#prea lacom | Explore Tumblr posts and blogs

bartholomaus · 5 years ago

Text

"Dumnezeul Vechiului Testament este fara indoiala cel mai neplacut personaj din toata literatura religioasa de fictiune. Gelos si mandru, meschin, nedrept si neiertator, obsedat de a exercita control asupra oamenilor si asupra oricarui aspect al vietii lor; un adept al purificarii etnice, razbunator si insetat de sange; un terorist misogin, homofob, rasist, ucigas de copii, vinovat de genocid, pernicios, megaloman si sadomasochist." - Richard Dawkins

Imi place ca din Cartea Sfanta pe care s-a intemeiat Crestinismul si despre care se spune ca ar fi fost scrisa cu har divin, mare parte nu mai este "inghitita" nici de teologi daramite de poporul credincios. Adica iei din Biblie ce-ti place (acolo a fost har divin) iar unde nu-ti place, nu iei (acolo NU a fost har divin)

Acum foarte serios, cum de s-a construit o religie atat de puternica pe o poveste atat de plina de sange, crime, ura? Una din probleme se refera la Dumezeul Noului Testament este cea la uciderea pruncilor. In general s-a acceptat ca pentru acea crima Irod e de vina, nu Dumezeu care a permis acest lucru, pentru ca Isus sa fie salvat.

Nu-mi plac raspunsurile profunde, filosofice, adanci, complexe, care au nevoie de mii de cuvinte si de explicatii complicate. Eu intreb simplu. Mie mi se pare ca intre zeul crestin si ideile promovate de Fiul sau (asa cum au fost construite de evanghelisti, de Sf Pavel si de Sf Parinti) sunt lucruri diametral opuse. Cum adica?

Toate cuvintele scrise aici sunt mult prea elitiste. Parca am fi la un Conciliu teologic. Si voi, ca si marii teologi din trecut bateti apa in piua , intorcand pe toate fetele persoana lui Dumnezeu, spirit, iubire, bla bla. Dar Religia exista mai ales din cauza prostimii care nu-si pune aceste probleme. Ei trebuie sa inghita pe nemestecate prostiile popilor, sa dea bani cand li se cere, sa faca cozi la moaste, sa fie umili si smeriti fara de mai-marii lor,sa nu comenteze cand ti se fac biserici langa balcon. Valabil pentru toate cultele. Plebea face Religia nu discutiile elevate si rafinate. Baba stie ca "e bine" sa pupi icoana, sa te ti de mana cu vecinul si sa canti si sa plangi in ritm de folk religios, sa-ti spui pacatele popii. Aici ajungem la spalarile pe creier ale Religiei. La ipocrizii inimaginabile, la superstitii popesti, la specularea prostiei si ingnorantei naturale a oamenilor.

Mintile luminate care au dezbatut aceste lucruri in ultimii 2000 de ani nu aveau informatiile pe care le aveam noi acum. Insa aveau presiunea Bisericii, mult mai puternica si agresiva. Apropo de linkul atasat, daca Dumnezeu NU este un "Demiurg", un super-erou omnipotenst si omniscient, ci este de fapt "constiinta" Universului, ce rost mai are sa-i faci Biserica si sa te rogi la el? Tu te-ai ruga la "legile fizicii" sau la Soare sau la Univers, la Natura? Daca este intr-adevar un Dumnezeu Super Erou, Creatorul a tot si a toate, crezi ca are el nevoie de admiratia, rugaciunea si Biserica ta? Eu n-am nimic cu credinta si cu Religia cu conditia sa fie cat mai discreta si sa dispara din scoli (de acolo porneste "pata" mea).

Nu te mai iluziona ca clericii nostrii vor fi in stare de ceva. Preoti/calugari cu har/talent sunt extrem de putini. In rest niste loaze lacome si viclene care au invatat sa profite de prostia oamenilor. Nu vor schimba nimic, nu vor face nimic pt binele oamenilor ci doar pt a-si intari "Imperiul" spre slava...lor...

Anumite furii sunt bune caci ne duc inainte: reforme, revolutii. Doar depinde de om daca le canalizeaza bine. Daca suntem pozitivi doar asa degeaba, si ranjim ca prostii la soare si la pasarele, sa fim zen doar ca asa e frumos, mai bine ma lipsesc. Asta si vor popii. Smerenie, umilinta, cap in pamant...

Dupa mai mult de 100 de comentarii, mai mult sau mai putin la subiect, bag sama ca nimeni nu mi-a dat raspunsul pe care il asteptam: Este normal ca zeul evreilor din vechiul testament sa aiba "calitatile" si defectele pe care le asteptau de la orice stapanitor din epoca. Precum acel Dumnezeu se purtau si sefii asirieni sau babilonieni si faraonii egipteni. Dumnezeu a fost crea dupa chipul si asemanarea regilor din epoca (sf epocii brozului, prima epoca a fierului). Este inadmisibil ca in sec 21, pentru atatea milioane de crestini, reperul moral al credintei sa fie un zeu tiranic si despotic. Aa!! Modelul e Iisus si nu acel Dumenzeu! Adica Biblia ne place doar pe jumatate. Ce penibil!

Scrie asta in Biblie? Sau asa au hotarat "Sfintii Parinti" in Conciliile bizantine, pornind masacre impotriva tuturor celor care aveau alta parere, asa numitele Erezii. Deci "Adevarul" despre un Zeu a fost hotarat de niste domni teologi in cadrul unor congrese internationale. Cei ce au avut pareri diferite au fost eliminati (fizic de cele mai multe ori)...Hmmmm

Finalmente mi-as dori ca Religia si Biserica sa aiba o influenta cat mai mica asupa mintilor tinere ale copiilor . Fiindca o data ajunsi la maturitate vor alege mai usor si fara indoctrinare Credinta sau Ateismul(sau Indiferenta sau Agnosticismul). Vreau si ca oamenii sa fie mai relaxati in a discuta si de a pune in discutie sensul Credintei si a Religiei. Pana acum aceste lucruri au fost TABU. De sa mai fie? Nu ma mai arde nimeni pe rug sai sa ma excomunice..

1 note · View note

jurnalbucuresti-blog · 8 years ago

Text

New Post has been published on JurnalulBucurestiului.Ro

New Post has been published on http://bit.ly/2jSnyVr

Academia Catavencu - Piei, Satană cu mustață :

până și Preafericitul crede că ești prea lacom pentru țara asta !

de Spartakus

În istoria mai veche sau mai nouă a României, întoarcerea armelor a reprezentat o trăsătură fundamentală a poporului român, alături, desigur, de fatalismul mioritic care spune că, dacă intră niște ciobani în viața ta, tu să le dai banii, viața și oaia favorită. Dar această trăsătură, deși rușinoasă în majoritatea situațiilor, poate fi și sănătoasă.

