#nevoia

[rabdariprajite]

main character who's just generally Super Powerful and The Best and everyone's like damn i wonder how he got to this level, who his teacher was etc etc and when they finally ask him he's just "oh☝️🤓 Nevoia sensei taught me"

[officialromaniantranslatiuni]

Copil plecat din Ro cand era clasa pregatitoare, pierdut 3 ani prin Germania unde nu a invatat nimic (fiindca nu stia limba si nu ne obosim sa cautam optiuni) si intors si aruncat in clasa a 4-a unde miorlaie ca el nu stie literele de mana, nu stie matematica, nu stie engleza, dar stie sa injure si sa comenteze. Ce imi place in invatamant 🥰

[ciochinaflorin]

111 I 2024. CÂND TE-AM VĂZUT NOI [Matei 25.41–46 I Iacov 4.17] 20 Aprilie 2024

111 I 2024. CÂND TE-AM VĂZUT NOI ? I Podcast I Pasaje Biblice : Matei 25 : 41 – 46 I Iacov 4 : 17 I Meditaţii din Cuvânt I Cezareea I Reşiţa I 20 Aprilie 2024 I Când Te-am văzut noi ? Prin această întrebare, cei care vorbesc așa încearcă să se dezvinovățească pentru binele pe care la un moment dat, puteau să I-l facă și nu I L-au făcut Domnului Isus. Continue reading 111 I 2024. CÂND TE-AM VĂZUT…

[arhitectul]

fierbe în mine nevoia de aventură.

@arhitectul

[cuemotie]

Simți nevoia sa iei o pauza de la propria viață. Îți dai voie o săptămână, doua, dar pare ca nu e absolut deloc îndeajuns. Se simte de parcă ai nevoie de o încă altă viață de repaus.

[un-suflet-anonim]

Avem atât de multe nevoi, încât nevoia de iubire devine aproape o obsesie și o frustrare în același timp.

@un-suflet-anonim

[goodeevilgirlintentions]

Stăteam la bar și mă uitam la el... Îmi surâdea ideea de a merge și a intra în vorba cu el. Să mă prezint și toate tâmpeniile alea.. Dar încercam să-mi dau seama ce mă atrage la el... Ochii? Vocea? Statura? Sau personalitatea care, chiar dacă nu își dădea seama că exercită în jur, îl punea într-o lumină excitantă pentru mine. Tot felul de imagini îmi jucau în minte, de la a mă trezi lângă el, până la al avea în mine... Sunt curioasă.. Oare cât de bine sărută? Are niște buze.. Ah... "Fato, trezește-te!" Îmi spun și mă uit la băutura mea lung. Oare ce caut totuși aici? Ce vreau mai exact? Oftez, îi fac semn barmanului și îi spun să îmi facă nota.

- Trece-o în contul meu!

Mă întorc uimită spre vocea din spatele meu și mă uit în niște ochi căprui. E tipul pe care îl admirasem înainte. Cred că m-a surprins când îl studiam. Îi surâd ușor și mă întorc spre barman.

- Ți-am spus să îmi dai nota, te rog! Nu vreau să fiu îndatorată unui strain, oricât de arătos ar fi. Acesta din urmă se uita mirat la noi doi și dă din umeri, îmi spune suma și îi întind banii. O mână puternică îmi prinde mâna mea în pumn și o duce spre pieptul meu. Mă lipește de el și îmi șoptește:

- Am spus că e trecută în contul meu. Acceptă darul acesta și nu mai comenta! Sfârcurile mi s-au întărit instantaneu când i-am simțit respirația pe gât. Și sunt sigura că le-a simțit și el, mâna lui fiind lipită chiar de sân. O reacție atât de spontană nu am avut niciodată. Iar dacă mai continuă să stea atât de lipit de mine, sigur o să mă ud în nici 3 secunde. Simt cum oftează, mâna lui desprizându-se ușor, deget cu deget, mângâind sânul. Simțind nevoia să îi ridic puțin și lui pulsul, îmi infing fundul în el, mișcându-mă ușor. Îl aud cum respirația i se taie și penisul lui se întărește.

-Futu-i! spune printre dinți. Vrei să mă omori?! Deabia am rezistat toata seara să nu vin la tine, iar acum mă provoci și mai mult! Aș putea să te duc acum sus în biroul meu și să te iau cu toată forța. Să te termini cu atât de multă forță încât să nu știi cum te numești după. Mihai, trece te rog băutura în contul meu, iar altădată faci cum îți cer eu, bine?! -Da, domnule! Spune surâzând.

