#Teatrul ”Toma Caragiu”

[rudyroth79]

Știri: Festivalul Carpato-Dunărean (24 și 25 mai 2017, Heidelberg)

Știri: Festivalul Carpato-Dunărean (24 și 25 mai 2017, Heidelberg)

Cu ocazia împlinirii a 25 de ani de la semnarea Tratatului de Prietenie Româno-German și a 10 ani de la intrarea României în Uniunea Europeană, pe 24 și 25 iunie 2017, la Heidelberg, Bürgerzentrum Kirchheim, Hegenichstr. 2 (stația de tramvai sau autobus ,,Kirchheim Rathaus”) va avea loc Festivalul Carpato-Dunărean, cu ansambluri de muzică și dansuri populare românești, ungurești, bulgărești,…

[radioclasic]

Reparațiile de la Teatrul Bulandra au fost respinse în Consiliul General

Reparațiile de la Teatrul Bulandra au fost respinse în Consiliul General

Înainte de a fi supus la vot Bugetul Capitalei, un amendament care prevedea bugetarea unor reparații urgențe la Sala Toma Caragiu a fost respins în plenul Consiliului General.   Redăm comentariul președintei Comisiei de cultură, Manuela Mureșan: “Astăzi amendamentul la bugetul PMB, prin care cabina Doamnei Bulandra de la Sala Toma Caragiu ar fi fost renovată, după 60 de ani (din 1970), nu a fost…

[the-bcritic-stuff]

Zaraza, o porție de istorie

Zaraza, o porție de istorie

UN ARTICOL DE ANDREI BULBOACĂ

Tineri sau bătrâni, fiecare dintre noi ne-am bucurat măcar o dată de melodii precum Zaraza, Vrei să ne-ntâlnim sâmbătă seară? sau Sub balcon eu ţi-am cântat o serenadă. Nu contează unde le auzim sau în ce context, important este că ele au rămas pe buzele tuturor românilor, indiferent de vârstă. Însă câţi dintre noi ştiu poveştile din spatele acestor piese sau…

[news24hrou]

Un ultim omagiu pentru Stela Popescu, la Teatrul de Revistă Constantin Tănase

Trupul neînsuflețit al actriței Stela Popescu este depus  azi la Teatrul de Revistă Constantin Tănase din București, iar sâmbătă va fi dus la capela mănăstirii Cernica. Îndrăgita actriță va fi înmormântată duminică, alături de fostul soț –  textierul Mihai Puiu Maximilian.

Stela Popescu a fost găsită fără suflare, în propria locuință, joi după-amiază. Luna viitoare ar fi împlinit 82 de ani.

Cei care vor să-i aducă un ultim omagiu o pot face în foaierul Teatrului de Revistă Constantin Tănase. Actrița va fi înmormântată duminică la cimitirul din Cernica, a anunțat aseară actorul Alexandru Arşinel.

Din primele informații, fiica adoptiva a actriței a sunat ieri la 112, după ce a găsit-o pe Stela Popescu căzută în holul casei.

Alexandru Arșinel spune că artista ar fi murit încă de miercuri, pentru că nu a mai răspuns la telefon. Poliţia a deschis dosar penal pentru moarte suspectă, așa cum se obișnuiește în astfel de situații.

Partenera, prietena şi colega lui Alexandru Arşinel timp de 40 de ani pe scenă, Stela Popescu a colaborat cu alte nume mari ale teatrului românesc, între care Ştefan Bănică, Toma Caragiu şi Margareta Pâslaru. A lucrat cu mari regizori, precum: Sanda Manu, Ion Cojar, Lucian Giurchescu, Valeriu Moisescu.

Stela Popescu a jucat în peste 30 de filme și în sute de piese de teatru: „Nea Mărin miliardar” (1979), „Pe malul stîng al Dunării albastre” (1983) şi „În fiecare zi mi-e dor de tine” (1988). A debutat în film în „Alo? Aţi greşit numărul” (1958).

Pe 7 februarie 2004, a primit din partea şefului statului Ordinul Meritul Cultural în grad de Comandor, categoria D – Arta Spectacolului, „în semn de apreciere a întregii activităţui şi pentru dăruirea şi talentul interpretativ pus în slujba artei scenice şi a spectacolului“.

Pe 10 septembrie 2013, regele Mihai I i-a conferit, prin fiica sa, principesa Margareta, decoraţia ”Nihil Sine Deo“. Pe 1 iunie 2017, a primit diploma de Cetăţean de Onoare al Braşovului, oraş în care a făcut şcoala şi facultatea şi a jucat în 400 de spectacole, ea declarând că „dacă în piept ai o inimă ce tot arde, rămâi tânăr şi la 90 de ani”.

În aprilie 2017 a fost inaugusrat Teatrul „Stela Popescu” în Bucureşti, care se adresează copiilor şi tinerilor, printr-un repertoriu variat. Recent, actriţa a colaborat cu Margareta Pâslaru pentru albumul „Stelele filmului cântă”.

http://ift.tt/2A3jayT http://ift.tt/2hNgWcj

[smartseo4you]

New Post has been published on Ziarul tau online

4 martie 1977. Mărturii ale actorului Ion Besoiu din perioada cutremurului devastator

Înainte de cutremurul din 1977, în care și-a pierdut viața, Toma Caragiu urma să plece într-un turneu cu teatrul în SUA, însă nu voia să meargă cu avionul de teama unei catastrofe.

Actorul nu voia să călătorească cu avionul, ci cu vaporul, pentru că îi era teamă. Cineva în prezisese ca va muri într-o catastrofă.

