#Rafinării

[romanasuloriginal]

Ploieștiul, cu istoria sa bogată, cultur... #Romania https://romanasul.ro/ploiesti-orasul-cu-multe-fete-si-povesti-nestiute/?feed_id=438&_unique_id=6552b607212c5

[inprimalinie]

SUA se ridică în apărarea rafinăriilor rusești

SUA au îndemnat Ucraina să înceteze să mai atace infrastructura energetică a Rusiei, avertizând că loviturile cu drone ar putea duce la o creștere a prețurilor globale la petrol și ar putea provoca măsuri de retorsiune, potrivit unor surse citate de Financial Times. Georgiana Arsene Avertismentele repetate ale Washingtonului au fost trimise serviciului de securitate și agenției de informații…

[cristianlisandru]

ANALIZĂ | Atacurile ucrainene cu DRONE și economia de război a Rusiei lui Putin: „Ucraina poate să deterioreze rafinăriile, dar nu ajunge în Urali și Siberia”

De la începutul anului 2024, dronele ucrainene au atacat peste cincisprezece rafinării rusești și mai multe depozite de petrol, în primul atac masiv, susținut și de succes, al vehiculelor aeriene fără pilot (UAV) ucrainene asupra infrastructurii ruse. În același timp, dronele ucrainene au lovit fabrici siderurgice importante ale Rusiei lui Vladimir Putin. Atacurile de amploare cu drone din…

[stiriarges]

Se dorește repunerea în circuit economic a terenului aferent

Se dorește repunerea în circuit economic a terenului aferent fostei rafinării Arpechim, închisă în 2011 Continue reading Se dorește repunerea în circuit economic a terenului aferent

[leontiucmarius]

Noi proteste în Franța după reforma forțată a pensiilor de către Macron. Protestatarii au blocat șoseaua de centură a Parisului

Protestatarii au blocat o autostradă principală din jurul capitalei franceze și au intensificat grevele la rafinării vineri, într-o nouă demonstrație de furie. Măsura lui Macron a declanșat proteste în întreaga țară joi seară, iar peste 300 de persoane au fost arestate la nivel național, potrivit ministrului de interne. Soumaya Gentet, în vârstă de 51 de ani, membră a sindicatului CGT de la…

[chilianflorin]

Florin Chilian - Ianuarie 2012 - Suflete de slugă!

