#mie instant

[bantennews]

Bikin Haru, Food Blogger Gaza Masak Mie Instant dari Indonesia untuk Anak-anak di Pengungsian

GAZA – Food blogger asal Gaza, Palestina Hamada Shaqoura baru-baru ini viral dan menjadi perhatian usai membagikan konten membuat makanan untuk anak-anak di kamp pengungsian di kawasan Al Mawasi, di pesisir selatan Jalur Gaza. Menariknya saat itu, pria yang populer dengan nama Hamada Sho tersebut memasak produk Indomie dari Indonesia. Dalam video yang dibagikan, dibantu dengan beberapa anak, ia…

[stashiokat]

um any indonesians on here who are hatsune miku and indomie enjoyers

EDIT: reuploaded this piece cause i forgot her FUCKING EYEBROWS

[ilkitie]

‘‘Kuin kehtaat olla kylymää’‘, kysyn ääneen, kun jälleen kerran keskittymiseni herpaantui kesken kahvin juonnin ihan vaan hetkeksi (kahdeksi tunniksi).

[littleworld-in-littleeyes]

Ramyeon meokgo gallae?

[glasseswearingrabbitdetective]

I’m still sick… meant to be going out tomorrow… crying…

Time to bring out the big guns… will this make me any better? Absolutely not. Is it hella tasty? HECK YEAH!

Mi Goreng time ✨✨

[littlesistersti-backupandspam]

So over here, Little Saigon in America, the instant noodle brands I know are either Hao Hao or Mama, excluding the cup noodles because I prefer the bags over cups. In elementary school, there was a black market for Mama and Hao Hao was considered an oddity because the kids deemed Mama as the one and only haha.

Today, I learn Indomie and as the tags say, mie sedap [double check bfore posting]

oh there's also some Korean brands my mom recently bought but I don't remember

also, I think it's neat that (yellow) noodles in Indonesian is mie and in Vietnamese, it's mì :3

Hetalia World ☆ Stars - Chapter 469 Original

Translation: spaghettifelice // donamoeba Scanlation: donamoeba // loaf // jammerlea      

[theramenrater]

mi goreng

[supplierfrozenfood03]

0877-1985-3659 (TERLARIS), Sushi Nori Alternative Gading Serpong

0877-1985-3659 (TERLARIS), Sushi Nori Alternative Gading Serpong

Langsung ORDER KLIK WA http://wa.me/6287719853659 , Sushi Nori Alternative Gading Serpong, Minyak Wijen Murni Bintaro, Mie Ramen Instan Terenak Di Surabaya, Jin Jjajang Ramen Review Lhokseumawe, Jin Jjajang Ramen Review Di Senopati, Jin Jjajang Ramen Review Di Surabaya, Jin Instant Ramen Review Lhokseumawe, Jin Instant Ramen Review Di Senopati, Jin Instant Ramen Review Di Surabaya

Kami adalah Seller Frozen Food dan Makanan Korea yang Terpercaya dan Terlengkap di Indonesia, Sekarang ini kami sedang melakukan pemasaran Frozen Food dan Makanan Korea yang sangat dicari cari Banyak masyarakat karena memang Kualitas nya yang sangat baik sekali untuk di konsumsi. Kami Sedang Mempromosikan Frozen Food dan Makanan Korea ini Keseluruh plosok Indonesia. Kami terbiasa mengirim paket ke seluruh penjuru indonesia. Untuk Info Lanjut Tentang Frozen Food dan Makanan Korea ini silahkan di Order di Sini:

Nomor WA admin di : 0877-1985-3659

SushiNoriAlternativeGadingSerpong, #MinyakWijenMurniBintaro, #MieRamenInstanTerenakDiSurabaya, #JinJjajangRamenReviewLhokseumawe, #JinJjajangRamenReviewDiSenopati, #JinJjajangRamenReviewDiSurabaya, #JinInstantRamenReviewLhokseumawe, #JinInstantRamenReviewDiSenopati, #JinInstantRamenReviewDiSurabaya

[jualfrozenfood]

0877-1985-3659 (TERLARIS), Ramyun Instan Terenak Di Senopati

[glasseswearingrabbitdetective]

Over 10 years passed and a slight packet change (?) but still true!

Tumblr needs Indo mie. 

I’m so craving shitty MSG mixed with god knows what. 