Mărturisirile au fost făcute de Florian Pittiș și au devenit paginile unui jurnal al lui Ion Besoiu, publicat la nici o lună de la cutremurul devastator din 1977.

Mărturiile au fost prezentate vineri, la emisiunea Exces de putere, de la Antena 3.

Sursa articol jurnalul.ro

, sursa articol http://blogville.ro/4-martie-1977-marturii-ale-actorului-ion-besoiu-din-perioada-cutremurului-devastator/

[rudyroth79]

Știri: Premiera spectacolului „De ce să fii frumos” (2 și 3 aprilie 2022, Teatrul „Bulandra”, București)

Știri: Premiera spectacolului „De ce să fii frumos” (2 și 3 aprilie 2022, Teatrul „Bulandra”, București)

Sâmbătă, 2 și duminică, 3 aprilie 2022, de la orele 19.00, la Sala „Toma Caragiu” a Teatrului „Bulandra”, va avea loc premiera spectacolului De ce să fii frumos de Neil LaBute, în regia Marei Oprea. Traducere de Alexandru Gorghe. Cu: Vlad Lință, Daria Pentelie, Daniel Nuță și Ana Bumbac. Decor: Gabi Albu. Costume: Clara Dumitrescu. Lighting Design: Daniel Klinger. Mișcare scenică: Ruxandra…

[stiri-noi]

O PERSONALITATE PE ZI: Actorul Octavian Cotescu

[stiri-noi]

ANUNȚ dezinsecție 19 -21 august

Primăria Municipiului Vaslui, prin operatorul S.C. GOSCOM S.A. Vaslui, va continua lucrările de combatere a țânțarilor, pedestru și cu autoutilitara, conform următorului program:

Miercuri, 19.08.2020, între orele 21.00 – 02.00 pe traseul: Brodoc, Rediu, Zona Industrială, Zona Agroindustrială, str. Decebal, str. Gării, Cartier Gară I (str. Feroviari, Păcii, Podurilor), Cartier Gară II (str. Biruinței), Cartier Gară III (str. Avram Iancu), Gara IV (str. Zimbrului, Libertății), Cartier Racova (str. Dragoș Vodă, G. Enescu, C. Porumbescu, Dr. Ghelerter, Libertății, A. Șaguna, 1 Mai, 9 Mai), malurile râului Delea ICIL – Podul de Fier.

Joi, 20.08.2020, între orele 21.00 – 02.00 pe traseul: Cartier A. Ip��tescu (str. A. Ipătescu, Ghica Vodă, Decebal, A. Pann), Cartier G. Racoviță (str. Smârdan, Cuza Vodă, Hușului, S. Angheluță, G. Lazăr, C. Negri, G. Racoviță), Cartier Avântului (str. V. Alecsandri, C-tin Prezan, Florilor, Crizantemelor, E. Teodoroiu, Avântului, Grigore Ureche, Mr. Șonțu, Victoriei, W. Mărăcineanu), str. N. Iorga, Donici, Călugăreni, Castanilor, Andrei Mureșan, Eminescu, Tipografiei, Miron Costin, M. Kogălniceanu, Ion Creangă, Eternității, Salcâmilor, Cornișei, Livezilor, Unirii, Liliacului, Bujorilor, Matei Basarab, George Coșbuc, Gh. Asachi, Spiru Haret, Toma Caragiu, Dobrogeanu Gherea, M. Viteazul, 23 August, Peneș Curcanu, Petru Rareș, Racova, Radu Negru, Parcul Movas, Curțile Domnești, Teatrul de Vară și Parcul Tineretului.

Vineri, 21.08.2020, între orele 21.00 – 02.00pe traseul: Moara Grecilor, Gura Bustei, Bahnari, str. Spitalului, Filaturii, Cartier 13 Decembrie case cu străzile: 8 martie, Dimitrie Cantemir, Eroilor, Caragiale, Muncii, Progresului, Berzelor, Cpt. Filote Claudiu, Vasile Lupu, Izvoarelor, Economiei, Narciselor, V. Babeș, Solidarității, C-tin Tănase, Cartier 13 Decembrie cu străzile București, Cazărmii, Bucovinei, Ardealului, Dimitrie Bolintineanu, Logofăt Tăutu, Școlii, Plevnei, Alexandru cel Bun, Oltea Doamna, Cimitirul Eternitatea, Parcul Copou.

În cazul acestor lucrări se va utiliza Cytrol 10/4 ULV, produs avizat de Comisia Națională pentru Produse Biocide din cadrul Ministerului Sănătății, nr. aviz 4209BIO/18/05.21.

SC GOSCOM VASLUI SA desfășoară activitatea în baza Autorizației Sanitar-Veterinare nr. 111 din 25.07.2012.

În cazul în care condițiile meteorologice vor împiedica desfășurarea acestei acțiuni, perioada de efectuare a activității de dezinsecție va fi reprogramată.

PRECAUȚII: Se recomandă, pe cât posibil, evitarea prezenței în mediul exterior a persoanelor în timpul dezinsecției.

Atenționăm crescătorii de albine și pasionații de sericicultură de pe raza municipiului Vaslui și recomandăm luarea de măsuri de protejare, deoarece insecticidul utilizat poate fi periculos pentru familiile de albine și viermii de mătase.

