acid formic și vârstă; nu au existat diferențe semnificative în formaldehida urinară și acidul formic la diferite vârste (Figura suplimentară 2).

Table 1. Demographics, disease characteristics, urinary formaldehyde and formic acid of five diagnostic groups.

Relația dintre formaldehida urinară, acidul formic urinar și capacitatea cognitivă Comparativ cu grupul NC, nivelurile de acid formic urinar au fost semnificativ mai mari în grupurile SCD, CINM, MCI și AD (toate P < 0,05). În general, nivelurile de acid formic urinar au fost ușor mai scăzute în grupul CINM în comparație cu grupurile SCD, MCI și AD, dar nu a existat nicio diferență statistică între ele. Nivelurile urinare de formaldehidă au fost semnificativ mai mari în AD decât în NC (P < 0,05), dar nu a fost observată nicio diferență statistică între grupurile rămase. Nivelurile urinare de formaldehidă au arătat o tendință similară “sus-jos-up” ca și nivelurile de acid formic urinar, iar nivelul de acid formic urinar a fost mai scăzut în CINM (Figura 1). Deoarece acidul formic este un produs metabolic al formaldehidei, am comparat nivelurile de acid formic plus formaldehidă în diferite etape AD, iar rezultatele au arătat, de asemenea, că nivelurile de acid formic plus formaldehidă au fost semnificativ mai mari în SCD, CINM, MCI și AD comparativ cu NC. Mai mult, am descoperit că nivelurile de acid formic plus formaldehidă au fost semnificativ mai mari în AD decât în CINM și MCI (Figura 1 D).

Figure 1. Urinary formaldehyde and formic acid level are associated with cognitive abilities of Alzheimer’s disease (AD). (A) With the progress of the disease, urinary formic acid showed an overall upward trend but decreased slightly in the mild cognitive impairment (MCI). (B) The level of urinary formaldehyde decreased in cognitive impairment without mild cognitive impairment (CINM) and reached its peak in MCI. (C) The trend of two urinary biomarkers shows a “double turning” points. (D) Normalized sum of formic acid and formaldehyde levels across various AD stages. Normalization formula: zi = [xi – min(x)]/[max(x) – min(x)]. zi, the ith normalized value in the dataset; xi, the ith value in the dataset. min(x), the minimum value in the dataset; max(x), the maximum value in the dataset. *p < 0.05; **p < 0.01; ***p < 0.001, and ****p < 0.0001.

Am estimat relația dintre acești doi biomarkeri urinari și nivelurile de abilități cognitive. Nivelurile urinare de formaldehidă au fost corelate negativ cu scorurile MMSE (r = −0,091, P < 0,05), scorurile ACE-III (r = −0,099, P < 0,05) și scorurile MoCA-B (r = −0,084, P < 0,05), și au fost corelate pozitiv cu timpul MoCA-B (r = 0,095, P < 0,05). Corelații similare, ușor mai mari, au fost observate între acidul formic urinar și scorurile MMSE (r = −0,114, P < 0,01), scorurile ACE-III (r = −0,101, P < 0,05), scorurile MoCA-B (r = −0,111), P < 0,01) și timpul MoCA (r = 0,105, P < 0,05)

Nivelurile a două tipuri de markeri de urină sunt legate de scorul testului neuropsihologic. (A) Corelația dintre acidul formic și MMSE. (B) Corelația dintre formaldehidă și MMSE. (C) Corelația dintre acidul formic și ACE-III. (D) Corelația dintre formaldehidă și ACE-III. (E) Corelația dintre acidul formic și MoCA-B. (F) Corelația dintre formaldehidă și MoCA-B. (G) Corelația dintre acidul formic și timpul MoCA-B. (H) Corelația dintre formaldehidă și timpul MoCA-B.

Table 2. Correlation of urinary formic acid and urinary formaldehyde for each cognitive domain score in the Chinese version of Addenbrooke’s cognitive examination III (ACE-III).

Efectul acumulării creierului Aβ asupra acidului formic urinar și formaldehidei în diferite grupuri de diagnostic Două sute patruzeci și cinci de participanți au fost supuși imagisticii PET cu 18F-florbetapir pentru a identifica depozitele Aβ. Am analizat în continuare diferența dintre acidul formic urinar și formaldehidă în diferite stări de amiloid. Pe baza prezenței plăcii, am împărțit cele cinci grupuri de diagnostic în subgrupuri Aβ− și Aβ+. Grupul Aβ− a inclus 13 cazuri în grupul NC, 30 cazuri SCD, 33 cazuri CINM, 45 cazuri MCI și 11 cazuri AD. Grupul Aβ+ a avut 12 cazuri NC, 13 cazuri SCD, 24 cazuri CINM, 24 cazuri MCI și 40 cazuri AD. Nivelurile de acid formic urinar nu au fost semnificativ diferite între subgrupurile din grupurile de diagnostic NC, SCD, CINM, MCI și AD (Figura 3 A). Nivelurile urinare de formaldehidă în subgrupul Aβ− au fost mai mari decât cele din subgrupul Aβ+ la pacienții din grupul NC (P = 0,0012), în timp ce nu au existat diferențe semnificative în celelalte grupuri de diagnostic

Boxplot of urinary indicator levels separated by PET status and apolipoprotein E (APOE) ε4 status. (A) Formic acid levers of PET negative and positive across normal cognitive (NC), subjective cognitive decline (SCD), cognitive impairment without mild cognitive impairment (CINM), mild cognitive impairment (MCI), and Alzheimer’s disease (AD) subgroup. (B) Formaldehyde levers of PET negative and positive across NC, SCD, CINM, MCI, and AD subgroup. (C) Formic acid levels of APOE ε4 negative and positive across NC, SCD, CINM, MCI, and AD subgroup. (D) Formaldehyde levels of APOE ε4 negative and positive across NC, SCD, CINM, MCI, and AD subgroup. The P-values were obtained by Mann–Whitney U test.

Efectul genotipului apolipoproteinei E asupra acidului formic urinar și formaldehidei în diferite grupuri de diagnostic Am evaluat relația dintre alelele APOE ε4 privind concentrațiile urinare de acid formic și formaldehidă în fiecare grup de diagnostic. Genotiparea APOE a fost efectuată la toți participanții. În funcție de prezența sau absența alelei APOE ε4, subiecții din fiecare grup de diagnostic au fost împărțiți în APOE ε4+ (ε2/ε4, ε3/ε4, ε4/ε4) și APOE ε4− (ε2/ε2, ε2/ε3, ε3/) grupuri). Afișat pe baza grupului de diagnostic, aceasta a dus la: NC, 52 APOE ε4− și 19 APOE ε4+; CINM, 73 APOE ε4− și 26 APOE ε4+ în CINM; MCI, 115 APOE ε4− și 43 APOE ε4+; și AD, 62 APOE ε4− și 50 APOE ε4+. Nivelurile de acid formic urinar nu au fost semnificativ diferite în NC, SCD, CINM, MCI și AD între subgrupuri (Figura 3C). Nivelurile de formaldehidă urinară au fost mai mari în subgrupul APOE ε4+ decât în subgrupul APOE ε4− în NC (P = 0,027), în timp ce nu au existat diferențe semnificative în celelalte grupuri de diagnostic (Figura 3D). Deoarece acidul formic este un produs metabolic al formaldehidei, am analizat acidul formic plus formaldehida pentru a diferenția genotipurile APOE ε4 și stările plăcii Aβ în diferite stadii AD și nu au fost găsite diferențe semnificative (Figura suplimentară 3).

Analiza corelației biomarkerilor plasmatici ai bolii Alzheimer și a nivelurilor urinare de formaldehidă și acid formic Pentru a investiga asocierea potențială dintre markerii plasmatici și acidul formic urinar și formaldehidă, am analizat corelația acestora la 326 de participanți (Tabelul 3). Formaldehida urinară a fost corelată pozitiv cu T-tau (r = 0,110, P < 0,05) și corelată negativ cu Aβ42 (r = −0,162, P < 0,01), raportul Aβ42/Aβ40 (r = −0,180, P < 0,01) și raportul P-tau181/T-tau (r = −0,128, P < 0,05). Nu a existat nicio corelație între nivelurile de acid formic urinar și acești biomarkeri plasmatici.

Având în vedere perspectiva de aplicare a biomarkerilor de urină ca screening pentru afectarea cognitivă, am folosit curbele ROC pentru a analiza nivelul de discriminare al biomarkerilor plasmatici și al acestor doi biomarkeri de urină în diagnosticarea NC și AD. NfL (ASC = 0,768, P < 0,001, standard >18,506, sensibilitate: 61,9%, specificitate: 86,6%), P-tau181 (ASC = 0,749, P < 0,001, standard ≤3,037, sensibilitate: 92,1%, specificitate: 55,6%) și P-tau181/T-tau (ASC = 0,711, P < 0,001, standard ≤0,6577, sensibilitate: 57,9%, specificitate: 81%) au prezentat cele mai bune efecte diagnostice dintre biomarkerii plasmatici, în timp ce zonele de sub curbele caracteristice de funcționare a receptorului (ASC) de acid formic urinar a fost superior acestor trei. Nivelurile de formaldehidă din urină nu au prezentat o valoare diagnostică bună

Figure 4. Receiver operating characteristic (ROC) curve of two urine biomarkers and plasma biomarkers for diagnosis of normal cognitive (NC) and Alzheimer’s disease (AD). Urinary formic acid: AUC = 0.797, P < 0.001, standard >0.2119, sensitivity: 66.7%, specificity: 78.9%; Urinary formaldehyde: AUC = 0.571, P > 0.05; Plasma neurofilament light chain (NfL): AUC = 0.768, P < 0.001, standard >18.506, sensitivity: 61.9%, specificity: 86.6%; Plasma T-tau: AUC = 0.537, P > 0.05; Plasma P-tau181: AUC = 0.749, P < 0.001, standard ≤3.037, sensitivity: 92.1%, specificity: 55.6%; Plasma P-tau181/T-tau: AUC = 0.711, P < 0.001, standard ≤0.6577, sensitivity: 57.9%, specificity: 81%; Plasma Aβ42: AUC = 0.506, P > 0.05; Plasma Aβ40: AUC = 0.544, P > 0.05; Plasma Aβ42/Aβ40: AUC = 0.575, P > 0.05.

Biomarkerii urinari au îmbunătățit acuratețea predicției biomarkerilor plasmatici pentru stadiul bolii Studiile au arătat că biomarkerii plasmatici pot prezice stadiile bolii, iar integrarea mai multor biomarkeri plasmatici ar putea îmbunătăți acuratețea predicției. Am investigat capacitatea de a prezice stadiile bolii integrând biomarkeri de plasmă și urină față de utilizarea doar a biomarkerilor de plasmă pentru prima dată (Figura 5). ASC a fost de 0,805 (IC 95%: 0,722, 0,888) folosind biomarkeri plasmatici singuri, incluzând Aβ40, Aβ42, T-tau, P-tau181 și NfL, iar ASC a fost de 0,905 (IC 95%: 0,847, 0,963) folosind biomarkeri combinați. ASC a fost de 0,813 (IÎ 95%: 0,733; 0,894) utilizând cei 5 biomarkeri plasmatici şi formaldehida urinară, iar ASC a fost de 0,894 (IÎ 95%: 0,833; 0,956) utilizând cei 5 biomarkeri plasmatici şi acidul formic urinar. Aceste rezultate au sugerat că acidul formic urinar și formaldehida ar putea îmbunătăți acuratețea predicției biomarkerilor plasmatici pentru stadiile bolii AD, iar nivelurile de acid formic urinar au arătat mai multe beneficii decât formaldehida.

Figure 5. Prediction of disease stages by plasma and urine biomarkers alone versus plasma biomarkers only. Receiver operating characteristic (ROC) plots for showing the efficiency of logistic model for distinguishing the Alzheimer’s disease (AD) patients from normal cognitive (NC) patients. (NC: n = 38; AD: n = 63).

