#exaltarea | Explore Tumblr posts and blogs

laudeluidumnezeucelatotputer · 5 years ago

Text

3. Care este natura problemei omului care nu recunoaște adevărurile exprimate de Hristos? Care sunt consecințele faptului că omul nu-L tratează pe Hristos ca pe Dumnezeu?

Versete din Biblie pentru referințe:

„Isus le-a zis: […] Voi sunteţi de la tatăl vostru, diavolul, şi vreţi să îndepliniţi dorinţele tatălui vostru! El de la început a fost ucigaş şi n-a stat în adevăr, pentru că în el nu este adevăr. Ori de câte ori spune o minciună, el vorbeşte din ale lui, pentru că este mincinos şi tatăl minciunii! Iar pe Mine, pentru că spun adevărul, nu Mă credeţi! […] Cel ce este din Dumnezeu ascultă cuvintele lui Dumnezeu. Voi de aceea nu ascultaţi, pentru că nu sunteţi din Dumnezeu!” (Ioan 8:42-45, 47).

„Prin aceasta să cunoașteți Duhul lui Dumnezeu: fiecare duh care mărturisește că Isus Hristos a venit în trup este de la Dumnezeu. Iar orice duh care nu mărturisește că Isus Hristos care vine în trup nu este de la Dumnezeu, acela este acel duh al antihristului” (1 Ioan 4:2-3).

„Pentru că mulți amăgitori au venit în lume care nu mărturisesc că Isus Hristos a venit în trup. Acesta este un amăgitor și un antihrist” (2 Ioan 1:7).

Cuvinte relevante ale lui Dumnezeu:

De vreme ce crezi în Dumnezeu, atunci trebuie să-ți pui credința în toate cuvintele lui Dumnezeu și în toată lucrarea Lui. Adică, din moment ce crezi în Dumnezeu, trebuie să asculți de El. Dacă nu ești în stare să faci acest lucru, atunci nu contează dacă crezi sau nu în Dumnezeu. Dacă ai crezut în Dumnezeu timp de mulți ani și totuși nu ai ascultat de El niciodată sau nu ai acceptat toate cuvintele Lui, ci în schimb I-ai cerut lui Dumnezeu să ți se supună ție și să acționeze conform concepțiilor tale, atunci tu ești cea mai neascultătoare ființă și ești un necredincios. Cum poate o astfel de persoană să se supună lucrării și cuvintelor lui Dumnezeu care nu se conformează concepțiilor omului? Cea mai neascultătoare persoană este cea care Îl sfidează intenționat și se opune lui Dumnezeu. El este dușmanul lui Dumnezeu și antihristul. O astfel de persoană are în mod constant o atitudine ostilă față de noua lucrare a lui Dumnezeu, nu a arătat niciodată cea mai mică intenție de a se supune și nu s-a arătat niciodată, de bunăvoie, supus sau umil. El se înalță pe sine înaintea altora și nu se supune niciodată față de nimeni. Înaintea lui Dumnezeu, el se consideră cel mai competent în predicarea cuvântului și cel mai priceput în a modela pe alții. El nu renunță niciodată la averile pe care le are deja, ci le consideră ca pe niște moșteniri de familie pentru închinare, pentru a predica altora despre ele și le folosește pentru a ține prelegeri și acelor nesăbuiți care îl idolatrizează pe el. Există într-adevăr câțiva oameni ca aceștia în biserici. Se poate spune că ei sunt „eroi neîmblânziți”, care, generație după generație, fac popasuri în casa lui Dumnezeu. Ei pretind că predicarea cuvântului (doctrinei) este datoria lor supremă. An de an și generație după generație, aceștia își practică, impunând cu tărie, datoria lor „sacră și inviolabilă”. Nimeni nu îndrăznește să-i atingă și nici o singură persoană nu îndrăznește să le reproșeze deschis. Ei devin „împărați” în casa lui Dumnezeu, alergând frenetic de-a lungul timpului pe măsură ce îi tiranizează pe ceilalți. Această ceată de diavoli caută să se unească și să-Mi distrugă lucrarea; cum pot permite acestor diavoli vii să existe în fața ochilor Mei?

din „Cei care se supun lui Dumnezeu cu o inimă sinceră vor fi negreșit câștigați de Dumnezeu” în Cuvântul Se arată în trup

Oricine nu crede în Dumnezeu întrupat – adică, oricine care nu crede lucrarea și vorbirea Dumnezeului vizibil și nu cred în Dumnezeu cel vizibil, ci, în schimb, I se închină Dumnezeului invizibil din ceruri – nu Îl are pe Dumnezeu în inima lui sau a ei. Ei sunt oamenii care nu ascultă și I se împotrivesc lui Dumnezeu. Acestor oameni le lipsesc umanitatea și rațiunea, ca să nu mai vorbim de adevăr. Pentru acești oameni, Dumnezeul vizibil și tangibil nu poate cu atât mai mult să fie crezut, totuși Dumnezeul invizibil și intangibil este cel mai credibil și cel mai îmbucurător pentru inimile lor. Ceea ce caută ei nu este adevărul realității, nici nu este adevărata esență a vieții, cu atât mai puțin intențiile lui Dumnezeu; mai degrabă, ei caută exaltarea. Acele lucruri care sunt cele mai capabile să le permită să își îndeplinească dorințele sunt, fără îndoială, credințele și îndeletnicirile lor. Ei cred în Dumnezeu doar pentru a-și satisface propriile dorințe, nu pentru a căuta adevărul. Nu sunt acești oameni răufăcători? Ei sunt extrem de încrezători în sine și nu cred că Dumnezeu din ceruri îi va distruge pe acești „oameni buni”. În schimb, cred că Dumnezeu le va permite să rămână și, mai mult, că îi va răsplăti generos, pentru că ei au făcut multe lucruri pentru Dumnezeu și au afișat foarte multă „loialitate” față de El. Dacă ar fi să îl urmeze pe Dumnezeul vizibil, ei ar răspunde violent imediat împotriva lui Dumnezeu sau ar da curs furiei odată ce dorințele lor nu s-ar îndeplini. Aceștia sunt oameni josnici care caută să își satisfacă propriile dorințe; ei nu sunt oameni cu integritate în căutarea adevărului. Astfel de oameni sunt așa-numiții oameni răi care Îl urmează pe Hristos. Acei oameni care nu caută adevărul, nu pot crede adevărul. Ei sunt cu atât mai incapabili să înțeleagă rezultatul viitor al omenirii, căci nu cred nicio lucrare sau niciun cuvânt al Dumnezeului vizibil și nu pot crede în destinația viitoare a omenirii. De aceea, chiar dacă ei Îl urmează pe Dumnezeul vizibil, tot fac rău și nu caută adevărul, nici nu practică adevărul pe care îl cer Eu.

din „Dumnezeu și omul vor intra în odihnă împreună” în Cuvântul Se arată în trup

Cea mai mare problemă a omului este că el iubește doar lucrurile pe care nu le poate vedea sau atinge, lucruri care sunt misterioase și nemaipomenite în mod suprem și care nu pot fi imaginate de către om sau atinse de către muritorii de rând. Cu cât sunt mai nerealiste aceste lucruri, cu atât sunt analizate mai mult de către om, care le urmărește chiar nepăsător față de orice altceva și se amăgește că le poate obține. Cu cât sunt mai nerealiste, cu atât le examinează și le analizează mai îndeaproape omul, mergând chiar până acolo încât își concepe propriile idei complete despre ele. Din contră, cu cât sunt mai realiste lucrurile, cu atât este mai indiferent omul față de ele; pur și simplu le privește de sus și este chiar disprețuitor la adresa lor. Nu este aceasta exact atitudinea voastră față de lucrarea realistă pe care o săvârșesc Eu astăzi? Cu cât sunt mai realiste astfel de lucruri, cu atât aveți mai multe prejudecăți față de ele. Nu petreceți deloc timp examinându-le, pur și simplu le ignorați; vă uitați de sus la aceste cerințe realiste, directe și chiar păstrați numeroase concepții despre acest Dumnezeu, care este Cel mai real și sunteți pur și simplu incapabili să acceptați realitatea și normalitatea Lui. Astfel, nu credeți în lucruri nedeslușite? Aveți o credință nezdruncinată în Dumnezeul nedeslușit al timpurilor trecute și niciun interes față de Dumnezeul real din prezent. Nu este acest lucru din cauză că Dumnezeu de ieri și Dumnezeu de astăzi fac parte din două epoci diferite? Nu este acest lucru și din cauză că Dumnezeul de ieri este Dumnezeul preamărit din Ceruri, în timp ce Dumnezeul de azi este un om mic pe pământ? Nu este mai ales din cauză că Dumnezeul venerat de om este Cel produs de concepțiile lui, în timp ce Dumnezeul de azi este un trup real produs pe pământ? Când totul e spus și săvârșit, oare nu datorită faptului că Dumnezeul de astăzi este prea real, omul nu Îl urmează? Căci ceea ce Dumnezeul de astăzi cere de la om, este exact ceea ce omul este cel mai puțin dispus să facă, ceea ce-l rușinează. Nu îngreunează aceste lucruri situația omului? Nu îi dezgolesc rănile? Astfel, mulți dintre cei care nu urmăresc realitatea, devin dușmanii lui Dumnezeu întrupat, devin antihriști. Nu este acesta un adevăr evident? În trecut, când Dumnezeu urma să Se întrupeze, poate că ai fost o figură religioasă sau un credincios devotat. După ce Dumnezeu a devenit trup, mulți astfel de credincioși devotați au devenit antihriști, fără să știe. Știi ce se întâmplă aici? În credința ta față de Dumnezeu, nu te concentrezi pe realitate sau pe urmărirea adevărului, în schimb, te preocupi de neadevăruri – nu este aceasta cea mai clară sursă a dușmăniei tale față de Dumnezeu întrupat? Dumnezeu întrupat este numit Hristos, deci nu sunt toți cei care nu cred în Dumnezeu întrupat antihriști? Și este Cel în care crezi și pe care Îl iubești cu adevărat acest Dumnezeu întrupat? Este cu adevărat acest Dumnezeu viu, care respiră, cel mai realist și extraordinar de normal? Care este, mai exact, obiectivul căutării tale? Se află în cer sau pe pământ? Este o concepție sau este adevărul? Este Dumnezeu sau este o ființă supranaturală?

din „Doar cei care Îl cunosc pe Dumnezeu și lucrarea Sa Îl pot mulțumi” în Cuvântul Se arată în trup

