#plangand

[i-belive-in-unicorns-magic]

Sunt un om fericit

Sunt un om fericit. Asa pare nu?

Da ma bucur din cand in cand. Dar oare e chiar fericire cand pentru mine simt ca dureaza doar doua secunde? Si boom, deodata ma spulbera avalansa de ganduri, de anxientati, de lipsa de afectiune.

Oare sunt goala pe dinauntru pentru ca dau prea mult? Pentru ca dau totul pentru oameni? Pentru omul caruia ii ofer iubire neconditionata, fara margini, fara limite? Imi pare rau? Nu.

Ador ma sa ma hranesc cu bucuria altora. Ador sa fac pe cineva fericit. Ador sa te fac fericit pe tine. Stiu ca poti si singur sa fi fericit. Dar nu e ma frumos ca imi doresc sa contribui la fericirea ta? Ai simtit vreodata sa faci acelasi lucru inapoi? Daca da, eu n am simtit. Am simtit doar ca sunt o povara, ca sunt prea mult, ca sufoc. Am simtit ca izbucneste o cearta doar pentru ca am vrut sa te vad. E trist.

Acelasi gand ma invaluie azi, acelasi gand de care credeam ca am scapat. Credeam.

Imi doresc atat de mult, incat obtin tot mai putin. Tu nu ma lasi sa te iubesc… As vrea sa ti fiu, dar tu nu stii sa primesti. Esti mic… iar eu sunt cu atat mai mica in ochii tai.

Astazi am decis ca nu ma mai exprim, doar o sa observ. Nici nu vei sti, pentru ca nu esti atat de prezent. Nu o sa-ti spun. Nu o sa te mai las sa stii ca doare. Nu o sa te mai las sa stii ca imi e dor de tine si ca imi va fi mereu. De ce? Pentru ca nu mai vreau sa ne certam. Vei fi liber fara sa-ti dai seama. Sentimentele inca s aici, dar tu le vrei inhibate.

O sa spui ca ma contrazic. Dar nu… decizia nu-mi apartine. Ma cunosti si stii ca-mi place sa ma exprim liber, fara cenzura. Tu ai decis, asa ca buzele mele lipite iti apartin.

Vei afla tot ce am scris. Nu acum. Nu maine. Candva. Candvaul pe care il simt tot mai aproape. Caci e neevitabil cand imi reprim sentimentele. Esti plecat, nu te bazai la cap. Dar nici nu te mai bazai vreodata… Decizia ai luat o cand mi am vazut primul rasarit plangand. Cand am vrut sa te vad inainte sa pleci si nu s-a putut. Cand am vrut orice si a existat un alt motiv sau o alta scuza…

Desi s-a intamplat acum cateva zile inca doare… inca diger momentul.

Asta este… mergem mai departe. Eu inca sunt aici, dar nu stiu pentru cat timp. Sentimentele inca sunt prezente, iar ceva imi spune ca vei fi the one indiferent de ce va urma. Dar oricum nu conteaza pentru tine. Esti un om matur, insa momentan tu nu poti percepe iubirea pe care o am fata de tine.

E trist. E trist pentru ca e frumos…

Eu nu regret nimic din ce simt si nu voi regreta niciodata.

Oare sunt cu adevarat fericita, sau doar pare?

#M

[uncanny-aura]

Plangand

The Bathtub Witch, with a Yearning Nature. This witch can be seen constantly crying its eyes out, never once stopping. It dreams for the day when it can leave its bathtub and find its special one. But for now, it resides quietly in its bath and waiting for the day to arrive. It’s a real shame that it can’t swim, for the labyrinth is covered in gorgeous corals and bubbles. It tends to sing to itself, trying to soothe its pain away. But watch out, once you hear its song you will find yourself getting drawn to it. Who knows, maybe the witch will try to steal your legs so it can escape from its porcelain prison. It’s not known for fighting, but when it does it will just charge towards its attacker and try to trample them. Its familiars, Spalare, usually play the role of the witch’s servants. They mostly wander around the labyrinth and make sure that everything is clean. Though once they come across an intruder, they will attack the person and try to cut off their legs to give to their witch.