Căci, nu știu dacă ați observat, dar în ultimele zile o mulțime de oameni și instituții care i-au fost alături lui Dragnea, acum au trecut de partea poporului, contra dictatorului. Dacă ați avut suficientă răbdare și destul Emetiral să vă uitați pe Antena 3 ați fi văzut o schimbare totală de optică: oamenii ieșiți în stradă, în marile orașe ale României, nu mai erau ”vânduți plătiți de Soroș”, ci ”tineri care manifestează pentru ordinea de drept”, ultrașii din galerii, aduși de frații Negoiță, nu mai erau asimilați tinerilor din piață, ci considerați ”niște huligani carte distrug un protest pașnic și frumos��. Motivul acestei schimbări nu e că Gâdea, Radu Tudor și ceilalți ciumpalaci de la Antena 3 ar fi avut vreo revelație, ci faptul că, potrivit ordonanțelor șmecherești ale lui Ciordache, Dragnea scapă de pușcărie, dar Dan Voiculescu rămâne, în continuare, la bulău. Și e normal să fie vărănelul cătrănit și să poruncească anteniștilor să dea de pământ cu Dragnea: după câteva a făcut el ca să vină PSD la putere, să fie tratat acum de mustăciosul cu dinți galbeni cu un mare refuz?

La fel, Victor Ciorbea care acum vreo două zile ne zicea că n-are cum să atace la Curtea Constituțională ordonanțele, că nu-s intrate în vigoare, ieri s-a răzgândit, brusc și astăzi va anunța, se pare, că le atacă mintenaș. Ce-o fi vorbit Iohannis cu el, când l-a băgat în ședință, nu știu. L-o fi amenințat că-i confiscă ochelarii, i-o fi promis că-i plătește el ratele, i-o fi zis că-i mai dă un mandat ca Avocat al Poporului, cert este că fostul premier a trecut și el de partea poporului, lăsându-l pe Dragnea în ordonanța goală.

Însă cel mai clar barometru că PSD e pe făraș, cu grindenii, grăjdenii și ciordachienii lui cu tot, e poziția asumată de PF Daniel, care a declarat: ”adesea există violență și tulburare pentru că oamenii nu mai adună în sufletul lor pacea care vine de la Dumnezeu și care pacifică patimile egoiste ca abuzul de putere și de profit material fără limite.” Carevasăzică, după ce 27 de ani a fost cel mai bun agent electorat al PSD-ului lui Iliescu, Năstase și Ponta, până și Biserica a ajuns să se delimiteze de PSD-ul lui Dragnea. Probabil că această întoarcere a armelor de către BOR nu e nici ea întâmplătoare: s-o fi săturat până și PF-ul, despre care știm cu toții cât este de modest îmbrăcat și de distant față de agoniseala materială, de lăcomia după putere și avere a lui Dragnea. Nu de alta, dar ce face teleormăneanul care se vrea stăpân total peste România nu mai e lăcomie fără margini, e deja concurență neloială față de Preafericitul!

Rând pe rând, pe Dragnea îl vor părăsi toți. Nu doar foștii aliați, ci și sclavii din dotare, care aparent încă îi sorb de pe buze cuvintele mincinoase. O să-l lase de izbeliște până și fătuca aia de 24 de ani, care brusc își va da seama că Dragnea e mai lacom decât Năstase, mai mincinos decât Ponta și mai șulfă decât Iliescu. O să rămână singur-singurel, căci îl vor abandona atât famiglia mare de mafioți, cât și familia mică, aproape minoră, cu care trăiește în concubinaj de când a lăsat-o pe Bombonica. Și din familie, celula de bază a societății, nesătulul Dragnea o să rămână doar cu celula. Așa să îi ajute Dumnezeu!

#academia catavencu #alaturi de dragnea #de partea poporului #prea lacom #preafericitul #satana cu mustata #vanduti platiti de soros

0 notes

simonastefania · 6 years ago

Quote

Pierde-ți literele în sânul alfabetului împiedicat în psihoze dulci, dar nu îmi desfigura fiecare cuvânt în monosilabe tăcute. Curăță-mi palmele de vinovăție neasumată și mirosul de rătăcire, ca într-o comedie irațională. Îmbrățișează-mi mijlocul, poetic, desenându-mi pe piele linii de dor și dorință. Încearcă să nu-ți pierzi forma gândurilor din privire printre picăturile de ploaie, ca mai târziu să te îneci într-un curcubeu incolor și să disperi că au început să putrezească amintirile de ieri. Nu ai plecat, de fapt, niciodată, dar durerea surdă în piept mă îmbată și stropul meu de egoism te păstrează asemeni unui început de rămas bun. Sunt un nenorocit lacom, îți bântui prin suflet, lipsit de remușcări, iar tu ești doar o pedeapsă dulce, fără margini. Încep să te blestem, adesea în miez de noapte, când îți simt pielea printre degete și regret că ești atât de ștearsă prin retina mea încât nu reușesc să te construiesc din imaginație. Mă trezesc brusc și îmi pare prea târziu să îmi lipsească mirosul tău proaspăt de fericire și liniștea arsă a privirilor noastre.

STROP DE EGOISM.. https://simonastefaniablog.wordpress.com/2019/05/23/strop-de-egoism/

#me #simonastefania #wordpress #blog #cuvinte #egoism #iubire #dragoste #dor #gelozie #vinovatie #imbratisare

5 notes · View notes

cercetandbisericaluidumnezeu · 5 years ago

Photo

Doar Hristos din zilele de pe urmă îi poate oferi omului calea vieții veșnice

Sursa: Biserica lui Dumnezeu Atotputernic

#Credința în Dumnezeu #Cuvantul lui Dumnezeu #carti crestine #Mântuitorul

1 note · View note

rudyroth79 · 3 years ago

Text

„Clipa de adevăr” (16) de Gina Zaharia

Andrei plecase la Mircea. Voia parcă să se descotorosească de noua situație care-i sporea tulburarea, să-i spună, să-l întrebe pe Mircea ce va mai putea face. L-a urmărit de după perdea, cu priviri lacome. Fusese fericită; fusese și era iubită. Andrei era un bărbat model. N-avea să-i reproșeze nimic, doar poate că o iubise prea mult. Făcu în grabă geamantanul. Se îmbrăcă în rochia cu care fugise…

View On WordPress

#cultură #literatură #proză #roman de dragoste #rubrica gina zaharia leviathan.ro #societas