[stiri-noi]

Primăria Municipiului Vaslui continuă lucrările de combatere a țânțarilor

Primăria Municipiului Vaslui, prin operatorul S.C. GOSCOM S.A. Vaslui, va continua lucrările de combatere a țânțarilor, pedestru și cu autoutilitara, conform următorului program:

Miercuri, 19.08.2020, între orele 21.00 – 02.00 pe traseul: Brodoc, Rediu, Zona Industrială, Zona Agroindustrială, str. Decebal, str. Gării, Cartier Gară I (str. Feroviari, Păcii, Podurilor), Cartier Gară II (str. Biruinței), Cartier Gară III (str. Avram Iancu), Gara IV (str. Zimbrului, Libertății), Cartier Racova (str. Dragoș Vodă, G. Enescu, C. Porumbescu, Dr. Ghelerter, Libertății, A. Șaguna, 1 Mai, 9 Mai), malurile râului Delea ICIL – Podul de Fier.

Joi, 20.08.2020, între orele 21.00 – 02.00 pe traseul: Cartier A. Ipătescu (str. A. Ipătescu, Ghica Vodă, Decebal, A. Pann), Cartier G. Racoviță (str. Smârdan, Cuza Vodă, Hușului, S. Angheluță, G. Lazăr, C. Negri, G. Racoviță), Cartier Avântului (str. V. Alecsandri, C-tin Prezan, Florilor, Crizantemelor, E. Teodoroiu, Avântului, Grigore Ureche, Mr. Șonțu, Victoriei, W. Mărăcineanu), str. N. Iorga, Donici, Călugăreni, Castanilor, Andrei Mureșan, Eminescu, Tipografiei, Miron Costin, M. Kogălniceanu, Ion Creangă, Eternității, Salcâmilor, Cornișei, Livezilor, Unirii, Liliacului, Bujorilor, Matei Basarab, George Coșbuc, Gh. Asachi, Spiru Haret, Toma Caragiu, Dobrogeanu Gherea, M. Viteazul, 23 August, Peneș Curcanu, Petru Rareș, Racova, Radu Negru, Parcul Movas, Curțile Domnești, Teatrul de Vară și Parcul Tineretului.

Vineri, 21.08.2020,  între orele 21.00 – 02.00pe traseul: Moara Grecilor, Gura Bustei, Bahnari, str. Spitalului, Filaturii, Cartier 13 Decembrie case cu străzile: 8 martie, Dimitrie Cantemir, Eroilor, Caragiale, Muncii, Progresului, Berzelor, Cpt. Filote Claudiu, Vasile Lupu, Izvoarelor, Economiei, Narciselor, V. Babeș, Solidarității, C-tin Tănase, Cartier 13 Decembrie cu străzile București, Cazărmii, Bucovinei, Ardealului, Dimitrie Bolintineanu, Logofăt Tăutu, Școlii, Plevnei, Alexandru cel Bun, Oltea Doamna, Cimitirul Eternitatea, Parcul Copou.

În cazul acestor lucrări se va utiliza Cytrol 10/4 ULV, produs avizat de Comisia Națională pentru Produse Biocide din cadrul Ministerului Sănătății, nr. aviz 4209BIO/18/05.21.

SC GOSCOM VASLUI SA desfășoară activitatea în baza Autorizației Sanitar-Veterinare nr. 111 din 25.07.2012.

În cazul în care condițiile meteorologice vor împiedica desfășurarea acestei acțiuni, perioada de efectuare a activității de dezinsecție va fi reprogramată.

PRECAUȚII: Se recomandă, pe cât posibil, evitarea prezenței în mediul exterior a persoanelor în timpul dezinsecției.

Atenționăm crescătorii de albine și pasionații de sericicultură de pe raza municipiului Vaslui și recomandăm luarea de măsuri de protejare, deoarece insecticidul utilizat poate fi periculos pentru familiile de albine și viermii de mătase.

[stiri-noi]

Actrița Leonora Popescu a murit. Teatrul românesc este în doliu

[stiri-noi]

A murit actrița Leonora Popescu. Înmormântarea va avea loc vineri

[rudyroth79]

Festivalul de Teatru ”Toma Caragiu” de la Ploiești, prima ediție internațională – cronică de Oana Medrea

Festivalul de Teatru ”Toma Caragiu” de la Ploiești, prima ediție internațională – cronică de Oana Medrea

În perioada 6 – 11 noiembrie 2018 s-a desfășurat la Ploiești cea de-a VIII-a ediție a Festivalului de Teatru ”Toma Caragiu” – prima cu deschidere internațională, marcată de prezența în program unor companii din Franța, Spania, Macedonia și Republica Moldova. Alături de acestea, publicul ploieștean a putut urmări spectacole reprezentative din repertoriul câtorva teatre și companii teatrale din…

[rudyroth79]

Știri: „Vrăjile schimbă destine, dar și viziunea oamenilor” – regizorul Michal Dočeka despre „Macbeth” de William Shakespeare

Știri: „Vrăjile schimbă destine, dar și viziunea oamenilor” – regizorul Michal Dočeka despre „Macbeth” de William Shakespeare

Nu există tragedie shakespeariană care să dezvolte o atmosferă de teamă egală cu aceea din Macbeth.