Discuție studiu acid formic seric si urinar in prognosticul aparitiei Bolii Alzheimer

Dezvoltarea AD are loc prin procese pe termen lung și este în mare parte ascunsă. Nu este posibilă inversarea leziunilor neuronale și a tulburărilor cognitive chiar dacă factorii patogeni, cum ar fi acumularea plăcii Aβ, sunt eliminați. Prin urmare, diagnosticul precoce în stadiul preclinic este crucial în tratamentul AD. În prezent, cei mai buni biomarkeri utilizați pentru a detecta AD în stadiu incipient sunt biomarkerii patologici Aβ și Tau, detectați folosind scanarea PET-CT sau detectarea LCR (Lista și colab., 2014; Jack și colab, 2018). Cu toate acestea, PET-CT este costisitor, iar examinarea LCR este invazivă. Biomarkerii plasmatici, inclusiv Tau, NfL și Aβ, sunt din ce în ce mai folosiți pentru a diagnostica și a stadializa AD (De Wolf și colab., 2020). În comparație cu LCR invaziv și testele de sânge, testarea urinei este mai potrivită pentru screening-ul pe scară largă (Tong și colab., 2017). În studiul de față, am avut patru constatări principale. În primul rând, nivelurile de acid formic urinar au fost mai mari în grupurile de diagnostic SCD, CINM, MCI și AD decât în grupul NC, iar nivelurile de formaldehidă urinară au fost semnificativ mai mari în AD decât în NC. În al doilea rând, atât nivelurile urinare de acid formic, cât și de formaldehidă au fost corelate negativ semnificativ cu scorurile MMSE, scorurile ACE-III și scorurile MoCA-B și corelate pozitiv cu timpul MoCA-B. În al treilea rând, în grupul de diagnostic NC, nivelurile de formaldehidă urinară au fost mai mari în subgrupul APOE ε4+ decât în subgrupul APOE ε4−, iar nivelurile de formaldehidă urinară au fost mai mari în subgrupul Aβ− decât în subgrupul Aβ+. În al patrulea rând, nivelurile de acid formic urinar și formaldehidă nu numai că ar putea fi utilizate pentru a diferenția între AD și NC, dar ar putea îmbunătăți acuratețea predicției pentru stadiul bolii atunci când sunt combinate cu biomarkeri plasmatici.

Cercetările privind biomarkerii AD urinari au progresat, iar unii biomarkeri urinari pot fi utilizați pentru a diagnostica MCI sau AD. Cu toate acestea, nu există rapoarte privind acidul formic urinar pentru diagnosticul precoce al AD (Praticò și colab., 2002; Youn și colab., 2011; Ma și colab., 2015; García-Blanco și colab., 2018). Studiile au arătat că formaldehida excesivă poate provoca “formaldehidă stress” și poate deteriora neuronii (He et al, 2010; Zhao et al, 2021; Kou et al, 2022). În plus, formaldehida poate iniția, de asemenea, modificări patologice semnificative legate de AD, cum ar fi fosforilarea tau, agregarea tau și depunerea de Aβ. Formaldehida este considerată un “trigger” al AD, ceea ce înseamnă că captarea modificărilor dinamice ale formaldehidei poate ajuta foarte mult la diagnosticarea AD timpurie (Tong și colab., 2017). Studiul nostru anterior a explorat posibilitatea formaldehidei urinare ca biomarker potențial pentru diagnosticul precoce al AD și a obținut unele rezultate pozitive (Wang și colab., 2022). Acidul formic este un produs metabolic al formaldehidei și poate fi excretat sub formă de formiat (Bruckner și colab, 2008; Kageyama și colab, 2008; Burgos-Barragan și colab, 2017; Liu și colab, 2017). Acidul formic urinar poate reflecta mai sensibil modificările metabolice ale formaldehidei și este un biomarker important care a fost neglijat. În acest studiu, am raportat pentru prima dată că nivelurile de acid formic urinar s-au schimbat odată cu deteriorarea funcției cognitive. Acidul formic urinar a arătat o eficacitate unică în diagnosticul AD. În plus, a existat o creștere semnificativă a acidului formic urinar în grupul de diagnostic SCD, ceea ce înseamnă că acidul formic urinar poate fi utilizat pentru diagnosticul precoce al AD. Studiul de față a arătat încă o dată că, odată cu progresia bolii, formaldehida urinară a arătat o tendință “sus-jos-up”; nivelurile urinare de formaldehidă au fost ridicate în SCD, semnificativ mai scăzute în CINM și din nou mai mari în MCI și AD. Nivelurile urinare de acid formic au fost ușor mai scăzute în CINM, dar aceasta a fost totuși semnificativ mai mare decât în NC. Acest lucru sugerează că poate fi o problemă cu sistemele de clearance ale sistemului nervos central în stadiile incipiente ale AD.

Un mecanism esențial al AD este dezechilibrul dintre producția și clearance-ul metaboliților din creier (Querfurth și LaFerla, 2010; Gallina și colab, 2015). Fără un sistem limfatic obișnuit, creierul are în schimb un sistem glimfatic “. Sistemul glimfatic se bazează pe astrocite sănătoase, care excretă deșeuri metabolice din creier, inclusiv Aβ și tau, pentru a asigura stabilitatea mediului, care este crucială pentru sănătatea neuronilor (Guenette, 2003; Reeves et al, 2020). S-a constatat că agregarea Aβ determină depolarizarea acvaporinei-4 (AQP4) pe astrocite. Mai mult, depolarizarea AQP4 face ca astrocitele să-și piardă funcția excretoare, agravând și mai mult agregarea metaboliților precum Aβ (Lan și colab., 2016). Astrocitele joacă un rol esențial în metabolismul formaldehidei. Mai mult, formaldehida poate promova depunerea de Aβ, perturbând astfel funcția astrocitelor (Tulpule și Dringen, 2012). Astrocitele afectate vor afecta grav excreția formaldehidei, ducând la o scădere a formaldehidei urinare. În schimb, acidul formic este mai ușor metabolizat decât formaldehida, astfel încât nivelurile de acid formic urinar pot rămâne ridicate. Niciun studiu nu a raportat efectele sistemului glimfatic asupra nivelurilor de formaldehidă și acid formic, care ar trebui efectuate în viitor.

Prezentul studiu a raportat câteva constatări demne de remarcat. A existat o relație între nivelurile urinare de formaldehidă, depunerea de Aβ și alela APOE ε4. Pe scurt, nivelurile urinare de formaldehidă au fost mai mari în subgrupurile Aβ− și APOE ε4+ din grupul NC. În plus, nivelurile urinare de acid formic și formaldehidă nu au reflectat domeniile cognitive exacte.

Multe studii anterioare au arătat că biomarkerii plasmatici ar putea prezice stadiul bolii și că integrarea biomarkerilor plasmatici multipli ar putea îmbunătăți acuratețea predicției (Palmqvist și colab, 2021; West și colab, 2021; Cheng și colab, 2022). În studiul de față, am investigat capacitatea de predicție pentru stadiile bolii de integrare a biomarkerilor de plasmă și urină în comparație cu utilizarea biomarkerilor de plasmă singuri, dezvăluind că combinarea tuturor biomarkerilor ar putea îmbunătăți acuratețea predicției. Nivelurile urinare de acid formic au arătat o utilitate mai mare decât formaldehida. Prin urmare, studiul nostru a demonstrat că biomarkerii urinari neinvazivi și rentabili au îmbunătățit acuratețea predicției stadiilor bolii de către biomarkerii plasmatici. Având în vedere unele studii anterioare au raportat că expresia crescută a nivelurilor de formaldehidă la șobolanii diabetici, în țesutul canceros, boala Parkinson, bolile de inimă și bolile hepatice cronice (Tong și colab., 2011; Rana și colab., 2021; Zhang și colab, 2021). Studiul de față a arătat, de asemenea, că nivelurile de formaldehidă din urină nu au arătat un efect diagnostic bun. Prin urmare, credem că formaldehida urinară singură nu este un biomarker util pentru diagnosticul AD, dar poate fi folosită ca dovadă a deficitului cognitiv.

Desigur, există unele limitări ale cercetării actuale. Acest studiu transversal nu poate demonstra cauzalitatea, iar concluziile trebuie verificate printr-un studiu de urmărire pe termen lung. Explicațiile bazate pe metabolismul formaldehidei și acidului formic rămân teoretice și sunt necesare experimente corespunzătoare pe animale pentru a confirma acest lucru. Dimensiunea eșantionului pentru datele PET-CT nu a fost suficientă pentru a analiza și a trage concluzii fiabile, în special în grupul de diagnostic NC. Deoarece PET-CT expune pacienții la radiații și trebuie utilizat mediu de contrast, prin urmare, majoritatea pacienților cu NC nu pot accepta utilizarea PET-CT. Vom crește dimensiunea eșantionului pentru a demonstra în continuare concluziile aferente în viitor.

Este posibil ca acidul formic urinar și formaldehida să fie noi biomarkeri, independent de criteriile de diagnostic AD existente. Credem că cercetările ulterioare pot determina cele mai bune modele de diagnostic folosind nivelurile de acid formic urinar și formaldehidă pentru a îmbunătăți semnificativ eficiența diagnostică a biomarkerilor de urină în AD. Testarea urinei are avantaje unice în screening-ul timpuriu în comunitate. Utilizarea acestor biomarkeri de urină poate promova în mod semnificativ popularitatea screening-ului precoce pentru AD, ceea ce poate îmbunătăți sfaturile privind diagnosticul, tratamentul și stilul de viață pentru persoanele cu risc de AD. Cercetările aprofundate asupra acestor biomarkeri vor ajuta, de asemenea, la explorarea mecanismelor și tratamentelor potențiale ale AD. Modificările dinamice ale formaldehidei urinare și ale acidului formic urinar sugerează o altă tulburare metabolică nouă în patogeneza AD.

În concluzie, nivelurile de acid formic urinar s-au modificat dinamic în legătură cu deteriorarea funcției cognitive. Nivelurile urinare de formaldehidă au fost legate de genotipul APOE ε4 și de prezența depunerilor de Aβ în creier. Nivelurile urinare de acid formic și formaldehidă ar putea fi utilizate nu numai pentru diferențierea dintre AD și NC, dar ar putea îmbunătăți și acuratețea predicției biomarkerilor plasmatici pentru stadiile bolii AD. Evaluarea noastră sistematică a relevat noua posibilitate a acidului formic urinar ca potențial biomarker pentru diagnosticul precoce al AD.

Declarație de disponibilitate a datelor Datele brute care susțin concluziile acestui articol vor fi puse la dispoziție de către autori, fără rezerve nejustificate.

Declarație etică Studiile care au implicat participanți umani au fost revizuite și aprobate de Comitetul de etică al Spitalului al șaselea popular afiliat Universității Jiao Tong din Shanghai. Pacienții/participanții și-au oferit consimțământul informat scris pentru a participa la acest studiu. Consimțământul informat scris a fost obținut de la persoana (persoanele) pentru publicarea oricăror imagini sau date potențial identificabile incluse în acest articol.

Contribuții ale autorului ZF și QG: conceptualizare. YG, FX, RH, XC și JD: analiză formală și vizualizare. YfW, YiW, JZ, ZF, YaW și QG: administrarea proiectului. YfW, YiW și JZ: scris. Toți autorii au citit și au aprobat manuscrisul final.

Finanțare Această lucrare a fost susținută de Fundația Națională pentru Științe Naturale din China (nr. 82171198), Proiect major de știință și tehnologie municipală din Shanghai (nr. 2018SHZDZX01), ZJLab Programul de S&T cheie provincială Guangdong (nr. 2018B030336001) și Programul Shanghai Pujiang (nr. 21PJ1423100). Această cercetare nu a primit finanțare externă.

Conflict de interese Autorii declară că cercetarea a fost efectuată în absența oricăror relații comerciale sau financiare care ar putea fi interpretate ca un potențial conflict de interese.

Nota editorului Toate afirmațiile exprimate în acest articol sunt exclusiv ale autorilor și nu reprezintă neapărat pe cele ale organizațiilor lor afiliate sau pe cele ale editorului, editorilor și recenzenților. Orice produs care poate fi evaluat în acest articol sau revendicare care poate fi făcută de producătorul său, nu este garantat sau aprobat de editor.