0 notes

laudeluidumnezeucelatotputer · 4 years ago

Text

Doar Hristos din zilele de pe urmă îi poate oferi omului calea vieții veșnice

Calea vieții nu este ceva ce poate fi deținut de oricine și nici nu poate fi obținută cu ușurință de către toți. Acest lucru se întâmplă deoarece viața poate veni doar de la Dumnezeu, cu alte cuvinte, doar Dumnezeu Însuși deține esența vieții, nu există nicio cale a vieții fără Dumnezeu Însuși și astfel doar Dumnezeu este sursa vieții și izvorul nesecat al apei vii a vieții. De când a creat lumea, Dumnezeu a săvârșit multă lucrare care implică vitalitatea vieții, a săvârșit multă lucrare care îi aduce viață omului și a plătit un preț mare pentru ca omul să poată câștiga viață, deoarece Dumnezeu Însuși este viața veșnică și Dumnezeu Însuși este calea prin care omul este reînviat. Dumnezeu nu este niciodată absent din inima omului și trăiește printre oameni tot timpul. El a fost motorul vieții omului, fundamentul existenței omului și o sursă bogată pentru existența omului după naștere. El a provocat renașterea omului și îi permite să trăiască cu perseverență fiecare rol. Datorită puterii Lui și forței Sale vitale de nestins, omul a trăit generație după generație, de-a lungul cărora puterea vieții lui Dumnezeu a fost stâlpul existenței omului și pentru care Dumnezeu a plătit un preț pe care niciun alt om obișnuit nu l-a mai plătit. Forța vieții lui Dumnezeu poate triumfa în fața oricărei puteri, mai mult decât atât, depășește orice putere. Viața Lui este veșnică, puterea Lui este extraordinară, iar forța vieții Lui nu poate fi întrecută ușor de nicio ființă creată sau forță inamică. Forța vieții lui Dumnezeu există și emană strălucirea sa uimitoare, indiferent de timp sau loc. Cerul și pământul pot suferi mari schimbări, dar viața lui Dumnezeu este veșnic aceeași. Toate lucrurile sunt trecătoare, dar viața lui Dumnezeu încă rămâne, deoarece Dumnezeu este sursa existenței tuturor lucrurilor și baza existenței lor. Viața omului provine de la Dumnezeu, existența cerului se datorează lui Dumnezeu, iar existența pământului apare din puterea vieții lui Dumnezeu. Niciun obiect însuflețit nu poate depăși suveranitatea lui Dumnezeu și nimic viu nu poate să se desprindă de sub sfera autorității lui Dumnezeu. Astfel, indiferent cine sunt, toți oamenii trebuie să se supună stăpânirii lui Dumnezeu, toată lumea trebuie să trăiască sub porunca lui Dumnezeu și nimeni nu poate să scape de sub controlul Lui.

Poate că acum îți dorești să primești viața sau poate că îți dorești să dobândești adevărul. Indiferent de caz, vrei să Îl găsești pe Dumnezeu, să găsești Dumnezeul pe care să te poți baza și care să îți poată oferi viața veșnică. Dacă vrei să dobândești viața eternă, trebuie, în primul rând, să înțelegi sursa vieții veșnice și să știi unde se află Dumnezeu. Am spus deja că doar Dumnezeu este viață neschimbătoare și că doar Dumnezeu deține calea vieții. Din moment ce viața Lui este neschimbătoare, este astfel și eternă; din moment ce doar Dumnezeu este calea vieții, doar Dumnezeu Însuși este calea vieții veșnice. Drept urmare, trebuie întâi să înțelegi unde este Dumnezeu și cum să dobândești această cale a vieții veșnice. Iar acum, să analizăm aceste două situații separat.

Dacă îți dorești cu adevărat să dobândești calea către viața veșnică și ești lacom în căutarea ei, atunci, pentru început, răspunde la această întrebare: Unde este Dumnezeu astăzi? Poate că vei răspunde că Dumnezeu locuiește în ceruri, bineînțeles – El nu ar locui în casa ta, nu-i așa? Poate că ai putea spune că Dumnezeu cu siguranță locuiește printre toate lucrurile. Sau ai putea spune că Dumnezeu locuiește în inima fiecărei persoane sau că Dumnezeu este în lumea spirituală. Nu neg nimic din toate acestea, dar trebuie să clarific situația. Nu este pe deplin corect să spui că Dumnezeu locuiește în inima omului, dar nici nu este total greșit. Acest lucru se întâmplă deoarece, printre cei ce cred în Dumnezeu, există cei a căror credință este adevărată și cei a căror credință este falsă, există cei pe care Dumnezeu îi aprobă și cei pe care Dumnezeu îi dezaprobă, există cei care Îl mulțumesc și cei pe care îi disprețuiește și există cei pe care El îi face desăvârșiți și cei pe care îi elimină. Și astfel spun că Dumnezeu locuiește doar în puține inimi și că acei oameni, fără îndoială, sunt cei care cred cu adevărat în Dumnezeu, cei pe care Dumnezeu îi aprobă, cei care Îl mulțumesc și cei pe care El îi face desăvârșiți. Ei sunt aceia care sunt conduși de Dumnezeu. Din moment ce ei sunt conduși de Dumnezeu, ei sunt oamenii care au auzit și au văzut deja calea vieții veșnice a lui Dumnezeu. Aceia a căror credință în Dumnezeu este falsă, cei care nu sunt aprobați de Dumnezeu, care sunt disprețuiți de Dumnezeu, cei care sunt eliminați de Dumnezeu – ei sunt destinați să fie respinși de Dumnezeu, sunt destinați să rămână fără calea vieții și sunt destinați să rămână neștiutori de locul în care se află Dumnezeu. În schimb, cei în ale căror inimi trăiește Dumnezeu știu unde se află El. Ei sunt oamenii asupra cărora Dumnezeu a revărsat calea vieții veșnice și ei sunt cei care Îl urmează pe Dumnezeu. Acum știi unde este Dumnezeu? Dumnezeu este și în inima omului, precum și alături de el. El nu este numai în lumea spirituală și mai presus de toate, ci mai mult pe pământul pe care există omul. Și astfel venirea zilelor de pe urmă a purtat pașii lucrării lui Dumnezeu pe un teritoriu nou. Dumnezeu deține suveranitatea asupra tuturor lucrurilor din univers și El este stâlpul în inima omului și, mai mult decât atât, El există printre oameni. Doar în felul acesta poate El să-i aducă omenirii calea vieții și să aducă omul pe calea vieții. Dumnezeu a venit pe pământ și trăiește printre oameni, astfel ca omul să poată dobândi calea vieții și astfel să poată exista. În același timp, Dumnezeu stăpânește, de asemenea, toate lucrurile în univers, astfel încât ele să poată coopera cu gestionarea Lui în rândul oamenilor. Astfel, dacă doar recunoști doctrina potrivit căreia Dumnezeu este în cer și în inima omului, dar nu recunoști adevărul existenței lui Dumnezeu printre oameni, nu vei dobândi niciodată viața și nu vei dobândi niciodată calea adevărului.

Dumnezeu Însuși este viața și adevărul, iar viața Lui și adevărul coexistă. Cei care sunt incapabili să dobândească adevărul nu vor câștiga niciodată viața. Fără îndrumare, sprijin și furnizarea adevărului, vei dobândi doar slove, doctrine și, mai mult decât atât, moartea. Viața lui Dumnezeu este mereu prezentă, iar adevărul și viața Lui coexistă. Dacă nu poți găsi sursa adevărului, atunci nu vei dobândi hrana vieții; dacă nu poți dobândi darul vieții, atunci, cu siguranță, nu vei avea adevărul și, astfel, în afară de imaginații și concepții, întregul tău corp nu va fi nimic altceva decât trup, trupul tău împuțit. Să știi, cuvintele din cărți nu sunt considerate viață, istoria scrisă nu poate fi considerată ca adevăr, iar doctrinele din trecut nu pot servi drept istorisire a cuvintelor rostite în prezent de Dumnezeu. Doar ceea ce este exprimat de Dumnezeu atunci când vine pe pământ și trăiește printre oameni este adevărul, viața, voia lui Dumnezeu și modul Său actual de a lucra. Dacă aplici consemnările cuvintelor rostite de Dumnezeu din veacurile trecute în prezent, atunci tu ești un arheolog și cel mai bun mod de a te descrie este ca pe un expert în patrimoniul istoric. Acest lucru se întâmplă deoarece tu ai crezut mereu în urmele lucrării pe care Dumnezeu a săvârșit-o în timpurile ce au trecut, crezi doar în umbra lui Dumnezeu lăsată de atunci când a lucrat mai înainte printre oameni și crezi doar în calea pe care a dăruit-o Dumnezeu discipolilor Lui în vremurile trecute. Tu nu crezi în direcția lucrării lui Dumnezeu de astăzi, nu crezi în chipul slăvit al lui Dumnezeu de astăzi și nu crezi în calea adevărului exprimat în prezent de către Dumnezeu. Și astfel ești, fără îndoială, un visător complet deconectat de realitate. Dacă încă te mai agăți de cuvinte care nu pot aduce viață omului, atunci ești o bucată de ramură uscată[a], fără speranță, deoarece ești prea conservator, prea refractar, prea insensibil în fața rațiunii!