[pwpsicle]

Regret c-am stat in umbra marelui urs

Tipand, plangand

[lumea-ei]

Mi-as dorii sa ma pot rupe, sa ma pot lua in brate singura. Din lipsa oamenilor care ar putea fii, n-am pe nimeni decat pe mine.

Chiar si cand ma mint ca am pe cineva, in final tot eu imi aud ganduriile, lacrimile, ceea ce zace in mine la miezul noptii.

Mi-as dorii sa fiu ca tine, sa am prieteni, sa am pe cineva care sa ma iubeasca, sa am oameni carora le pasa daca eu maine mor.

Dar eu nu am viata altora, si nici nu ma pot transforma in drama ca sa castig asa ceva.

Mi-as dorii sa fiu vazuta de oameni, din simplu lor ochi, sa vina sa ma imbratiseze, sa am cu cine vorbii cand nu ma simt bine.

Nu-mi place cand se simt fortati sa ma bage in seama, cand in definitiv nu insemn nimic pentru nimeni.

E trist ca toata lumea inseamna ceva pentru mine, iar cand nu mai iubesc, tot eu sunt cea rea.

Uneori platesc pacate si griji pe care nu le am avut, imi doresc sa dispar sa vad daca cumva cuiva i ar pasa de mine exact in felul in care eu o fac si o caut.

Dar adevarul crunt doare, sa stii ca ai fost mereu singur si ca tu le ai dat culoare altora in timp ce pentru ei erai doar o canistra goala aruncata la gunoi.

Dar fiind ura asuprita oamenilor, durerea dand-o la o parte, mi as dorii sa vedeti ce simt, ca am nevoie de o imbratisare, de un sarut, de o floare, de un cuvant, ca de aer si apa.

E totusi un gand, dar ramane doar un gand.

Un loc gol plangand, ratacind.

[totulareosolutie]

Tu ai rupt ceva din mine

De nu mai stiu cine sunt

O zi trece alta vine

Raman ochii mei plangand

[dininimapentrumine]

Nobletea Suferintei

“Plangand, si simtind nevoia de a ramane singura, s-a strecurat afara din baraca. Coplesita de suferinta si durere a patruns fara sa observe in zona interzisa de langa sarma ghimpata, unde detinutii erau impuscati pe loc. A auzit dintr-o data o voce aspra adresandu-i-se: ��Hei! Mama ta e credincioasa?” Infricosata, Dna Iakovlevna a rostit aproape fara glas: “De ce ma intrebi?” caci gadul ii era…

[alexiahulea]

ANTIT3Z4

sambata seara, miros de lamai;

schite-n creion, amintiri in franturi.

studioul in apus, dansand cu o umbra ramasa.

tu-mi spui "buna dimineata",

chiar daca a fost doar o dupa-masa.

noaptea e goala,

lumina mi-e pustie...

tu existi in departare,

unde memoria nu te mai stie.

existi in profunzime

sau ai murit demult?!

iti amintesti atunci cand vorbeam

si visele plecau plangand?

sau nu-ti aduci aminte de nimic?

pentru ca nu esti si poate nu ai fost:

nici visul meu de ieri,

nici gandul meu anost.

[drogat-cu-sentimente]

atât de rece, rănește orice iubește, nu poate să plece. nici să trecă peste. atât de blând, se vindecă plângând, moare încet strigând. fără niciun gând.

eu

[baiatul-cu-suflet-rece]

Incep sa ma obisnuiesc iar cu idea ca, niciodata nu voi fi eu ales in locul altora. Ca niciodata nu o sa fiu suficient pentru o persoana. Dar e ok, m.am mai obisnuit odata, o sa ma obisnuiesc iar. Asta e... nu a fost sa fie....eu raman singur plangand.