[nparadox]

Scrisoare către tine

Sincer să fiu, nici nu știu dacă scrisoarea aceasta are într-adevăr un destinatar la urma urmei sau nu. Dar cu siguranță are un expeditor, acela fiind sufletul meu. Nu știu dacă tu vei citi vreodată ce scriu aici, ce reacție vei avea, cum și ce opinie vei avea. Eu, unul, știu că voi citi peste ani, voi zâmbi, poate voi lăcrima, exact cum fac acum când scriu cuvintele acestea. Îmi cer iertare în avans pentru fiecare element înșiruit aici ce potențial te va răni.

Atunci când te-am zărit, nici în cele mai umede vise ale mele, nu credeam că vom ajunge aici și vom trece prin această călătorie. Să fiu sincer, am fost foarte surprins pe parcursul conversațiilor noastre inițiale și de aici am observat stângăcia mea în raport cu tine. O stângăcie necaracteristică mie, dar care totuși sper că a avut un efect pozitiv, că a oferit o nuanță de șarm.

Am știut de la bun început la ce mă înham, chiar dacă poate acum nu crezi asta. Realist, fiind un overthinker, m-am gândit că drumurile noastre vor putea ajunge aici, dar am încercat să fac totul astfel încât să nu fim nici măcar tangenți cu momentul ce îl trăim. Ne-am găsit în două etape total diferite ale vieții noastre, etape care puteau și pot fi înlănțuite, iar eu cred asta și azi. Pot vorbi doar în nume propriu, însă eu am încercat să fiu versiunea mea cea mai autentică, adaptată la situație și să iau lucrurile ca atare. Am încercat să aplic zi de zi tot ce am învățat despre mine în ultimii ani, să nu mai fiu nesimțitul ce am fost odată și să dau din toată iubirea mea.

Fiecare dintre noi are niște lupte interne, iar într-adevăr, uneori luptele respective câștigă și arată rezultatul la suprafață. Prin comportamente, acțiuni, cuvinte sau prin lipsa lor. Am fost și sunt mândru de tine, încă din primele săptămâni de interacțiune și până în ziua de azi and beyond. Și ai de dus atâtea lucruri în spate, încât mi-e și greu să-mi imaginez cum e. Ți-am zis, într-o zi, că dacă aș putea să iau din durerile și din lucrurile tale ce trebuie să le cari, aș face-o instant. Poate chiar și acum. Mi-aș dori să nu uiți vreodată cât de mândru sunt de tine.

Încă din momentele incipiente, am tratat relația noastră cu cea mai mare seriozitate și cu o implicare mai mare ca oricând. Tu ai avut cel mai mare rol în această implicare. Doar tu. Nu știu dacă și cum ai văzut asta, dar eu am văzut doi oameni diferiți, cu multe puncte comune, la fel de multe puncte de diferență, dar cu un viitor frumos împreună. Nu a existat zi sau decizie în care gândul meu să nu migreze către tine și să nu mă interesez de cum te-ar afecta pe tine. 

Cum ți-am zis și zilele trecute, poate sună prea idealist, dar simt că ți-am dat tot ce am avut mai bun și încă puțin mai mult. Și asta m-a golit, m-a descărcat ca pe o baterie. Nu a fost suficient pentru tine și poate te-a sufocat. Și nu îmi pare rău, pentru că știu că am fost acolo în momentele grele. Știu că am dat tot ce am avut mai bun având acel context lângă mine. N-am fugit și sunt mândru de asta.

Amândoi am greșit, dar eu pot doar să subliniez greșelile mele. Am greșit că nu ți-am spus mai des că te iubesc, deși simțeam și simt cu adevărat asta. Și oh, Doamne, privind în urmă, uneori aveam așa emoții să îți spun asta. Am vrut să urlu la tine, să înțelegi că te iubesc, dar uneori simțeam că vorbesc cu un perete. Și când ne-am spus, fugitiv, într-o noapte aceste două cuvinte, am plâns. Nu vedeai, dar eu, în întunericul acela, plângeam. Plângeam și la volan, plângeam și mă rugam pentru tine. Am încercat să demonstrez iubirea mea prin gesturi, acțiuni, prezență, suport, ajutor și cuvintele frumoase ce ți le-am rânduit de atâtea ori, dar am ratat să îți spun că te iubesc și că sunt mândru de tine. Am încercat să construiesc baza unei relații oneste, lungi, împlinitoare, zi de zi. Am făcut asta din pură iubire, nu pentru că trebuia să bifez niște căsuțe din comportamentul unui bărbat ideal. N-am cerut nimic înapoi, n-am dorit să fiu pus pe un piedestal. Sper și cred că am avut niște așteptări sănătoase.