Material suplimentar Materialul suplimentar pentru acest articol poate fi găsit online la: https://www.frontiersin.org/articles/10.3389/fnagi.2022.1046066/full#supplementary-material

Referințe Asociația Alzheimer (2016). 2016 Boala Alzheimer fapte și cifre. Dementul Alzheimer. 12, 459–509. doi: 10.1016/j.jalz.2016.03.001

PubMed Abstract | CrossRef Text complet | Google Scholar

Bondi, M. W., Edmonds, E. C., Jak, A. J., Clark, L. R., Delano-Wood, L., Mcdonald, C. R., şi colab. (2014). Criteriile neuropsihologice pentru afectarea cognitivă ușoară îmbunătățesc precizia diagnosticului, asocierile biomarkerilor și ratele de progresie. J. Alzheimers Dis. 42, 275–289. doi: 10.3233/JAD-140276

PubMed Abstract | CrossRef Text complet | Google Scholar

Bruckner, J. V., Anand, S. S., și Warren, D. A. (2008). Efectele toxice ale solvenților și vaporilor. New York, NY: McGraw Hill.

Google Scholar

Burgos-Barragan, G., Wit, N., Meiser, J., Dingler, FA, Pietzke, M., Mulderrig, L., et al. (2017). Mamiferele deturnează formaldehida genotoxică endogenă în metabolismul cu un singur carbon. Nature 548, 549–554. doi: 10.1038/nature23481

PubMed Abstract | CrossRef Text complet | Google Scholar

Cheng, L., Li, W., Chen, Y., Lin, Y., Wang, B., Guo, Q., şi colab. (2022). Abeta plasmatică ca biomarker pentru prezicerea stării Abeta-Pet în boala Alzheimer, o revizuire sistematică cu meta-analiză. J. Neurol. Neurosurger. Psihiatrie 93, 513–520. doi: 10.1136/jnnp-2021-327864

PubMed Abstract | CrossRef Text complet | Google Scholar

Considine, C. M., Keatley, E. și Abeare, C. A. (2017). Test de învățare verbală cognitiv-afectivă: o măsură integrată a cuvintelor afective și neutre. Psihol. Evalua. 29, 282–292. doi: 10.1037/pas0000339

PubMed Abstract | CrossRef Text complet | Google Scholar

Chong, J. R., Ashton, N. J., Karikari, TK, Tanaka, T., Saridin, FN, Reilhac, A., şi colab. (2021). Raportul plasmatic P-tau181 la Aβ42 este asociat cu sarcina amiloidului cerebral și atrofia hipocampului într-o cohortă asiatică de pacienți cu boala Alzheimer cu boală cerebrovasculară concomitentă. Alzheimers Dement 17, 1649–1662. doi: 10.1002/alz.12332

PubMed Abstract | CrossRef Text complet | Google Scholar

De Wolf, F., Ghanbari, M., Licher, S., Mcrae-Mckee, K., Gras, L., Weverling, GJ, et al. (2020). Tau plasmatic, lanțul ușor al neurofilamentului și nivelurile de amiloid-p și riscul de demență; un studiu de cohortă bazat pe populație. Brain 143, 1220–1232. doi: 10.1093/brain/awaa054

PubMed Abstract | CrossRef Text complet | Google Scholar

Dubois, B., Hampel, H., Feldman, H. H., Scheltens, P., Aisen, P., Andrieu, S., et al. (2016). Boala Alzheimer preclinică: definiție, istorie naturală și criterii de diagnostic. Dementul Alzheimer. 12, 292–323. doi: 10.1016/j.jalz.2016.02.002

PubMed Abstract | CrossRef Text complet | Google Scholar

Fei, X., Zhang, Y., Mei, Y., Yue, X., Jiang, W., Ai, L., şi colab. (2021). Degradarea Fa reduce neurotoxicitatea Abeta și fenotipurile legate de Alzheimer. Mol. Psihiatrie 26, 5578–5591. doi: 10.1038/s41380-020-00929-7

PubMed Abstract | CrossRef Text complet | Google Scholar

Gallina, P., Scollato, A., Conti, R., Di Lorenzo, N. și Porfirio, B. (2015). Clearance-ul Abeta, “hub” de deficiențe multiple care duc la boala Alzheimer. Faţă. Îmbătrânirea Neurosci. 7:200. doi: 10.3389/fnagi.2015.00200

PubMed Abstract | CrossRef Text complet | Google Scholar

García-Blanco, A., PeñA-Bautista, C., Oger, C., Vigor, C., Galano, JM, Durand, T., et al. (2018). Determinarea fiabilă a noilor compuși de peroxidare a lipidelor ca potențiali biomarkeri timpurii ai bolii Alzheimer. Talanta 184, 193–201. doi: 10.1016/j.talanta.2018.03.002

PubMed Abstract | CrossRef Text complet | Google Scholar

Graff-Radford, J., Yong, K. X. X., Apostolova, L. G., Bouwman, F. H., Carrillo, M., Dickerson, B. C., şi colab. (2021). Noi perspective asupra bolii Alzheimer atipice în era biomarkerilor. Lancet Neurol. 20, 222–234.

Google Scholar

Guenette, S. Y. (2003). Astrocite: un jucător celular în eliminarea și degradarea Abeta. Tendințe Mol. Med. 9, 279–280. doi: 10.1016/S1471-4914(03)00112-6

CrossRef Full Text | Google Scholar

El, R. (2017). “Abilitatea cognitivă și afectarea legată de formaldehidă,” în Formaldehidă și Cogniție, ed. R. El (Cham: Springer).

Google Scholar

El, R., Lu, J. și Miao, J. (2010). Stresul formaldehidic. Sci. China Life Sci. 53, 1399–1404. doi: 10.1007/s11427-010-4112-3

PubMed Abstract | CrossRef Text complet | Google Scholar

Huang, L., Chen, KL., Lin, BY., Tang, L., Zhao, QH, Lv, YR, et al. (2018). Versiunea chineză a evaluării cognitive montreal de bază pentru discriminarea între diferite severități ale bolii Alzheimer. Neuropsihiatru. Dis. Tratează. 14, 2133–2140. doi: 10.2147/NDT.S174293

PubMed Abstract | CrossRef Text complet | Google Scholar

Huang, Y., Happonen, K. E., Burrola, P. G., O’connor, C., Hah, N., Huang, L., şi colab. (2021). Microglia folosește receptorii Tam pentru a detecta și înghiți plăcile beta amiloid. Nat. Imunol. 22, 586–594. doi: 10.1038/s41590-021-00913-5

PubMed Abstract | CrossRef Text complet | Google Scholar

Jack, C. R., Bennett, D. A., Blennow, K., Carrillo, M. C., Dunn, B., Haeberlein, S. B., și colab. (2018). Cadrul de cercetare Nia-Aa: către o definiție biologică a bolii Alzheimer. Dementul Alzheimer. 14, 535–562. doi: 10.1016/j.jalz.2018.02.018

PubMed Abstract | CrossRef Text complet | Google Scholar

Jessen, F., Amariglio, R. E., Buckley, R. F., Van Der Flier, W. M., Han, Y., Molinuevo, J. L., şi colab. (2020). Caracterizarea declinului cognitiv subiectiv. Lancet Neurol. 19, 271–278.

Google Scholar

Jessen, F., Amariglio, R. E., Van Boxtel, M., Breteler, M., Ceccaldi, M., Chetelat, G., et al. (2014). Un cadru conceptual pentru cercetarea declinului cognitiv subiectiv în boala Alzheimer preclinică. Dementul Alzheimer. 10, 844–852.

Google Scholar

Kageyama, M., Hiraoka, M. și Kagawa, Y. (2008). Relația dintre polimorfismul genetic, folatul seric și homocisteina în boala Alzheimer. Asia Pac. J. Sănătate Publică 20, 111–117. doi: 10.1177/1010539507311328

PubMed Abstract | CrossRef Text complet | Google Scholar

Katzman, R., Zhang, M. Y., Ouang Ya, Q., Wang, Z. Y., Liu, W. T., Yu, E., et al. (1988). O versiune chineză a examenului de stat mini-mental; impactul analfabetismului într-un sondaj de demență din Shanghai. J. Clin. Epidemiol. 41, 971–978. doi: 10.1016/0895-4356(88)90034-0

PubMed Abstract | CrossRef Text complet | Google Scholar

Khan, S., Barve, K. H., și Kumar, M. S. (2020). Progrese recente în patogeneza, diagnosticarea și tratamentul bolii Alzheimer. Curr. Neurofarmacol. 18, 1106–1125. doi: 10.2174/1570159X18666200528142429

PubMed Abstract | CrossRef Text complet | Google Scholar

Kou, Y., Zhao, H., Cui, D., Han, H. și Tong, Z. (2022). Toxicitatea formaldehidei în demența neurologică legată de vârstă. Îmbătrânirea Res. Rev. 73:101512. doi: 10.1016/j.arr.2021.101512

PubMed Abstract | CrossRef Text complet | Google Scholar

Lan, Y. L., Zhao, J., Ma, T. și Li, S. (2016). Rolurile potențiale ale acvaporinei 4 în boala Alzheimer. Mol. Neurobiol. 53, 5300–5309. doi: 10.1007/s12035-015-9446-1

PubMed Abstract | CrossRef Text complet | Google Scholar

Li, T., Wei, Y., Qu, M., Mou, L., Miao, J., Xi, M., et al. (2021). Formaldehida și de/metilarea în tulburările cognitive legate de vârstă. Gene 12:913. doi: 10.3390/genes12060913

PubMed Abstract | CrossRef Text complet | Google Scholar

Lista, S., Garaci, F. G., Ewers, M., Teipel, S., Zetterberg, H., Blennow, K., şi colab. (2014). LCR Aβ1-42 combinat cu biomarkeri neuroimagistici în detectarea precoce, diagnosticarea și predicția bolii Alzheimer. Dementul Alzheimer. 10, 381–392. doi: 10.1016/j.jalz.2013.04.506

PubMed Abstract | CrossRef Text complet | Google Scholar

Liu, S., Wu, Y., Liu, X., Zhou, J., Wang, Z., He, Z., et al. (2017). Lipsa asocierii dintre varianta MTHFR A1298C și boala Alzheimer: dovezi dintr-o revizuire sistematică și meta-analiză cumulativă. Neurol. Res. 39, 426–434. doi: 10.1080/01616412.2017.1297340

PubMed Abstract | CrossRef Text complet | Google Scholar

Ma, L., Chen, J., Wang, R., Han, Y., Zhang, J., Dong, W., şi colab. (2015). Nivelul proteinei firului neuronal asociat cu Alzheimer în urină poate fi un biomarker important al tulburărilor cognitive ușoare. J. Clin. Neurosci. 22, 649–652. doi: 10.1016/j.jocn.2014.10.011

PubMed Abstract | CrossRef Text complet | Google Scholar

McKhann, GM, Knopman, D. S., Chertkow, H., Hyman, B. T., Jack, C. R. Jr., Kawas, C. H., şi colab. (2011). Diagnosticul demenței cauzate de boala Alzheimer: recomandări din partea grupurilor de lucru ale Institutului Național pentru Îmbătrânire-Asociația Alzheimer privind ghidurile de diagnostic pentru boala Alzheimer. Dementul Alzheimer. 7, 263–269. doi: 10.1016/j.jalz.2011.03.005

PubMed Abstract | CrossRef Text complet | Google Scholar

Miebach, L., Wolfsgruber, S., Polcher, A., Peters, O., Menne, F., Luther, K., et al. (2019). Ce caracteristici ale declinului cognitiv subiectiv sunt legate de patologia amiloidă? Constatări din studiul DELCODE. Alzheimers Res. Ther. 11:66. doi: 10.1186/s13195-019-0515-y

PubMed Abstract | CrossRef Text complet | Google Scholar

Morellato, A. E., Umansky, C. și Pontel, L. B. (2021). Partea toxică a metabolismului și epigeneticii cu un singur carbon. Redox Biol. 40:101850. doi: 10.1016/j.redox.2020.101850

PubMed Abstract | CrossRef Text complet | Google Scholar

Morrow, GP, Macmillan, L., Lamarre, S. G., Young, S. K., Macfarlane, A. J., Brosnan, M. E., şi colab. (2015). Cinetica in vivo a metabolismului formiatului la șobolani cu deficit de folat și folat-replet. J. Biol. Chim. 290, 2244–2250. doi: 10.1074/jbc.M114.600718

PubMed Abstract | CrossRef Text complet | Google Scholar

Palmqvist, S., Tideman, P., Cullen, N., Zetterberg, H. și Blennow, K., Alzheimer’S Disease Neuroimaging Initiative, și colab. (2021). Predicția viitoarei demențe a bolii Alzheimer folosind fosfo-tau plasmatic combinat cu alte măsuri accesibile. Nat. Med. 27, 1034–1042. doi: 10.1038/s41591-021-01348-z

PubMed Abstract | CrossRef Text complet | Google Scholar

Pan, FF., Wang, Y., Huang, L., Huang, Y. și Guo, QH. (2022). Validarea versiunii chineze a examenului cognitiv Iii al lui Addenbrooke pentru detectarea tulburărilor cognitive ușoare. Îmbătrânire Ment. Sănătate 26, 384–391. doi: 10.1080/13607863.2021.1881757

PubMed Abstract | CrossRef Text complet | Google Scholar

Praticò, D., Clark, C. M., Liun, F., Rokach, J., Lee, V. Y. M., și Trojanowski, J. Î. (2002). Creșterea stresului oxidativ cerebral în afectarea cognitivă ușoară: un posibil predictor al bolii Alzheimer. Arc. Neurol. 59, 972–976. doi: 10.1001/archneur.59.6.972

PubMed Abstract | CrossRef Text complet | Google Scholar

Querfurth, H. W., și LaFerla, FM (2010). Boala Alzheimer. N. Engl. J. Med. 362, 329–344.