[sad-moon-2]

In fiecare zi imi repet: "Sunt frumoasa" "O sa reusesc" "Nu ma afecteaza". Dar adevarul e ca nu mai pot , si nu o sa mai reusesc sa fiu aceasi mult timp. In fiecare dimineata , imi iau pastilele la aceasi ora , uneori uit , si in zilele alea incerc sa ma prefac ca sunt bine. Pastilele intr-adevar ma ajuta sa am o stare  cat de cat energica , si sa fiu fericita , dar eu stiu ca acest lucru se comporta ca o masca. Dupa ce "ai dat-o jos" esti alt om , cu alte ganduri si alte idei. Nici nu stiu ce m-a afectat mai tare , faptul ca am avut incredere , sau faptul ca nu pot uita nimic. Ma consideram frumoasa , dar acest barbat a distrus orice urma de esticitate din mine. Si chiar daca stiu , ca dragoste cu sila nu se poate , nimic si nimeni n-o sa ma mai poata sa ma faca sa ma simt la fel. Pentru ca nimeni nu e la fel , nu suntem copii la indigo , suntem suflete diferite si unice , si fiecare isi lasa amprenta in felul lor. Doar ca tu , ai apasat atat de tare , incat ai trecut degetul prin foaie, si ai lasat o urma adanca , o urma care nu va putea fii captusita de nimeni altcineva. Te ai gandit vreodata la cum ma simt ? Cum stau in fiecare noapte si imi regret existenta ? Pentru ca de fiecare data cand patesc ceva , tind sa ranesc si alte persoane din jurul meu fara ca ele sa fie vinovate. Pe langa asta , am injurat orice om care a spus ca tu o sa ma ranesti , si le-am dat dreptate mai tarziu, in gand. Cate lacrimi au curs din ochii mei , nu vor putea fii uscate , nici cu tot vantul din lume. Cate zambete au fost uitate , nu pot fii readuse nici cu cele mai bune glume. Cate clipe pierdute in oglinda , strangandu-ma de stomac , nu pot fii uitate nici cu cele mai bune bucate. Nimic nu poate sa fie schimbat. Nici macar nu incerci ,de altfel. M-ai readus la viata , ca mai apoi sa ma omori tu. Sa ucizi orice urma de vointa si de crezanie din mine , si in final tot tu sa fi cel iubit si apreciat. Cate ar sta sa faca ce am facut eu cu familia mea pentru tine? Daca nu aflam absolut nimic , sunt constienta ca nici nu iti parea rau. Dar ce ai facut nu poate fi uitat. Ti-am pus sufletul pe tava si tu l-ai aruncat , de parca iti pusesem o piatra fara valoare. Dar nu ai stiut ca acel suflet a fost strapuns in trecut de sageti otravitoare , care cu toate ca isi ridicase un zid imens , si-a deschis portile pentru a te primii pe tine cu caldura. Stii cat de greu , e sa mergi prin viata si sa nu te simti apreciat de persoana care conteaza atat de mult pentru tine? Stii cum e sa speri la nesfarsit ca va fii bine , si sa observi ca in jurul tau sunt doar ruine, printre care si sufletul tau? Stii cum e sa plangi , pana la sufocare , sa te ineci in sughituri , si in urlete ? Sau poate stii cum e sa adormi plangand sau poate chiar sa nu dormi deloc pentru ca gandurile nu-ti dau pace ? In clipele astea lipsa stimei de sine si disperare deja sunt comune. N-ai cum sa stii , cum se simte . Pentru ca eu..eu nu am facut nimic.

[anaanhhh]

As vrea sa stiu...

Ce vezi in ochii mei cand vorbesti de ea?

Ce inseamna prezenta mea in viata ta?

Si mai ales...

Ce iti spunea inima cand m-ai lasat plangand si ai plecat?

[cestoasa]

OC pentru A*d I D*rk*n ca asa a propus @nichitastanescushitposts

Ok, OC-ul meu e spiritul unui tip pe nume Maurice *citit asa cum se scrie* din dimensiunea noastra si tipul asta o fost atat de naspa la viata lui incat Dumnezeu a zis ca iadul nu e de ajuns si l-o trimis in dimensiunea asta misto in care traieste Lădița noastra scumpa. Ca doar asta e mai rau decat iadul si ca se sufere pe bune, baiatul nostru Maurice nu poa’ sa stea la mai mult de 10 metri distanta de ea bcs e blestmat.