Întoarcerea lui Isus este o mare mântuire pentru cei care sunt capabili să accepte adevărul, dar pentru cei care nu pot să accepte adevărul, este un semn al condamnării. Ar trebui să vă alegeți calea proprie și să nu blasfemiați împotriva Duhului Sfânt și să respingeți adevărul. Nu ar trebui să fiți persoane ignorante sau arogante, ci cineva care se supune călăuzirii Duhului Sfânt, care tânjește după adevăr și îl caută; numai în acest fel veți beneficia. Vă sfătuiesc să umblați cu grijă pe calea credinței în Dumnezeu. Nu trageți concluzii pripite; mai mult, nu fiți iresponsabili sau fără griji în credința voastră în Dumnezeu. Ar trebui să știți, cel puțin, că cei care cred în Dumnezeu ar trebui să fie smeriți și reverențioși. Cei care au auzit adevărul și totuși strâmbă din nas, sunt nesăbuiți și ignoranți. Cei care au auzit adevărul și totuși trag concluzii pripite fără grijă sau îl condamnă, sunt plini de aroganță. Nimeni dintre cei care cred în Isus nu este în măsură să blesteme sau să-i condamne pe alții. Ar trebui să fiți cu toții raționali și să acceptați adevărul. Poate că, auzind calea adevărului și citind cuvântul vieții, crezi că numai unul din 10000 dintre aceste cuvinte se aliniază convingerilor tale și Bibliei, și atunci ar trebui să continui să cauți în cel de-al 10000-lea dintre aceste cuvinte. Încă te sfătuiesc să fii smerit, să nu fii prea încrezător, și să nu te înalți pe tine însuți prea mult. Cu inima ta, care conține atât de puțină venerație pentru Dumnezeu, vei dobândi mai mare lumină. Dacă examinezi cu atenție și contempli în mod repetat aceste cuvinte, vei înțelege dacă ele reprezintă sau nu adevărul, și dacă sunt sau nu sunt viață. Poate că, citind numai câteva propoziții, unii oameni vor condamna orbește aceste cuvinte, spunând: „Asta nu este nimic mai mult decât o luminare din partea Duhului Sfânt” sau: „Acesta este un Hristos mincinos venit să înșele oameni”. Cei care spun asemenea lucruri sunt orbiți de ignoranță! Înțelegi prea puține din lucrarea și înțelepciunea lui Dumnezeu, iar Eu te sfătuiesc să începi din nou, de la zero! Nu trebuie să condamnați orbește cuvintele exprimate de Dumnezeu din cauza arătării Hristoșilor mincinoși în zilele de pe urmă și nu trebuie să fiți unii care blasfemiază împotriva Duhului Sfânt, pentru că vă temeți de înșelăciune. Nu ar fi acesta un mare păcat? Dacă, după multă examinare, tu totuși crezi că aceste cuvinte nu sunt adevărul, că nu sunt calea și că nu sunt exprimarea lui Dumnezeu, atunci vei fi în cele din urmă pedepsit și vei rămâne fără binecuvântări. Dacă nu poți accepta un asemenea adevăr spus atât de simplu și de clar, nu ești atunci nepotrivit pentru mântuirea de la Dumnezeu? Nu ești tu unul dintre aceia care nu sunt destul de norocoși să se reîntoarcă în fața Tronului lui Dumnezeu?

din „Atunci când vei vedea trupul spiritual al lui Isus, Dumnezeu va fi făcut din nou cerul și pământul” în Cuvântul Se arată în trup

Cei care cred doar în Isus Hristos, dar nu cred în Dumnezeu întrupat de astăzi, sunt cu toții condamnați. Sunt cu toții farisei contemporani pentru că nu Îl recunosc pe Dumnezeu de astăzi, și se opun cu toții lui Dumnezeu. Oricât de devotați sunt în credința lor în Isus, va fi în zadar; nu vor avea parte de lauda lui Dumnezeu.

din „Să luăm seama la voința lui Dumnezeu pentru a atinge desăvârșirea” în Cuvântul Se arată în trup

Voi credeți în existența Dumnezeului din cer însă o negați pe cea a Dumnezeului de pe pământ. Oricum, Eu nu sunt de acord cu perspectiva voastră. Îi laud doar pe aceia care-și mențin picioarele pe pământ și Îl slujesc pe Dumnezeul de pe pământ, dar niciodată pe aceia care nu Îl recunosc vreodată pe Hristosul de pe pământ. Indiferent cât de loiali sunt acești oameni Dumnezeului din cer, până la urmă nu vor scăpa de mâna Mea care pedepsește pe cei răi. Acești oameni sunt cei răi; ei sunt cei răi care se opun lui Dumnezeu și nu au ascultat niciodată de Hristos cu dragă inimă. Bineînțeles, numărul lor îi cuprinde pe toți aceia care nu Îl cunosc și, mai mult, nu Îl recunosc pe Hristos. Tu crezi că te poți comporta cum vrei față de Hristos, atâta timp cât ești loial Dumnezeului din cer. Greșit! Când Îl ignori pe Hristos, Îl ignori și pe Dumnezeul din cer. Indiferent cât de loial ești Dumnezeului din cer, sunt doar vorbe goale și prefăcătorie, căci Dumnezeul de pe pământ nu doar că ajută omul să primească adevărul și o cunoștință mai profundă, ci are un rol și mai important în condamnarea omului și adunarea ulterioară a faptelor în vederea pedepsirii celor răi. Ai înțeles urmările benefice dar și cele dăunătoare de aici? Le-ai experimentat? Îmi doresc ca voi să înțelegeți în curând acest adevăr: pentru a-L cunoaște pe Dumnezeu trebuie să-L cunoașteți nu doar pe Dumnezeul din cer ci, chiar mai important, pe Dumnezeul de pe pământ. Nu îți încurca prioritățile și nu permite lucrurilor din plan secundar să le înlocuiască pe cele din prim-plan. Doar în acest mod poți clădi cu adevărat o relație bună cu Dumnezeu, te poți apropia de Dumnezeu și îți poți apropia inima mai mult de El. Dacă ai fost de credință timp de mulți ani și te-ai asociat demult cu Mine, dar cu toate acestea ești distant față de Mine, atunci Eu spun că trebuie să fie faptul că tu ofensezi des firea lui Dumnezeu, iar sfârșitul tău va fi foarte greu de apreciat. Dacă acești mulți ani de asociere cu Mine nu doar că nu au reușit să te schimbe într-o persoană care are umanitate și adevărul, ci dimpotrivă, au insuflat căile rele în natura ta, iar tu nu doar că ai o grandomanie de două ori mai mare decât înainte, ci au crescut și înțelegerile tale greșite vizavi de Mine, așa încât ai ajuns să mă vezi drept micul tău camarad, atunci îți zic că boala de care suferi nu mai e una superficială ci ți-a pătruns până în măduva oaselor. Tot ce-ți rămâne de făcut este să-ți aștepți pregătirile de înmormântare. Nu va trebui atunci să mă implori să fiu Dumnezeul tău, căci ai comis un păcat vrednic de moarte, un păcat de neiertat. Chiar dacă aș putea avea milă de tine, Dumnezeul din cer va insista să-ți ia viața, căci ofensa ta la adresa firii lui Dumnezeu nu este o problemă obișnuită, ci una foarte serioasă. Când vine vremea, nu Mă învinovăți pe Mine că nu te-am înștiințat dinainte. Totul se rezumă la aceasta: când te asociezi cu Hristosul – Dumnezeul de pe pământ – ca și cu un om obișnuit, adică atunci când crezi că acest Dumnezeu nu este altceva decât un om, acela este momentul în care vei pieri. Aceasta este singura mea admonestare pentru voi toți.

din „Cum să Îl cunoașteți pe Dumnezeul de pe pământ” în Cuvântul Se arată în trup

Cei care doresc să dobândească viața fără să se bazeze pe adevărul rostit de Hristos sunt cei mai ridicoli oameni de pe pământ, iar cei care nu acceptă calea vieții adusă de Hristos sunt pierduți în fantezie. Și astfel spun că acei oameni care nu-L acceptă pe Hristos din zilele de pe urmă vor fi mereu disprețuiți de Dumnezeu. Hristos este poarta omului către împărăție în timpul zilelor de pe urmă, pe care nimeni nu o poate ocoli. Nimeni nu poate fi desăvârșit de Dumnezeu decât prin Hristos. Crezi în Dumnezeu și astfel trebuie să accepți cuvintele Lui și să te supui căii Lui. Nu trebuie să te gândești doar la a obține binecuvântări fără să primești adevărul sau să accepți acordarea vieții. Hristos vine în timpul zilelor de pe urmă, astfel încât toți cei care cred cu adevărat în El pot să primească viața. Lucrarea Lui este de dragul închiderii vechii epoci și intrării în cea nouă și este cărarea ce trebuie luată de către toți cei care ar intra în noua epocă. Dacă nu ești capabil să Îl recunoști și, în schimb, Îl condamni, blasfemiezi sau chiar Îl persecuți, atunci ești sortit să arzi pentru eternitate și nu vei intra niciodată în împărăția lui Dumnezeu. Pentru aceasta, Hristos este Însuși expresia Sfântului Duh, expresia lui Dumnezeu și Cel căruia Dumnezeu I-a încredințat săvârșirea lucrării Lui pe pământ. Și astfel spun că dacă nu poți accepta tot ceea ce este săvârșit de Hristos al zilelor de pe urmă, atunci blasfemiezi Duhul Sfânt. Pedeapsa care ar trebui să fie îndurată de toți cei care Îl blasfemiază pe Duhul Sfânt este evidentă pentru toată lumea. Și, de asemenea, spun că dacă te opui lui Hristos al zilelor de pe urmă și Îl negi, nu va fi nimeni care să suporte consecințele în numele tău. Mai mult decât atât, începând cu această zi, nu vei mai avea o altă șansă să obții aprobarea lui Dumnezeu; chiar dacă încerci să te răscumperi, nu vei mai privi niciodată chipul lui Dumnezeu. Deoarece Cel căruia I te opui nu este un om, ceea ce negi nu este o ființă firavă, ci Hristos. Ești conștient de această consecință? Nu ai făcut o greșeală mică, ci ai comis o crimă îngrozitoare. Astfel, sfătuiesc pe toată lumea să nu își arate colții în fața adevărului sau să critice cu nepăsare, deoarece doar adevărul îți poate aduce viața și doar adevărul îți poate permite să renaști și să privești fața lui Dumnezeu.

din „Doar Hristos din zilele de pe urmă îi poate oferi omului calea vieții veșnice” în Cuvântul Se arată în trup

Sursa: Biserica lui Dumnezeu Atotputernic

#Cuvantul lui Dumnezeu #voia lui dumnezeu #Credința în Dumnezeu #carti crestine #A Doua Venire a lui Isus #lucrarea duhului sfant

1 note · View note

saintelegembisericaluidumnezeu · 4 years ago

Text

Putem să-L întâmpinăm pe Domnul păzindu-ne orbește de falșii Hristoși și refuzând să căutăm și să cercetăm arătarea și lucrarea Domnului?

Versete din Biblie pentru referințe:

„Cel ce are urechi, să audă ce zice bisericilor Duhul!” (Apocalipsa 2-3).

„Ferice de cei săraci în duh, căci a lor este Împărăţia Cerurilor!” (Matei 5:3).

„Ferice de cei flămânzi şi însetaţi după dreptate, căci ei vor fi săturaţi!” (Matei 5:6).

„Ferice de cei cu inima curată, căci ei Îl vor vedea pe Dumnezeu!” (Matei 5:8).