Google Scholar

Rana, I., Rieswijk, L., Steinmaus, C. și Zhang, L. (2021). Formaldehida și tulburările cerebrale: o abordare meta-analiză și bioinformatică. Neurotox Res. 39, 924–948. doi: 10.1007/s12640-020-00320-y

PubMed Abstract | CrossRef Text complet | Google Scholar

Reeves, B. C., Karimy, J. K., Kundishora, A. J., Mestre, H., Cerci, H. M., Matouk, C., et al. (2020). Deteriorarea sistemului limfatic în boala Alzheimer și hidrocefalia idiopatică la presiune normală. Tendințe Mol. Med. 26, 285–295.

Google Scholar

Serrano-Pozo, A., Das, S. și Hyman, B. T. (2021). Apoe și boala Alzheimer: progrese în genetică, fiziopatologie și abordări terapeutice. Lancet Neurol. 20, 68–80. doi: 10.1016/S1474-4422(20)30412-9

CrossRef Full Text | Google Scholar

Thomas, K. R., Edmonds, E. C., Eppig, J., Somon, D. P., și Bondi, M. W. și Inițiativa de neuroimagistică a bolii Alzheimer (2018). Utilizarea scorurilor proceselor neuropsihologice pentru a identifica declinul cognitiv subtil și pentru a prezice progresia către tulburări cognitive ușoare. J. Alzheimers Dis. 64, 195–204. doi: 10.3233/JAD-180229

PubMed Abstract | CrossRef Text complet | Google Scholar

Tong, Z., Wang, W., Luo, W., Lv, J., Li, H., Luo, H., şi colab. (2017). Formaldehida din urină prezice afectarea cognitivă în demența post-accident vascular cerebral și boala Alzheimer. J. Alzheimers Dis. 55, 1031–1038. doi: 10.3233/JAD-160357

PubMed Abstract | CrossRef Text complet | Google Scholar

Tong, Z., Zhang, J., Luo, W., Wang, W., Li, F., Li, H., şi colab. (2011). Nivelul de formaldehidă din urină este invers corelat cu scorurile de examinare a stării mentale mini în demența senilă. Neurobiol. Îmbătrânire 32, 31–41. doi: 10.1016/j.neurobiolaging.2009.07.013

PubMed Abstract | CrossRef Text complet | Google Scholar

Tulpule, K. și Dringen, R. (2012). Formiatul generat prin oxidarea celulară a formaldehidei accelerează fluxul glicolitic în astrocitele cultivate. Glia 60, 582–593. doi: 10.1002/glia.22292

PubMed Abstract | CrossRef Text complet | Google Scholar

Tulpule, K. și Dringen, R. (2013). Formaldehida în creier: un jucător trecut cu vederea în neurodegenerare? J. Neurochem. 127, 7–21. doi: 10.1111/jnc.12356

PubMed Abstract | CrossRef Text complet | Google Scholar

Wang, Y., Pan, F., Xie, F., He, R. și Guo, Q. (2022). Corelația dintre formaldehida urinară și abilitățile cognitive în spectrul clinic al bolii Alzheimer. Faţă. Îmbătrânirea Neurosci. 14:820385. doi: 10.3389/fnagi.2022.820385

PubMed Abstract | CrossRef Text complet | Google Scholar

West, T., Kirmess, K. M., Meyer, M. R., Holubasch, M. S., Knapik, S. S., Hu, Y., şi colab. (2021). Un test de diagnostic pe bază de sânge care încorporează raportul Abeta42/40 plasmatic, proteotipul ApoE și vârsta identifică cu exactitate starea amiloidului cerebral: constatări dintr-o analiză de validitate pe mai multe cohorte. Mol. Neurodegener. 16:30. doi: 10.1186/s13024-021-00451-6

PubMed Abstract | CrossRef Text complet | Google Scholar

Wu, B., Wei, Y., Wang, Y., Su, T., Zhou, L., Liu, Y., et al. (2015). Gavajul D-Ribozei induce depozite asemănătoare Aβ, hiperfosforilarea Tau, precum și pierderea memoriei și comportamentul asemănător anxietății la șoareci. Oncotarget 6, 34128–34142. doi: 10.18632/oncotarget.6021

PubMed Abstract | CrossRef Text complet | Google Scholar

Youn, Y. C., Park, KW, Han, SH și Kim, S. (2011). Măsurătorile proteinelor firului neural de urină în boala Alzheimer. J. Am. Med. Direct. Conf. 12, 372–376. doi: 10.1016/j.jamda.2010.03.004

PubMed Abstract | CrossRef Text complet | Google Scholar

Yu, J., Su, T., Zhou, T., He, Y., Lu, J., Li, J., et al. (2014). Nivelurile de formaldehidă urică sunt corelate negativ cu abilitățile cognitive la adulții în vârstă sănătoși. Neurosci. Taur. 30, 172–184. doi: 10.1007/s12264-013-1416-x

PubMed Abstract | CrossRef Text complet | Google Scholar

Zhang, Y., Yang, Y., He, X., Yang, P., Zong, T., Sun, P., et al. (2021). Funcția celulară și mecanismul molecular al formaldehidei în bolile cardiovasculare și dezvoltarea inimii. J. Celulă. Mol. Med. 25, 5358–5371. doi: 10.1111/jcmm.16602

PubMed Abstract | CrossRef Text complet | Google Scholar

Zhao, H., Huang, X. și Tong, Z. (2021). Monomeri abeta netoxici reticulați cu formaldehidă pentru a forma dimeri și agregate abeta toxice: patogenitate și perspective terapeutice. Chim. Med. Chim. 16, 3376–3390. doi: 10.1002/cmdc.202100428

PubMed Abstract | CrossRef Text complet | Google Scholar

Cuvinte cheie: boala Alzheimer, acid formic urinar, formaldehidă, biomarker, p-amiloid

Citare: Wang Y, Wang Y, Zhu J, Guan Y, Xie F, Cai X, Deng J, Wei Y, He R, Fang Z și Guo Q (2022) Evaluarea sistematică a acidului formic urinar ca un nou potențial biomarker pentru boala Alzheimer. Faţă. Îmbătrânirea Neurosci. 14:1046066. doi: 10.3389/fnagi.2022.1046066

Primit: 16 septembrie 2022; Acceptat: 02 noiembrie 2022; Publicat: 30 noiembrie 2022.

Editat de:

Jia-Da Li, Universitatea Central South, China Revizuit de:

Fang Cai, Universitatea din Columbia Britanică, Canada Jifeng Guo, Departamentul de Neurologie, Spitalul Xiangya, Universitatea Central South, China Copyright © 2022 Wang, Wang, Zhu, Guan, Xie, Cai, Deng, Wei, He, Fang și Guo. Acesta este un articol cu acces deschis distribuit în conformitate cu termenii licenței de atribuire Creative Commons (CC BY).

[bartholomaus]

Un articol care discută un proiect pentru o statuie a regelui Ferdinand. Iarăși o mizerie...Desigur nimeni nu spune dacă și cum s-ar fi discutat posibilitatea de a fi turnată o nouă statuie după mulajul lui Mestrovic (am discutat mai jos). Doar s-a răspândit ideea că moștenitorii ar fi cerut sume enorme, teorie negată de nora unuia din fiii marelui sculptor. O sa mai cercetez. Pana atunci vezi ce proiect au facut ”ai nostrii” pt un Ferdinand, un fel de frate mai jalnic al lui Carol I a lui F Codre. http://bucurestiivechisinoi.ro/2011/03/statuia-ecvestra-a-regelui-ferdinand-in-bucuresti/

Mie-mi place mult asta cu 'inferioara dpdv artistic'. Cine judeca? >>> Cum cine judecă? Cine poate. Nu mă lua cu ”nu-i frumos ce-i frumos, e frumos ce-mi place mie”... Înțelegerea calității unui act artistic nu e o chestie democratică.

Asa e. Totul in aprecierea unui act artistic este relativ si subiectiv… 🙂 Atunci cum deosebim ceva valoros de o mizerie? Dacă ar fi vorba de o lucrare de mare valoare artistică, care ar înnobila orașul și ar apare în viitor în albume si carti postale, aș avea o oarecare toleranță față de ”modul de comisionare” al operei (aș tolera ideea că a fost ”ales” artistul care trebuia, că în spate s-a cheltuit mai mult, ca unii bani au ajuns si la ”partid” etc). Dar după ce că a fost aprobată dubios, de o comisie dubioasă, cu un așa zis concurs de care n-a stiut nimeni, că s-au cheltuit mult prea mulți bani etc să mai fie și o lucrare nasoală, chiar ridicol de naivă, asta chiar că e strigător la cer! "" calitatea operei te deranjeaza mai tare decat coruptia din spatele comisionarii "" >> Strict pentru aceste situații da. Căci un lucru ok, solid, durabil, de calitate, va rezista si peste 100 de ani cand nimeni nu va mai stii mizeriile din spatele construirii lui. Te mai intereseaza că vreo mare vilă sau palat, mândria localității, a fost construit cu bani furati, cu ticălosie sau crime? Poate da, dacă esti istoric... Însă acest gen de lucrări rămân. Pe mine mă seacă numeroasele lucrari edilitare gen mobilier urban, pavaje, borduri, restaurari, monumente de for public (statui, fantani etc) se fac atat de prost, greșit, aproape întodeauna ff urât, încât în 3-5 ani sunt sparte, zdrobite, ruginite, necesită reparații etc. La statui e si mai rău, căci nu le poti înlocui după 5-10 ani. Va trebui să le suporti pana le va darama vreun cutremur sau vreun bombardament... Si mai grave sunt constructiile urate. In anii 90 Romania a fost poluata de mii de sedii de banci, de primării, de magazine, blocuri si vile private de-o urâțenie nemaipomenita. La fel și în anii 2008-2010, înaninte de criză. Clădirile astea rămân ca niste bube pe fața oraselor sau comunelor unde au fost construite

[paginadepsihologie]

Viața Sandrei O’Connor este o călătorie de vindecare și autodescoperire. În cartea sa,„Copilul din oglindă”, explorează trauma și creșterea emoțională.