„Am ales Macbeth, fiindcă este o piesă uriașă, o tragedie remarcabilă. Și încă dintr-un motiv: din pricina vrăjitoarelor. Vrăjitoarele și puterea lor sunt extrem de importante în piesă. Vrăjile lor devin o forță în viața socială, schimbând destine, dar și viziunea oamenilor, care nu mai știu ce e…

[rudyroth79]

”Vrajitoarele din Salem”, ritual și alegorie – cronică de teatru de Bianca-Andreea Băndărău

”Vrajitoarele din Salem”, ritual și alegorie – cronică de teatru de Bianca-Andreea Băndărău

Vrăjitorii și vrăjitoarele (mai numeroase decât omologii lor masculini) sunt figuri ale Răului, posesoare de puteri numeroase. Credința în vrăjitorie provine din timpul religiilor politeiste și persistă până în zilele nostre, fiind ancorată în funcție de specificul național al fiecărui popor. La evrei, sabatul este a șaptea zi din săptămână, ziua dedicată odihnei. Pentru vrăjitoare, noaptea…

[rudyroth79]

Încă din timpul lui Shakespeare, teatrul și-a propus, și-a dorit și a reușit să devină oglinda realității și a tuturor timpurilor. Nu întâmplător există nenumărate piese de teatru care au rezistat timpului și, cu toate că uneori au fost date uitării, au fost mai apoi redescoperite spre a încânta și convinge alți și alți spectatori. Fie că e vorba de bardul din Stratford, de Oscar Wilde, de Victor Hugo, de Cehov sau de oricare alt dramaturg care continuă să fie jucat cu succes și astăzi, publicul a știut întotdeauna să recunoască adevărata valoare teatrală, precum și contemporaneitatea subiectelor atacate de dramaturgi. Unul dintre aceste cazuri este și celebrul George Bernard Shaw, autor dramatic britanic (dar de origine irlandeză – un aspect foarte important, căci, asemenea lui Oscar Wilde, a avut curajul să ironizeze fără teamă poporul englez și, în special, aristocrația, din care nu considera că face parte). Dintre piesele sale de teatru, cea care a înfruntat vicisitudinile vremurilor a fost și va fi mereu ”Pygmalion”, una dintre cele mai inspirate fresce ale societății artistocrato-burgheze britanice de la început de secol XX. Inspirată, din punct de vedere tematic, din mitologia greacă, comedia amară a lui G. B. Shaw folosește cadrul unei povești de iubire aproape imposibile drept pretext pentru a dezvălui falsitatea, artificialitatea și snobismul clasei nobile din Marea Britanie. De fapt, nu face altceva decât să ne prezinte cu fine observații și subtil umor caractere diverse pe care le întâlnim și astăzi oriunde pe mapamond. Probabil că acest aspect, alături de ironiile usturătoare îmbrăcate într-un limbaj elegant și plin de vervă au făcut din ”Pygmalion” una dintre cele mai jucate piese ale repertoriului britanic din secolul XX. Și probabil că aceleași motive i-au împins pe cuplul creator Frederick Lowe – Alan Jay Lerner să preia textul lui Shaw și, aproape neschimbând nimic din construcția lui, să-l transforme în ceea ce a devenit, poate, cel mai de succes și jucat musical din toate timpurile: ”My Fair Lady”.

După ecranizarea din  1964, realizată de regizorul George Cukor și avându-i în rolurile principale pe Audrey Hepburn și Rex Harrison, următoarea mea întâlnire cu capodopera de pe Broadway a avut loc la Teatrul Național de Operetă și Musical ”Ion  Dacian” din București (deși pe vremea aceea, instituția purta un nume puțin diferit). Din păcate, nu m-am putut bucura de distribuția ce-i aducea în atenție pe Cleopatra Melidoneanu și Ion Dacian, însă m-am bucurat la fel de mult urmărindu-i de nenumărate ori pe Mioara Manea-Arvunescu (de fiecare dată amuzantă, elegantă și fermecătoare în rolul Elizei Doolittle), alături de Silviu Stănculescu și, mai apoi, de George Pănescu (excepționali amândoi în rolul severului, dar șarmantului profesor Higgins). Aceea rămâne montarea mea de suflet, pentru simplul fapt că a fost prima mea întâlnire nu doar cu musicalul admirabil, ci și cu însuși spectacolul muzical românesc.

Cu toate acestea, acum adaug galeriei de montări ”My Fair Lady” pe cea excepțională realizată de regizorul Răzvan Ioan Dincă pe scena Sălii Palatului. Cu toată obiectivitatea necesară și cuvenită, cuvântul excepțional își are locul aici, căci spectacolul se ridică la nivelul artistic cerut de un musical de pe Broadway ori West End. Deși nu perfectă (pentru că deja este arhi-cunoscut faptul că România stă încă foarte prost la capitolul săli de concerte/spectacole și, totodată, la sonorizare care nu de puține ori poate ruina o performanță admirabilă), această nouă montare are toate ingredientele unui succes de casă: un corp de balet care nu este numeros, dar care execută mișcările cu precizie, vervă și talent, îndrumat cu atenție la toate detaliile de Violeta Dincă; o orchestră și un cor, conduse cu măiestrie de Daniel Jinga, și care au însoțit soliștii într-un mod admirabil; și, nu în ultimul rând, distribuția care s-a ridicat la nivelul așteptărilor mele și, evident, ale întregului public.