Dumnezeu care S-a întrupat se numește Hristos, iar astfel Hristosul care le poate da oamenilor adevărul se numește Dumnezeu. Nu există nimic prea exagerat în această privință, deoarece El deține esența lui Dumnezeu și firea și înțelepciunea lui Dumnezeu în lucrarea Lui, care sunt nerealizabile de către om. Aceia care se numesc Hristoși pe ei înșiși și totuși nu pot săvârși lucrarea lui Dumnezeu, sunt escroci. Hristos nu este numai manifestarea lui Dumnezeu pe pământ, ci și trupul special asumat de Dumnezeu în timp ce Își săvârșește și întregește lucrarea printre oameni. Acest trup nu este unul care poate fi înlocuit de orice om, ci unul care poate purta așa cum trebuie lucrarea lui Dumnezeu pe pământ și poate exprima firea lui Dumnezeu și Îl reprezintă bine pe Dumnezeu, oferindu-i omului viață. Mai devreme sau mai târziu, cei care se dau drept Hristos vor cădea cu toții, pentru că, deși susțin că sunt Hristos, ei nu dețin nimic din esența lui Hristos. Și astfel spun că autenticitatea lui Hristos nu poate fi definită de om, ci este acceptată și decisă de Dumnezeu Însuși. Astfel, dacă îți dorești cu adevărat să cauți calea vieții, trebuie înainte să conștientizezi că prin venirea Sa pe pământ îi dăruiește El omului calea vieții și trebuie să conștientizezi că în timpul zilelor de pe urmă El vine pe pământ pentru a-i dărui omului calea vieții. Acesta nu este trecutul; acest lucru se întâmplă astăzi.

Hristos din zilele de pe urmă aduce viață și aduce calea trainică și veșnică a adevărului. Acest adevăr este cărarea prin care omul va dobândi viața și singura cărare prin care omul Îl va cunoaște pe Dumnezeu și va fi aprobat de Dumnezeu. Dacă nu cauți calea vieții oferite de Hristos în zilele de pe urmă, atunci nu vei obține niciodată aprobarea lui Isus și nu te vei califica niciodată să pășești prin porțile Împărăției cerurilor, deoarece tu ești atât o marionetă, cât și un prizonier al istoriei. Cei care sunt controlați de norme, de slove și sunt încătușați de istorie, nu vor fi niciodată capabili să dobândească viața și nu vor putea niciodată să câștige calea veșnică a vieții. Acest lucru se întâmplă deoarece tot ceea ce au ei este o apă tulbure de care s-au agățat timp de mii de ani, spre deosebire de apa vieții, care se revarsă din tron. Cei cărora nu li se dau provizii de apa vieții vor rămâne pentru eternitate cadavre, jucării ale Satanei și fiii iadului. Atunci cum pot ei să-L privească pe Dumnezeu? Dacă doar încerci să te agăți de trecut, doar încerci să menții lucrurile așa cum sunt stând liniștit și nu încerci să schimbi starea de fapt și să renunți la istorie, atunci, asta nu înseamnă că vei fi mereu împotriva lui Dumnezeu? Pașii lucrării lui Dumnezeu sunt uriași și puternici, precum valurile furtunoase și tunetele care bubuie – și, cu toate acestea, tu stai și aștepți pasiv pieirea, rămânând în nebunia ta, fără să faci nimic. În felul acesta, cum poți fi considerat cineva care urmează pașii Mielului? Cum poți justifica Dumnezeul, de care tu te agăți, ca pe un Dumnezeu mereu nou și niciodată bătrân? Și cum pot cuvintele din cărțile tale îngălbenite să te poarte către o nouă epocă? Cum pot ele să te conducă pentru a căuta pașii lucrării lui Dumnezeu? Și cum te pot duce ele sus în cer? Ceea ce ții în mâinile tale sunt slove care pot oferi doar o consolare temporară, nu adevărurile care sunt capabile să dea viață. Scripturile pe care le citești pot doar să îți îmbogățească limbajul, nu sunt cuvinte de înțelepciune care te pot ajuta să cunoști viața oamenilor, cu atât mai puțin căile care te pot conduce către desăvârșire. Oare aceste discrepanțe nu îți oferă un motiv de a reflecta? Oare nu îți permit să înțelegi tainele conținute în interior? Ești capabil să te oferi cerului pentru a-L cunoaște pe Dumnezeu pe cont propriu? Fără venirea lui Dumnezeu, te poți ridica în cer să te bucuri de fericirea în familie cu Dumnezeu? Încă mai visezi acum? Îți sugerez atunci să te oprești din visare și să te uiți la cine lucrează acum, la cine săvârșește lucrarea de mântuire a omului în zilele de pe urmă. Dacă nu faci aceasta, nu vei obține niciodată adevărul și nu vei obține niciodată viața.

Cei care doresc să dobândească viața fără să se bazeze pe adevărul rostit de Hristos sunt cei mai ridicoli oameni de pe pământ, iar cei care nu acceptă calea vieții adusă de Hristos sunt pierduți în fantezie. Și astfel spun că acei oameni care nu-L acceptă pe Hristos din zilele de pe urmă vor fi mereu disprețuiți de Dumnezeu. Hristos este poarta omului către împărăție în timpul zilelor de pe urmă, pe care nimeni nu o poate ocoli. Nimeni nu poate fi desăvârșit de Dumnezeu decât prin Hristos. Crezi în Dumnezeu și astfel trebuie să accepți cuvintele Lui și să te supui căii Lui. Nu trebuie să te gândești doar la a obține binecuvântări fără să primești adevărul sau să accepți acordarea vieții. Hristos vine în timpul zilelor de pe urmă, astfel încât toți cei care cred cu adevărat în El pot să primească viața. Lucrarea Lui este de dragul închiderii vechii epoci și intrării în cea nouă și este cărarea ce trebuie luată de către toți cei care ar intra în noua epocă. Dacă nu ești capabil să Îl recunoști și, în schimb, Îl condamni, blasfemiezi sau chiar Îl persecuți, atunci ești sortit să arzi pentru eternitate și nu vei intra niciodată în Împărăția lui Dumnezeu. Pentru aceasta, Hristos este Însuși expresia Sfântului Duh, expresia lui Dumnezeu și Cel căruia Dumnezeu I-a încredințat săvârșirea lucrării Lui pe pământ. Și astfel spun că dacă nu poți accepta tot ceea ce este săvârșit de Hristos al zilelor de pe urmă, atunci blasfemiezi Duhul Sfânt. Pedeapsa care ar trebui să fie îndurată de toți cei care Îl blasfemiază pe Duhul Sfânt este evidentă pentru toată lumea. Și, de asemenea, spun că dacă te opui lui Hristos al zilelor de pe urmă și Îl negi, nu va fi nimeni care să suporte consecințele în numele tău. Mai mult decât atât, începând cu această zi, nu vei mai avea o altă șansă să obții aprobarea lui Dumnezeu; chiar dacă încerci să te răscumperi, nu vei mai privi niciodată chipul lui Dumnezeu. Deoarece Cel căruia I te opui nu este un om, ceea ce negi nu este o ființă firavă, ci Hristos. Ești conștient de această consecință? Nu ai făcut o greșeală mică, ci ai comis o crimă îngrozitoare. Astfel, sfătuiesc pe toată lumea să nu își arate colții în fața adevărului sau să critice cu nepăsare, deoarece doar adevărul îți poate aduce viața și doar adevărul îți poate permite să renaști și să privești fața lui Dumnezeu.