Cuvinte relevante ale lui Dumnezeu:

A studia un astfel de lucru nu este dificil, dar cere fiecăruia dintre noi să cunoască adevărul acesta: El, care este întruparea lui Dumnezeu, va avea esenţa lui Dumnezeu şi El, care este întruparea lui Dumnezeu, se va exprima ca Dumnezeu. De vreme ce Dumnezeu se întrupează, va aduce cu Sine lucrarea pe care trebuie să o facă şi, de vreme ce Dumnezeu se întrupează, va exprima ce este El şi va putea să aducă adevărul omului, să dea viaţă omului şi să îi arate omului calea. Trupul care nu conţine esenţa lui Dumnezeu cu siguranţă nu este Dumnezeu întrupat; în privinţa aceasta nu există nicio îndoială. Pentru a cerceta dacă este trupul întrupat al lui Dumnezeu, omul trebuie să constate lucrul acesta după firea pe care o exprimă El şi cuvintele pe care le spune. Adică faptul că este sau nu trupul întrupat al lui Dumnezeu şi dacă este sau nu adevărata cale trebuie judecat după esenţa Lui. Şi astfel, pentru a stabili dacă este trupul lui Dumnezeu întrupat, cheia este să se acorde atenţie esenţei Lui (lucrării Lui, cuvintelor Lui, firii Lui şi multor altor lucruri) mai degrabă decât aspectului exterior. Dacă omul Îi vede doar înfăţişarea exterioară şi nu ţine seamă de esenţa Lui, atunci aceasta arată ignoranţa şi naivitatea omului.

din „Numai cel care experimentează lucrarea lui Dumnezeu, crede cu adevărat în Dumnezeu”

Dumnezeu care S-a întrupat se numește Hristos, iar astfel Hristosul care le poate da oamenilor adevărul se numește Dumnezeu. Nu există nimic prea exagerat în această privință, deoarece El deține esența lui Dumnezeu și firea și înțelepciunea lui Dumnezeu în lucrarea Lui, care sunt nerealizabile de către om. Aceia care se numesc Hristoși pe ei înșiși și totuși nu pot săvârși lucrarea lui Dumnezeu, sunt escroci. Hristos nu este numai manifestarea lui Dumnezeu pe pământ, ci, în schimb, trupul special asumat de Dumnezeu în timp ce Își săvârșește și întregește lucrarea printre oameni. Acest trup nu este unul care poate fi înlocuit de orice om, ci unul care poate purta așa cum trebuie lucrarea lui Dumnezeu pe pământ și poate exprima firea lui Dumnezeu și Îl reprezintă bine pe Dumnezeu, oferindu-i omului viață. Mai devreme sau mai târziu, acei Hristoși falși vor cădea cu toții, pentru că, deși susțin că sunt Hristos, ei nu dețin nimic din esența lui Hristos. Și astfel spun că autenticitatea lui Hristos nu poate fi definită de om, ci este acceptată și decisă de Dumnezeu Însuși.

din „Doar Hristos din zilele de pe urmă îi poate oferi omului calea vieții veșnice”

Cât despre modul în care Dumnezeu S-a întrupat ca să devină om, cum Duhul Sfânt a transmis revelațiile în acel timp și cum Se pogora Duhul asupra unui om ca să lucreze, acestea sunt chestiuni pe care omul nu le poate vedea sau atinge. Este absolut imposibil ca aceste adevăruri să servească drept dovadă că El este Dumnezeul întrupat. Ca atare, se poate face distincție doar cu privire la cuvintele și lucrarea lui Dumnezeu, care sunt tangibile omului. Doar acest aspect este real. Aceasta se datorează faptului că nu îți sunt vizibile chestiuni ale Duhului și sunt cunoscute în mod clar doar de Dumnezeu Însuși și nici chiar forma întrupată a lui Dumnezeu nu știe totul; poţi doar să verifici dacă El este Dumnezeu din lucrarea făcută de El. În primul rând, se poate observa, din lucrarea Sa, că este capabil să deschidă o nouă eră; în al doilea rând, este capabil să ofere viață omului și să-i arate calea de urmat. Aceasta este suficient pentru stabilirea faptului că este Dumnezeu. Cel puțin, lucrarea pe care o face El poate reprezenta în totalitate Duhul lui Dumnezeu și, dintr-o astfel de lucrare, se poate vedea că Duhul lui Dumnezeu este cu El. Deoarece lucrarea Dumnezeului întrupat a fost făcută îndeosebi pentru a inaugura o nouă epocă, a dirija o lucrare nouă și a oferi noi circumstanțe, aceste puține condiții sunt suficiente ca atare pentru a stabili că El este Însuși Dumnezeu.

din „Diferența dintre lucrarea de slujire a Dumnezeului întrupat și datoria omului”

Dacă, în prezent, trebuie să apară o persoană capabilă să arate semne și să facă minuni și poate să alunge demoni, să vindece bolnavii și să facă multe miracole, iar dacă această persoană pretinde că vine de la Isus, atunci ar fi vorba despre un fals realizat de duhurile rele și imitația acestora a lui Isus. Reține! Dumnezeu nu repetă aceeași lucrare. Etapa lucrării lui Isus a fost deja finalizată, iar Dumnezeu nu va relua niciodată acea etapă a lucrării. Lucrarea lui Dumnezeu este ireconciliabilă cu concepțiile omului; de exemplu, Vechiul Testament a prezis venirea unui Mesia, dar s-a dovedit că Isus a venit, așa că ar fi greșit pentru un alt Mesia să vină din nou. Isus a venit deja o dată și ar fi greșit dacă Isus ar urma să vină din nou de data aceasta. Există un singur nume pentru fiecare epocă, fiecare nume fiind caracterizat de epocă. În concepțiile omului, Dumnezeu trebuie să arate mereu semne și să facă minuni, trebuie să vindece bolnavii și să alunge mereu demoni, trebuie să fie mereu ca Isus, însă, de data aceasta, Dumnezeu nu e deloc așa. Dacă, în timpul zilelor de pe urmă, Dumnezeu ar arăta semne, ar face minuni, ar alunga demoni și ar vindeca bolnavii – dacă ar face exact așa cum a făcut Isus – atunci Dumnezeu ar repeta aceeași lucrare, iar lucrarea lui Isus nu ar avea semnificație sau valoare. Astfel, Dumnezeu realizează o singură etapă a lucrării în fiecare epocă. Odată ce fiecare etapă a lucrării Sale a fost finalizată, este imitată la scurt timp de duhurile rele, iar după ce Satana începe să calce pe urmele Lui, Dumnezeu trece la o metodă diferită; odată ce El a completat o etapă a lucrării Sale, aceasta este imitată de duhurile rele. Aceste lucruri trebuie să vă fie clare.

din „Cunoscând lucrarea lui Dumnezeu astăzi”

Există unii care sunt posedaţi de duhuri rele şi strigă în gura mare „Eu sunt Dumnezeu!ˮ Totuşi, în cele din urmă, ei sunt descoperiți, căci greşesc în privinţa lucrului pe care îl reprezintă. Ei îl reprezintă pe Satana şi Duhul Sfânt nu le acordă nicio atenţie. Oricât de mult te-ai exalta sau oricât de hotărât ai striga, eşti tot o fiinţă creată, şi una care îi aparţine Satanei. Eu nu strig niciodată „Sunt Dumnezeu, sunt Fiul iubit al lui Dumnezeu!ˮ Dar lucrarea pe care o fac este lucrarea lui Dumnezeu. Trebuie să strig? Exaltarea nu este necesară. Dumnezeu Îşi face singur lucrarea şi nu are nevoie ca omul să-I dea un statut sau un titlu onorific: lucrarea Lui este suficientă pentru a-I reprezenta identitatea şi statutul. Înainte de botezul Său, nu era Isus Dumnezeu Însuşi? Nu era El întruparea lui Dumnezeu? Cu siguranţă nu se poate spune că abia după ce a primit mărturie a devenit singurul Fiu al lui Dumnezeu? Cu mult înainte ca El să-Şi înceapă lucrarea, nu exista deja un om pe nume Isus? Tu nu eşti în stare să deschizi noi căi sau să reprezinţi Duhul. Nu poţi exprima lucrarea Duhului sau cuvintele pe care le rosteşte. Nu eşti în stare să faci lucrarea lui Dumnezeu Însuşi şi pe cea a Duhului eşti incapabil să o faci. Înţelepciunea, minunăţia şi caracterul de nepătruns al lui Dumnezeu şi întreaga fire prin care Dumnezeu îl mustră pe om: toate acestea îţi depăşesc capacitatea de exprimare. Aşadar, ar fi inutil să încerci să pretinzi a fi Dumnezeu; ai avea numai numele, şi nimic din esenţă. Dumnezeu Însuşi a venit, dar nimeni nu-L recunoaşte, totuşi Îşi continuă lucrarea şi o face astfel în reprezentarea Duhului. Nu contează dacă Îi spui om sau Dumnezeu, Domnul sau Hristos sau dacă Îi spui soră. Însă lucrarea pe care o face El este aceea a Duhului şi reprezintă lucrarea lui Dumnezeu Însuşi. Lui nu Îi pasă de numele prin care I se adresează omul. Poate numele acela să-I determine lucrarea? Indiferent de cum Îi spui, în ceea ce Îl priveşte pe Dumnezeu, El este întruparea Duhului lui Dumnezeu; El reprezintă Duhul, de care este aprobat. Dacă nu eşti în stare să faci loc pentru o nouă epocă, să pui capăt celei vechi, să anunţi una nouă sau să faci o nouă lucrare, atunci nu poţi fi numit Dumnezeu!

din „Taina întrupării (1)”

din „Atunci când vei vedea trupul spiritual al lui Isus, Dumnezeu va fi făcut din nou cerul și pământul”

Sursa: Biserica lui Dumnezeu Atotputernic

#credința în Dumnezeu #Isus

0 notes

stiri-noi · 5 years ago

Text

HOROSCOP 13 IANUARIE 2020: Zodiile care astăzi se bucură de succes în tot ceea ce îşi propun în plan financiar şi sentimental

#societate

0 notes

karidtc · 7 years ago

Text

“Am aproape 100 de ani; îmi aștept sfârșitul și mă gândesc la început. Sunt lucruri despre care trebuie să-ți spun, dar m-ai asculta dacă ți-aș povesti cât de repede trece timpul? Știu că nu-ți poți imagina asta. Totuși, îți pot spune că te vei trezi într-o zi și vei afla că viața a gonit pe lângă tine cu o viteză imposibilă și nemiloasă. Momentele cele mai intense îți vor părea că s-au întâmplat abia ieri și nimic n-a șters durerea și plăcerea, intensitatea neînchipuită a dragostei și exaltarea fericirii, întunericul sumbru al pasiunilor neîmpărtășite, ori neexprimate, ori nerezolvate. Îmbătrânești și îți dai seama că nu există răspunsuri, ci doar povești” -(Meg Rosoff, What I Was).

#iubire batranete viata durere pasiuni fericire povesti

2 notes · View notes

ulivero · 7 years ago

Text

Bucura-te de copilul din interiorul tau!

Astazi este 1 iunie si doresc sa sarbatorim impreuna Ziua Copilului aici pe blog!

Daca esti mama sau tata, imbratiseaza-ti copiii, spune-le “La multi ani!”, arata-le cat de mult ii iubesti si…

View On WordPress

#dezvoltare personala

0 notes

erobertul · 7 years ago

Text

Bucura-te de copilul din interiorul tau!

Astazi este 1 iunie si doresc sa sarbatorim impreuna Ziua Copilului aici pe blog!

Daca esti mama sau tata, imbratiseaza-ti copiii, spune-le “La multi ani!”, arata-le cat de mult ii iubesti si…

View On WordPress

#dezvoltare personala

0 notes

timetvro · 7 years ago

Text

Bucura-te de copilul din interiorul tau!