Trebuie să recunosc că surpriza serii, pentru mine, a fost Horia Brenciu. Deși îl admir de multă vreme și îl consider unul dintre cântăreții români de vârf și un show-man remarcabil, nu știam la ce să mă aștept din punct de vedere actoricesc – cu toate că având un frate ca tenorul Marius Brenciu, care cântă pe marile scene de operă din întreaga lume, mă gândeam că e posibil să fiu plăcut surprins. Și s-a dovedit că așa a fost. Horia Brenciu este și un actor desăvârșit. Și-a asumat pe deplin rolul îngâmfatului, misoginului, dar totuși, fermecătorului profesor de fonetică Henry Higgins. Fiecare gest, fiecare cuvânt rostit și cântat aveau un gând în spatele său, privirile erau studiate cu atenție, fără a fi, însă, nenaturale. Iar relația pe care și-a construit-o cu Irina Baianț, interpreta Elizei Doolittle, s-a dezvoltat într-un crescendo așezat, dar totuși ritmat, încă de la început, trecând prin câteva momente tensionate de ceartă, executate corect, și culminând cu finalul plin de emoție. Cât despre soprana Irina Baianț, nu pot decât să reafirm ce am spus și în trecut – este o interpretă care face cinste scenei muzicale românești, cu un glas cristalin, clar, cu o tehnică foarte bine studiată și controlată. Și adaug că este și o actriță talentată care ”a trecut rampa” cu brio, transmițând publicului un sentiment foarte plăcut, mai ales datorită transformării sale fulminante, dar discrete, dintr-o simplă florăreasă într-o doamnă din înalta societate.

Alături de cei doi protagoniști, le-am aplaudat îndelung pe Anca Țurcașiu (doamna Higgins) și Ecaterina Ladin (la debut în rolul simpaticei doamne Pearce), cele două aducând nota puternică de umor, necesară oricărui musical care se respectă. De altfel, amândouă sunt actrițe de caracter, temperamente vulcanice, care reușesc de fiecare dată să smulgă hohote de râs publicului. Ionuț Radu Burlan a revenit în rolul lui Alfred P. Doolittle, tatăl-gunoier al Elizei. Deși îl mai văzusem în același rol, în montarea doamnei Alice Barb la Teatrul ”Toma Caragiu” din Ploiești, de data asta m-a convins parcă și mai mult de vocea sa bas-baritonală condusă cu grijă, dar și de talentul său clocotitor, pe care l-a scos la iveală în scenele temperamentale și pline de haz. Nota de romantism a fost adusă în scenă de Florin Budnaru, unul din cei apreciați tenori ai Teatrului Național de Operetă și Musical „Ion Dacian”. Prezența lui în rolul lui Freddy Eynsford-Hill, pețitorul Elizei, mi-a reamintit de marile spectacole din trecut de pe scena instituției amintite. Vocea sa caldă, aerul boem, totul a dat spectacolului un plus de melancolie, de nostalgie pentru vremurile de demult. Admirabil! Nu întâmplător l-am lăsat la final pe Ernest Fazekas, interpretul colonelului Pickering. După ce l-am văzut în câteva spectacole pe scena operetei bucureștene, m-am convins că este unul din atuurile instituției. Actor-cântăreț, dar și compozitor și libretist (autor a două inspirate musicaluri care, din păcate, nu beneficiază încă de montări la scară largă – ”Apocalipsa iubirii” și ”Secunda doi”), Ernest Fazekas a strălucit prin eleganță, bun-simț scenic și maturitate artistică în rolul militarului pensionat. Și nu pot să nu amintesc și faptul că el a realizat traducerea și adaptarea textului englez, făcându-l să sune normal în română (un lucru foarte greu cu o piesă ca ”Pygmalion”, în care limbajul și jocurile de cuvinte sunt personaje în sine).

Spațiul scenografic creat de Maruti Evans a dat Sălii Palatului o notă de rafinament, întâmpinându-i pe spectatori spre a-i conduce în lumea înflorată a Elizei Doolittle. Cu puține, dar impresionante elemente de decor, scenograful a redat atmosfera piețelor londoneze și a interioarelor Belle-Époque. În același timp, costumele Oanei Botez au contribuit din plin la plăcerea estetică pe care publicul a resimțit-o. Iar light-design-ul lui Daniel Klinger – atât de important într-un spectacol de asemenea anvergură – a susținut pe de-a-ntregul jocul actorilor, subliniindu-le momentele solistice. Iată de ce spun cu obiectivitate că Răzvan Ioan Dincă a știut cum să îmbine cele mai bune elemente (scenografie, costume, lumini, actori, orchestră și cor) într-un mod simplu, dar ingenios, pentru a oferi publicului o bucurie vizuală, auditivă, sentimentală și, mai ales, o lecție. O lecție de ”așa da!”. O lecție de iubire și respect față de teatru și o lecție de cum se poate face un musical de succes chiar și în România, unde școala de musical este inexistentă.

Vezi arhiva rubricii Cronica muzicală

Arhiva rubricii Cronica de teatru

”Așa da! «My Fair Lady» – o lecție de iubire, o lecție de spectacol” de Tudor Sicomaș Încă din timpul lui Shakespeare, teatrul și-a propus, și-a dorit și a reușit să devină oglinda realității și a tuturor timpurilor.

[rudyroth79]

Între 20 – 27 iunie 2018 s-a desfășurat la Constanța Festivalul Internațional de Teatru ”Miturile cetății”, aflat la a treia ediție. Festivalul a luat ființă din lăudabila inițiativă a directoarei teatrului constățean, Dana Dumitrescu, care a dorit o re-naștere a ”Serilor de teatru antic”, petrecute la țărm de mare în anul 1978, născute atunci din gândul lui Silviu Purcărete. Prin acest festival, Teatrul din Constanța ”naște tradiție”, ”depistând mituri în cetăți milenare, în contexte medievale și-n imediatul realității din vecinătate”, după cum afirmă criticul de teatru Doru Mareș, selecționer al festivalului. Au fost prezentate optsprezece spectacole, manifestații stradale, un concert-spectacol, spectacole studențești, un recital de poezie, conferințe, lansări de carte și de reviste. Pe scenele constănțene – fie la Teatrul de Stat, la Teatrul pentru Copii și Tineret, pe scena special amenajată din Piața Ovidiu, ori în fața Cazinoului aflat în paragină sau în sala ”Jean Constantin” – au fost prezente, pe lângă trupe autohtone și trei trupe din străinătate.