[cydrone-studios]

Alin Cristian – Risipitele alaiuri ale literaturii: 4. Deconstrucția sălbăticită

Chiar că filmul e pe rupte… Există suficientă evidență că, de-o parte a ei cel puțin, lumea actuală e dusă voit de râpă. Scoasă din discursul academic și simplificată pentru uz managerial în cadrul ingineriei sociale, deconstrucția pare să se cabreze nărăvaș între genunchii fruștilor săi jochei. Ca și cum, în saltu-i peste genunea ce simultan desparte și unește versantul subiectiv al realului de…

[lemaclinic]

Un zâmbet perfect este un concept subiectiv care variază de la persoană la persoană, dar se referă în general la un zâmbet plăcut din punct de vedere estetic și care radiază încredere și atractivitate. Un aspect cheie al unui zâmbet perfect este să ai dinții drepti. Dinții bine aliniați și distanțați uniform contribuie la un aspect armonios și atractiv. Tratamentele ortodontice, cum ar fi aparatul dentar sau alinierii transparente, pot ajuta la realizarea acestei alinieri. Un zâmbet perfect îmbrățișează adesea un aspect natural. Nu ar trebui să pară excesiv de artificial sau exagerat, ci ar trebui să îmbunătățească trăsăturile faciale ale individului și să completeze aspectul general al acestuia. Ce este un zâmbet perfect? Un zâmbet perfect este subiectiv și poate însemna lucruri diferite pentru diferiți oameni. Cu toate acestea, în general, un zâmbet perfect este considerat a fi plăcut din punct de vedere estetic, sănătos și în proporție cu restul feței. Iată câteva elemente comune care sunt adesea asociate cu un zâmbet perfect: Dinți drepți, distanțați uniform: dinții care sunt drepți și distanțați uniform pot crea un aspect mai uniform și mai echilibrat. Dinții albi: Dinții care sunt albi și strălucitori pot ajuta la crearea unui aspect mai tânăr și mai sănătos. Zâmbet simetric: Un zâmbet simetric poate crea un aspect mai plăcut din punct de vedere estetic. Dimensiunea și proporția corectă a dinților: Dinții proporționali ca mărime și formă pot crea un aspect mai armonios și mai echilibrat. Gingii sănătoase: gingiile sănătoase pot ajuta la susținerea dinților și la crearea unui zâmbet cu aspect mai natural. Fără restaurări vizibile: restaurările, cum ar fi obturațiile sau coroanele, care nu sunt vizibile pot ajuta la crearea unui zâmbet cu aspect mai natural. În timp ce un zâmbet perfect poate să nu fie realizabil pentru toată lumea, tratamentele dentare cosmetice precum albirea dinților, ortodonția și fațetele dentare pot ajuta la îmbunătățirea aspectului zâmbetului și la crearea unui aspect mai încrezător și mai atractiv. Este important să vă consultați cu un profesionist dentar pentru a determina cele mai bune opțiuni de tratament pentru nevoile și obiectivele dumneavoastră specifice. Dinți Perfecti Zâmbet Perfect A avea dinți perfecti și un zâmbet perfect poate avea un impact semnificativ asupra aspectului general și asupra stimei de sine a unei persoane. Dinții perfecți sunt de obicei drepti, albi și fără așchii, fisuri sau goluri. Un zâmbet perfect este adesea caracterizat de dinți uniformi, albi, aliniați și distanțați corespunzător. Pentru a obține un zâmbet perfect, unele persoane ar putea avea nevoie să se supună unor tratamente dentare cosmetice, cum ar fi albirea dinților, fațete, aparat dentar sau Invisalign. Alți factori importanți care contribuie la un zâmbet perfect includ obiceiurile bune de igienă orală, o dietă echilibrată, controale și curățări stomatologice regulate și evitarea obiceiurilor care vă pot păta sau deteriora dinții, cum ar fi fumatul sau folosirea produselor din tutun. Este important să lucrați cu un dentist autorizat pentru a determina cea mai bună abordare pentru obținerea unui zâmbet perfect, în funcție de nevoile și obiectivele dumneavoastră individuale. Cu grija și atenția potrivite, poți avea un zâmbet frumos și sănătos pe care să fii mândru să-l arăți. Fără Gingii într-un Zâmbet Perfect În timp ce cantitatea de țesut gingival vizibil într-un zâmbet perfect poate varia în funcție de preferințele individuale și de structura feței, nu este neapărat adevărat că un zâmbet perfect nu ar trebui să aibă gingii vizibile. De fapt, o anumită cantitate de țesut gingival este necesară pentru a susține dinții și pentru a oferi un zâmbet cu aspect natural. Cantitatea ideală de țesut gingival vizibil într-un zâmbet poate depinde de factori precum dimensiunea și forma dinților și cantitatea de ridicare a buzei superioare. Unii oameni pot prefera un zâmbetul lui sharon cu mai puțin țesut

gingival vizibil, în timp ce alții pot prefera un zâmbet care arată mai mult țesut gingival. În cele din urmă, definiția unui zâmbet perfect poate varia în funcție de preferințele și nevoile individuale și este important să lucrați cu un profesionist stomatologic pentru a crea un zâmbet plăcut din punct de vedere estetic și funcțional. Cât de Mult Din Dinții Tăi Arată Cantitatea de dinți care apar atunci când zâmbești poate varia în funcție de o serie de factori, inclusiv forma și dimensiunea dinților tăi, poziția buzelor și a maxilarului și cantitatea de țesut gingival care este vizibil. În general, un zâmbet echilibrat și plăcut din punct de vedere estetic va arăta primii opt până la zece dinți, cu o cantitate minimă de țesut gingival vizibil. Cu toate acestea, unele persoane pot arăta mai mulți sau mai puțini dinți, în funcție de structura facială și preferințele lor individuale. Este important să lucrați cu un medic stomatologic pentru a obține un zâmbetul lui sharon atât atractiv, cât și funcțional, ținând cont de factori precum dimensiunea și poziția dintelui, țesutul gingiilor și poziția buzelor și a maxilarului. 5 Pași Pentru a Obține Tău Perfect Zâmbetul Atingerea perfect zâmbetul poate fi un proces, dar este posibil cu pașii și îndrumările potrivite. Iată cinci pași generali care te pot ajuta să te apropii de zâmbetul tău ideal: Consultați-vă cu un medic stomatologic: Programați o consultație cu un medic stomatologic pentru a discuta despre obiectivele dvs. de zâmbet și orice îngrijorări pe care le puteți avea. Ele vă pot ajuta să determinați cele mai bune opțiuni de tratament pentru nevoile dumneavoastră individuale și vă pot ghida prin proces. Elaborați un plan de tratament: colaborați cu medicul dumneavoastră stomatologic pentru a dezvolta un plan de tratament personalizat care să abordeze preocupările și obiectivele dvs. specifice dentare. Aceasta poate include proceduri precum albirea dinților, ortodonția sau stomatologia estetică. Respectați o igienă orală adecvată: Menținerea unor obiceiuri adecvate de igienă orală, cum ar fi periajul și folosirea aței dentare în mod regulat, vă poate ajuta să vă mențineți dinții sănătoși și să preveniți problemele dentare. Acest lucru poate ajuta, de asemenea, la asigurarea succesului și longevității oricăror tratamente dentare pe care le primiți. Participați la controale regulate: controalele stomatologice regulate sunt importante pentru menținerea sănătății orale bune și pentru detectarea eventualelor probleme de la început. Mențineți un stil de viață sănătos: un stil de viață sănătos poate contribui la un zâmbet sănătos. Aceasta include o dietă echilibrată, evitarea produselor din tutun și limitarea alimentelor și băuturilor zaharoase sau acide. Amintiți-vă că atingerea perfect zâmbetul poate necesita timp și răbdare, dar cu pașii potriviți și îndrumarea unui profesionist dentar, este posibil să obțineți un zâmbet care este atât atractiv, cât și sănătos. Lema Dentara Clinica Turcia Pentru un Zambet Perfect Alegerea Lema Dentara Clinica Turcia potrivite este importantă pentru obținerea unui zâmbet perfect. Iată câțiva factori de care trebuie să luați în considerare atunci când alegeți o clinică pentru tratamente cosmetice dentare: Calificări și experiență: Căutați o clinică cu stomatologi care au pregătire și experiență vastă în stomatologie estetică și care sunt licențiați și acreditați de organizațiile profesionale corespunzătoare. Tehnologie și echipamente: o clinică care utilizează cea mai recentă tehnologie și echipament poate ajuta la asigurarea faptului că tratamentul dumneavoastră este efectuat în siguranță, eficient și eficient. Reputație și recenzii: Citiți recenzii online și solicitați recomandări de la prieteni și familie pentru a vă face o idee despre reputația clinicii și despre calitatea îngrijirii oferite. Serviciu clienți: o clinică care apreciază serviciul pentru clienți și oferă un mediu primitor și confortabil vă poate ajuta să vă relaxați în timpul tratamentului.

Opțiuni de tratament: Luați în considerare gama de opțiuni de tratament oferite de clinică, inclusiv albirea dinților, fațete, aparat dentar și Invisalign, pentru a vă asigura că vă pot oferi tratamentele de care aveți nevoie pentru a obține zâmbetul perfect. Cercetându-ți cu atenție opțiunile și alegând o Lema Dentara Clinica Turcia care să corespundă nevoilor tale, te poți simți încrezător că ești pe mâini bune și pe drumul tău spre obținerea zâmbetului perfect pe care l-ai dorit dintotdeauna.

[spiritual123]

Rudolf Steiner

Ga-4 – Filosofia libertății

Rezumat

#FilosofiaLibertatii #RudolfSteiner #Antroposofia #Антропософия #Anthroposophy #Anthroposophie

ȘTIINȚA LIBERTĂȚII

VI. INDIVIDUALITATEA OMENEASCĂ

Steiner explorează complexitatea relației dintre individ și lume în contextul percepției și reprezentării. El argumentează că dificultatea în explicarea reprezentărilor nu rezidă în faptul că noi nu suntem obiectele exterioare, ci în felul în care percepem și interpretăm aceste obiecte. Steiner subliniază că, deși suntem separați fizic de obiectele exterioare, facem parte din aceeași lume universală. Prin percepție și gândire, stabilim o legătură între noi și obiectele din jurul nostru.

Steiner contestă ideea că percepțiile noastre sunt subiective și depind doar de organele noastre senzoriale. El explică că percepția este un rezultat al interacțiunii dintre subiect și obiect, mediată de gândire. Reprezentările noastre despre obiecte sunt noțiuni individualizate, care apar din percepțiile și intuițiile noastre. Aceste reprezentări formează baza experiențelor noastre și ne permit să recunoaștem și să clasificăm obiectele din lume.

Steiner evidențiază importanța sentimentelor în viața noastră, arătând că ele ne individualizează și ne permit să ne raportăm personal la lume. Sentimentele conferă noțiunilor o viață concretă și ne fac să trăim ca ființe individuale, nu doar ca parte a unui întreg universal. Gândirea și simțirea corespund naturii duale a ființei umane: gândirea ne conectează cu cosmosul, iar simțirea ne aduce în intimitatea ființei noastre.

Steiner afirmă că viața noastră este un echilibru între existența noastră individuală și participarea la fenomenele universale. Adevărata individualitate se manifestă prin ridicarea sentimentelor la nivelul idealurilor universale, combinând percepțiile și noțiunile cu trăirile personale pentru a forma o experiență bogată și completă a realității.

ȘTIINȚA LIBERTĂȚII

VII. EXISTĂ LIMITE ALE CUNOAȘTERII?

Autorul explorează modul în care cunoașterea reconciliază dualitatea percepție-gândire pentru a explica realitatea. El argumentează că realitatea totală se prezintă inițial ca o dualitate între percepție și gândire, dar cunoașterea unifică aceste două elemente într-o unitate coerentă. Steiner numește această filozofie monism, opunând-o dualismului, ce presupune existența a două lumi distincte. El critică dualismul pentru separarea artificială a realității în domenii distincte și pentru dificultatea de a explica legăturile dintre percepție și realitatea „în sine”.

Steiner susține că dualismul creează un contrast artificial între percepție și „lucrurile în sine”, așa cum a propus Kant, și consideră că această abordare este eronată. El argumentează că percepțiile noastre sunt determinate de subiectivitatea noastră, dar gândirea poate depăși această izolare și poate plasa percepțiile în contextul universal. Cunoașterea este un proces subiectiv și individual, iar limitele cunoașterii nu sunt generale, ci depind de circumstanțele particulare ale percepției și gândirii. Dualismul, în opinia lui Steiner, nu poate explica în mod adecvat realitatea, deoarece se bazează pe noțiuni lipsite de conținut concret.