Note de subsol:

a. O bucată de ramură uscată: expresie chinezească, cu sensul de „fără speranță”.

Sursa: Biserica lui Dumnezeu Atotputernic

#zilele de pe urmă #Hristos #cuvântul lui dumnezeu #calea vieții veșnice

0 notes

saintelegembisericaluidumnezeu · 4 years ago

Text

De ce nu reușesc oamenii să dobândească viața veșnică dacă respectă Biblia și i se închină

Versete din Biblie pentru referințe:

„Voi cercetaţi Scripturile deoarece credeţi că în ele aveţi viaţă veşnică, dar tocmai acestea sunt cele care depun mărturie despre Mine! Şi totuşi nu vreţi să veniţi la Mine ca să aveţi viaţă!” (Ioan 5:39-40).

„Isus i-a răspuns: Eu sunt calea, adevărul şi viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine” (Ioan 14:6).

Cuvinte relevante ale lui Dumnezeu:

Multă lume crede că a înțelege și a putea interpreta Biblia sunt același lucru cu a găsi adevărata cale – dar, de fapt, sunt lucrurile cu adevărat atât de simple? Nimeni nu cunoaște realitatea Bibliei: că ea nu este nimic mai mult decât o consemnare istorică a lucrării lui Dumnezeu și un testament la cele două etape anterioare ale lucrării lui Dumnezeu și că nu îți oferă nicio înțelegere a scopurilor lucrării Sale. Oricine a citit Biblia știe că ea documentează cele două etape ale lucrării lui Dumnezeu pe perioada Epocii Legii și a Epocii Harului. Vechiul Testament face cronica istoriei Israelului și a lucrării lui Iahve de la momentul creației și până la sfârșitul Epocii Legii. Noul Testament consemnează lucrarea lui Isus pe pământ, relatată în cele Patru Evanghelii, precum și lucrarea lui Pavel – nu sunt acestea consemnări istorice? A aduce astăzi în discuție lucrurile din trecut face din ele istorie și, indiferent cât de adevărate sau reale ar putea fi, acestea sunt totuși istorie – iar istoria nu se poate adresa prezentului, căci Dumnezeu nu privește înapoi în istorie! Și astfel, dacă înțelegi numai Biblia și nu înțelegi nimic despre lucrarea pe care Dumnezeu intenționează să o facă astăzi, și dacă tu crezi în Dumnezeu, dar nu cauți lucrarea Duhului Sfânt, atunci nu înțelegi ce înseamnă să Îl cauți pe Dumnezeu. Dacă citești Biblia pentru a studia istoria Israelului, pentru a cerceta istoria creației de către Dumnezeu a tuturor cerurilor și a pământului, atunci nu crezi în Dumnezeu. Dar astăzi, din moment ce crezi în Dumnezeu și urmărești viața, din moment ce urmărești cunoașterea lui Dumnezeu, iar nu slove și doctrine moarte sau o înțelegere a istoriei, trebuie să cauți voia lui Dumnezeu de astăzi și trebuie să cauți direcția lucrării Duhului Sfânt. Dacă ai fi arheolog, ai putea citi Biblia – dar nu ești, ești unul dintre aceia care cred în Dumnezeu și cel mai bine ar fi să cauți voia de astăzi a lui Dumnezeu.

Fragment din „Despre Biblie (4)” în Cuvântul Se arată în trup

Prin citirea Bibliei, oamenii pot câștiga și multe căi de viață care nu pot fi găsite în alte cărți. Aceste căi sunt căile de viață ale lucrării Duhului Sfânt trăite de profeți și apostoli în epocile trecute, și multe dintre cuvinte sunt prețioase și pot oferi ceea ce le este necesar oamenilor. Prin urmare, tuturor oamenilor le place să citească Biblia. Fiindcă există atât de multe lucruri ascunse în Biblie, opiniile oamenilor față de ea sunt diferite de cele față de scrierile marilor figuri spirituale. Biblia este o consemnare și o colecție a experiențelor și cunoștințelor oamenilor care L-au slujit pe Iahve și pe Isus în vechea și în noua epocă, și astfel, generațiile de mai târziu au reușit să dobândească din ea multă luminare, iluminare și căi de a practica. Motivul pentru care Biblia este superioară scrierilor oricăror mari figuri spirituale este că toate scrierile acestora sunt extrase din Biblie, toate experiențele lor vin din Biblie și toate explică Biblia. Și astfel, deși oamenii pot dobândi aprovizionare din cărțile oricărei mari figuri spirituale, ei încă venerează Biblia, pentru că li se pare superioară și foarte profundă! Deși Biblia pune laolaltă unele dintre cărțile cuvintelor vieții, cum ar fi epistolele lui Pavel și epistolele lui Petru, și cu toate că oamenii pot fi aprovizionați și ajutați de aceste cărți, ele tot sunt învechite, tot aparțin vechii epoci și, indiferent cât de bune sunt, ele sunt potrivite doar pentru o perioadă și nu sunt veșnice. Căci lucrarea lui Dumnezeu se dezvoltă permanent și nu poate să se oprească pur și simplu în vremea lui Pavel și a lui Petru sau să rămână pentru totdeauna în Epoca Harului, în care a fost răstignit Isus. Și astfel, aceste cărți sunt potrivite numai pentru Epoca Harului, nu pentru Epoca Împărăției din zilele de pe urmă. Ele pot doar să-i aprovizioneze pe credincioșii din Epoca Harului, nu și pe sfinții din Epoca Împărăției și, indiferent cât de bune ar fi, ele sunt totuși învechite. Același lucru se întâmplă și cu lucrarea de creație a lui Iahve sau cu lucrarea Sa în Israel: indiferent cât de măreață a fost această lucrare, ea tot avea să devină depășită și tot avea să vină vremea când avea să treacă. Lucrarea lui Dumnezeu este și ea la fel: este măreață, dar va veni un timp când se va sfârși; nu poate rămâne pentru totdeauna în cadrul lucrării de creație, nici în cel al răstignirii. Indiferent cât de convingătoare este lucrarea răstignirii, indiferent cât de eficientă a fost în înfrângerea Satanei, lucrarea este, la urma urmei, tot lucrare, iar epocile sunt, la urma urmei, tot epoci; lucrarea nu poate rămâne veșnic pe aceeași fundație, și nici vremurile nu pot să nu se schimbe niciodată, pentru că a existat creația și trebuie să existe și zilele de pe urmă. Acest lucru este inevitabil! Astfel, astăzi, cuvintele vieții din Noul Testament – epistolele apostolilor și cele Patru Evanghelii – au devenit cărți de istorie, au devenit vechi almanahuri, și cum ar putea niște vechi almanahuri să-i aducă pe oameni în noua epocă? Indiferent de capacitatea acestor almanahuri de a-i aproviziona pe oameni cu viață, indiferent de capacitatea lor de a călăuzi oamenii către cruce, nu sunt ele depășite? Nu sunt lipsite de valoare? Așadar, îți spun că n-ar trebui să crezi orbește în aceste almanahuri. Sunt prea vechi, nu te pot aduce în noua lucrare, ci te pot doar împovăra. Nu numai că nu te pot aduce în lucrarea cea nouă și în noua intrare, ci te duc în vechi biserici religioase – și, dacă se întâmplă asta, nu înseamnă că dai înapoi în credința ta în Dumnezeu?