"1. COMERȚUL ROMÂNESC ESTE CONTROLAT DE ȘAPTE ENTITĂȚI:Auchan, Carrefour, Louis Delhaize Group(Cora&Profi), SchwarzGruppe(Lidl&Kaufland), Metro AG, Coop(Selgros) şi Royal Ahold(MegaImage). Oricum am da-o, cam tot ce se vinde prin ţară trece pe la aceste mega companii. În prezent ele controlează aproape tot ceea ce mâncaţi şi beţi, detergenţii pe care-i folosiţi, dar şi o mare parte din îmbrăcămintea pe care o purtaţi, multe dintre electronicele pe care le aveţi în case s.a.m.d.Ganditi-va daca se hotarasc sa inchida , nu avem alternativa ,, FARA SIGURANTA NATIONALA “( ne dam in cap ptr un kg de zahar ). O concentrare de asemenea proporţii e greu de înţeles din perspectiva securităţii naţionale. E clar că domeniul a fost lăsat voit nereglementat pentru a le permite marilor rechini europeni să acapareze tot, lăsându-ne practic în voia vântului. Acesta este motivul pentru care comerţul autohton e sugrumat, iar grosul profitului se duce la marile lanţuri. Practici comerciale incorecte, achiziţii după bunul plac, creşterea nesustenabilă a importurilor şi multe altele sunt efectul direct al prezenţei pe piaţă a acestor veritabile lipitori către care se duc o bună parte din banii românilor. Partea proastă e că acum e atât de târziu încât nu-mi dau seama ce s-ar mai putea face. Asta pentru că, în cazul în care companiile menţionate decid să părăsească România - supărate de vreo decizie pe care-o percep negativă - pot declanşa o foamete mai ceva decât pe vremea lui Ceauşescu. 2. LAPTELE PE CARE-L BEȚI DIMINEAȚA, brânza din farfurie, iaurtul şi celelate specialităţi vă sunt oferitede doar cinci companii: Lactalis(liderul absolut al pieţei autohtone), Olympus, Danone, Friesland Campina, Hochland Romania. În afara acestora, restul fac figuraţie. Fermierii români produc anual 5 miliarde de tone de lapte, dar de procesat nu se procesează decât a patra parte. De ce, e simplu: telemeaua pe care-o mâncaţi dimineaţa se face în Polonia, caşcavalul afumat e adus din Germania s.a.m.d. Un alt domeniu în care bravul Consiliu al Concurenţei a declanşat anchete din care a rezultat că totul e OK. 3. COMBUSTIBILUL PE CARE-L FOLOSIȚI LA MAȘINĂ provine de la doar trei producători. Asta în timp ce monopolulextracţiei de petrol e deţinut de OMV. La Revoluţie, România avea zece rafinării, şi procesa aproximativ 34 milioane de tone de petrol. Nu aveam capacitatea să consumăm atâta petrol, dar planul de dezvoltare prevedea că, la un moment-dat, se va ajunge la această capacitate. Aşa că, până să ne dezvoltăm, exportam în draci în Occident carburant rafinat aici. Acum am mai rămas cu doar trei rafinării, iar necesarul de combustibil îl importăm. Am ajuns mai rău decât iranienii din vremea lui Ceauşescu: ei ne dădeau ţiţei contra tractoare, ciment s.a.m.d. Noi acum pompăm petrolul autohton până la rafinăria OMV dinViena pentru a importa produse petroliere finite. Asta în timp cerafinăriile noastre au fost date la fier vechi. 4. GAZUL CU CARE VĂ ÎNCĂLZIȚI e furnizat de Romgaz(slavă Domnului, încă aparţinând statului) şi de omniprezentul OMV. În afara lor mai sunt doar ruşii prin cozile de topor de prin Elveţia. 5. GRÂUL ROMÂNESC este colectat şi depozitat de o mână de companii care, după dorinţă, pot creşte sau scădea preţul fără nicio problemă. Ei controlează exportul şi tot ei fac falsele importuri. Variaţia preţului pâinii de la raft ar trebui să vă pună pe gânduri, dar întrucât ei sunt invizibili, de-aceea vi se pare că toată creşterea e un blestem. Poate o fi, dar unul fabricat cu atenţie. 6. BĂNCILE ȘI BANII VOȘTRI. Ştiaţi că sunteţi obligaţi ca orice tranzacţie de peste 5000 EUR s-o faceţi prin intermediul băncilor? Probabil nu vi se pare exagerat, doar salariul/pensia vi le încasaţi aproape obligatoriu prin intermediul băncii şi tot acolo vă păstraţi banii. Aşa e că nu e nimic în neregulă? Oare? V-aţi gândit totuşi că avem de-a face cu un cartel format din câteva bănci şi că pe această piaţă statul mai are undeva sub 5%? Că aceste „plăţi obligatorii” vin la pachet cu tributul obligatoriu pe care trebuie să-l plătiţi băncilor sub forma diverselor comisioane? Nu-i totuşi ciudat că banul, un monopol al statului, devine prin această cartelizare o chestiune strict privată şi controlată din afara ţării? Probabil acum înţelegeţi de ce Guvernatorele e atât de scump la vedere şi alege să ignore audierile solicitate de comisiile parlamentare. Sunt doar câteva exemple pe care vi le-am dat şi care ar trebui să vă tragă un semnal de alarmă. În realitate, „libertatea” economică pe care-am sperat-o nu s-a dovedit a fi decât o mutare a proprietăţii de stat în portofoliul unor entităţi private străine care mimează concurenţa. Şi dacă statul mai avea milă în ceea ce priveşte preţurile, privaţii optimizează în draci profiturile, făcându-vă să scoateţi cât mai mulţi bani din buzunare. De asemenea, cei care-au acaparat economia produc daune iremediabile ţării întrucât, în locul producţiei interne preferă importurile, destabilizând astfel şi contul curent, dar şi piaţa forţei de muncă. Atunci când vă întrebaţi de ce ne-a plecat din ţară atâta amar deforţă de muncă, uitaţi-vă cu atenţie spre cei cărora le-am amanetat economia. De asemenea, dacă vă îngrijorează creşterea gradului de îndatorare al ţării, daţi un ochi în farfurie şi conştientizaţi că eticheta frumos colorată şi otrăvurile dichisite le luaţi din import, alimentând astfel deficitul de cont curent şi, automat, influenţând gradul de îndatorare. Şi nu doar propria sănătate o distrugeţi consumând fake-urile acelea penibile, ci şi sănătatea economică a ţării. Realitatea e că suntem captivi, iar libertatea ne-am vândut-o pe nimic atunci când urlam că ne-am luat-o înapoi. N-am luat de fapt nimic altceva în afara iluziilor!” (dacă autorul își va revendica analiza, îi voi menționa aici numele și alte detalii despre experiența ce i-a permis această analiză corectă și oportună, alături de un “BRAVO PENTRU ATITUDINE ȘI CURAJ!”👏🤝Florin Chilian - Ianuarie 2012 - Suflete de slugă! https://youtu.be/zoCM0C7dlqQ