Motto: “Sa nu va pierdeti copilul interior, veselia, amuzamentul, exaltarea, uimirea si curiozitatea chiar daca sunteti un Maestru Spiritual.” (Joshua David Stone in cartea Cum sa-ti educi egoul negativ) Astazi este 1 iunie si doresc sa sarbatorim impreuna Ziua Copilului aici pe blog! Daca esti mama sau tata, imbratiseaza-ti copiii, spune-le “La multi ani!”, arata-le cat de mult ii iubesti si…

View On WordPress

#dezvoltare personala

0 notes

oderoil · 7 years ago

Text

(INTERVIU) Anatol Țăranu: Campania electorală e un fel de simulacru cu rezultat previzibil

În cadrul unui interviu acordat portalului TRIBUNA, cunoscutul analist politic, Anatol Țăranu a vorbit despre ce concluzii pot fi făcute pe marginea modului în care s-a desfăşurat până acum campania electorală pentru alegerile din capitală, pe cât de mobilizat i se pare electoratul de dreapta, ce influenţă vor avea rezultatele alegerilor Primarului capitalei asupra alegerilor parlamentare din toamnă, dar și despre alte aspecte importante.

T.: Dle Ţăranu, ce concluzii pot fi făcute pe marginea modului în care s-a desfăşurat până acum campania electorală pentru alegerile din capitală?

A.Ț.: Sincer vorbind, campania nu mi se pare nici riguroasă, nici captivantă. E un fel de simulacru cu rezultat previzibil. Nu am mari așteptări de la guvernare pe dimensiunea asigurării unei campanii democratice și echitabile pentru toți participanții. Dar și opoziția mă dezamăgește prin lipsa abordării cuvenite a campaniei electorale în asemenea condiții. Este adevărat, că, dacă sistemul democratic nu este unul riguros, și manifestările opoziției au mari șanse să fie neinspirate și anemice. Îmi pare rău să o spun, dar forțele pro-europene în această campanie nu prea mă fac să cred în izbândă lor. Fiindcă o opoziţie riguroasă înseamnă nu doar să te specializezi în a fi contra, nu doar a critica cu crispare guvernarea, ci mai este nevoie şi de capacitatea de a atrage adeziunea, de a da impresia unei forțe victorioase. Îndeosebi de aceste calități este nevoie când ai de a face cu un electorat profund dezbinat pe criterii etnice și geopolitice, cu o educație politică rudimentară și masiv manipulat în plan informațional. Vorbesc acum de electoratul moldovenesc.

T.: Era previzibil faptul că principiul profesionalismului va prevala asupra celui politic şi geopolitic? Prin ce se explică acest fapt?

A.Ț.: Rog să mă scuzați, dar eu nu am această percepție despre actuala campanie. Însăși candidații înaintați, în marea lor majoritate, prin calitățile lor profesionale sfidează o asemenea percepție a campaniei. Faptul că mulți dintre ei în luările lor de poziție publice afișează dragostea eternă pentru calitățile profesionale ale viitorului primar, puțin ce schimbă. Alegerile primarului Chișinăului, prin esența lor, poartă un caracter eminamente geopolitic. În realitate nu există un asemenea primar al Chișinăului, care ar fi capabil să gestioneze municipiul nostru în sensul unei capitale cu corupția stârpită, exemplar amenajate și prospere în plan economic și social, în ciuda unui stat corupt până la măduva oaselor, sărac lipit pământului, fără un model civilizațional de dezvoltare clar și majoritar asumat. Acei politicieni, dar și experți care blamează factorul geopolitic în actuala campanie sau sunt naivi, sau sunt răuvoitori.

T.: Pe cât de mobilizat vi se pare electoratul de dreapta din capitală?

A.Ț.: Electoratul pro-european din Chișinău a dat dovada unei mobilizări exemplare în turul doi al prezidențialilor din 2016, când Maia Sandu l-a bătut pe Dodon în capitală. Cu ușurință putem descifra miracolul acestui fenomen, în condițiile unei campanii electorale sumare a Maiei Sandu în prezidențiale, prin faptul înțelegerii foarte precise pentru fiecare alegător a țintei care urma să fie atinsă. Acum, în campania pentru primarul Chișinăului situația s-a inversat. O sumedenie de candidați pe segmentul pro-european zăpăcesc lumea și, în ultimă instanță, demobilizează electoratul. Îmi pare rău să o spun, dar în politica moldovenească, inclusiv pe segmentul de dreapta, s-au aciuat prea mulți politicieni care nu-și înțeleg rostul adevărat, oameni cu o pregătire și cultură personală grav deficitară, oameni care cred că a ajunge într-o poziţie de putere înseamnă a ajunge într-o poziţie de profit. E foarte gravă această situație şi, până nu se schimbă radical abordarea asta, nu putem fi siguri de izbândă.

T.: E posibil să ne confruntăm din nou cu o manifestare a absenteismului electoral în capitală, la fel ca în 2005?

A.Ț.: Probabilitatea acestui deznodământ este mare. Și aici mă refer la segmentul electoral pro-european. Multitudinea de candidați ar putea să genereze efectul absenteismului. În condițiile când dreapta politică nu a fost capabilă să se unească pentru a identifica un candidat comun în aceste alegeri, a fost creată situația ce demobilizează electoratul de dreapta și favorizează absenteismul. Spre deosebire de pro-europeni, stânga este consolidată și bine mobilizată. Defel întâmplător, toți experții îl creditează pe socialistul Ceban cu un loc garantat în turul doi al scrutinului.

T.: Cum credeţi că vor fi următoarele săptămâni de campanie?

A.Ț.: Suntem toți în așteptarea dezbaterilor televizate. Ele sunt mai puțin importante pentru socialistul Ceban, care are implicit de partea sa votul etnic, dar și nucleul dur al antieuropenilor. Mult mai importante sunt dezbaterile televizate pentru Silvia Radu, pentru care prestația cu gafe grave la televiziune poate să o coaste scump, până la ratarea turului doi. O prezență strălucită la televiziune ar deschide teoretic calea în turul doi pentru Andrei Năstase sau Constantin Codreanu. Din păcate, doar teoretic. Pentru restul candidaților dezbaterile televizate vor servi doar în calitate de tribună publică pentru promovarea personală, dar și a formațiunii din care fac parte.

T.: Pe cât de posibil este ca un candidat să învingă din primul tur?

A.Ț.: Victoria candidatului socialist din primul tur ar fi posibilă doar în cazul unui absenteism crâncen al electoratului pro-european. În toate alte cazuri vom avea turul doi.

T.: Dacă va fi turul doi, pe cine vedeţi în această fază a competiţiei electorale?

A.Ț.: Nu voi fi original și înclin spre verdictul dat de majoritatea experților, care acreditează cu cele mai mari șanse pentru turul doi pe candidatul socialist I. Ceban și candidatul informal al Partidului Democrat, S. Radu. Și totuși politica uneori servește pe tavă cele mai neașteptate surprize. Mult mi-ași dori să gafez alături de alți experți în prognoza pentru turul doi, în favoarea unui candidat pro-european. Păcat doar, că miza este pe o surpriză, aș prefera argumente mult mai sigure din partea liderilor partidelor de dreapta.

Aș adăuga, că ratarea turului doi de către Andrei Năstase va invalida invariabil alianța electorală PAS – PDA + PLDM pentru parlamentare. Alegerile în primul tur în Chișinău sunt un model perfect al alegerilor într-o circumscripție uninominală. Iar în parlamentare după acest model vor fi aleși jumătate din numărul de deputați în viitorul Parlament. Dacă această alianță electorală deja anunțată nu este capabilă să câștige circumscripția uninominală Chișinău, unde are cele mai bune șanse electorale, cum poate să mizeze pe succes în circumscripțiile din teritoriu, unde pozițiile lor electorale sunt mai șubrede.

T.: Ce influenţă vor avea rezultatele alegerilor Primarului capitalei asupra alegerilor parlamentare din toamnă?

A.Ț.: Pierderea Chișinăului de către opoziția pro-europeană pavează pentru ea drumul spre un eșec răsunător în parlamentare. Și această prognoză are șanse mari de a se materializa. Dar există loc și pentru speranță. Lecția deocamdată doar prognozatului eșec la Chișinău poate fi însușită de către liderii partidei pro-europene per ansamblu. Și atunci proiectul Mișcării Civice Europene de unificare a partidei pro-europene pe o singură Listă Națională la alegerile parlamentare din toamnă, poate deveni unica salvatoare. Liderii dreptei politice moldovenești trebuie să înțeleagă, că fără exaltarea spiritului civic ei nu au sorți de izbândă. Iar acest efect poate fi atins doar în condițiile când alegătorii de rând vor avea sentimentul coparticipării și controlului asupra procesului electoral, de la selectarea candidaților pe Lista Națională, până la întocmirea programului de guvernare. Spiritul oligarhic trebuie epurat din tabăra pro-europeană și, în primul rând, din mințile liderilor politici. Altfel, orice schimbare la guvernare va produce aceleași efecte ca și în trecut: se vor schimba oligarhii la guvernare, sistemul oligarhic rămânând intact.

T.: Vă mulțumim!

Andriana Cheptine

vezi sursa: http://tribuna.md/2018/05/05/interviu-anatol-taranu-campania-electorala-e-un-fel-de-simulacru-cu-rezultat-previzibil/

Subscribe in a reader

blog afiliat

from politica astazi http://bit.ly/2Ihgli5 via IFTTT

#IFTTT #politica astazi

0 notes

d-razvan · 5 years ago

Text

Nu e de mirare că destui tineri (din toate colțurile lumii) s-au hotărât să urmeze cursurile unei facultăți de istorie în urma audiției grupului Sabaton. Lizibilitatea muzicii acestei titulaturi suedeze, concepută formal ca o afacere între teutoniada gewerblich de tip Rammstein, facilitatea extrasă din vârfurile NWOBHM, curentul euro-power melodios de nou mileniu și exaltarea palmaresului ABBA…

View On WordPress

#Album sabaton #Atrocitati razboaie mondiale #Muzica de razboi #Muzica razboi #Muzica sabaton #Nou album sabaton #Verdun

0 notes

laudeluidumnezeucelatotputer · 4 years ago

Text

Putem să-L întâmpinăm pe Domnul păzindu-ne orbește de falșii Hristoși și refuzând să căutăm și să cercetăm arătarea și lucrarea Domnului?

Versete din Biblie pentru referințe:

„Cel ce are urechi, să audă ce zice bisericilor Duhul!” (Apocalipsa 2-3).

„Ferice de cei săraci în duh, căci a lor este Împărăţia Cerurilor!” (Matei 5:3).

„Ferice de cei flămânzi şi însetaţi după dreptate, căci ei vor fi săturaţi!” (Matei 5:6).

„Ferice de cei cu inima curată, căci ei Îl vor vedea pe Dumnezeu!” (Matei 5:8).

Cuvinte relevante ale lui Dumnezeu:

din „Numai cel care experimentează lucrarea lui Dumnezeu, crede cu adevărat în Dumnezeu”

din „Doar Hristos din zilele de pe urmă îi poate oferi omului calea vieții veșnice”

din „Diferența dintre lucrarea de slujire a Dumnezeului întrupat și datoria omului”

din „Cunoscând lucrarea lui Dumnezeu astăzi”

din „Taina întrupării (1)”

din „Atunci când vei vedea trupul spiritual al lui Isus, Dumnezeu va fi făcut din nou cerul și pământul”

Sursa: Biserica lui Dumnezeu Atotputernic

🔖 Două mii de ani de dor și două mii de ani de așteptare! Acum, Domnul S-a întors în sfârșit! Confruntat cu cea de-a doua venire a Domnului, vei fi atât de speriat de Hristoșii mincinoși încât vei închide ușa pentru a te proteja și vei aștepta revelația Domnului sau vei face precum fecioară înțeleaptă, și vei asculta vocea lui Dumnezeu, întâmpinând întoarcerea Domnului? Nu ezitați să ne contactați dacă doriți să cunoașteți arătarea Domnului, să lucrați în zilele de pe urmă și să participați la ospățul nunții Mielului.