Fragment din „Despre Biblie (4)” în Cuvântul Se arată în trup

Fragment din „Doar Hristos din zilele de pe urmă îi poate oferi omului calea vieții veșnice” în Cuvântul Se arată în trup

Note de subsol:

a. O bucată de ramură uscată: expresie chinezească, cu sensul de „fără speranță”.

Sursa: Biserica lui Dumnezeu Atotputernic

#credinta in dumnezeu #Isus

0 notes

ninjasvet11 · 7 years ago

Text

Tot ce nu am spus. #23. The end.

Nu te-am mai scris de mult,pentru ca nu ne-am mai scris. A trecut ceva timp, iar eu am reușit să trec peste toate stările, peste toate întrebările fără răspuns, refulandu-ma in nepăsare și indiferenta. Rănile pe care mi le-ai făcut se estompează considerabil, iar eu mă simt eliberată dintr-o cușcă ale cărei gratii mi le creasem singura. Am fugit, m-am izolat departe de tot ce însemni, iar acum observ alte priorități, alte invitații la fericire prin lucruri simple. Tu.. ești la fel. Neputincios, 'rece și lacom' , indecis și nemulțumit. Fii fericit 'love'. Ai exact ce ți-ai dorit. Adormi lângă ce iubești, strangi în brațe un corp a cărui inima bate sincron cu a ta, sau poate mă înșel. Povestea ta, nu mă mai privește. Ești pe cont propriu, așa cum ai fost mereu. Te-am iubit! Doamne, cu câtă obsesie și dor te-am iubit, asta a contat prea puțin. M-ai învățat să iubesc, iar diminetile in care mă trezeam lângă tine erau cele mai însorite, deși tu adormeai cu un alt nume în gând. Săruturile de rămas bun, se simțeau că mierea îmbibată în ciocolată, iar zâmbetul acela vegheat de lumina lumânării de pe noptieră îmi transformau nopțile in zile, umpleau camera obscura de lumina. Momentele alea imi lipsesc enorm, nu tu. Tu ești în decorul pe care ți l-ai dorit. Îți doresc sa ramai acolo, poate fericit cândva. Eu mi-am epuizat sagetile, nu a ajuns niciuna la inima ta. Îți mulțumesc pentru momente de fericire, mi-a trebuit exact un an de zile sa realizez că prezența ta mă mistuie. Te las aici. Te îngrop printre rândurile tumblr-ului și în sinapse adânci. Rămâi cu bine!

Oficial de azi, nu te mai iubesc!

Duminică. 01.10.2017 19:56

#M.

3 notes · View notes

ourinfinitenovember · 8 years ago

Quote

Nu meriți nimic din ceea ce simt eu pentru tine, știi de ce? Nu meriți pentru că n-ai știut să prețuiești persoana pe care o aveai alături. Erai orb, n-ai putut să vezi în privirea mea ceea ce simțeam eu pentru tine, n-ai putut simți tot ceea ce simțeam eu, n-ai putut să-mi oferi dragostea de care aveam nevoie. Eu la rândul meu nu te-am putut încălzi cu căldura și dragostea mea, deoarece nu-ți era deajuns. Ești egoist și lacom. Vrei tot pentru tine fără a oferi ceva înapoi. Nu meriți nici măcar amintirile noastre comune. Nu le meriți, deoarce ele sunt prea frumoase pentru sufletul tău negru și murdar. Ai făcut să urăsc tot ceea ce mă înconjoară, inclusiv pe tine. Știu că mă crezi o copilă, însă eu o să-ți demonstrez contrariul. Defapt, nu meriți nici măcar să lupt pentru tine. Nu meriți pentru că ești gata să sari după fiecare fustă care-ți apare în fața ochilor iar eu nu vreau să trăiesc cu falsa speranță că o să te schimbi. Nu meriți să te iubesc, dar totuși o fac.

#te caut #te urăsc #citate #scrisori #suflet

172 notes · View notes

bartholomaus · 4 years ago

Text

Pe mai multe situri și canale media toxice, s-a răspândit de vreo 2 ani o idee, un trend, susținut de articole false sau manipulatoare. Cu două scopuri. Să creeze o atitudine anti-UE și să dea în președintele Johannis.

Este vorba propaganda fals ecologistă care ne spune că ”străinii, occidentul, UE, prin firmele austriece - ne distrug codrii”. Se pun poze cu defrișări, dealuri pustiite, TAFuri pline de bușteni, vagoane de tren care iau drumul străinătății. Nu contează că multe aceste poze nici nu sunt din România. Ele produc o emoție puternică, mai ales când peste ele este trecut unicul vinovat: austriacul Holzindustrie Schweighofer! Hoțul străin de neam e mai hoț decât cel neaoș!

Atenție, sunt conștient că austriacul nu e ușă de biserică, iar despre asta a scris și Daniel Befu, un jurnalist foarte bine documentat (vezi pe România Curată). Vorbesc de faptul că de 27 de ani, principalii vinovați de defrișările masive din România sunt românii (și secuii). Din Bucovina, Neamț, Covasna, Harghita, Bistrița Năsăud, Maramureș, Apuseni etc toate tăierile abuzive, agresive, ilegale sau nu, au legătură cu ai noștri, cu neaoșele mafii ale lemnului. Fabricile de lemn nu taie ele ci cumpără de la tăietorii de lemn, Romsilva sau alți proprietari privați de păduri. Toți sub ”cinstita” administrație a Regiei Naționale a Pădurilor. Regie neaoșă, de-a noastră. Un reportaj de acum câțiva ani de la ”România te iubesc” arăta cum funcționa mafia lemnului într-o localitate din Bistrița.

Mai nou, pe facebook și pe siturile cu propagandă putinistă (dincolo de orice îndoială propaganda fals-ecologistă e de tradiție putinistă) s-au răspândit texte și poze manipulatoare ce asociază orice defrișare din România exclusiv cu austriecii, reprezentanții capitalismului sălbatic european sprijiniți de ticălosul Johannis.