-Haide cu mine... Sper că poți să continui ceea ce ai început, domnișorică!

Îmi zâmbește diavolește, uitându-se atent în ochii mei.

🌹Ce ai vrea să îți facă "domnișoara"?😏😈

[iubesc-tacerea-ta]

N-ai iubit-o niciodată dacă n-ai simțit nevoia s-o muști, măcar într-o noapte, deasupra unui sold.

#therapy

[tupotisaitischimbiviitoru]

Nu am scris de mult, mereu imi amintesc de contul asta cand vreau sa ma retrag, sa fiu eu si gandurile mele.

Azi, imi e dor, cum imi este mereu, dar azi simt nevoia sa scriu…

Imi lipsiti, poate pentru unii o prietenie nu inseamna atat de mult, pentru mine, da… uneori stau si ma iau fiori pe spate cand imi amintesc cum am fost si de la ce prostii ne am certat, dar cine stie ? Poate asa a fost sa fie, o sa va iubesc mereu… v am iertat, orice om face greseli, imi doresc sa stiu ca sunteti bine si ca supararea nu mai este intre noi.

Sper ca intr o zi sa ne vedem toate.

Cu dragoste, I.A

[apa-calda]

de ce atunci când ești gras doctorii simt nevoia să-ți șoptească: știți, obezitatea e o boală

[officialromaniantranslatiuni]

Ca doar ce vorbeam cu cineva drag mie si am simtit nevoia sa zic asta si aici.

Faptul ca iti plac copiii, lucrezi cu copiii, ai studiat o gramada de chestii despre copiii si (in general) le ai cu copiii, nu inseamna ca ca scrie pe fruntea ta fraier si acum vine orice duduie din neam sau apropiati cu plozii luati din cusca maimutelor de la zoo si gata. Tu esti prostul care trebuie sa ii tolereze pe ei si istericalele lor. Nope. Daca nu le dau lor un dos de palma pentru ca arunca cu ciorba prin casa, pot sa iti dau tie ca adult. Macar sa fim pe plan egal.

[ciochinaflorin]

90 I 2024. TRANSFORMAREA IMPOSIBILĂ PENTRU OM SAU DIN ȘARPE, POM (I) [Luca 3.7-9 I Numeri 17.8] 30 Martie 2024

90 I 2024. TRANSFORMAREA IMPOSIBILĂ PENTRU OM SAU DIN ȘARPE … POM (I) ! I Podcast I Pasaje Biblice : Luca 3 : 7 – 9 I Numeri 17 : 8 I Meditaţii din Cuvânt I Cezareea I Reşiţa I 30 Martie 2024 I Transformarea imposibilă pentru om sau Din șarpe … pom. Se poate ca un șarpe să fie transformat în pom roditor ?! Așa ceva este imposibil pentru om, deoarece niciun om de pe pământ nu poate să facă o…

[inabusire]

- La ce te gândești în noapte, când rămâi singură?

- Am început să scriu sub formă de dialoguri doar ca să pară că m-ascultă cineva. E ceva din aerul vremurilor noastre care emană un damf bolnăvicios, ceva ce oamenii sensibili resimt dureros. Îmi e greu să-mi păstrez mințile. Mă simt dată peste cap, răsturnată, stingherită-n locuri în care nimeni nu m-așteaptă, încercând să mă mint că negrul e alb. Niciodată n-am avut o singură nuanță, iar ce lor li s-a părut definitoriu, îmbrățișând prejudecățile, mie mi s-a părut a fi doar o altă fațetă.

- Erau niște versuri... "Sunt o grenadă eficientă/ Te poți autodistruge cu ea sau arunca în aer lumea asta dementă." Încă n-ai învățat să te aperi?

- Nu știu ce să fac cu lucrurile bune din mine. Nu știu cum să mușc, să lupt; sunt agresivă și sfidătoare, dar e doar o atitudine ce răsare în clipe ultime, ca un fel de reflex extrem de respingere.

Dă-mi putere, Doamne, să nu uit gustul adevărului, să nu confund ceea ce este cu ceea ce pare și nu-mi orbi ochii oricât de tare mi-aș dori să pot să nu văd. Limpezește-mi mintea în clipele în care disper și simt nevoia căderii; nu mă lăsa pradă urii, fiindcă știu că-i asemeni unei găuri fără fund. Ajută-mă să rămân ceea ce sunt și să nu-mi mai doresc să mă pot anula, să dispar ca și cum n-aș fi fost, să șterg urmele mele pe care-am călcat plângând, privind cum toate pică. Când noaptea mușcă din carne, alină-mă. Am uitat că suntem suflete. În zilele de-acum, nimic nu mai are însemnătate; ne sărutăm pătimaș încercând s-ascundem nimicul din noi, să ignorăm prin plăcere sunetul pustiu din vintrele noastre.