👉：WhatsApp

#zilele de pe urmă #revenirea lui isus #lucrarea lui dumnezeu #arătarea lui dumnezeu

0 notes

saintelegembisericaluidumnezeu · 5 years ago

Text

Taina întrupării (1)

În Epoca Harului, Ioan a pregătit calea pentru Isus. El nu a putut să facă lucrarea lui Dumnezeu Însuşi şi, pur şi simplu, a îndeplinit datoria omului. Deşi Ioan a fost înainte-mergătorul Domnului, nu a putut să-L reprezinte pe Dumnezeu; a fost doar un om folosit de Duhul Sfânt. După botezul lui Isus, „Duhul Sfânt S-a coborât peste El, ca un porumbel.ˮ Apoi, El Şi-a început lucrarea, adică a început să facă lucrarea de slujire a lui Hristos. De aceea Şi-a asumat identitatea lui Dumnezeu, căci de la Dumnezeu venea El. Indiferent de cum era credinţa Lui înainte de aceasta – poate că a fost slabă câteodată sau puternică uneori – totul aparţinea vieţii umane obişnuite pe care El a dus-o înainte să-Şi facă lucrarea de slujire. După ce a fost botezat (adică uns), puterea şi slava lui Dumnezeu I-au fost imediat alături şi, astfel, El a început să-Şi facă lucrarea de slujire. Putea să facă semne şi minuni, să săvârşească miracole şi avea putere şi autoritate, căci El lucra direct în numele lui Dumnezeu Însuşi; El făcea lucrarea Duhului în locul Lui şi exprima vocea Duhului. Prin urmare, El era Dumnezeu Însuşi; acest lucru este de netăgăduit. Ioan a fost folosit de Duhul Sfânt. Nu putea şi nici nu era posibil pentru el să-L reprezinte pe Dumnezeu.

Dacă şi-ar fi dorit să o facă, Duhul Sfânt nu i-ar fi permis, căci el nu putea să facă lucrarea pe care Dumnezeu Însuşi intenţiona să o săvârşească. Poate că în el erau multe care ţineau de voinţa omului sau ceva care era deviant; în niciun caz nu putea el să-L reprezinte nemijlocit pe Dumnezeu. Greşelile şi iraționalitatea lui îl reprezentau doar pe el, dar lucrarea lui era reprezentativă pentru Duhul Sfânt. Totuşi, nu poţi spune că el, în deplinătatea lui, Îl reprezenta pe Dumnezeu. Ar putea abaterea şi iraționalitatea lui să-L reprezinte, de asemenea, pe Dumnezeu? A face greşeli în reprezentarea omului este normal, dar în cazul în care cineva este deviant în reprezentarea lui Dumnezeu, atunci nu ar fi aceea o dezonorare la adresa lui Dumnezeu? Nu ar fi aceea o hulă împotriva Duhului Sfânt? Duhul Sfânt nu îi permite cu uşurinţă omului să stea în locul lui Dumnezeu, chiar dacă el este exaltat de alţii. Dacă el nu este Dumnezeu, nu va putea să nu se clintească la final. Duhul Sfânt nu permite omului să-L reprezinte pe Dumnezeu după placul omului! De exemplu, Duhul Sfânt a fost martorul lui Ioan şi tot Duhul Sfânt l-a dezvăluit ca fiind cel care a netezit calea pentru Isus, dar lucrarea făcută asupra lui de Duhul Sfânt a fost bine măsurată. Tot ce i s-a cerut lui Ioan a fost să fie pregătitorul căii pentru Isus, să netezească calea pentru El. Adică, Duhul Sfânt doar i-a sprijinit lucrarea de a pregăti calea şi i-a permis doar să facă o astfel de lucrare – nu i s-a permis să facă o alta. Ioan l-a reprezentat pe Ilie şi el a reprezentat un profet care a pregătit calea. Duhul Sfânt l-a sprijinit în aceasta; atât timp cât lucrarea lui a fost aceea de a pregăti calea, Duhul Sfânt l-a sprijinit. Totuşi, dacă ar fi pretins că este Dumnezeu Însuşi şi ar fi spus că a venit să termine lucrarea de răscumpărare, Duhul Sfânt ar fi trebuit să-l disciplineze. Oricât de mare a fost lucrarea lui Ioan şi cu toate că a fost sprijinită de Duhul Sfânt, nu a fost fără limite. Având în vedere că Duhul Sfânt i-a sprijinit într-adevăr lucrarea, puterea dată lui la acea vreme se limita la netezirea căii. El nu a putut face nicio altă lucrare, pentru că el era doar Ioan, cel care a netezit calea, şi nu Isus. Prin urmare, mărturia Duhului Sfânt este esențială, dar lucrarea pe care Duhul Sfânt îi permite omului să o facă este şi mai importantă. Nu primise Ioan mărturie răsunătoare la acea vreme? Nu a fost şi lucrarea lui importantă? Însă lucrarea pe care a făcut-o nu a putut să o depăşească pe aceea a lui Isus, căci nu era decât un om folosit de Duhul Sfânt şi nu putea să-L reprezinte direct pe Dumnezeu, aşa că lucrarea făcută de el era limitată. După ce a terminat lucrarea de pregătire a căii, nu a fost nimeni care să-i susţină mărturia, nu l-a urmat nicio nouă lucrare, şi a plecat când a început lucrarea lui Dumnezeu Însuşi.

Nici măcar un om care este folosit de Duhul Sfânt nu poate să-L reprezinte pe Dumnezeu Însuşi. Aceasta nu este doar pentru a spune că un astfel de om nu-L poate reprezenta pe Dumnezeu, dar şi că lucrarea pe care o face nu-L poate reprezenta direct pe Dumnezeu. Cu alte cuvinte, experienţa umană nu poate fi direct plasată în gestiunea lui Dumnezeu şi nu o poate reprezenta. Lucrarea pe care o face Dumnezeu Însuşi este în întregime lucrarea pe care intenţionează să o facă în planul Său de gestionare (planul mântuirii) şi are legătură cu marea gestionare. Lucrarea făcută de oameni (adică de oamenii folosiţi de Duhul Sfânt) constă în alimentarea experienţelor lor individuale. Constă în găsirea unei noi căi de experienţă dincolo de cea umblată de aceia dinainte şi în îndrumarea fraţilor şi a surorilor lor sub îndrumarea Duhului Sfânt. Ceea ce oferă aceşti oameni este experienţa lor individuală sau scrierile duhovniceşti ale oamenilor spirituali. Cu toate că aceşti oameni sunt folosiţi de Duhul Sfânt, lucrarea pe care o fac nu are legătură cu marea lucrare de gestionare în planul de şase mii de ani. Ei sunt doar oameni care au fost ridicaţi de Duhul Sfânt în perioade diferite pentru a conduce oamenii în curentul Duhului Sfânt, până când funcţiile pe care pot să le îndeplinească se vor încheia sau până la sfârşitul vieţii lor. Lucrarea pe care o fac ei este doar de a pregăti o cale potrivită pentru Dumnezeu Însuşi sau de a continua un anumit aspect al gestiunii lui Dumnezeu Însuşi pe pământ. În sine, aceşti oameni nu sunt în stare să facă o lucrare mai importantă în gestionarea Lui, şi nici nu pot să deschidă noi căi, cu atât mai puţin poate oricare dintre ei să încheie toată lucrarea lui Dumnezeu din epoca precedentă. Prin urmare, lucrarea pe care o fac ei reprezintă doar o fiinţă creată care îşi îndeplineşte rolul, şi nu-L poate reprezenta pe Dumnezeu Însuşi înfăptuindu-��i lucrarea de slujire. Acest lucru se întâmplă deoarece lucrarea pe care o fac ei e diferită de cea făcută de Dumnezeu Însuşi. Lucrarea de a vesti o nouă epocă nu este ceva care poate fi făcut de om, în locul lui Dumnezeu. Nu poate fi făcută de nimeni altcineva decât de Dumnezeu Însuşi. Toată lucrarea făcută de om constă în îndeplinirea propriei datorii ca fiinţă creată şi este făcută atunci când e mişcat sau luminat de Duhul Sfânt. Călăuzirea pe care o oferă aceşti oameni constă în întregime în a-i arăta omului calea practicii în viaţa de zi cu zi şi cum ar trebui să se poarte în armonie cu voia lui Dumnezeu. Lucrarea omului nici nu implică gestionarea lui Dumnezeu, şi nici nu reprezintă lucrarea Duhului. De exemplu, lucrarea lui Witness Lee şi a lui Watchman Nee a fost de a arăta calea. Fie calea veche sau nouă, lucrarea s-a bazat pe principiul de a rămâne în cadrul Bibliei. Fie că trebuia să restaureze biserica locală sau să o construiască, lucrarea lor a avut de-a face cu înfiinţarea de biserici. Lucrarea pe care au făcut-o a continuat-o pe cea pe care Isus şi apostolii Săi au lăsat-o neterminată sau pe care nu au continuat să o dezvolte în Epoca Harului. Ceea ce au făcut în lucrarea lor a fost să restabilească ceea ce Isus le ceruse, în lucrarea Lui timpurie, generaţiilor care au venit după El, cum ar fi să-şi acopere capetele, să primească botezul, să frângă pâinea sau să bea vin. S-ar putea spune că lucrarea lor a fost să respecte Biblia şi să caute căi în Biblie. Ei nu au făcut niciun fel de noi progrese. Prin urmare, în lucrarea lor se pot vedea doar descoperirea de noi căi în cadrul Bibliei, cât şi practici mai bune şi mai realiste. Însă, în lucrarea lor nu se poate găsi voia actuală a lui Dumnezeu, cu atât mai puţin noua lucrare pe care plănuieşte să o facă Dumnezeu în zilele de pe urmă. Aceasta este deoarece calea pe care au umblat era încă una veche; nu a existat nicio reînnoire, niciun progres. Ei au continuat să se țină de faptul răstignirii lui Isus, să respecte practica de a le cere oamenilor să se căiască şi să-şi mărturisească păcatele, să rămână credincioşi zicalelor cum că acela care îndură până la final va fi mântuit şi că bărbatul este capul femeii şi că femeia trebuie să-şi asculte soţul şi, chiar mai mult, au continuat să se țină de concepţia tradiţională că surorile nu pot să predice, ci doar să fie ascultătoare. Dacă un astfel de stil de conducere ar fi continuat să fie respectat, Duhul Sfânt nu ar fi fost niciodată în stare să îndeplinească o nouă lucrare, să-i elibereze pe oameni de doctrine sau să-i conducă într-un ţinut al libertăţii şi frumuseţii. Prin urmare, această etapă a lucrării, care schimbă epoca, trebuie să fie făcută şi rostită de Dumnezeu Însuşi; altfel, niciun om nu poate face lucrul acesta în locul Lui. Până acum, toată lucrarea Duhului Sfânt din afara acestui curent a stagnat şi cei care au fost folosiţi de Duhul Sfânt au devenit confuzi. Aşadar, de vreme ce lucrarea oamenilor folosită de Duhul Sfânt nu seamănă cu lucrarea făcută de Dumnezeu Însuşi, identităţile lor şi supuşii în numele cărora acţionează sunt, de asemenea, altfel. Acest lucru se întâmplă deoarece lucrarea pe care intenţionează să o facă Duhul Sfânt este diferită şi, în acest sens, acelora care lucrează la fel li se acordă identităţi şi statute diferite. Oamenii folosiţi de Duhul Sfânt pot, de asemenea, să facă o lucrare care este nouă şi, de asemenea, să elimine o anumită lucrare din epoca anterioară, dar ceea ce fac ei nu poate să exprime firea şi voia lui Dumnezeu în noua epocă. Lucrează numai pentru a aboli lucrarea din epoca anterioară, şi nu pentru a face o nouă lucrare cu scopul de a reprezenta direct firea lui Dumnezeu Însuşi. Astfel, indiferent de cât de multe practici învechite abolesc sau de câte noi practici introduc, ei tot reprezintă omul şi fiinţele create. Pe de altă parte, când Dumnezeu Însuşi lucrează, nu declară deschis abolirea practicilor din vechea epocă şi nu declară direct începutul unei noi epoci. El este direct şi simplu în lucrarea Lui. Este sincer în săvârşirea lucrării pe care o intenţionează; adică, exprimă direct lucrarea pe care a înfăptuit-o, Îşi face nemijlocit lucrarea, aşa cum a intenţionat de la început, exprimându-Şi fiinţa şi firea. După cum o vede omul, firea şi, de asemenea, lucrarea Lui sunt diferite de cele din epocile trecute. Cu toate acestea, din perspectiva lui Dumnezeu Însuşi, aceasta este doar o continuare şi o ulterioară dezvoltare a lucrării Sale. Atunci când Dumnezeu Însuşi lucrează, Îşi exprimă cuvântul şi aduce noua lucrare în mod direct. Spre deosebire, când omul lucrează, o face prin deliberare şi cercetare sau este o extindere a cunoştinţelor şi sistematizare a practicii bazate pe lucrarea altora. Adică, esenţa lucrării făcute de om este de a urma o ordine stabilită şi de a „umbla pe vechi căi în pantofi noi.ˮ Aceasta înseamnă că până şi calea umblată de oamenii folosiţi de Duhul Sfânt se bazează pe cea deschisă de Dumnezeu Însuşi. Aşadar, la urma urmelor, omul este tot om, iar Dumnezeu este tot Dumnezeu.