[saintelegembisericaluidumnezeu]

Capitolul 42

Nu știu dacă oamenii au văzut vreo schimbare în cuvântarea de astăzi. Unii oameni poate că au văzut puțin, însă nu îndrăznesc să spună cu siguranță. Poate că alții nu au perceput nimic. De ce există o așa mare diferență între a douăsprezecea și a cincisprezecea zi a lunii? V-ați gândit la aceasta? Care este părerea voastră? Ați înțeles ceva din toate cuvântările lui Dumnezeu? Care a fost lucrarea principală făcută între a doua zi a lunii aprilie și a cincisprezecea zi a lunii mai? De ce astăzi oamenii sunt lipsiți de cunoaștere, la fel de dezorientați ca și cum ar fi fost loviți peste cap cu un ciomag? De ce nu există astăzi rubrici intitulate „Scandaluri ale poporului Împărăției”? Pe data de doi și patru aprilie, Dumnezeu nu a lămurit starea omului; tot astfel, în cele câteva zile după ziua de astăzi, El nu a lămurit starea poporului – de ce oare? Există cu siguranță o enigmă în privința aceasta – de ce a fost o întoarcere de 180 de grade? Să vorbim puțin mai întâi despre motivul pentru care a vorbit Dumnezeu astfel. 

Să ne uităm la primele cuvinte ale lui Dumnezeu, în care El nu a pierdut timpul în a spune „De îndată ce începe lucrarea nouă.” Fraza îți oferă prima sugestie că lucrarea lui Dumnezeu a intrat într-un nou început, că El a început din nou o lucrare nouă. Aceasta arată că mustrarea se apropie de sfârșit; se poate spune că s-a intrat deja în culmea mustrării și astfel oamenii trebuie să profite cât mai mult de timpul lor pentru a finaliza lucrarea acestei epoci a mustrării, pentru a evita să rămână în urmă sau să-și piardă cumpătul. Aceasta este toată lucrarea omului și ea presupune ca omul să facă tot ce-i stă în putință să coopereze. Când mustrarea este înlăturată în întregime, Dumnezeu începe să se angajeze în următoarea parte a lucrării Sale, pentru că Dumnezeu spune: „[…] Eu am continuat să-Mi îndeplinesc lucrarea printre oameni […]. În acest moment, inima Mea este plină de o mare încântare, pentru că am câștigat o parte din oameni, și astfel „afacerea” Mea nu mai este în criză, nu mai reprezintă cuvinte goale”. În timpurile trecute, oamenii au văzut voia stăruitoare a lui Dumnezeu în cuvintele Sale – nu există nicio minciună în aceasta – și astăzi Dumnezeu Își face lucrarea cu o viteză mai mare. Pentru om, acest lucru nu pare să se potrivească în totalitate cu cerințele lui Dumnezeu – însă pentru Dumnezeu, lucrarea Sa s-a terminat deja. Fiindcă gândurile oamenilor sunt prea întortocheate, modul în care privesc ei lucrurile este deseori prea complicat. Deoarece oamenii sunt prea exigenți cu oamenii, însă Dumnezeu nu cere așa mult de la om, aceasta arată cât de mare este discrepanța între Dumnezeu și om. Concepțiile oamenilor sunt date pe față în tot ceea ce face Dumnezeu. Nu este faptul că Dumnezeu face cereri mari de la oameni și oamenii sunt incapabili să le realizeze, ci că oamenii fac cereri mari lui Dumnezeu și Dumnezeu nu este în stare să le îndeplinească. Deoarece, după tratament, există sechele în omenirea care a fost stricată de Satana timp de câteva mii de ani, oamenii au făcut întotdeauna astfel de cereri „înalte” lui Dumnezeu și nu sunt câtuși de puțin îngăduitori, profund temători că Dumnezeu nu este mulțumit. Astfel, în multe lucruri, când oamenii nu se ridică la înălțimea sarcinii, aceștia rabdă mustrare de sine și suportă consecințele propriilor acțiuni și aceasta este o suferință absolută. Din greutățile suferite de oameni, peste 99% sunt disprețuite de Dumnezeu. Să spunem lucrurilor pe nume, nimeni nu a suferit cu adevărat pentru Dumnezeu. Ei toți suportă consecințele propriilor acțiuni – și această etapă a mustrării, desigur, nu este o excepție, ea este un pahar amar urzit de om pe care el îl ridică pentru a-l bea. Deoarece Dumnezeu nu a dezvăluit scopul inițial al mustrării Lui, deși există o parte din oameni care sunt blestemați, aceasta nu reprezintă mustrare. O parte din oameni sunt binecuvântați, însă aceasta nu înseamnă că ei vor fi binecuvântați în viitor. Oamenilor li se pare că Dumnezeu este un Dumnezeu care nu-Și ține cuvântul. Nu te îngrijora. Aceștia ar putea exagera, dar nu fi negativist; ceea ce vorbesc Eu are o oarecare legătură cu suferința omului, dar cred că trebuie să construiești o relație bună cu Dumnezeu. Ar trebui să-I dai mai multe „daruri”, care-L vor face în mod sigur fericit. Am încredere că Dumnezeu îi iubește pe cei care-I dau „daruri”. Ce spui, sunt corecte aceste cuvinte?