[autopsiedeganduri]

Pleoapele îmi erau plumburii, iar ceața se așternea deasupra pământului precum un voal de mătase. Luminile stradale începeau să se asemene unor licurici, iar ochii mei începeau să devină înșelători, la fel și celelalte simțuri. Țineam volanul cu degetele încleștate, asigurându-mă că somnul nu are să mă fure încă. Destinația îmi era necunoscută, însă știam ce avea să mă aștepte. Cu fiecare minut mă aflam mai aproape de ea, și puteam parcă să o simt, de parcă nu ar fi fost întâia oară când o vedeam. Mă las purtat de reverii, iar cutia de metal în care mă aflam se leagănă brusc în stânga și în dreapta. Îmi scutur capul și reduc viteza. Drumul îl știam, îl mai parcursesem de atât de multe ori, însă oboseala îmi îngreuna fiecare mișcare. Nu eram un om credincios, dar înaintasem o rugăciune printre buze, care era menită să ajungă la urechile oricărei zeități avea să mă asculte:”Te rog lasă-mă să ajung la ea, să o strâng măcar o dată în brațe, iar apoi pot să mor fericit.”

Înaintam grăbit, încercând să scurtez multitudinea de curbe, ignorând din răsputeri asemănarea izbitoare cu un carusel pe care o căpătase brusc drumul. Brusc munții nu mă mai sugrumă, lumina orbitoare a orașului străpungând-mă până în orbitele ochilor. Mai aveam atât de puțin și puțin a fost într-adevăr. Parchez în primul loc pe care îl zăresc liber și oftez prelung. O parte din mine și-ar fi dorit să o găsească la scară, așteptând să mă vadă la fel de mult precum așteptam și eu. O sun și realizez că am trezit-o din somn, dar izbutește să mă îndrume către scara blocului ei. Sun la interfon, îmi răspunde, dar nu mă așteaptă, nici în capul scărilor, nici în pragul ușii. Nimeresc ușa ei și pătrund în apartamentul întunecat, aproape împiedicându-mă. Intru în cameră și mă așez pe canapea, la picioarele ei, iar ea continuă să doarmă. Dacă ar fi fost altcineva, aș fi luat-o ca pe un afront, aș fi făcut un întreg scandal și probabil că, deși răpus de oboseală, m-aș fi întors în mașină și aș fi plecat. Acela trebuia să fie semnul meu “Nu se bucură că ești aici. Ești un intrus și așa vei rămâne.” îmi șoptea constant mintea, dar nu mă puteam mișca din loc. Stăteam pe întuneric și o ascultam cum respiră, așa cum am ascultat-o nenumărate nopți atunci când adormea la telefon. Am încercat delicat să o trezesc, deși îmi doream să se odihnească, îmi doream totodată să pot să o strâng în brațe.

Am întrebat-o unde este baia și m-am ridicat, tot pe întuneric, să o caut. Ajuns într-un final în fața oglinzii ei, mă blamam cumplit. Ochii mei căprui, brăzdați de cearcăne, mă cercetau aspru. “De ce nu pleci? Este cât se poate de clar că nu ești dorit aici.�� mă mustra iarăși mintea mea. Mă spăl pe mâini și pe față și mă bucur când văd primele raze ale soarelui luminând încăperile străine mie. Ies pe coridor și aproape că mă rătăcesc iarăși, dar reușesc cumva să îmi găsesc calea înapoi spre ea. Mă întind lângă ea, dar nu aveam loc amândoi, așa că o cuprind cu o mână, mă agăț de ea ca să nu cad și cumva o caut prin așternut, prin perne. “De ce te temi atât de tare de femeia aceasta?” ma gândeam în timp ce încercam să o trezesc, să o fac să realizeze că sunt acolo. Căutam un soi de validare? Nu neapărat, dar știam în sinea mea că dacă ea ar fi venit, eu aș fi așteptat-o și mi-aș fi petrecut fiecare secundă alături de ea. Greșeam eu să simt așa? Pusesem eu prea multă presiune? În fond, o vedeam pentru prima oară? Dar cum puteam să spun că o văd pentru prima oară? Ne petreceam fiecare moment împreuna, chiar și așa de la distanță, ne cunoșteam unul pe celălalt mai bine decât oricine.