Ioan s-a născut din făgăduinţă, tot aşa cum Isaac i s-a născut lui Avraam. El a pregătit calea pentru Isus şi a lucrat mult, dar nu a fost Dumnezeu. Mai degrabă, a fost unul dintre profeţi, deoarece doar a netezit calea pentru Isus. Şi lucrarea lui a fost importantă şi abia după ce el a pregătit calea Şi-a început Isus lucrarea în mod oficial. În esenţă, el doar a trudit pentru Isus şi lucrarea pe care a făcut-o a fost în slujba celei a lui Isus. După ce a terminat de pregătit calea, Isus Şi-a început lucrarea, lucrare care a fost mai nouă, mai concretă şi mai detaliată. Ioan a făcut numai partea de început a lucrării; cea mai mare parte a noii lucrări a fost făcută de Isus. Ioan a făcut şi el o lucrare nouă, dar nu a fost cel care a anunţat o nouă epocă. Ioan s-a născut din făgăduinţă şi numele i-a fost dat de înger. Pe atunci, unii au vrut să-l numească după tatăl său, Zaharia, dar mama lui a vorbit răspicat, spunând „Acestui copil nu i se poate spune aşa. Ar trebui să fie numit Ioan.ˮ Acest lucru s-a întâmplat doar din porunca Duhului Sfânt. În cazul acesta, de ce Ioan nu a fost numit Dumnezeu? Şi Isus a fost numit la porunca Duhului Sfânt, a fost născut din Duhul Sfânt şi a fost promis de Duhul Sfânt. Isus a fost Dumnezeu, Hristos şi Fiul omului. Dar, de vreme ce şi lucrarea lui Ioan a fost mare, de ce nu i s-a spus Dumnezeu? Care exact a fost diferenţa dintre lucrarea făcută de Isus şi cea făcută de Ioan? Faptul că Ioan a fost cel care a pregătit calea pentru Isus a fost singurul motiv? Sau deoarece lucrul acesta fusese predestinat de Dumnezeu? Cu toate că Ioan a spus, de asemenea, „Pocăiţi-vă, căci Împărăţia cerurilor se apropieˮ şi că şi el a predicat Evanghelia Împărăţiei cerurilor, lucrarea lui nu a fost dezvoltată în continuare şi a constituit doar un început. În schimb, Isus a inaugurat o nouă epocă şi a încheiat-o pe cea veche, dar a şi împlinit legea Vechiului Testament. Lucrarea pe care a făcut-o El a fost mai mare decât cea a lui Ioan şi, mai mult, El a venit să răscumpere toată omenirea – a dus la capăt acea etapă a lucrării. În ceea ce-l priveşte pe Ioan, el doar a pregătit calea. Cu toate că lucrarea lui a fost importantă, că a vorbit mult şi acei discipoli care l-au urmat au fost numeroşi, lucrarea sa nu a făcut decât să aducă omului un nou început. De la el, omul nu a primit niciodată viaţă, calea sau adevăruri mai profunde, şi nici nu a dobândit prin el o înţelegere a vrerii lui Dumnezeu. Ioan a fost un mare profet (Ilie), care a pus noi baze pentru lucrarea lui Isus şi i-a pregătit pe cei aleşi; el a fost înainte-mergătorul Epocii Harului. Astfel de chestiuni nu pot fi desluşite pur şi simplu prin observarea aparenţelor umane normale proprii. Cu atât mai mult cu cât Ioan a făcut o lucrare destul de însemnată şi, în plus, a fost promis de Duhul Sfânt, iar lucrarea i-a fost sprijinită de Duhul Sfânt. Astfel, doar prin lucrarea pe care o fac poate cineva să le deosebească identităţile, căci nu există nicio modalitate de a-ți da seama de esenţa unui om după înfăţişarea sa exterioară, şi nici omul nu are cum să afle care este mărturia Duhului Sfânt. Lucrarea făcută de Ioan şi cea făcută de Isus nu erau asemănătoare şi aveau naturi diferite. Din aceasta stabileşte cineva dacă el este sau nu Dumnezeu. Lucrarea lui Isus a fost de a iniţia, a continua, a încheia şi a duce la îndeplinire. El a făcut toţi paşii aceştia, în timp ce lucrarea lui Ioan nu a fost decât de a crea un început. La început, Isus a răspândit Evanghelia şi a predicat calea pocăinţei şi, apoi, a continuat botezând oamenii, să-i vindece pe bolnavi şi să alunge demonii. În final, El a răscumpărat omenirea din păcat şi Şi-a încheiat lucrarea pentru toată epoca. De asemenea, a umblat peste tot, predicând omului şi răspândind Evanghelia Împărăţiei cerurilor. În privinţa aceasta, El şi Ioan au semănat, diferenţa fiind că Isus a vestit o nouă epocă şi a adus omului Epoca Harului. Din gura Lui s-au auzit cuvintele despre ce ar trebui să practice omul şi calea pe care ar trebui să o urmeze în Epoca Harului şi, în cele din urmă, El a terminat lucrarea de răscumpărare. Ioan nu ar fi putut niciodată să îndeplinească lucrarea aceasta. Aşa că Isus a făcut lucrarea lui Dumnezeu Însuşi şi El este Cel care e Dumnezeu Însuşi şi-L reprezintă direct pe Dumnezeu. Concepţiile omului spun că toţi aceia care sunt născuţi din făgăduinţă, din Duh, sprijiniţi de Duhul Sfânt şi care au deschis noi căi sunt Dumnezeu. Potrivit acestui raţionament, şi Ioan ar fi Dumnezeu, şi Moise, Avraam şi David… şi ei toţi ar fi Dumnezeu. Nu este aceasta o glumă perfectă?

Înainte de a-Şi face lucrarea de slujire, şi Isus a fost doar un om obişnuit, care acţiona în conformitate cu orice făcea Duhul Sfânt. Chiar dacă pe atunci era sau nu conştient de identitatea Lui, El S-a supus tuturor celor venite de la Dumnezeu. Duhul Sfânt nu I-a revelat niciodată identitatea înainte ca lucrarea Lui de slujire să înceapă. Abia după ce El Şi-a început lucrarea de slujire a abolit acele reguli şi legi, iar cuvintele Lui au devenit pline de putere şi autoritate abia după ce Şi-a început oficial lucrarea de slujire. Numai după ce Şi-a început lucrarea de slujire a început într-adevăr lucrarea Lui de a aduce o nouă epocă. Înainte de aceasta, Duhul Sfânt a rămas ascuns în El vreme de 29 de ani, timp în care El a reprezentat un simplu om şi a fost lipsit de identitatea lui Dumnezeu. Lucrarea lui Dumnezeu a început din momentul în care a început să lucreze şi să-Şi facă lucrarea de slujire, Şi-a făcut lucrarea potrivit planului Său lăuntric, fără a ţine cont de cât de multe ştia omul despre El, iar lucrarea pe care a făcut-o a fost reprezentarea directă a lui Dumnezeu Însuşi. Pe atunci, Isus i-a întrebat pe cei din jurul Lui „Cine ziceți că sunt Eu?ˮ Ei i-au răspuns „Tu eşti cel mai mare dintre profeţi şi tămăduitorul nostru excelent.ˮ Şi unii i-au răspuns „Tu eşti marele nostru preotˮ… I-au fost date tot felul de răspunsuri, unii spunând chiar că El era Ioan, că era Ilie. Apoi, Isus s-a întors către Simon Petru şi a întrebat „Dar tu cine zici că sunt?ˮ Petru I-a răspuns „Tu eşti Hristosul, Fiul Dumnezeului celui Viu.ˮ De atunci, oamenii au devenit conştienţi că El era Dumnezeu. Când identitatea I-a fost făcută cunoscută, Petru a fost cel care a devenit primul conştient de aceasta şi din gura lui s-a auzit. Apoi, Isus a spus „Ceea ce ai spus nu ți-a fost revelat de carne și sânge, ci de Tatăl Meu.ˮ În urma botezului Său, chiar dacă alţii ştiau sau nu aceasta, lucrarea pe care a făcut-o El a fost în numele lui Dumnezeu. El a venit pentru a-Şi face lucrarea, nu pentru a-Şi dezvălui identitatea. Abia după ce Petru a vorbit despre aceasta, a devenit identitatea Lui în mod deschis cunoscută oamenilor. Chiar dacă ai fost sau nu conştient că El era Dumnezeu Însuşi, când a venit vremea, El Şi-a început lucrarea. Şi, indiferent dacă ai ştiut sau nu, Şi-a continuat lucrarea ca înainte. Chiar dacă ai fi negat lucrul acesta, El Şi-ar fi făcut lucrarea şi ar fi dus-o la bun sfârşit când ar fi fost momentul potrivit. El a venit pentru a-Şi face lucrarea şi a-Şi săvârşi lucrarea de slujire, nu pentru ca omul să poată să-I cunoască trupul, ci pentru ca omul să-I primească lucrarea. Dacă nu ai reuşit să recunoşti faptul că etapa lucrării din ziua de astăzi este lucrarea lui Dumnezeu Însuşi, este pentru că îţi lipseşte viziunea. Totuşi, nu poţi să negi această etapă a lucrării; neputinţa ta de a o recunoaşte nu dovedeşte că Duhul Sfânt nu lucrează sau că lucrarea Lui este greşită. Există cei care chiar compară lucrarea din prezent cu cea a lui Isus din Biblie şi folosesc orice inconsecvenţă pentru a nega această etapă a lucrării. Nu e aceasta acţiunea unuia orbit? Lucrurile care sunt consemnate în Biblie sunt limitate; ele nu pot reprezenta în totalitate lucrarea lui Dumnezeu. Cele Patru Evanghelii au mai puţin de o sută de capitole în total, în care sunt scrise un număr limitat de întâmplări, precum blestemul lui Isus asupra smochinului, cele trei lepădări de Domnul ale lui Petru, apariţia lui Isus în faţa ucenicilor după răstignirea şi învierea Lui, învăţături despre post, învăţături despre rugăciune, învăţături despre divorţ, naşterea şi genealogia lui Isus, numirea discipolilor de către Isus şi aşa mai departe. Totuşi, omul le prețuiește ca pe nişte comori, chiar comparând lucrarea de astăzi cu acestea. Ei chiar cred că toată lucrarea pe care a făcut-o Isus în viaţa Lui s-a limitat doar la atât, de parcă Dumnezeu ar fi fost în stare să facă doar atât şi nimic mai mult. Nu este acest lucru absurd?