În debutul festivalului a evoluat Teatrul ”Toma Caragiu” din Ploiești cu spectacolul ”Zaraza” pe un scenariu original de Daniel Chirilă, în regia coregrafului Răzvan Mazilu. În atmosfera de teatru de revistă, cu ghirlande de lumini, costume cu paiete și pene și muzică din perioada interbelică, s-a derulat povestea-mit a Zarazei, femeia misterioasă în jurul căreia s-au țesut multe istorii menite să rămână pe veci ”sub pecetea tainei”. Zaraza a fost ”însoțită” de Ion Pribeagu, Jean Mascopol, Titi Botez, Zavaidoc, Silly Vasiliu, Constantin Tănase, Ionel Fernic, dar și Elena Lupescu și Carol al II-lea. Desfrâul de la Crucea de Piatră, stradă a plăcerilor deșucheate din anii ’30 – ’40 a fost asezonat cu scene homoerotice, la care, asistând, se prea poate să te simți stingherit că nu faci parte dintr-o lume de minoritari, care pătrund și dictează din ce în ce mai apăsat, la toate nivelurile societății.

”Butoiul cu pulbere” după Dejan Dukovski în regia lui Marcel Țop a venit de la Teatrul Municipal din Baia-Mare. Precum în ”Casa de pe graniță” de Sławomir Mrożek și aici regizorul deplasează povestea autorului macedonean în lumea oamenilor aprigi ai Maramureșului. Comicul din spectacolul lui Marcel Țop are gust de sânge. Limbajul neaoș, vorbirea în dialect, înjurătura ridicată la rang de artă și vorbirea vulgară, le-am remarcat atât aici, cât și în spectacolul amintit și nu cred să facă un serviciu celor două spectacole. Dimpotrivă.

Prima seară s-a încheiat în Piața Ovidiu, cu un spectacol-concert absolut special, ”Pân’ la Rai”, susținut de Adrian Naidin și invitații săi, dintre care s-a remarcat cu deosebire percuționistul constănțean Ionuț Micu.

A doua zi de festival a fost destinată teatrului-gazdă. Am putut vedea ”Dionysos” după ”Bacantele” de Euripide, în regia lui Daniele Salvo. Bacantele, transformate de zeul Dionysos în ”instrument al delirului, al senzualității, al dezorientării, al morții, al dulceții infinite, al ambiguității demonice”, după cum spunea regizorul în excelentul caiet-program, mânate de zeu (Marius Bodochi), ocupă spațiul scenic pe toată durata spectacolului. Trupurile învârtejite și cuvintele azvârlite gutural induc o teribilă stare de emoție. Grupul bacantelor acționează ca un mare tot. Fiecare dintre ele funcționează ca un fin diapazon, reverberând și transmițând corpurilor unduirea de menadă dezlănțuită, în scene de o formidabilă violență a sacrului. Este un spectacol de o emoționalitate aparte și o stranie frumusețe.

Reprezentația de seară s-a păstrat tot în zona tragediei antice: ”Antigona” după ”Oedip rege” și ”Antigona” de Sofocle, în regia lui Mc Ranin, de la Teatrul „Alexandru Davila” din Pitești. Cadrul natural splendid ales – reprezentația s-a desfășurat la Termele Romane – a propulsat povestea Antigonei cea pedepsită de Creon pentru îndrăzneala de a-i fi călcat porunca și a-și fi îngropat cum se cuvine fratele, direct în mit. E-adevărat că la acest lucru a contribuit din plin scenografia Mariei Miu, cu acele ferestre-mansarde prin care personajele apar și dispar, precum și coregrafia lui Hugo Wolff și muzica originală a lui Cătălin Crețu.

Ziua de vineri a fost dedicată unor spectacole studențești: ”Hamlet” de Shakespeare, de la Colegiul Național de Arte ”Regina Maria” din Constanța și ”Cântăreața cheală” de E. Ionesco, de la UNATC București.

Seara, Teatrul ”Regina Maria” din Oradea a încâîntat publicul cu un spectacol ce se joacă de șapte ani cu casa închisă: ”Scripcarul pe acoperiș” după povestirile lui Sholem Aleichem, în regia lui Korcsmáros György. Întâmplările din viața unui om simplu – lăptarul Tevye, interpretat cu foarte mult șarm, naturalețe și talent de Richard Balint –, sunt povestite exemplar, într-un spectacol extrem de colorat, cu multe scene de un comic spumos, dar și cu unele de un profund dramatism. Actorii cântă acompaniați live de instrumentiști aparținând comunității evreilor din Oradea și o fac foarte bine, demonstrând o disponibilitate ieșită din comun pentru musical, un gen destul de dificil, care aici funcționează de minune. În satul Anatevka, neamul ales nu vrea cu nici un chip să renunțe la tradiție, doar că modernitatea dă buzna și încurcă planurile bine așezate ale comunității. Și poate că nu e tocmai un lucru rău să rămâînem în memorie cu imaginea îngrijorată a lui Tevye, care, cu ochii ridicați spre înalt, vorbește cu El: ”Da, știu, suntem poporul ales, dar mi-aș dori, Doamne, ca din când în când, să-i mai alegi și pe alții”.