Zilele trecute citeam vol 3 din Istoria Transilvaniei editată la Cluj acum câțiva ani. Scria acolo că după instaurarea administrației habsburgice din Transilvania (după 1699), aceștia au acordat o atenție deosebită protejării și exploatării raționale a pădurilor, politică total inexistentă la est și la sud de Carpați. De aceea, la 1918, vechiul Regat era aproape în totalitate tuns și ras, păduri mai existând doar în zonele montane și greu accesibile, în timp ce Transilvania și Bucovina erau extrem de bogate în păduri. Și astăzi, după 100 de ani de la Unire, unde sunt zonele cele mai bogate în păduri, de unde se exploatează lemn cel mai mult? Deloc întâmplător, în fostele teritorii austro-ungare. Ce ironie! Avem păduri bogate datorită ticăloșilor ăstora de austrieci. Datorită strămoșilor celor de la Holzindustrie. Pe care, repet, nu-i simpatizez deloc. Iar acest mesaj nu înseamnă că nu trebuie luptat pentru salvarea pădurilor și exploatarea rațională a pădurilor. Dar arătând către proprietarii de păduri, nu către prelucratorii lemnului.

Nu de dezastrul în sine vorbim. Ci de asocierea acestui dezastru (și pasarea lui) în cârca unei singure firme care prelucreaza lemn. Care de fapt e doar cumpărătoare de lemn brut de la Romsilva si alti proprietari de pădure. Români.

Și brusc pe o grămadă de canale pesediste, nu RNP sau Romsilva sunt tăietorii de pădure ci reprezentanții capitalismului străin, lacom și ticălos.

o poveste similara se spune si despre OMV, care a cumparat "pe nimic" Petromul, si ca acum il "exploateaza" si le fura romanilor petrolul, etc. In realitate lucrurile stau asa: 1) petrom era capusat de fel de fel de hoti dar si de stat, care isi lua din petrom bani, ca sa-si bage pe unde-i lipseau, la bugetl administrat cu picioarele (si cu hotiile). 2) petromul era in stare de semi-faliment, si a fost dat la vanzare, ca (credeau ei) nu mai face prea multi bani. In acelasi timp, ramane de vazut (istoric) daca guvernul Nastase de atunci n-a cerut ceva donatii ilegale pentru a-l vinde austriecilor. 3) de cand e pe maini austriece, petromul face bani minunati. 4) banii petromului nu ii iau "austriecii care ne exploateaza", ci sunt impartiti 50-50% cu statul roman. Deci, in final, statul roman ia anual dividende uriase din cei 49% cat detine din petrom, in continuare, si are avantajul urias ca exista o firma cu experienta, care, avand dreptul sa ia jumatate din castig, produce o multime de castiguri si pentru statul roman - sub forma de dividende (11% din veniturile statului, daca nu ma insel!), dar si sub forma de locuri de munca. ca si in cazul padurilor, nu e nimeni de vina daca ne scoatem la mezat bogatiile, pentru ca nu stim sa le administram sau pentru ca ne gandim ca sunt numai bune de furat si de vandut apoi ieftin. Se stie ca lucrurile furate se dau mai ieftin decat cele obtinute legal. Dar, cel putin in cazul petrom, e mult mai bine asa, decat daca ar fi in continuare pe mana statului roman, care a demonstrat intre 1990 si 2004 suficient ca nu e in stare sa administreze cu castig domeniul petrolier.

Nu am vazut nici un austriac cu drujba in padure doar romani nici un camion cu nr straine doar romanesti doar neghiobi de romani isi vand resursele brute fara sa le dea plus valoare nimeni nu nea luat nimic cu forta noi am dat tot cu 2,50 lei asa ca nu mai blamati straini ei doar fac bisnis deschideti ochi si cereti pret corect sar putea sal si capatati iar daca nu asteptati pana la urmatoarea oportunitate la alti care sunt dispusi sa dea mai mult

Articolul e scris de mine și e documentat, inclusiv faza cu atenția acordată de austrieci pădurilor. Nu vorbesc aiurea. Eu nu stiu ce știți dvs, dar nu e greu de observat că vechiul Regat al României era înainte de Unirea din 1918 mult mai defrișat decât Bucovina, Banatul sau Transilvania, teritorii din Imp Austro-Ungar la acel moment. Pornind de la aceste realități nu cred că mai are sens să discutăm pe baza unor amintiri de-ale dvs... Oricum marile tăieri de lemn din Muntenia și Moldova s-au petrecut înainte de 1860. Si au continuat, mai lent -ce-i drept- pana in comunism, când au mai fost temperate (nu că as iubi eu comunismul, dar politica fata de tăieri a fost ff stricta în acea epoca). Și mai puțină țâfnă, vă rog...

0 notes

adeidc · 8 years ago

Note

Ion era un nenorocit. Si sa fim seriosi: nu o iubea nici pe Florica. Era o persoana mult prea superficiala si ignoranta ca sa stie ce e iubirea adevarata, era un lacom care traia doar pentru reproducere si isi batea joc atat de biata Ana, pe care a adus-o intr-un stadiu deplorabil, incat a ajuns sa se sinucida, cat si de Florica, care s-a lasat prostita de-a binelea de el, de a ajuns si ea, in final, vai si amar. Ion nu iubea pe nimeni, iubea doar pamantul fiindca era o fiinta josnica.

O să folosesc asta când o să fac comentariu la română. Mersi :)))

2 notes · View notes

crownsarentmadeofrhinestones · 7 years ago

Text

Nu ar fi trebuit să îi forțeze pe gat darul acela, căci poate chiar nu era pentru ea. Așa cum nimeni nu se năștea cu afinitate pentru muzica sau pictură, așa și ea era posibil sa nu fi avut în sânge gena de prădător. Putea foarte bine sa copieze ceea ce vedea la el, la fel ca un copilaș care în primii ani de viață își copiază părinții, devenind o replica fidela a acestora doar cu o secventa de ADN schimbată. Dar cum să regrete că astfel a salvat.o din ghearele morții? "Kathleen..." Aveau să fie multe momentele in care se va simți neajutorata, slabă, în care lucrurile vor părea că îi scapă printre degete, că deși totul merge bine, rezultatul nu e cel la care visează dar pentru asta era el acolo. "I.m here to help you understand yourself and this world." Lumea pe care o știa ea luase sfârșit în momentul în care primise darul întunecat. Își vânduse sufletul diavolului, dar dacă îl lăsa, o va ajuta sa și.l recapete, încetul cu încetul.

Își dorea să fie cu ea și să ii șteargă lacrimile de pe obraji, să îi ia cu o sărutare toate grijile și să o facă să uite de ce s.a întâmplat cu o simpla îmbrățișare. "I.ll be there." Se însufleți odată cu promisiunea făcută. Mai erau câteva ore până la lăsarea serii și apoi puteau fi din nou împreună. "I.ll be there." Repetă cu un zâmbet pe buze. Dar Kathleen refuza să vadă ce vedea el și dădu din cap ca și cum femeia ar fi fost lângă el și l.ar fi putut vedea. "Nu gândi așa." Refuza sa o aprobe. Își propti spatele de spătarul canapelei verificându.si din nou șansele pe care le avea daca pleca atunci din Lux. Putea împrumuta o pelerina de la Morningstar. "Mai așteaptă puțin. Vin la tine." Kathleen suna din nou ca și cum și.ar fi luat rămas bun de la el și din nou dădu din cap, simțindu.si de data aceasta creierul balabanindu.se în cutia craniană precum o pietricică. "Wait for me." O ruga și închise telefonul având încredere că îl mai putea aștepta măcar câteva minute. Îl strigă pe Alexander cerandu.i să iasă din scorbura in care stătea ascuns dar nu primi nici un răspuns de la noul lui aliat și își puse capul în mâini.