Timpul pe care l-a avut Isus pe pământ a fost de treizeci şi trei de ani şi jumătate, adică El a trăit pe pământ treizeci şi trei de ani şi jumătate. Doar trei ani şi jumătate din acest timp au fost petrecuţi săvârşindu-Şi lucrarea de slujire; în rest, a dus o viaţă umană normală. La început, a participat la slujbele din sinagogă şi, acolo, a ascultat expunerea Scripturilor de către preoţi şi predicarea altora. A dobândit multe cunoştinţe despre Biblie: El nu S-a născut cu o astfel de cunoaştere, şi a dobândit-o numai prin citit şi ascultat. În Biblie e consemnat clar că le-a adresat întrebări învățătorilor din sinagogă la vârsta de doisprezece ani: Care erau profeţiile vechilor profeţi? Şi cum era cu legile lui Moise? Cu Vechiul Testament? Şi cum e cu oamenii care-L slujesc pe Dumnezeu în haine preoţeşti în templu?… El a pus multe întrebări, pentru că nici nu avea cunoştinţe şi nici nu înţelegea. Deşi a fost conceput de Duhul Sfânt, S-a născut ca un om cu totul obişnuit; fără a ţine seama de anume trăsături speciale pe care le avea, El era tot un om obişnuit. Înţelepciunea I-a sporit continuu, proporţional cu statura şi vârsta Lui, iar El a trecut prin fazele vieţii unui om obişnuit. În imaginaţia oamenilor, Isus nu a trăit nicio copilărie și nicio adolescenţă ; El a început să trăiască viaţa unui om în vârstă de treizeci de ani de îndată ce S-a născut şi a fost crucificat după încheierea lucrării Sale. Probabil că nu a trecut prin fazele vieţii unui om obişnuit; nici nu mânca, nici nu se însoţea cu alţi oameni, iar oamenilor nu le era uşor să-L zărească. Probabil că El era o aberație, care i-ar fi speriat pe cei care L-ar fi văzut, pentru că era Dumnezeu. Oamenii cred că Dumnezeu, care vine în trup, cu siguranţă nu trăieşte ca un om normal; ei cred că El este curat fără să fie nevoit să Se spele pe faţă sau pe dinţi, pentru că este o persoană sfântă. Nu sunt acestea pur şi simplu concepţiile omului? Biblia nu consemnează viaţa lui Isus ca om, ci doar lucrarea Lui, dar aceasta nu dovedeşte că El nu a avut o umanitate normală sau că nu a trăit o viaţă umană normală înainte de vârsta de treizeci de ani. El Şi-a început în mod oficial lucrarea la vârsta de 29 de ani, dar nu poţi să-I ştergi întreaga viaţă ca om, înainte de acea vârstă. Biblia doar a omis acea perioadă din consemnările proprii; deoarece era viaţa Lui ca om obişnuit, şi nu perioada lucrării Lui divine, nu a fost nevoie să fie consemnată. Deoarece, înainte de botezul lui Isus, Duhul Sfânt nu a lucrat în mod direct, ci doar L-a menţinut în viaţa Lui ca pe un om obişnuit până în ziua în care Isus trebuia să-Şi îndeplinească lucrarea de slujire. Deşi era Dumnezeu întrupat, El a trecut prin procesul maturizării, aşa cum o face un om obişnuit. Acest proces de maturizare a fost omis din Biblie. A fost omis deoarece nu putea oferi niciun mare sprijin creşterii omului în viaţă. Perioada dinainte de botezul Său a fost una ascunsă, în care El nu a făcut niciun semn şi nicio minune. Numai după botezul lui Isus Şi-a început El toată lucrarea de răscumpărare a omenirii, lucrare care abunda de har, adevăr, iubire şi îndurare. Începutul acestei lucrări a fost tocmai şi începutul Epocii Harului; din acest motiv, a fost consemnat şi transmis până în prezent. A fost pentru a deschide o cale de ieşire şi de a duce totul la îndeplinire pentru ca toţi aceia din Epoca Harului să umble pe calea Epocii Harului şi pe cea a crucii. Deşi iese din însemnările omului, totul este real, cu excepţia faptului că, pe alocuri, se găsesc mici erori. Chiar şi aşa, nu se poate spune că aceste însemnări sunt neadevărate. Lucrurile sunt cu totul factuale, doar că scriindu-le, oamenii au comis greşeli. Sunt unii care vor spune că, dacă Isus a fost unul cu o umanitate normală şi obişnuită, cum de a fost El în stare să facă semne şi minuni? Cele patruzeci de zile de ispită pe care le-a trăit Isus sunt un semn miraculos, unul pe care un om obişnuit nu ar fi în stare să-l facă. Cele patruzeci de zile ale Lui de ispită au fost în natura lucrării Duhului Sfânt; atunci, cum se poate spune că nu există niciun strop de supranatural în El? Abilitatea Lui de a face semne şi minuni nu dovedeşte că a fost un om transcendent, şi nu unul de rând; este doar faptul că Duhul Sfânt a lucrat într-un astfel de om obişnuit ca El, făcând astfel posibil ca El să înfăptuiască minuni şi o lucrare și mai mare. Înainte ca Isus să-Şi facă lucrarea de slujire sau, cum spune Biblia, ca Duhul Sfânt să Se pogoare asupra Lui, Isus nu a fost decât un om obişnuit şi în niciun fel supranatural. Când Duhul Sfânt S-a pogorât asupra Lui, adică atunci când El Şi-a început lucrarea de slujire, a devenit plin de supranatural. În acest fel, omul ajunge să creadă că trupul întrupat al lui Dumnezeu nu are o umanitate normală şi, mai mult, crede greşit că Dumnezeu întrupat nu are nimic omenesc. În mod sigur, când Dumnezeu va veni pe pământ, lucrarea Lui şi tot ceea ce vede omul în El vor fi supranaturale. Ce vezi cu ochii tăi şi ce auzi cu urechile tale sunt toate supranaturale, deoarece lucrarea şi cuvintele Lui sunt de neînţeles şi de neatins pentru om. Dacă un lucru din ceruri este adus pe pământ, cum poate să fie altfel decât supranatural? Când tainele Împărăţiei cerurilor sunt aduse pe pământ, taine care sunt de neînţeles şi de neatins pentru om, care sunt prea minunate şi înţelepte – nu sunt toate supranaturale? Totuşi, ar trebui să ştii că, indiferent de cât de supranatural este, totul se desfăşoară în umanitatea Lui normală. Trupul întrupat al lui Dumnezeu este plin de umanitate; în caz contrar, El nu ar fi trupul întrupat al lui Dumnezeu. Isus a făcut multe minuni la vremea Lui. Ceea ce au văzut israeliţii din vremea aceea era plin de lucruri supranaturale; au văzut îngeri şi soli şi au auzit vocea lui Iahve. Nu au fost toate acestea supranaturale? Fără îndoială, astăzi există nişte duhuri rele care lucrează prin chestiuni supranaturale ca să-l înşele pe om; nu este decât o imitaţie din partea acestora pentru a înşela omul printr-o lucrare ce nu este făcută în prezent de Duhul Sfânt. Multe duhuri rele imită facerea minunilor şi vindecarea bolilor; acestea nu sunt decât lucrarea duhurilor rele, căci Duhul Sfânt nu mai face o astfel de lucrare în ziua de azi, şi toți aceia care imită lucrarea Duhului Sfânt din acel moment – sunt, într-adevăr, duhuri rele. Toată lucrarea desfăşurată în Israel pe atunci a fost o lucrare de natură supranaturală, numai că Duhul Sfânt nu lucrează acum astfel şi orice altă asemenea lucrare este fapta Satanei, tulburarea Satanei şi vine de la duhurile rele. Dar nu poţi spune că orice lucru supranatural vine de la duhurile rele – acest lucru ar depinde de epoca lucrării lui Dumnezeu. Gândeşte-te la lucrarea făcută de Dumnezeul întrupat în ziua de astăzi: ce aspect al acesteia nu este supranatural? Cuvintele Lui îţi sunt de neînţeles şi de neatins şi lucrarea pe care o face nu poate fi făcută de niciun om. Omul nu are cum să înţeleagă ceea ce înţelege El şi, în ceea ce priveşte cunoaşterea Lui, omul nu ştie de unde vine. Sunt unii care spun „Şi eu sunt obişnuit, la fel ca Tine, dar cum se face că nu ştiu ceea ce ştii Tu? Eu sunt mai în vârstă și mai bogat în experiență, însă cum poți Tu cunoaște ceea ce eu nu cunosc?” Toate acestea, în ceea ce-l priveşte pe om, sunt ceva ce omul nu poate atinge. Apoi, sunt cei care spun: „Nimeni nu știe de lucrarea care a fost îndeplinită în Israel; cum de Tu ştii? Nici măcar interpreţii Bibliei nu pot să ofere nicio explicaţie; cum de Tu ştii?ˮ Nu sunt toate acestea chestiuni ale supranaturalului? El nu a întâlnit nicio minune, totuşi, le ştie pe toate şi cuvintele Îi vin cu cea mai mare uşurinţă. Nu e acesta un lucru supranatural? Lucrarea Lui transcende ceea ce trupul poate să realizeze. Este inaccesibil gândirii oricărui om cu un trup de carne şi absolut de neimaginat pentru raţionamentul minţii omului. Cu toate că nu a citit niciodată Biblia, El înţelege lucrarea lui Dumnezeu în Israel. Şi, deşi stă pe pământ în timp ce vorbeşte, El vorbeşte despre tainele celui de-al treilea Cer. Când omul citeşte aceste cuvinte, va fi copleşit de acest sentiment: „ Nu e aceasta limba celui de-al treilea Cer?ˮ Nu sunt toate acestea chestiuni care depăşesc ceea ce un om obişnuit e în stare să realizeze? Pe atunci, când Isus a suferit patruzeci de zile de post, nu a fost ceva supranatural? Dacă spui că patruzeci de zile de post sunt, în toate cazurile, un lucru supranatural, un act al duhurilor rele, atunci nu L-ai condamnat pe Isus? Înainte de a-Şi face lucrarea de slujire, Isus era ca un om obişnuit. Şi El S-a dus la şcoală; altfel, cum ar fi putut să înveţe să scrie şi să citească? Când Dumnezeu S-a întrupat, Duhul era ascuns în trup. Cu toate acestea, fiind un om obişnuit, a fost necesar ca El să treacă printr-un proces de creştere şi maturizare, şi abia după maturizarea abilităţii Sale cognitive şi nu înainte de a fi în stare să discearnă lucrurile, a putut El fi considerat un om de rând. A putut să-Şi facă lucrarea de slujire doar după maturizarea umanităţii Sale. Cum putea să-Şi facă lucrarea de slujire câtă vreme umanitatea Lui normală era încă imatură şi judecata Sa greşită? Cu siguranţă nu putea să se aştepte de la El să-Şi facă lucrarea de slujire la vârsta de şase sau şapte ani! De ce nu S-a manifestat Dumnezeu deschis când S-a întrupat la început? A fost pentru că umanitatea trupului Său era încă imatură; procesele cognitive ale trupului Său, cât şi umanitatea normală a acestui trup nu Îi aparţineau pe deplin. Din acest motiv, a fost absolut necesar ca El să fie în posesia unei umanități normale şi unei judecăți sănătoase a unui om obişnuit – până în punctul în care a fost suficient de înzestrat pentru a Se angaja în lucrarea în trup – înainte să poată să-Şi înceapă lucrarea. Dacă nu ar fi fost potrivit pentru sarcină, ar fi fost necesar ca El să continue să crească şi să Se maturizeze. Dacă Isus Şi-ar fi început lucrarea la vârsta de şapte sau opt ani, nu L-ar fi privit omul ca pe un copil minune? Nu L-ar fi crezut toţi oamenii un copil? Cine L-ar fi considerat convingător? Un copil de şapte sau de opt ani, care nu era mai înalt decât estrada în spatele căreia stătea – era El potrivit să predice? Înainte ca umanitatea normală să I se maturizeze, nu era pregătit pentru această sarcină. În ceea ce priveşte umanitatea Lui, care era încă imatură, o bună parte a lucrării era, pur şi simplu, de neatins. Lucrarea Duhului lui Dumnezeu în trup este, de asemenea, guvernată de principii proprii. Numai atunci când este înzestrat cu umanitatea normală poate să-Şi realizeze lucrarea şi să-Şi asume sarcina Tatălui. Numai atunci poate să-Şi înceapă lucrarea. În copilăria Lui, Isus pur şi simplu nu a putut înţelege nimic despre multe întâmplate în vremuri străvechi şi doar întrebându-i pe învățători a ajuns să înţeleagă. Dacă Şi-ar fi început lucrarea de îndată ce ar fi învăţat să vorbească, cum I-ar fi fost posibil să nu facă greşeli? Cum poate Dumnezeu să facă paşi greşiţi? Prin urmare, Şi-a început lucrarea doar după ce a fost în stare să lucreze; nu a făcut nicio lucrare înainte de a fi pe deplin capabil să o întreprindă. La vârsta de 29 de ani, Isus era deja destul de matur şi umanitatea Lui suficientă încât să întreprindă lucrarea pe care trebuia să o facă. Abia atunci a început Duhul Sfânt, care rămăsese ascuns timp de treizeci de ani, să Se reveleze şi Duhul lui Dumnezeu a început să lucreze în El în mod oficial. Pe atunci, Ioan se pregătise vreme de şapte ani ca să-I deschidă calea şi, după încheierea lucrării sale, a fost aruncat în închisoare. Atunci, povara a căzut în întregime asupra lui Isus. Dacă El ar fi întreprins lucrarea aceasta la vârsta de 21 sau de 22 de ani, într-o vreme în care umanitatea Sa încă avea lipsuri, când abia intrase în prima parte a maturităţii, şi existau multe lucruri pe care încă nu le înţelegea, atunci nu ar fi fost în stare să preia controlul. Pe atunci, Ioan îşi făcuse deja lucrarea de ceva timp înainte ca Isus să-Şi înceapă lucrarea, vreme la care El era deja de vârstă mijlocie. La vârsta aceea, umanitatea Lui normală era suficientă pentru a întreprinde lucrarea pe care trebuia să o întreprindă. Acum, Dumnezeu întrupat are, de asemenea, umanitate normală şi, deşi departe de a fi matură în comparaţie cu voi, această umanitate, aşa cum este, e deja suficientă să-Şi întreprindă lucrarea. Circumstanţele care înconjoară lucrarea de astăzi nu sunt complet identice cu acelea din vremea lui Isus. De ce a ales Isus pe cei doisprezece ucenici? Totul a fost în sprijinul lucrării Lui şi potrivit cu aceasta. Pe de o parte, a fost pentru a pune baza lucrării Lui în acel moment, în vreme ce, pe de cealaltă parte, a procedat la fel pentru lucrarea Sa din zilele ce aveau să urmeze. În concordanţă cu lucrarea din acea vreme, a fost voia lui Isus să aleagă pe cei doisprezece ucenici, deoarece era voia lui Dumnezeu Însuşi. El credea că ar trebui să aleagă pe cei doisprezece ucenici şi apoi să-i conducă să predice peste tot. Dar, astăzi, nu e nevoie de aceasta printre voi! Când Dumnezeu întrupat lucrează în trup, sunt multe principii şi multe chestiuni pe care omul pur şi simplu nu le înţelege; omul îşi foloseşte constant noţiunile ca să cerceteze sau să-I ceară lucruri excesive lui Dumnezeu. Totuşi, până în ziua de astăzi, mulţi oameni nu sunt deloc conştienţi de faptul că a lor cunoaştere constă doar din propriile noţiuni. Indiferent de epoca sau de locul în care Dumnezeu este întrupat, principiile pentru lucrarea Sa în trup rămân neschimbate. El nu poate deveni trup şi, totuşi, să transcendă trupul în lucrarea Sa; cu atât mai puţin Se poate întrupa şi, totuşi, să nu lucreze în cadrul umanităţii normale a trupului. În caz contrar, semnificaţia întrupării lui Dumnezeu s-ar dizolva în nimic, iar Cuvântul devenit trup ar deveni cu totul lipsit de sens. Mai mult decât atât, numai Tatăl din ceruri (Duhul) ştie de întruparea lui Dumnezeu, şi nimeni altul, nici măcar trupul Însuşi sau solii cerului. Astfel, lucrarea lui Dumnezeu în trup este cu atât mai normală şi mai în măsură să demonstreze că într-adevăr Cuvântul a devenit trup, iar trupul înseamnă un om normal şi obişnuit.