Spectacolul de seară târzie a adus pe scena din Piața Ovidiu Compania ”Premier Acte” din Lyon cu ”Omul care l-a omorât pe Don Quijote” după Cervantes, adaptarea și regia: Sarkis Tcheumlekdjian, muzica originală: Gilbert Gandil. Unică interpretă a celor trei personaje – Cervantes, Don Quijote și Sancho Panza –, actrița Deborah Lamy, prin vocea gravă și costumul sofisticat, ne-a prilejuit o călătorie imaginară, enigmatică, cu trimiteri spre teatrul ritualic oriental.

În dimineața de sâmbătă, la Muzeul de Istorie Națională și Arheologie, regizorul Alexander Hausvater ne-a condus într-un Pelerinaj prin teatru și viață pe trei continente. A fost și un prilej de lansare în limba română și germană a cărții autobiografice ”Ce dacă”. Născut în București și plecat din țară la vârsta de șapte ani, Alexander Hausvater este regizor-călător pe mai multe continente. Pentru el, teatrul adevărat este ”un templu, un loc spiritual” în care intri într-un fel și ieși transformat, tratându-l într-un cu totul alt mod pe semenul tău. ”Teatrul e peste tot, e parte din viață: facem zilnic teatru – cu mama vorbim într-un fel, la locul de muncă în alt fel”, iar spectatorul ideal de teatru ar fi acela lipsit de ”referințe culturale, care descoperă totul atunci”. Pe un astfel de spectator ”e esențial să-l introduci în teritorii necunoscute”. Regizorul și-a exprimat nedumerirea pentru faptul că în România nu se (mai) practică un teatru de amatori, dar nici nu există ”laboratoare de cercetare teatrală”. ”Azi teatrul e muribund, înafara României, moare” întrucât, spunea el ”e imposibil să faci spectacole mari, când timpul de repetiții este redus la două săptămîni, spectacolul se joacă pe un timp limitat, după care decorul se arde”. ”Viitorul în cultură – a conchis regizorul – nu este posibil fără asocierea acesteia cu întreprinzătorii”.

Seara am putut urmări un spectacol în regia și coregrafia lui Răzvan Mazilu, de astă dată realizat la Teatrul „Excelsior” din București: ”Fecioarele noastre grabnic ajutătoare” de Lee Hall, după romanul ”The Sopranos” de Alan Warner. Povestea celor șase fecioare-cântărețe, scăpate dintr-o școală catolică și intrate de-a dreptul în viața dură/tentantă este spusă-cântată-dansată într-un ritm alert, susținut, vioi. Cred că, în cazul acestei reprezentații, este legitimă o întrebare: oare de ce nu se înțelegea ce spuneau fecioarele pe scenă?

Seara târziu, în Piața Ovidiu a venit de la Teatrul Yiddishpiel din Tel Aviv, ”Cei doi Kuni Lemel” de Avram Goldfaden, părintele teatrului idiș. Adaptarea, dramatizarea și regia de Alexander Hausvater. Musical-ul din Tel Aviv a reunit teatrul clasic cu cel modern în care personajele aflate în căutarea sinelui și a dragostei pornesc într-o călătorie fantastică, asezonată cu situații comice rezultate din schimbarea identităților. Proiecțiile video și decorul ingenios au întregit mirajul creat de actorii-cântăreți, perfect antrenați.

Ziua de duminică a început cu lansarea volumelor ”Teatru” de Cătălina Florescu și ”Teatru… și nu numai” de Valentin Sgarcea, precum și a revistei ”Infinitezimal”.

După-amiaza, la Teatrul pentru Copii și Tineret a venit de la Unteatru din București ”The Sunset Limited” de Cormac McCarthy, în regia lui Andrei și Andreea Grosu. Un spectacol în două personaje, simplu, extrem de puternic, extraordinar interpretat de Richard Bovnoczki și Șerban Pavlu. Rostirea impecabilă, finețea trecerilor de la o stare la alta, problematica extrem-contemporană pot fi descrise, dar cred că e mult mai bine ca spectacolul să fie văzut și trăit cu cei doi protagoniști.

Aproape în același timp, la Catedrala Arhiepiscopală Sfinții Petru și Pavel a avut loc recitalul de poezie religioasă ”Metanie Ție, Părinte!”, susținut de Constantin Chiriac.

Spectacolul de seară, ”Balcanicele” după Jules Tasca, adaptarea, dramatizarea și regia lui Alexander Hausvater, a venit de la Teatrul ”Tony Bulandra” din Târgoviște. Dramatica poveste a femeilor musulmane din Bosnia în timpul conflictului cu Serbia se petrece într-un decor carceral cu sârmă ghimpată, grilaje din fier și proiecții video în fundal, care temperează ori amplifică tragismul istoriei de pe scenă. Este un spectacol dens, despre dictatori și alți demoni.

Pe scările din fața Cazinoului, seara târziu a fost prezentată opera-rock ”Repetiția. Alcmena, Amfitrion, Jupiter și farsele lor” după ”Amfitrion” de Plaut, al Teatrului Astragali din Lecce, Italia, adaptarea, dramatizarea și regia: Fabio Roberto Tolledi și muzica originală a lui Mauro Tre. ”Amfitrion”-ul lui Plaut este pretextul de la care pleacă această repetiție, punctată cu momente muzicale și teatrale comice, antrenante și un melanj lingvistic menit să țină trează atenția și interesul spectatorilor înfrigurați de vântul deloc prietenos al serii marine.