Si tipu’ e absolut oripilat de ce s-a ales de Vlăduț al nostru, dar devine foarte salty si ii ia la misto pe toti, ca doar n-au ce-i face. Baiatul decide ca n-are nimic mai bun de facut decat sa faca vine and meme references cand se intampla ceva historically inaccurate *cough*adica tot timpul*cough* deci daca auziti vreun „mmm whatcha say” cand moare cineva sa stiti ca e de la camaradul Maurice. O injura si blesteama pe Lada 24/7 si ii muta sabiutele si fardurile alea negre cu care se da ea la ochi ca sa fie edgy pana la capat numai ca sa o enerveze, ca macar atat poate si el sa faca.

Incearca de mai multe ori sa o posede pe Lădița ca poate, poate face el cumva si moare si ea, dar de fiecare data cand incearca vine barosanul ala de sus si ii zice „Ai, mai Maurice, asa ne-a fost vorba?” si dupa aia ii da o palma de-l zboara in afara timpului unde ii arata un filaj de 2 ore cu Radu plangand dupa sultan. In momentul ala zice ca a vazut tot ce era de vazut, devine imun la tot si toate si ajunge la acelasi nivel de liniste sufleteasca ca uncle Iroh but it only lasts until he sees Lădița din nou, ca se enerveaza la loc.

Si ati crede ca suferinta lui Maurice se termina odata cu moartea Ladei. Ei bine, va inselati amarnic! ca de fiecare data cand moare fata noastra si el crede ca e liber, se reintoarce la momentul nasterii ei si e fortat sa traiesca toata aceasta minunata experienta din nou, pentru cat timp vor fi citite cartile astea. So pls end Maurice’s suffering and stop reading about Lădița. Do it for Maurice <3.

[toogoodforyoursoul0]

Asta e de la copilul vostru sau cel putin de la fiinta careia ia ti dat viata vrand, nevrand. Asta e de la mine mama, tata, de la fiica voastra pe care ati uitat sa o iubiti. De cand eram micuta auzeam copii cum se laudau cu vacante si timpul petrecut cu familia lor, adica cu parintii. Iar eu mereu aveam o durere n suflet stiind ca nu sunteti langa mine, ca ma simt a nimanui, ca singurele persoane care mi au fost alaturi au fost bunicii mei. Ati dat cu mine de pamant de cand eram doar un “ghemotoc”, bine vorba vine, eram un ghemotoc cu suflet, doar ca voi ati uitat ca in corpul meu exista asa ceva si ati preferat sa ma tratati ca atare. Am crescut urandu ma ca exist, plangand in hohote si tipand ca vreau sa mor, ca nu stiu de ce m am nascut pe acest pamant. Mamă, mămica mea de ce te porti cu mine de parca n as avea sentimente? De ce vrei sa ma distrugi... de ce n ai putut sa ma iubesti si pe mine macar putin, sa simt si eu iubirea aceea de mama, pentru ca si eu la randul meu o sa fiu mama intr o si si n o sa stiu sa mi ofer iubirea pentru ca nu m ai invatat. Mereu mi s a reprosat ca nu stiu sa iubesc si asta e numai vina ta ca n ai stiut sa ma alinti, sa ma mangai cu o vorba dulce sau macar un cuvant frumos. Acum sunt mare si n am nevoie de tine, nu mai vreau sa te simt. Si tu, tata am cautat un model in tine pentru ca n am gasit in mama si ghici ce n am gasit nici aici.

[officialromaniantranslatiuni]

Vero a evoluat de la stadiul de taranca in care au gasit-o dar din pacate intr-un fel demn de un scenariu de film in care este luata din curte, mascata si impopotonata in toate felurile si folosita ca material de promovare a una alta si ca sa scoata accesul bani. Nu am urmarit prea mult emisiunea sau serialul lor dar din putin cat am mai prins (uneori decat covidul mai bine ma uit la circul lor), m-am simtit prost sa vad cum e folosita de cei din acces (1)