Unii ar putea să se întrebe: De ce trebuie să fie epoca inaugurată de Dumnezeu Însuşi? O fiinţă creată nu poate sta în locul Său? Voi toţi sunteţi conştienţi că Dumnezeu Se întrupează doar în scopul explicit de a introduce o nouă epocă şi, desigur, când va introduce o nouă epocă, o va fi încheiat pe cea anterioară, în acelaşi timp. Dumnezeu este Începutul şi Sfârşitul; El Însuşi e Cel care-Şi pune lucrarea în mişcare şi, astfel, El Însuşi trebuie să fie Cel care încheie epoca anterioară. Aceasta este dovada că El îl învinge pe Satana şi cucereşte lumea. De fiecare dată când El Însuși lucrează printre oameni, e începutul unei noi bătălii. Fără începutul noii lucrări, o încheiere a celei vechi, în mod natural, nu ar exista. Şi atunci când nu există nicio încheiere a celei vechi, aceasta e dovada că lupta cu Satana încă nu s-a sfârşit. Omul poate să se elibereze complet de sub domeniul Satanei şi să dobândească o nouă viaţă şi un nou început, numai dacă Dumnezeu Însuşi vine şi îndeplinește o nouă lucrare în mijlocul oamenilor. În caz contrar, omul va trăi pentru totdeauna în epoca veche şi sub vechea influenţă a Satanei. Cu fiecare epocă condusă de Dumnezeu, o parte a omului este eliberată şi, astfel, omul avansează împreună cu lucrarea lui Dumnezeu spre o nouă epocă. Biruinţa lui Dumnezeu înseamnă o biruință pentru toţi cei care Îl urmează. Dacă rasa fiinţelor omeneşti create ar fi însărcinată cu încheierea epocii atunci, fie din punctul de vedere al omului sau al Satanei, aceasta nu ar fi decât un act de împotrivire sau trădare faţă de Dumnezeu, nu unul de ascultare de Dumnezeu, iar lucrarea omului ar deveni o unealtă pentru Satana. Satana poate fi pe deplin convins, doar dacă omul Îl ascultă şi-L urmează pe Dumnezeu, într-o epocă introdusă de Dumnezeu Însuși, căci aceea este datoria unei fiinţe create. Şi astfel Eu spun că voi trebuie doar să ascultaţi şi să urmaţi şi că nimic în plus nu vi se cere. Aceasta este ceea ce se înţelege prin faptul că fiecare se ține de datoria lui şi îşi îndeplineşte rolul respectiv. Dumnezeu Îşi face singur lucrarea şi nu are nevoie ca omul să o facă în locul Său, şi nici nu participă la lucrarea fiinţelor create. Omul îşi îndeplineşte datoria şi nu participă la lucrarea lui Dumnezeu. Numai aceasta este ascultare şi dovada înfrângerii Satanei. După ce Dumnezeu Însuşi termină de introdus noua epocă, nu mai coboară să lucreze El Însuși în mijlocul omenirii. Doar atunci va păşi omul în mod oficial în noua epocă pentru a-şi face datoria şi a-şi îndeplini misiunea ca fiinţă creată. Acestea sunt principiile care guvernează lucrarea, pe care nimeni nu poate să le încalce. Doar lucrul în acest mod e logic şi rațional. Lucrarea lui Dumnezeu trebuie să fie făcută de Dumnezeu Însuşi. El este Cel care-Şi pune lucrarea în mişcare şi Cel care Şi-o încheie. El este Cel care plănuieşte lucrarea şi Cel care o gestionează şi, mai mult, El este Cel care aduce lucrarea la îndeplinire. Aşa cum se spune în Biblie, „Eu sunt Începutul și Sfârșitul; sunt Semănătorul și Secerătorul.ˮ Tot ceea ce ţine de lucrarea gestionării Sale e făcut de Dumnezeu Însuşi. El este Conducătorul planului de gestionare (planul mântuirii) de şase mii de ani; nimeni nu poate să facă lucrarea Lui în locul Său şi nimeni nu poate să-I încheie lucrarea, căci El este Cel care ţine totul în mâna Sa. De vreme ce a făcut lumea, El va conduce întreaga lume să trăiască în lumina Sa şi El va încheia, de asemenea, întreaga epocă, aducând astfel întregul Său plan la îndeplinire!

Sursa: Biserica lui Dumnezeu Atotputernic

#Revenirea lui Isus #adevărul #Urmând voia lui Dumnezeu #Mântuirea și mântuirea deplină #Judecata din zilele de pe urmă

0 notes

us89894 · 7 years ago