Simti mirosul lui Eadlyn încă de când a parcat mașina în fața barului dar ridica privirea abia când aceasta I se alătura la masa. "Ce cauți tu aici?" O îngână, încercând să pară destul de amenințător încât să o facă să se întoarcă la casa Glass. "Am vorbit cu ea mai devreme. E bine." Minți cu nerușinare. Îi observă tinuta eleganta și deși i.o complimenta intr.un mod extrem de demodat, nu putu să nu îi zică ce prostie mare poate să facă daca a venit acolo ca sa se angajeze. Se trase mai aproape de ea și îi puse o mana rece pe genunchi. "Locul asta nu e pentru tine. Am putea să îți găsim altceva de făcut dacă vrei să lucrezi. La dracu, pot sa îți scriu un cec în fiecare săptămână daca ai nevoie de bani. Doar... Tine.te departe de locul asta."

Dawn facu inventarul coșului cu merinde de doua ori înainte să plece, în mare pentru că a vrut să se asigure că Adam nu transforma casa Glass intr.un iceberg. Dar îngrijorarea ei îi îngheța picioarele pentru că temperatura dinăuntru scăzu cu aproape 10 grade de când a plecat Eadlyn de acasă. Gasindu.se din nou afara, în soare, mulțumi zeilor că a reușit să scape de prietenul ei și înainte ca Adam sa devine excesiv de protector și cu ea a sărit în mașină și a plecat spre garajul unde lucra Erik. Își aminti drumul cu ușurință și pentru că a ajuns cu 10 minute înainte să sune de pauză, a așteptat pe marginea drumului uitându.se nerăbdătoare la ceasul de la telefon. Cu 5 minute înainte, își mișcă fundul de lângă mașină și intră în garaj.

Îl caută cu privirea pe Erik dar nu dădu decât de colegii lui ale căror priviri se întoarseră care lacome care dezinteresate, spre ea. Însă până și aceia dintre ei care nu parura sa o ia prea mult în considerare la început se treziră ametiti de picioarele ei descoperite. "I am looking for Schreave." Il auzi pe unul dintre ei zicând "of course you are..." Si citi dezamăgire in ochii lui. Tipul însă îi facu semn să se ducă în spate. "Lucrează la o mașină. Proceed with extreme care, sweetheart." Rânji o pereche de dinți strâmbi și îngălbeniți și îi permise să treacă pe lângă ei. Simți mirosul de transpirație și strâmbă din nas dar nu comenta nimic și nu se opri să se uite în spate. Îi auzi șușotind dar era mai bine daca pleca mai devreme de acolo. Îi găsi picioarele răsărind de sub o mașină și râse ușor. Ciocani in capotă și îi zise. "Hey, Cenusareaso! E prânzul."

Discuția lor nu ajungea niciunde pentru că Thomas continua să o susțină intr-un fel sau altul pe cea care l-a făcut nemuritor. Era și normal ținând cont că femeia aceea nebună i-a pus eternitatea la picioare, așa cum s-a întâmplat și cu fratele lui, Klaus. Cei doi au fost primii vampiri transformați din istorie, Originalii. Nu aveau cum să întoarcă armele împotriva ei, căci Ysandre îi putea nimici într-o secundă. Da, cunoștea foarte bine riscurile și era în stare să moară pentru cauză, dacă știa că o vor distruge la un moment dat. “Eu l-am transformat,” rosti el, strecurandu-si mâinile în buzunarele pantalonilor. “E drept, nu o să rezist mult în fața ei, însă cunosc pe cineva care nu îi e chiar atât de loial și complotează împotriva sa.” Căzu pe gânduri preț de câteva secunde, privindu-l pe Thomas. “Tu mă întrebi pe mine de Christian și mă avertizezi să îl țin în frâu, dar Kathleen? You are her Sire. Ai grijă, până și ție îți poate răpi ce ai mai drag pe lumea asta. Nimeni nu scapă din ghearele ei,” rosti Alexander, intorcandu-se la paharul lui de whiskey. L-a dat pe gât, apoi îl lăsă pe tejghea. “Call her, Thomas. Să nu facă vreo prostie. Stii cum sunt novicii.”

“Ținuta te-a dat de gol!” A recunoscut Eadlyn, zâmbind cu gura până la urechi. “Deși ar avea același efect și dacă ai purta o pijama cu unicorni. Chiar nu ai văzut cum încearcă Erik să își țină mainile acasă și eșuează lamentabil?!” Evita, desigur, să aducă în discuție relația ei cu Adam pentru că se aflau fix în aceeași situație. Au fost de atâtea ori pe punctul de a se săruta, însă ba i-au întrerupt cei doi prieteni, ba au ajuns la concluzia că e mai bine dacă nu se avânta in ape tulburi. Cu toate astea, Eadlyn l-a sărutat chiar înainte de a dispărea. Imaginea chipului lui, așa cum era, speriat, retrăind clipele morții sale, în timp ce încerca să o liniștească, era cat se poate de vie în mintea ei. De-asta a vrut și să își ocupe timpul cu alte activități. “Știu că aveam o altă vârstă atunci și că visam la castele din bezea și acadele, dar voiam să îți arăt că nu ne-au fost niciodată indiferenți. Nu ți-a fost niciodată indiferent,” vreau să spun. Își duse mâinile pe față, înlăturând parcă greșeala pe care tocmai a făcut-o. Dacă ar fi rămas în East End, cu siguranță că destinul lor ar fi fost altul. Și ea a fost pe punctul de a ieși cu Adam in liceu, dar și-au spus că mai bine nu strică relația de prietenie clădită în toți acești ani.

Astfel ar fi năruit totul, iar dacă nu funcționa, atunci lucrurile ar fi fost stânjenitoare de ambele părți. Ieși cu căruciorul până în dreptul mașinii și urcară sacoșele în portbagaj. “Hei, o viață avem și e timpul să profităm de fiecare clipă, nu?!” Mai ales intr-un oraș înțesat de sugatori de sânge. Zâmbi la auzul veștii și o bătu ușor pe umăr pentru a-i da curaj. “Du-te! Fa-i praf! Știu că poți! Te aștept aici!” De fapt, avea de gând să intre în boutique-urile din zonă pentru a cumpăra cate ceva. Se gândea să le dăruiască mici cadouri locuitorilor casei Glass, dar si lui Thomas și Kathleen. Nu erau cu vreun scop anume, ci așa a considerat ea pe moment. În plus, avea nevoie de câteva haine potrivite pentru sezonul rece. Și poate o rochie, două… Doar nu putea să împrumute de la Dawn in continuare. Și-asa era mai înaltă, iar rochiile prietenei sale, după ce că erau scurte, pe Eadlyn arătau ca și cum au intrat la apă. O îndemnă să între înăuntru, iar ea bloca portierele mașinii și o urmă.

465 notes · View notes