Am încercat zi de zi să nu reacționez impulsiv, să învăț zi de zi de la mine, de la tine, de la noi și să îmi arăt aprecierea, iubirea. Trăirile și emoțiile tale întotdeauna au fost importante pentru mine, de aceea răbdarea mea a fost acolo. Am căutat să facem echipă, și crede-mă, nu degeaba ți-am zis încă de la începuturi că te consider partenera mea. Am vrut asta, am venit cu ideea asta încă de le începuturi. Nu mai am 24-25 de ani să fug de responsabilități, de cuvântul meu. Mi-am dorit relația cu tine și cu siguranță o parte din mine, încă își mai dorește asta. Dar aparent tu nu.

Am încercat din răsputeri să ofer un spațiu safe, să elimin un viitor fals, nerealizabil, să mă concentrez pe lucrurile concrete. Te-am înțeles chiar și atunci când nu te înțelegeam, fiindcă se vedeau că rănile tale sunt deschise, sângerânde și marile insecurități te dărâmă. Am încercat să am grijă de sufletul tău, să te susțin în toate visele și să am grijă de inima ta mare.

Am făcut asta fiindcă și eu am fost în locul tău. Am făcut asta din suflet și nu mi-am dorit vreodată să te simți datoare. Uneori trăiesc și acum cu răni deschise, sângerânde, chiar la vedere. Depinde de zi, de perioadă, de moment. M-am ajutat singur, dar am fost și ajutat de unii oameni din viața mea cărora le sunt veșnic recunoscători. 

Am continuat să dau tot ce am avut mai bun din mine chiar și atunci când m-ai rănit, când m-ai doborât. Uneori ți-am întins mâna să mă ajuți, alteori m-am ridicat singur și doar abia spre final am simțit că nu mai pot face față, fiind dezgolit, secat. Și îți zic sincer acum, mi-aș fi dorit să pot să fi dat mai mult, mult mai mult, astfel încât să nu ajungem aici. Să nu uiți de locul în care te-am sărutat ultima dată.

Totuși, ce am scris aici e doar o fărâmă din tumultul ce îl simt acum. E o combinație de foarte multe emoții și aș avea nevoie de foarte mult timp, spațiu și energie să pot descărca tot aici. Dar și să le procesez. Nu știu dacă va exista o virgulă sau doar va rămâne un punct sec între noi. Deja e peste puterea mea de înțelegere acest aspect abstract. Partea frumoasă e că momentan doar ne putem imagina.

[arwasimiya]

kemarin malam kukatakan, "aku sedih kalau lagi masak mie instan, karena artinya aku sedang tidak baik-baik saja."

hidupku sedang berantakan, tidak sempat memikirkan makan. atau hanya malas jadi alasan. ahaha momen itu hanya terjadi saat badan sudah sesak dengan tumpukan perasaan dan pikiran.

serius, artinya aku sedang tidak baik-baik saja. makanan itu selalu jadi opsi terakhir untuk hidangan malam. rasanya tentu saja nikmat, tapi untuk sampai pada keputusan menyantapnya cukup berat.

semalam aku masak mie instant ayam bawang sambil menahan kesedihan. aku menyerah hidup tanpa masakan rumah. menelpon umi dan mengatakan aku ingin dikirimi makanan. padahal, sudah sekian lama kata itu kutahan.

sudahlah, aku masih sedih.

[vendetta-if]

I'm not Indonesian, but my indo friends says that the indo-mie is really tasty

pls confirm or deny thank u ♥

I can confirm that Indomie is bussin’ 😆 I’ve seriously never had an instant stir-fry noodle that’s better than Indomie so far 😋 I also like some of the ones with soup, but the classic is the OG stir-fry noodles one, at least for me. For the soup-based one, I like the Soto flavour.

[angstics]

made some instant Mie Goreng. with fresh egg & green onion. mmmmmmmmmmm. idk what else is happening

[musicaintesta]

“Le tocco il cuIo(ne) e mi rendo conto che, nonostante la montagna di anni che mi porto sulle spalle, la cosa non passa inosservata ai piani bassi.