(2) si de barba-su. Se vede ca nu ii duce pe nici unul mintea dar el e facut sa se maimutareasca la tv in timp ce locul ei e cu fi-sa. Dar, e bine ca au scos-o din cocina si au civilizat-o, dar m-a deranjat mai mult decat credeam faptul ca se folosesc de ea, sau cel putin mie asa mi se pare. Nu pare fata rea, dar domnul ei ma lasa rece, iar reclama pe spinarea ei oarecum pot spune ca ma dezgusta, in ciuda banilor de care se umple🤷🏿‍♀️

a, nu ma intelege gresit

am vazut o singura faza cu ea cu o peruca blonda si inca ceva cu ea plangand fiindca acel cancer al femeilor se dadea la o bordurista si cotofan a aratat un nou hit cu o pseudo cantareata de populara

oricum: prezentatoarea o umileste si trebuie sa fii prost sa nu observi asta, ala o bate si in direct si nu se sesizeaza nicio autoritate, familia lui ii va distruge fetita asa cum au distrus-o si pe ea (a luat-o de la 16 ani si ar trebui sa pretindem ca e ok??) si e clar ca nu fac o treaba buna la crescut copii dat fiind in ce hal e creatura aia de viorel, iar restul tarii isi bate joc de ea in urma unor scenarii in care se mai baga si toti disperatii dupa atentie 

[spilling-colors]

Incercand sa gasesc raspunsuri, nu ma gasesc decat pe mine stand atunci langa tine. Invatand ce inseamna sa simti, sa fii, sa ti la cineva. Eram acolo, impreuna iar tu ma tineai de mana. Atunci, in acel moment as fi putut jura ca ma aflu intr-un vis, undeva unde sunt de neatins. Totul parea atat de bine, de normal, parca puteam a muta muntii din loc atunci cand in palma mea, aveam mana ta. Nu imi pasa, ca ne vad el si ea si toti ei. Si te priveam neincetat, cand vorbeai si cand taceai dar mai ales atunci cand zambeai. Si zambeai des, reuseam a te face sa razi, reuseam a-ti fi fericire chiar daca doar pentru cateva secunde. Si tot te priveam, orice ai fi facut, si nu imi putea lua ochii de la tine. Ma gandeam, oare e ceva magie la mijloc? Sau asta e privirea ce i o poarta un indragostit iubitei sale? Inca imi pot amintii momente si cuvinte, fapte si soapte. Si eram cu tine, acolo, pe punctul de a pleca. Tu in bratele mele, tremurand aproape plangand, spunandu mi ca nu vrei sa plec. Si eram acolo, cu tine iar buzele tale au atins ale mele buze. Iar atunci totul s a schimbat, totul a capatat forma si sens. Si eram acolo, cu tine, te priveam prin geam, nu ai plecat imediat, ai mai stat putin, si te priveam si ma priveai. Si am plecat, iar de atunci am tot plecat, uitandu-ma mereu in spate, uitandu-ma la tine. Dar tu nu te-ai uitat in spate niciodata, poate ar fi trebuit sa imi dau seama atunci. Si am tot fost acolo, am tot fost aici, cu tine. Si mi-ai tot fost in brate, mi-ai tot fost pe buze, mi-ai tot fost in mana, mi-ai tot fost in suflet si poate asa o sa ramana. Si mi-ai tot fost, si inca imi esti ceva ce nimic nu poate descrie exact. Dar oare eu ti am fost ceva vreodata? Macar un gand oricat de mic a luat forma fetei mele in palatul mintii tale? Fiindca cu certitidutine tu ai fost printesa in palatul mintii mele. Si ti-am tot spus ca imi esti draga, ti-am tot spus tot ce simteam, pana si in clipa cand cu sufletul meu ai plecat. Si tu mi-ai spus, si mi-ai tot spus, vorbe ce pareau absolutul adevar. Vorbe ce probabil le simteai dar nu le constientizai. Si ai tot spus, ca simti, ca vrei, ca poti crede in noi. Dar nu ai crezut si mai ales nu ai vrut. Caci daca voiai cu adevarat nu ai fi plecat dupa altcineva. Si probabil ai fost acolo, cu ea, in bratele ei, pe buzele ei. Si nu numai ale ei, au mai fost ele pe ale carei buze ai tot fost, in ale carei brate te-ai tot stins. -IE