În contrast, monismul afirmă că toate elementele necesare pentru explicarea fenomenelor lumii trebuie să fie găsite în cadrul acestei lumi. Obstacolele în cunoaștere sunt temporare și pot fi depășite prin progresul percepției și gândirii. Steiner critică realismul naiv pentru credința sa că doar percepțiile sensibile sunt reale și pentru tendința de a extrapola această credință la niveluri superioare de abstractizare, cum ar fi forțele invizibile sau Ființa Divină.

Steiner susține că cunoașterea nu are limite fundamentale, ci doar limitări temporare datorate circumstanțelor particulare ale percepției și gândirii. Monismul oferă o abordare unitară și coerentă a realității, depășind fragmentarea artificială introdusă de dualism.

Monismul susține că realitatea poate fi înțeleasă prin unirea percepției și a noțiunilor, fără a fi nevoie de alte principii. În viziunea monistă, lumea percepțiilor este doar jumătate din realitate, completată de lumea noțiunilor. Realistul metafizic critică acest punct de vedere, argumentând că alte inteligențe, cu organizări diferite, ar percepe realitatea altfel. Monistul răspunde că pentru el contează doar percepțiile și noțiunile umane.

Monismul afirmă că subiectul uman, prin gândire, restabilește legătura dintre obiecte, legătură întreruptă de percepție. Pentru ființe cu organizări diferite, această legătură s-ar restabili altfel. Problema limitelor cunoașterii este specifică realiștilor naivi și metafizici, care consideră că realitatea exterioară este absolută și independentă de subiect.

Realismul metafizic se confruntă cu dificultatea de a explica asemănarea percepțiilor între diferiți subiecți umani. Monismul susține că această asemănare se datorează faptului că percepțiile sunt determinate de subiect, dar restabilite prin gândire. Realismul metafizic modern se bazează pe concluzii inductive din percepții, considerând că astfel poate determina caracteristicile realității obiective.

Observarea nepărtinitoare a percepției și a noțiunii este influențată de descoperirile științelor naturii. Extinderea percepțiilor umane, prin adăugarea altor simțuri, ar oferi o imagine diferită a realității. Cu toate acestea, percepțiile trebuie întotdeauna să fie integrate și înțelese prin gândire pentru a oferi o cunoaștere completă.

Monismul subliniază că fiecare percepție oferă doar o parte a realității, iar gândirea completează această imagine. Concepția realistă metafizică, conform căreia realitatea obiectivă este absolută și cognoscibilă prin metode inductive, este considerată limitată. Monismul, în schimb, se concentrează pe relația dintre percepție și noțiune pentru a înțelege realitatea în profunzime.

Monismul propune că realitatea nu poate fi separată de percepția și noțiunile subiective, iar cunoașterea adevărată este obținută prin integrarea gândirii în procesul percepției.

[conumarius]

Concentrarea pe Detaliile Efemere: Instrument Noopoetic de Cunoaștere Obiectivă a Realității

Noopoetica, ca instrument de explorare a realității într-un mod subiectiv și inovator, încurajează concentrarea asupra detaliilor efemere ale experienței umane. Acest instrument pune accentul pe aspectele trecătoare, dar semnificative, ale vieții, oferind astfel o perspectivă mai adâncă asupra realității. Iată câteva aspecte specifice ale acestui instrument: Observația atentă a Momentelor…

[dininimapentrumine]

Strigă către Domnul

Încercările, durerile, suferințele și bolile, fac parte din viață. Trecem prin necaz, avem parte de suferință pentru că suntem oameni.Este cel mai simplu răspuns la eterna întrebare “De ce?”Dacă vom încerca să răspundem la acestă întrebare, raspunsul va fi unul subiectiv, dat de circumstanțe, experiențele personale, consider că încercarea mea de a găsi răspuns, nu mă scapă de SUFERINȚĂ!Cea mai…

[nicolae]