Lei sorride.

Per quanto di cattivo gusto, soprattutto all'interno di un locale pubblico, questo mio gesto da teenager in calore sembra farle piacere.

Abbiamo passato una vita insieme.

La verità è che mi auguro di poterle toccare il cuIo anche nel corso della prossima.

I nostri figli sono diventati genitori.

I loro figli, i nostri nipoti, sono invece alla prese con i primi amori.

Corrisposti e non.

Tutto come da copione.

Non sento più come una volta.

Sessant'anni fa il rumore prodotto dalle onde del mare contro gli scogli era la mia sveglia mattutina. Oggi, quando voglio fare una chiacchierata con gli amici, devo mettermi uno stupido aggeggio nell'orecchio.

Una specie di alveare pieno di api isteriche impiantato nel cervello.

Con lei è diverso.

Noi ci parliamo con gli occhi.

Basta uno sguardo ed è già tutto chiaro.

Poche parole.

Solo quando è necessario. Praticamente mai.

Dopo cinquant'anni di matrimonio, almeno un milione di sacchi di immondizia gettati nei vari cassonetti, e altrettanti rimproveri per non aver fatto, o per aver fatto ma non nel modo corretto, siamo ancora qui: nel pub di un paesino di provincia, aspettando che un sabato pomeriggio qualunque si trasformi in oscurità.

Lo so che fa ridere.

Due più che ottantenni seduti al banco di un bar a bere due pinte di Guinness.

Alla faccia della gastrite e della prostata ingrossata.

Sembra la scena di un film di Fellini.

Parlano di qualche mese.

Tre, forse addirittura sei.

Probabilmente quattro.

So che non dovrei prendermela troppo.

In fondo ho campato parecchio. Ci sono migliaia di bambini che muoiono ogni giorno. Anche ora: in questo preciso instante.

Se sommando le loro giovani età fino a raggiungere i miei anni, avessi la certezza che questa mia uscita di scena potesse salvare loro la vita, beh... me ne andrei più tranquillo.

So che non è così.

Non lo sarà mai.

Non esiste alcun contratto dove sta scritto che la vita è una questione di algebra.

Non esiste alcun contratto, per la verità.

Lei non lo sa ancora.

Non ho il coraggio di dirglielo.

Come si reagisce alla notizia che il tizio con cui dormi da più di mezzo secolo, tra qualche mese sarà solo un cuscino vuoto?

Non lo so.

Ho paura.

Non solo per me. Anche per lei.

La verità è che non siamo fatti per morire.

Lo so che sembra infantile come ragionamento, ma vi posso garantire che le cose stanno proprio così. Ogni giorno vivi la vita ai cento all'ora con la voglia matta di alzare il piede dall'acceleratore. Poi, senza alcun preavviso, si accende la spia rossa e allora ti fermi a fare rifornimento. Sali di nuovo in macchina, giri la chiave e – colpo di scena – non accade nulla. Il motore non ruggisce più. È morto. Ma com'è possibile? Ti chiedi. Stavo viaggiando alla velocità della luce proprio un attimo fa. Avevo dei progetti, degli assi nella manica da giocare al momento giusto, e ora invece mi ritrovo con le mutande calate all'altezza delle ginocchia in attesa che un corpo estraneo penetri nelle mie stanze e faccia piazza pulita.

Credetemi: anche a ottant'anni si fanno progetti.

E uno di quelli più ricorrenti, ironia della sorte, è proprio quello di non morire.

Comico, no?

- Ci facciamo un altro giro?

La guardo. E' bellissima. Con il vestito a pois e gli occhiali in tinta.

- Perché no! - esclamo - In fondo...

Lascio la frase a metà.

Lei aggrotta le sopracciglia.

Forse ha capito.

Forse no.

Forse... chissà.

Faccio segno al barista di portarne altre due.

Lui annuisce.

- Hai ancora un gran bel cuIo - le dico aggiustandomi il berretto.

Lei sorride.

Una carezza sulla guancia.

Chiudo gli occhi e mi preparo al prossimo giro.

Di Birra.

Di Vita.

Alessandro Casalini

[pisboy]

i don't think i can go back to stovestop ramen anymore after getting on instant dry noodle dishes like mie goreng and chapaghetti