Într-un final se trezește, dar nu bucuria venirii mele o ridică de pe canapea, ci nevoia de cofeină. O urmez în bucătărie și nici nu îndrăznesc să mă așez undeva până nu îmi indică ea. Voiam să o am aproape, dar eram singur în dorința mea. Nu puteam să nu mă gândesc că poate îi eram respingător, că poate voia să mă îndepărteze în sfârșit prin acțiunile ei, că poate nici nu își dorise cu adevărat să vin. Ne-am băut cafeaua împreună, am fumat, am încercat să îi dau spațiu să își facă rutina, dar părea mult mai îndrăgostită de propriul telefon decât de mine. Totuși nu puteam să nu o observ. Încercam să nu mă uit într-atât de insistent, dar simțeam nevoia să o memorez așa cum era în acea dimineață, cu părul ciufulit, ochii încă tulburi de după somn, cu halatul ei roz, atât de rece și intangibilă și poate că acolo greșisem. Poate că ar fi trebuit să o cobor chiar atunci de pe piedestalul pe care tot eu i-l construisem, poate că greșeala mea fusese că nu m-am iubit pe mine înainte să o iubesc pe ea și de aceea am fost mereu nimic în ochii ei. Mi-aș fi dorit să îi citesc gândurile, să pot cumva să știu cu claritate că temerile mele erau nefondate. Ea nu avea să mi le alunge niciodată.

Și totuși am ales să o cer în acea zi. Poate că pentru ea nu a fost nimic profund, nimic special, dar eu simțeam cu toată ființa mea să îmi leg destinul de al ei. Mă așteptam, luni mai târziu să îmi regret gestul, să mă blamez că m-am grăbit, dar cum mă puteam blama, atunci când eu fusesem atât de sigur? Cum să fi alungat acel sentiment de liniște pe care îl dobândisem alături de ea. Sentiment ce nicio altă femeie nu mă mai făcuse să îl simt până atunci și nici de atunci. Cum puteam eu să îmi neg atât de brutal sentimentele și să fi plecat așa cum am venit? O parte din mine regretă că nu am luat-o cu mine. Am fi putut să fugim împreună undeva. Poate povestea noastră ar fi avut alt final, ori poate că finalul era același, ba chiar mai trist. Dar ce poate fi mai trist decât faptul că acum nu o mai am în viața mea? Că femeia căreia sunt atât de pregătit să îi ofer tot ce reprezint, ar prefera orice altceva? Încă aștept să se întoarcă. Încă aștept. Și n-ar fi nevoie de un gest măreț din partea ei, nu ar fi nevoie de scuze, ori de cine știe ce sacrificii, doar să se întoarcă și să nu mai plece.

Încep totuși să cred că nu se va întâmpla, că toată această iubire mă va consuma și mă va arde până nu va rămâne decât scrum în urma mea, că oricât aș iubi-o de mult, nu suplinește nimic altceva, iar eu nu sunt decât un om ce nu are nicio putere asupra ei, nu că mi-aș dori să am. Nu pot decât să o aștept și să o rememorez noapte după noapte, blocat în acest purgatoriu al proprie-i iubiri, pășind de mult pragul nebuniei, așteptând în van cu ușa ferecată în urma mea. Devotamentul meu este deopotrivă admirabil și condamnabil, dar altfel nu am să știu nicicând să fiu.

În lipsa ei privesc răsăritul și mă rog să se îndure soarta de mine, iar poate dacă adorm, am s-o întâlnesc în vise.

[spiritul-lumii]

cum mă gândeam la tine ṣi mă pălea brusc nevoia zguduitoare de palpabilitate, de ancorare în materie —

[goodeevilgirlintentions]

Te vreau... te vreau cu fiecare fibră din corpul meu. Vreau să mă vrei... Vreau să îți simt răsuflarea pe gâtul meu.

Haide să te duc puțin prin gândurile mele perverse "Imaginează-ți o cameră.. Orice cameră, cu orice mobilier. Imaginează-ți o fereastră imensă, care arată o grădină imensă și frumoasă, plină de culori. Apoi pe mine, goală, în dreptul ferestrei. Tocmai ce m-ai dat de toți pereții cu câteva orgasme bune, acum câteva ore și m-ai lăsat dormind ca un bebe lângă tine. Se aude de pe telefonul meu o piesa indecentă, Back to sleep de la Chris Brown si Usher. Şi mă vezi zâmbind cand zice unul dintre ei "fuck me back to sleep".. Tocmai ce ai făcut asta.