Caracterele tainice ale genezei

Petru Ababii Email: petruababii47@gmail.com s. Bolohani, r. Orhei, Republica Moldova The mysterious characters of the genesis In this article there is an investigation of the philosophical assessments of the notions of Real and Reality through those that unravel them and those that bind them as constituent components in essential deciphering by what they have as levels of Reality and Real as well as of the possibilities or impossibility of human knowledge to tain their essences and way of being. It gives a misguided definition to the areas of resistance and nonresistance between the levels of Reality and their new imprints in the parallel world of Reality and their connections with Plank's constant. The conclusion of these investigations as well as the scheme of the Real, that is, of the Reality inscribed in the absolute abstarct, are brought. Finally, a deductive interpretation of the conclusions is made.   Odată cu descoperirea de către Plank a fizicii cuantice  s-a născut ideea delimitării aspectelor fizice şi a celor cuantice ale Realului. Spun Realului şi nu Realităţii, pentru că aceste două noţiuni exprimă două înţelesuri diferite. Realul şi Realitatea înainte de toate sunt două categorii filozofice, şi numai apoi modalităţi de interpretare a conceptelor despre existenţă şi inexistenţă, determinate de capacităţile de percepţie ale omului. Din ele face parte şi o astfel de capacitate ce nu are nevoie de dovezi evidente ale existenţei obiectelor asupra cărora se aplică posibilităţile ei de sesizare numită intuiţie. Ea îi şopteşte omului că există o lume paralelă lumii pe care el o recepţionează cotidian în mod evident. Tocmai acest lucru îi permite să definitiveze categoriile filozofice ale Realului şi Realităţii ca situaţii ce-l interesează în aspect gnoseologic. Aşadar, Realul reprezintă ceea ce este sesizat (perceput) în mod direct împreună cu ceea ce nu este sesizat direct de către om. Iar Realitatea este numai aceea ce se supune percepţiei sale în mod obiectiv, şi este sesizat ca atare. Această posibilitate a departajării noţiunilor în cauză vine din ideea dovedită  teoretic de către fizicianul  Plank, că nu tot poate fi cunoscut de către om. Şi într-adevăr, omul este doar o părticică minusculă din Univers în capacitatea de cunoaştere a căruia este greu de crezut că ar încape toată plinătatea lui, astfel încât acesta să fie descifrat până la capăt. Legile fizicii cuantice sunt total diferite faţă de cele ale fizicii mecanice. În ea criteriul de bază a fenomenologiei stărilor care o compun nu funcţionează - acela care explică legătura dintre cauză şi efect – efect şi cauză. În această lume aparte stările sunt independente una de alta, alcătuind o constantă ce nu produce nici o determinare, situaţie în care lipsesc factorii  prezenţi între cauză şi efect în fizica clasică (mecanică). Stările în fizica cuantică rămân neschimbate odată ce nu se influenţează reciproc. De aceea ele nu se supun fenomenului devenirii, fiind nişte categorii veşnice fără origine, dar şi fără finalitate. Astfel, chiar înainte ca Plank să descopere teoria cuantică nenumărate semne indirecte ale Realităţii au sugerat omului că poate să facă o diferenţiere a lumii fizice de cea intuită  presupusă a exista paralel cu cea mecanică, respectiv să determine în felul acesta existenţa în structura Universului a unui nivel cunoscut şi a unuia necunoscut. Ulterior existenţa celei de-a doua lumi a fost dovedită încât putem constata că Realul şi nu Realitatea are ca să le numim numai condiţionat două niveluri (niveluri de Real) şi nu de Realitate: 1) nivelul cuantic al Realului şi 2) nivelul mecanic al Realului, corespunzător nivelul cuantic (subiectiv adică abstract pentru percepţia directă a omului) a-l Universului şi nivelul mecanic (evident adică obiectiv) – Realitatea. Deci, lumea cuantică este o lume abstractă (subiectivă), iar lumea mecanică este o lume obiectivă. Constantele lumii cuantice nu se influenţează una pe alta, pe când în lumea mecanică a Realităţii variaţia stărilor ei este determinată de fenomenologia  principiului interacţiunii cauză – efect. Se naşte întrebarea: dar între lumea cuantică şi cea mecanică există această interacţiune? Dacă Realul este alcătuit din două niveluri; cel cuantic şi cel mecanic, independenţa celui cuantic faţă de cel mecanic, fiind dovedită de Plank, atunci ele sunt niveluri paralele. În acelaşi timp însăşi paralelismul ca noţiune şi concept filozofic indică existenţa a două niveluri simultane care se ţin împreună deşi separat, adică ştiutoare unul de altul - fapt ce presupune existenţa totuşi a ceva care le face să se recunoască în atare situaţie, căci ele fac parte din Real ca întreg. Atunci, ce (cine) favorizează atare situaţie de conlucrare dintre două niveluri de Real diferite, existenţa totuşi a unei interacţiuni sau lipsa ei? Bineânţeles că lipsa ei deoarece în caz contrar definitivarea lor ca diferenţe n-ar fi posibilă. Faptul îl putem concepe doar numai dacă dăm noţiunii de abstract închipuirea unei lumi paralele incifrată în mod efemer în lumea mecanică ca amprentă a acesteia,  lipsită însă de mobilitatea ei, mobilitate care le şi ţine paralel, adică ştiutoare una de alta. Atare fapt constituie o situaţie constantă şi unică care  pare a fi constanta lui Plank – o interpretare a ei în contextul şi sensul respectiv. O putem închipui  ca pe o imagine a unui obiect într-o oglindă, care deşi se mişcă odată cu mişcarea obiectului rămâne în sine neschimbată sinestătător, şi doar copie (simulează) schimbarea obiectului aflat în mişcare. Ori, tocmai această mobilitate a amprentei paralelă cu obiectul mecanic, rămasă însă neschimbată sinestătător şi determină paralelismul dintre cele două niveluri de Real, el constituind în principiu constanta lui Plank. În acelaşi timp odată ce Realul se înregistrează prin cele două niveluri paralele înseamnă că acel ceva ce le face existenţa cunoscută (necunoscută) ca un tot întreg este această constantă. Constanta ”h” a lui Plank nu este diferită de zero, ci egală cu zero. Ea face ca între cele două lumi să nu existe nici o interdependenţă, anulând factorii care supun elementele lor alcătuitoare legii relativităţii a lui Einştein. Acesta este fenomenul care determină diferenţierea în primordial a ceea ce numim elementele Universului în două lumi paralele prin care El îşi recunoaşte existenţa ca atare. Determinismul lor se supune unei legi universale ce stă la temelia existenţei în general. Ea se bazează pe ideea de absolut - origine a tuturor posibilităţilor care prin realizare devin posibilităţi necesare ce-şi  recunosc  imaginile produsului lor  în  oglinda care pentru fiecare este amprenta  lor abstractă. Astfel legea concretă este un rezultat a-l unei origini primordiale a tuturor posibilităţilor  din care se naşte cel puţin una necesară prin care ea îşi  manifestă acţiunea. Atare posibilitate necesară este în alt mod faţă de ceea din ce  s-a născut. Alt modul este obiectivizarea originii, a ideii în primordial. Originea există de la sine prin sine în mod independent. Este tocmai ceia ce numim în alt racursiu constanta lui Plank exprimată prin paralelismul celor două lumi: obiective şi subiective.  Acestea sunt dovezile logice care ne spun că Realul are numai două niveluri numite astfel deocamdată. Ajungem la concluzia, că  noţiunea de nivel indică neapărat existenţa a cel puţin a celui de-al doilea între care nu există nici o legătură interactivă ele fiind paralele. Atare lucru însă nu se poate spune despre Realitate, între elementele căreia există legături interactive. De aceea Realitatea are structuri care între ele nu sunt paralele, ci legate prin factori de legătură interactivi - mecanici. Ori, însăşi Realitatea face parte ca element de structură din Real (constanta „h” a lui Plank egală cu zero  explică în întregime de ce Realul este alcătuit din două deocamdată  Niveluri - vezi mai sus). Acest lucru se întâmplă din cauza că în cadrul Realităţii toţi factorii alcătuitori (structurile organizate) schimbători nu au un element constant la care să se raporteze, ci se raportează unul la altul, din care motiv între ei se stabileşte o situaţie de interacţiune ce determină normele legii relativităţii a lui Einştein. Legea relativităţii nu permite omului să cunoască un singur adevăr în cadrul Realităţii, pentru că ele toate sunt relative. Se întâmplă acest lucru, deoarece  sunt schimbătoare însăşi structurile mobile pe care se sprijină. Tocmai existenţa mai multor adevăruri relative ale Realităţii indică că dincolo de acestea trebuie să existe amprenta lor (opusul) – alt modul - adevărul absolut (adevărul constant). Căci, dacă atare Lege ar fi valabilă şi pentru fizica cuantică, atunci aceasta ar face parte din categoria Realităţii, iar Realul s-ar prăbuşi - totul fiind accesibil cunoaşterii umane. Sunt tocmai argumentele care îl impun pe om să înţeleagă că nu totul îi este în putere să perceapă. Tocmai acest lucru reprezintă reversul abstract a-l cunoaşterii - un alt aspect a-l constantei „h” egală c zero a lui Plank. Nu poate fi nimic mai abstract decât aţi imagina mărimea celor două niveluri paralele ale Realului.  Pentru a ne o imagina este nevoie  să ne închipuim câte structuri ar putea include Realitatea de numărul cărora să depindă mărimea şi în consecinţă reversul abstract a-l ei. Existenţa a două lumi paralele presupune obligatoriu aşezarea lor faţă în faţă aşa cum faţă în faţă cu imaginea lui din oglindă se găseşte un om. De aceea oricare factor din lumea Realităţii îşi are echivalentul său abstract (opus) în lumea (cuantică). Aceste două paralele se găsesc faţă în faţă pentru că prin definiţie paralelismul indică aflarea lor simultană într-o zonă în care este posibilă cunoaşterea reciprocă. Dacă facem abstracţie de orice condiţionare contextuală, atunci putem spune, că liniile paralele prin definiţie sunt infinite fapt ce face ca şi lumile închipuite pe care le formează trebuie să fie şi ele paralele. Dimensiunile spaţiale ale punctelor (structurilor) care le formează sunt limitate în exterior, dar nelimitate în interior (profunzime). Căci, dacă nu ar fi limitate în exterior atunci liniile (lumile) s-ar suprapune una peste alta departajarea lor fiind imposibilă - lucru ce ar răsturna concepţia de bază a noţiunii de paralelism. Ori, tocmai faptul că ele sunt infinite în profunzime determină paralelismul lor împreună cu faptul că ele sunt limitate în exterior. Însăşi ideea că una dintre liniile (lumile) paralele reprezintă oglinda celei de-a doua o constatăm din însăşi definiţia paralelismului. Şi întradevăr, cum ar fi una dintre lumi paralelă cu alta dacă acestea nu s-ar avea în zona de cunoaştere reciprocă? Căci, tocmai acest lucru ne permite să afirmăm prin analogie că lumea cuantică reprezintă subiectul (amprenta abstractă) a lumii mecanice care reprezintă obiectul. Datorită amprentei în care-şi recunoaşte imaginea lumea mecanică se ştie ca atare, dar nu şi viceversa deoarece ea este în consecinţă, adică relativă,  adevărurile căreia  nu-şi găsesc identificarea în ipostazele celorlalte adevăruri relative ale ei, în virtutea faptului că ele sunt toate schimbătoare. Luând în consideraţie aceste lucruri, deci putem spune cu certitudine că spaţiul în care se întind aceste două planuri (lumi) este determinat de paralelismul lor, el împărţindu-se în două -  unul paralel faţă de celălalt: spaţiul mecanic (fizic) şi spaţiul cuantic (abstract).  Spaţiul fizic este tridimensional: lungime, lăţime, înălţime. Reieşind din definiţia paralelismului se poate concluziona că între cele două lumi paralele există o zonă de adiacenţă asupra căreia dimensiunile fizice ale Realităţii nu se răsfrâng, căci ar fi contrar semnificaţiei conceptului de paralelism.  Faptul ca atare ne indică că planul ca şi linia de altfel poate fi numai tridimensional în care una dintre dimensiuni - lăţimea este limitată în direcţia celui de-al doilea plan paralel, şi poate fi nelimitată în sensul opus acestuia. Numai astfel paralelismul celor două planuri nu poate fi afectat. Această condiţie face ca „punctele” (figurile) care formează liniile planurilor paralele ale celor două lumi să aibă o formă diferită de cea rotundă. Suma unei infinităţi de puncte care formează o linie nu poate fi egală cu zero, căci dacă ar fi astfel atunci existenţa liniei ca atare ar fi imposibilă.  Prin urmare mărimea unui punct infinit de mic nu poate fi şi ea egală cu zero deoarece prin analogie  şi existenţa punctului nu ar fi posibilă. De aceea punctul chiar şi infinit de mic prin urmare va avea dimensiuni. Ni le putem închipui asemenea dimensiunilor infinit de mici  ale constantei „h” a lui Plank. O astfel de linie o vom considera abstractă şi ea nu poate fi altceva decât amprenta liniei fizice. Deci, prin infinit ne putem imagina un ceva cu dimensiuni care nu mai suferă modificări. În acest infinit de mic se sfârşeşte lăţimea liniei fizice îndreptată spre lumea cuantică (linia abstractă , planul abstract - vezi mai sus). Ori, linia fizică ca şi punctele din care este alcătuită  au dimensiuni însă schimbătoare spre deosebire de punctul (linia) abstractă infinit de mică însă cu dimensiuni constante. Prin urmare un punct de pe linia fizică odată ce are lăţime va avea şi�� lungime şi înălţime care la fel vor fi infinit de mici, adică egale ca mărime cu constanta lui Plank, acolo unde acestea vor deveni neschimbătoare. Astfel se face că punctul fizic din lumea mecanică îşi are analogul său dimensional (fără dimensiuni cu înţeles  că are dimensiuni infinit de mici, adică constante) în lumea cuantică (abstractă). Şi deci dacă dimensiunile infinit de mici dar schimbătoare ale punctului (planului) se identifică cu dimensiunile constante (neschimbate) ale amprentelor lor abstracte (neschimbate în sens că ele de sinestătător nu se schimbă fără schimbarea punctelor şi liniilor din lumea fizică – vezi mai sus)  înseamnă că ele sunt identice cu aceste amprente ale constantei, adică se suprapun, înscriindu-se una în alta corespunzător în orice instantaneu de timp pe care-l formează prin organizare sau dezorganizare. Ne putem astfel închipui  că constanta lui Plank este în primordial, fiind totodată originea a ceea ce creşte din ea prin modificare numai în două direcţii spre exterior, cu vectori opuşi direcţiei interiorului constantei. În felul acesta în interior nu mai este unde, dar în exterior este de unde. Nu este unde deoarece cel puţin una dintre dimensiuni aici se limitează, aceasta fiind lăţimea, pe când celelalte două sunt nelimitate în toate direcţiile. Astfel linia este dimensională cu trei dimensiuni, adică volumetrică. ��Deci punctul (vezi mai sus) constituie arealul spaţial cel mai limitat posibil în care materia se are în forma ei structurată cea mai simplă. Se ajunge la concluzia că şi planul alcătuit dintr-o singură linie va avea o construcţie volumetrică însă mult mai complexă. Prin urmare nu se poate vorbi despre plan în sensul clasic a-l noţiunii aşa cum nu se poate vorbi despre linie în sensul ei clasic. Concluzia e că Realitatea nu este compusă din linii sau planuri, ci din structuri spaţiale complexe, demonstrând astfel ceea ce am  afirmat mai sus şi anume, că numai Realul este alcătuit din două planuri (deocamdată să le zicem planuri şi vom vedea de ce numai deocamdată). Căci, dacă adunăm toate structurile Realităţii, atunci ni le putem imagina  formând toate împreună un plan, mai bine zis o lume - planul Realităţii care are amprenta lui paralelă – cel de-al doilea  plan a-l Realului - planul (lumea)  cuantic (cuantică). Cărămida de structură cea mai mică a Realităţii va avea dimensiunile diferite de dimensiunile infinit de mici ale constantei lui Plank (vezi mai sus), însă întotdeauna mai mici decât dimensiunile volumetrice ale oricărei linii ale lui în afară de aceea care este alcătuită de chiar această cărămidă de structură cea mai simplă a Realităţii care este punctul fizic şi el volumetric. Atare cărămidă structurală ca unitate de măsură a planului (lumii) Realităţii constituie primul nivel de Realitate. Toate celelalte niveluri care cresc din ea (vezi mai sus)  vor fi diferite şi mult mai complexe decât cel de început. Prin urmare pentru Realitate avem de a face cu niveluri de Realitate şi nu cu planuri ale Realităţii. Nivelurile de Realitate sunt structurile Ei diferite una de alta. Astfel deducem că cărămida de structură primordială a Realităţii are trei dimensiuni două dintre care lungimea şi înălţimea pot fi infinite în toate direcţiile iar cea de-a treia - lăţimea, fiind finită numai într-o direcţie  în cealaltă putând fi la fel infinită. Dacă originea are dimensiuni, atunci ele vor fi toate egale între ele din cauza  că sunt constante   (vezi mai sus). Linia închipuită care leagă capetele acestor dimensiuni formează o sferă  infinit de mică şi nu o emisferă, tocmai datorită faptului că dimensiunile nu se schimbă. Mărimea constantă a dimensiunilor care determină sfera fiind constante imprimă e la fel o mărime constantă. Începând cu cărămida de structură care este punctul fizic, dimensiunile Realităţii încep să se schimbe spre exterior şi nu spre interior. Cărămida de structură născută din origine cu dimensiuni mai mari decât a sferei constante ce cresc în toate direcţiile, în afară celei ce duce spre origine,  va avea la fel formă sferică care va îmbrăca sfera originii. De aceea punctul fizic este mai mare în dimensiuni decât constanta originii însă cu cele trei dimensiuni aflate într-o schimbare neregulată,  din care motiv sfera alcătuită de el va avea o formă şi ea neregulată dimensiunile interioare ale căreia sunt continuări ale diametrelor cu mărime constantă a sferei originii. Astfel ia naştere cea mai simplă structură a Realităţii - primul nivel a-l Ei.  Concluzia potrivit căreia schimbarea mărimii razelor sferei ce creşte este neregulată se bazează pe faptul că Realitatea se înregistrează ca o infinitate de forme existenţiale diferenţiate ce alcătuiesc diferite structurii de Realitate între care există o legătură directă, ele fiind prelungiri ale razelor sferelor cărămizilor  alcătuitoare ale Ei. De aceea suprafeţele emisferei nu vor fi regulate, ci ondulatorii (neregulate). Vom observa că dimensiunile liniilor structurale ale sferei originii se vor repeta de n +1 împărţit la n  în mărimea liniilor structurale ale sferelor  nivelurilor de Realitate. Este de presupus că o astfel de schimbare este continuă pe cât se poate de considerat acest lucru pentru semnificaţia structurilor Realităţii şi nu pentru nivelurile de Realitate pe care le formează acestea. Pentru nivelurile de Realitate această schimbare se face prin salturi, deoarece ele reprezintă încununarea efectelor schimbătoare a nenumărate structuri funcţionale, care concentrându-se alcătuiesc formaţiuni calitative radicale noi - de etapă. De fapt observăm că fiecare structură a nivelurilor de Realitate îşi are amprenta  în al n+1 împărţit la n  mărime a constantei originii repetată în liniile volumetrice care o formează, iar fiecare nivel de Realitate în al n+1 repetări întregi ale mărimilor constante ale originii. Astfel originea, adică mărimile ei constante transcendentează  nivelurile de Realitate prin mijlocirea structurilor lor. Atare fenomen poartă denumirea de fenomenul transcendenţei. În acastă stare originea se are ca atare, transmiţându-se lumii fizice - Realităţii. Numai între nivelurile de Realitate există zone de non rezistenţă care şi constituie amprenta în absolut a lor, între structurile acestora însă fiind o legătură directă continuă, amprentele în relativ ale cărora sunt constituite din mărimile n+1 împărţit la n  ale dimensiunilor originii, care astfel devin în lumea mecanică schimbătoare.   În acest fel fiecare nivel de Realitate îşi are amprenta înscrisă în zonele de non rezistenţă dintre ele (n+1), iar structurile din care sunt alcătuite sunt înscrise în chiar elementele structurale ce le formează (liniile volumetrice care sunt dimensiunile origini n+1 împărţit la n). Read the full article

[leontiucmarius]

Dana Budeanu, despre Rudel Obreja: ”El nu a murit, a fost omorât!”