Luni am avut parte de un regal actoricesc: Marcel Iureș și George Mihăiță în ”Păi… despre ce vorbim noi aici, domnule?” după ”Moromeții” de Marin Preda, în regia lui Alexandru Dabija, de la Teatrul Act din București. Ilie Moromete și Cocoșilă vorbesc cu tristețe și ironie despre politică, despre familie, despre viață. Și cu o știință desăvârșită a rostirii fiecărui cuvânt și a însoțirii lui de gestul cel mai expresiv. Este fascinant modul în care cei doi protagoniști reușesc să captiveze spectatorul, să-l convingă, să-l poarte în lumea dramatică a amintirilor. La toate astea se mai adaugă o fascinantă ”ploaie de stele”, care-i transportă din real în oniric. Rezultatul este un spectacol captivant, profund, exemplar.

Trupa Teatrului Național din Cluj a fost invitată cu spectacolul-concert al Adei Milea, ”Švejk în concert” după ”Peripețiile bravului soldat Švejk” de Jaroslav Hašek. Actorii clujeni s-au bucurat de o foarte bună primire din partea publicului, prezent în număr mare în Piața Ovidiu.

Marți dimineața s-a lansat revista de teatru ”Scena.ro”. După-amiază am văzut o monodramă a Companiei de Teatru Aradi Kamaraszinhaz și Baza Teatrală Zsámbék pe un text al Alinei Nelega: ”Decalogul după Hess”, în regia lui Tapasztó Ernö și în interpretarea extraordinară a lui Harsányi Attila. Timp de o oră am putut intra în mintea lui Rudolf Hess – o rotiță importantă din angrenajul mașinăriei infernale hitleriste – ghid în călătoria fantastică fiind un actor cu o privire de vultur rău, de hienă însetată nu doar de sângele altora, ci și de acela propriu, certat cu Dumnezeu și înfrățit cu Satana. În mod normal, la aplauze, actorul iese din personaj, dar aici interpretul – semn al teribilei măcinări interioare – și-a dus mai departe haina de împrumut.

Teatrul ”Fani Tardini” din Galați a fost invitat cu spectacolul ”Uluitoarele numere de singurătate ale lui Edward Gant” de Anthony Neilson, în regia lui Dragoș Alexandru Mușoiu. Enigmaticul creator de iluzii Edward Gant își conduce trupa de actori printr-un labirintic pasaj spre o lume imaginară din care nu lipsesc episoade de umor negru, chiar de ezoterism, ca în cele din urmă să plonjeze într-un dramatism real.

Ultima zi de festival a debutat la Muzeul de Istorie cu colocviul ”100 de ani de teatru în România mare”, condus de teatrologul și eseistul Doina Modola. După o introducere în subiect făcută de Doru Mareș, Doina Modola a făcut o incursiune în trecutul teatrului din România, plecând de la momentul 1848 și chiar dinainte, amintind despre crearea Teatrelor Naționale din Iași, Craiova și București, iar mai apoi, după Primul Război Mondial, a Teatrului Național din Cluj și până în contemporaneitate. Completări la cele expuse a adus Emil Boroghină, iar subiectul incitant al discuției s-a dovedit a fi întrebarea doamnei Doina Modola: de unde lipsa spectacolelor-eveniment din ultima vreme? Intervențiile tinerilor regizori Erwin Simsensohn, Vlad Cristache, Horia Suru, Alex Mîzgăreanu și Sorin Militaru au animat discuțiile lansându-le pe un făgaș polemic.

Seara, Teatrul ”Radu Stanca” din Sibiu a prezentat ”Oidip” după ”Oedip la Colonos” și ”Oedip rege” de Sofocle, în regia lui Silviu Purcărete. Iscusit conducător de mari mase de oameni, cu un gust pictural absolut – în acest sens fiind secondat de scenograful său constant, Dragoș Buhagiar – Silviu Purcărete a creat un spectacol cu imagini care îți taie respirația. Decorul permite personajelor să străbată nu doar spații ci și timpi diferiți. Asistăm astfel la o reîntoarcere la cauza primordială a vinii tragice a eroului. Trupa de actori funcționează ca o echipă. Iar ”Oidipul” de acum m-a dus cu gândul la constănțeanul Ică Cojocaru, extraordinar interpret al vinovatului fără vină, din acel ”Oedip” petrecut pe malul laculului din Mamaia, în anii ’80…

Festivalul s-a încheiat cu ”Magic Național” al Teatrului Național din București, în regia lui Ion Caramitru. Izbutit spectacol-concert, în care s-a remarcat cu precădere recitatorul fabulos Ion Caramitru. În interpretarea lui cuvintele lui Nichita Stănescu primesc noi înțelesuri. Pe toată durata manifestării au avut loc spectacole stradale ale Companiei Famous Art.

Festivalul s-a dovedit a fi un izbutit puzzle rezultat din măiastra îmbinare dintre miturile antice și rememorările lor moderne. Interesul pentru teatru, arătat de publicul prezent în număr foarte mare seară de seară, a demonstrat faptul că acest festival e necesar, potrivit și așteptat cu nerăbdare de constănțeni.

Arhiva rubricii Cronica de teatru

”Microjurnal de festival” de Eugenia Sarvari Între 20 – 27 iunie 2018 s-a desfășurat la Constanța Festivalul Internațional de Teatru ”Miturile cetății”