Te apropii uşor. Eu nu te simt. Sunt încă în lumea mea, în lumea perversităților. Amândurora ne place ce facem, jocul nostru tăcut. Am părul prins, niște zgârieturi pe spate şi urma palmei tale care mi-a înroşit fundul. Zâmbești. Te apropii și mai mult. Eşti tare din nou. Mă vrei din nou. Vrei să mă posezi din nou. Mă iei în brațe, lipindu-te de mine. Răsuflarea mi se taie. "Bună dimineața, soare!" îți zic și zâmbesc mai larg, încercând să mă întorc. Nu mă laşi, vrei să vezi dacă poți să mă iei pe la spate, lipită de geam. "Mneata.. Aş fi vrut să ne bem cafeau, dar acum am poftă de tine din nou! " spui și observi cum mă înfior când îți aud vocea lângă urechea mea. Îmi sufli uşor pe gât. Simți cum mă las pe tine din cauza genunchilor de gelatina. Râzi și mă înfior din nou. Mă săruți în același loc în care ai suflat.

"Eşti ca un drog nou... De când m-ai sarutat, mi-ai provocat dependență" îți spun. Râzi iar.."Chiar aşa?" mă întrebi, în timp ce mâna ta îmi cuprinde un sân. Ne uitam amândoi în jos la mâna ta mare, cuprizându-mi sanul. Oftez... Respirația îmi devine sacadată când îmi încercuieşști sfârcul. Atât de ușr. Încă îmi aduc aminte de senzație. E ca un fulg usor care mă pune pe jar. Cealaltă mână a coborât între picioare. Un genunchi mi-a îndepărtat picioarele ca să poți avea loc. " Pune-ți mâinile pe geam și îndoaie-te". Vreau să te iau lipită de geam!" îmi spui. "Dar poate trece oricine să ne vada!". "Daca nu voiai sa fii văzută, nu ai fi stat goală în fața geamului".

Mă uit la tine peste umăr și îți trag un zâmbet perves. Măa săruți. Îți răspund. Se încinge treaba. Iți mușc uşor buza aia plină, o ling. Îmi împing fundul în tine. Te simt cât ești de tare și respirația devine iar sacadată, când îmi aduc aminte cât de bine te potrivești în mine, că îți vin ca mănușă. Mă mişc, arătându-ți astfel unde vreau să fii, adică în mine. Degetele tale nu au stat deloc până acum. Ai văzut că sunt super udă... atât de udă încât dacă mai continuăm jocul ăsta, s-ar putea sa îmi curga pe picior lichiorul.

Un deget îmi găsește intrarea si intră lent. Oftez și îți spun că vreau mai mult. Simt nevoia de mai mult. Simt nevoia de tine în mine, de mine aici, în brațele tale și eu înfiptă în tine. Jocul tău cu degetul vezi că nu mai merge și știi că trebuie să-l înlocuiești repede fiindcă simti nevoia urgentă de pula ta. Mă ghidezi în poziția pe care o vrei neapărat. Aplecată, cu mâinile lipită de geam, cu fundul in aer, păsărică la vedere. Intri uşor, lent în mine. Ştii că mă omori astfel..

Iți place să mă chinui asa cum te torturezi şi tu. Simți nevoia să mă posezi cât mai tare și cât mai repede, dar ți-ai propus să mă faci să te implor să mi-o tragi mai repede, mai tare, mai tu.. Şi nici nu durează mult când mă auzi cum spun că te vreau așa cum mă vrei tu. Mă simți cât de strâmtă sunt.. O mănuşă fină de catifea te strânge atât de tare, parcă te soarbe și te trage cât mai adânc în mine. Simt cât de adânc esti, cât de dureros ești. Mă mișc o dată cu ritmul impus de tine. Sunetele noastre, răsuflările noastre, zgomotele scoase de pielea noastra care face contact umple camera liniştită. Știi că dacă nu termin repede o sa te termini tu înaintea mea. Aşa că ma oprești şi ieşi din mine. Oftez de uşurare, dar și de chin, fiindcă eram atât de aproape. Mă întorci și mă lipești cu spatele de geam.

Mă simți cum tresar la contactul cu geamul. Da e rece, dar îmi place. E un contrast mişto. Îmi prinzi părul în mâinile tale făcute pumn și mă săruți sălbatic, plin de dorințe și promisiuni perverse.. Genul ăla de sarut care ți-o face mai tare decât era, mai dureroasă decat era. Îți place să mă vezi cum mă arcuiesc şi cum mă ridic pe degetele de la picioare ca să ajung să te sărut și eu.