Dana Budeanu a vorbit în emisiunea Subiectiv de la Antena 3 CNN despre moartea lui Rudel Obreja. Aceasta este de părere că fostul pugilist nu a murit, ci a fost omorât.

[bartholomaus]

Iata cateva pareri de pe un forum fb cu care sunt de acord si care reprezinta si opinia mea fata de scrierile dlui Boia (mai vechi si mai noi). Le pun ca raspuns si completare la comentariile de mai jos:

" De fapt L. Boia numai un pic a scormonit istoria propagandistica, si iata ce se intampla. Daca se apuca si traducea textele din cartile internationale trei sferturi din populatie faceau infarct. Nu stiu cat timp o sa mai reziste si o sa fie predata istoria falsa si mincinoasa, dar sper ca si multumita lui Boia, nu prea mult timp. Eu cred ca romanii au dreptul de a cunoaste istoria lor proprie adevarata, sa nu fie tratati ca niste copii, sa nu fie mintiti si ametiti de niste sarlatani. Minciunile nu au nimic comun cu sentimentul national sanatos. Patriotismul nu inseamna sa traiesti intr-o lume falsa si mincinoasa, sa fi manipulat, sa urasti tot ce este diferit de tine, sa accepti diferenta si multiculturalismul, etc.

Istoria adevarata nu este o oda care lauda maretele realizari ale unui popor.Contine si evenimente neplacute,dar adevarate.Care este istoria Romaniei pe care o invata englezii,francezii, nemtii? Cred ca am avea mari surprize.

Un popor pana nu isi clarifica istoria, abandonand "legendele" si "miturile", nu isi cunoaste identitatea! Desigur procedura e dureroasa!

Istoria reală trebuie scrisă chiar dacă doare.... destul am fost robii istoriilor scrise în funcție de regimul politic aflat la putere!" ---- Pot sa va garantez ca cei care comenteaza anti Boia, habar nu au istorie medievala. Cei care se simt jigniti de parerile acestui istoric sunt niste oameni care tin cu dintii la niste principii care n-au nici o treaba cu istoria ci cu nationalismul (eufemistic numite popor, demnitate, mandrie...). Pop si Cazacu sunt niste istorici de mana a 2-a cu succes la nivelul amatorilor de istorie tocmai datorita discursului anacronic de nationalist, preluat parca direct din epoca lui Ceasca. In breasla din ce semnale am primit nu-s considerati seriosi, tocmai fiindca sunt dependenti de numeroase clisee nationalist-propagandistice de care nu se pot desprinde...Din fericire Boia a aruncat samanta...In viitor din ce in cei mai multi istorici vor avea curajul sa "fluiere in biserica" si sa discute subiecte "tabu" . Deja a venit vremea in care istoria se va scrie corect si sincer fara teama de a jigni "demnitatea nationala". O istorie comună a tuturor neamurilor care au trait pe aceste pamanturi alaturi de români. O istorie in care elevii vor asocia Alba Iulia nu doar cu Mihai Viteazu si regele Ferdinand ci si cu Sigismund Báthory, Ștefan Bocskay, Gabriel Bethlen, Gheorghe Rákóczi, Mihai Apafi....Asta este istorie, s-a intamplat, ea este cunoscuta si nu o sa o poti ascunde la nesfarsit doar asa, ca nu iti convine... --- E o parere, desigur, bazata pe ce am citit mai sus, dar cine are informatii istorice si arheologice serioase si suficiente, ajunge la un grad de intelegere care face ca orice patima nationalista sa nu-si mai aiba rost. Daca ai aceste informatii (care se aduna in timp, in mult timp) si tot ai patimi nationaliste, inseamna ca ori nu ai inteles aceste informatii si nu le-ai procesat corect, ori esti fanatic. Si atunci n-ar trebui sa-ti dai parerea ca pasionat de istorie fiindca vei fi vesnic subiectiv, orice argument ai primi. 🙂 -- Pana cand romanii nu vor renunta la nationalisme, obsesii despre continuitate si unitate, până când nu vor renunţa la studierea istoriei strict a acestui teritoriu - scoţându-l din contextul internaţional şi strict la istoria românilor şi ignorarea celorlalte naţiuni şi religii, nimeni nu va baga în seama istoriografia româneascaă

[paginadepsihologie]

Mirosul banilor este subiectiv, asociat cu putere și succes. Iluziile olfactive și materialele lor influențează percepția bogăției și valorii.

[anoceanofbeauty]

Numai Sfânta Liturghie mai ține lumea

"Numai Sfânta Liturghie mai ține lumea"  Arsenie Boca

Liturghia este o succesiune de momente “Cu Pace Domnului sa ne rugam”. Ce ar insemna sa facem efectiv ce spune textul, sa dam semnficatia reala cuvintelor ceea ce cel mai probabil credicniosii faceau pe vremea Sf Parinti cand a fost creata liturghia. Pace interioara are nevoie conform neurostiintelor sa fie aprofundata minim 5 optim 20 de minute pentru a se crea efectele nu in ultimul rand asupra fiziologiei. Unul dintre aceste efecte este coerenta EEG care este de fapt o impreuna slujire a neuronilor mei in templul trupului meu. Coerenta care sporeste cu fiecare nou membru al comunitatii care observa sau aprofundeaza starea de liniste interioara. Numai in coerenta suntem cu adevarat impreuna, coerenta este catalizator al starii impreuna.

"La coerenta materia capata uimitoare proprietati ondulatorii", spune fizica, deci materia se pneumatizeaza, se spiritualizeaza. Se face trecerea de la discret la continuum.

Prigogine, fizicianul de Nobel, spune despre sistemele coerente: "Sistemul se comporta atunci ca un întreg, ca si cum ar fi amplasamentul fortelor cu raza mare de actiune." Nu conteaza distantele care sunt intre credinciosi si intre Biserici ca nucleatii de coerenta noi ii vom simti pe celalalt ca pe aproapele nostru.

Este ceea ce se numeste entanglement care este doar o fateta a starii de coerenta. Fiti impratisate milioane devine o realitate vie a momentului Sarutul Pacii. Acesta nu mai este un element simbolic ci devine rodul transfigurarii fizice prin pace interioara si coerenta/entanglement a intregii comunitati.

Si probabil ca nu linistea interioara este coerenta ci coerenta, armonia sincronizarii unui mare numar de neuroni o percepem subiectiv ca liniste, pace, armonie. Posibil ca momentul sarutului pacii sa nu fie o simbilistica ci el a fost intrdus in Sf Liturghie pentru ca Sf Parinti simteau real entanglementul cu ceilalti crestini cu care erau impreuna in liturghie, Sarutul Pacii era doar consecinta si pecetea aceste trairi a unitatii.

Momentul Prefacerii si Impartsirea cu Sf Trup devine doar o confirmare a unei stari interioare transfigurate, pneumatizate.

Experimente urmate de studii au fost facute cu grupuri de creare a coerentei de pana la 7000 de persoane. Experimentele au fost realizate utilizand tehnica MT si au dat rezultate care demonstreaza mentinerea tendintelor pozitive in societate prin coerenta si acestea au fost subliniate de 40 de studii stiintifice specifice care fac parte dintr-un corpus de peste 800 de studii. Multi considera ca aceste studii sunt despre o tehnica cu originea intr-o alta cultura dar ele sunt despre o tehnica definita tot de aceste studii ca o stare de ODIHNA similara somnului dar constienta.

Dar experimentul propus de arhitectura liturgica ar putea fi unic in lumea deoarece ar putea implica grupuri de crearea coerentei de sute de milioane de participanti. Rezultatele pot fi nebanuite, toate profetiile s-ar putea implini intr-o sibguta zi.

Ar putea Liturghia Pacii astfel abordata sa salveze lumea noastra si fizic nu numai spiritual?

Da pentru ca nu este nevoie de implicare intregii populatii planetare: “In sistemele coerente, sa zicem laserii, elementele de coerenta din sistem au o influenta care este direct proportionala cu numarul lor la patrat, pe cand elementele incoerente au o influenta proportionala doar cu numarul lor." Hagelin  

Acest experiment ar putea aduce Imparatia lui Dumnezeu pe pamant deoarece sistemele coerente pot genera tranzitii de faza spre stari de functionare mai organizata a intregului sistem. Toate elementele pozitive care cartcerizeza starea de pace interioara a unei parti a sistemului ar fi exprimate in intreg sistemul.

Nu trebuie decat sa facem ce spunem si sute de milioane de oameni ar trebui sa poata intelege asta. La limita 2 miliarde de oameni ar putea intelege si participa la acet experiment care este despre pace interioara ca centru al invataturii crestine.

[spiritual123]

Rudolf Steiner

GA-3

ADEVĂR ŞI ŞTIINȚĂ

Prolog la o „Filosofie a libertății”

Rezumat

#RudolfSteiner #Antroposofia #Антропософия #Anthroposophy #Anthroposophie

V: CUNOAŞTERE ŞI REALITATE

Rudolf Steiner, în textul "Adevăr și Știință", discută despre natura cunoașterii și realității în contextul formării și organizării imagini noastre despre lume. El explorează ideea că cunoașterea implică separarea conceptuală a lumii date în vederea înțelegerii ei, dar și necesitatea unei sinteze ulterioare pentru a restabili unitatea pierdută. Prin gândire, el argumentează că noi formăm conexiuni între diversele părți ale lumii și că aceasta este esențială pentru obținerea cunoașterii autentice. Steiner subliniază că gândirea nu produce conținutul lumii, ci doar descoperă și organizează relațiile deja existente în lumea dată, astfel încât să le facă inteligibile și sistematice. Astfel, cunoașterea devine actul de a aduce împreună părți disparate ale realității pentru a forma o imagine completă și coezivă a lumii.

VI: TEORIA CUNOAŞTERII FĂRĂ PREMISĂ ŞI DOCTRINA ŞTIINȚEI LA FICHTE

Steiner începe prin a sublinia că ideea de cunoaștere este inerentă conștiinței umane, iar ego-ul uman se angajează într-o activitate liberă pentru a uni percepțiile interioare și exterioare. În contrast cu viziunea lui Fichte, care pune accentul pe libertatea absolută a Eului în instituirea propriei sale existențe, Steiner argumentează că cunoașterea umană este o activitate de unire care derivă din separarea inițială a ideii și realității date în conștiință. El critica viziunea lui Fichte pentru că nu definește suficient natura cunoașterii, lăsând neclară relația dintre activitatea Eului și conținutul realității externe. Steiner susține că auto-observația este crucială pentru înțelegerea activității Eului în construirea cunoașterii și critică limitările abordării lui Fichte în această privință.

VII: CONSIDERAȚIE FINALĂ EPISTEMOLOGICĂ

Rudolf Steiner discută despre teoria cunoașterii ca știința semnificației tuturor cunoștințelor umane și importanța ei în formarea unei concepții despre lume. El subliniază că doar prin teoria cunoașterii putem înțelege corect raportul dintre conținutul diferitelor științe și lumea în ansamblul său. Steiner argumentează că cunoașterea pozitivă este dobândită prin intermediul diferitelor domenii de cunoaștere, iar valoarea acesteia în raport cu realitatea este elucidată prin teoria cunoașterii.

El critică unilateralitatea în gândire, care apare atunci când cercetarea se concentrează doar asupra obiectelor individuale ale cunoașterii în loc să examineze însuși procesul de cunoaștere. Steiner propune o abordare care depășește dogmatismul și idealismul subiectiv prin integrarea gândirii ca mijloc esențial al cunoașterii, argumentând că "lucrul în sine" și "Eul" trebuie înțelese prin gândire și raporturile lor.

În concluzie, Steiner afirmă că teoria sa a cunoașterii unifică empirismul și raționalismul într-o perspectivă superioară, justificând ambii în lumina abordării sale epistemologice. El compară și contrastează perspectiva sa cu cea a lui A. E. Biedermann, remarcând asemănările și diferențele, argumentând că abordarea sa se diferențiază prin focusul pe procesul de cunoaștere în sine, în detrimentul metafizicii.

Această teză a cunoașterii conform lui Steiner susține că orice controversă între concepțiile despre lume provine din ignorarea naturii actului de cunoaștere în sine, considerându-l esențial pentru o înțelegere corectă a realității.