Până acum, cât de multe din perspectivele voastre le-ați pus la o parte? Lucrarea lui Dumnezeu se va termina în curând – așa că trebuie să fi pus la o parte mai mult sau mai puțin toate perspectivele voastre, da? Puteți să vă verificați la fel de bine: întotdeauna vă place să vă ridicați sus, sunând din propriul vostru corn și etalându-vă – ce este aceasta? Astăzi Eu încă nu știu care sunt perspectivele oamenilor. Dacă oamenii chiar trăiesc înghițiți de marea suferinței, când trăiesc în mijlocul rafinării greutăților sau sub amenințarea diferitelor instrumente de tortură sau trăiesc în momentul respingerii de către toți oamenii, privesc în sus la cer și oftează adânc, în gândurile lor în astfel de momente ei ar putea, probabil, să-și pună la o parte perspectivele. Acest lucru se datorează faptului că oamenii caută Shangri-La (paradisul pe pământ, n.t.) în mijlocul deznădejdii și nimeni, în circumstanțe confortabile, nu și-a abandonat vreodată urmărirea unui vis frumos. Ar putea fi ceva nerealist, dar aș vrea ca acest lucru să nu fie în inimile oamenilor. Încă vă mai doriți să fiți răpiți în viață? Încă doriți să vă schimbați forma în trup? Nu știu dacă sunteți de aceeași părere, dar Eu am simțit întotdeauna că acest lucru nu este realist – astfel de gânduri par prea extravagante. Oamenii spun lucruri de genul: Pune la o parte perspectivele tale, fii mai realist. Tu ceri ca oamenii să se lipsească de gândurile de a fi binecuvântați – dar tu? Tu negi ideile oamenilor de a fi binecuvântați și tu însuți cauți binecuvântări? Nu permiți altora să primească binecuvântări însă tu te gândești la ele în secret – ce te face aceasta? Un escroc! Nu este acuzată conștiința ta când acționezi astfel? În inima ta, nu te simți îndatorat? Nu ești tu un șarlatan? Tu scoți la lumină cuvintele din inimile altora, dar nu spui nimic despre cele din propria ta inimă – ești un gunoi fără valoare! Mă întreb ce gândiți în inimile voastre când vorbiți – nu ați putea fi mustrați de Duhul Sfânt? Nu vă tulbură acest lucru demnitatea? Chiar nu știți ce este bine pentru voi! Se pare că sunteți toți la fel ca Dl Nanguo – sunteți impostori. Nu e de mirare că Dumnezeu a pus „să se dedice” din „ei toți sunt dispuși «să se dedice»” între ghilimele. Dumnezeu cunoaște omul ca dosul mâinii Sale și indiferent cât de vicleană este înșelăciunea omului – chiar dacă nu se dă de gol prin nimic, fața nu i se înroșește, inima nu-i bate cu putere – ochii lui Dumnezeu sunt strălucitori, astfel că omul a avut întotdeauna probleme să scape de privirea lui Dumnezeu. Este ca și cum Dumnezeu are viziune cu raze X și poate vedea organele interne ale omului, ca și cum poate vedea ce grupă sanguină au fără analiză. Așa este înțelepciunea lui Dumnezeu și aceasta nu poate fi imitată de om. După cum spune Dumnezeu: „De ce am făcut atât de multă lucrare și, totuși, nu există nicio dovadă a acesteia în oameni? Nu am depus efort suficient?” Colaborarea omului cu Dumnezeu este prea deficitară, și se poate spune că există prea multe lucruri negative în om și rareori au oamenii pozitivism, doar ocazional au puțin, dar este prea întinat. Aceasta arată cât de mult Îl iubesc oamenii pe Dumnezeu; este ca și cum ar exista doar a o suta parte dintr-un milion de iubire pentru Dumnezeu în inimile lor, din care 50% este încă pătată, motiv pentru care Dumnezeu spune că nu câștigă nicio dovadă în om. Tocmai din cauza neascultării omului, tonul cuvântărilor lui Dumnezeu este așa de împietrit și insensibil. Deși Dumnezeu nu vorbește despre vremurile trecute cu omul, oamenii vor întotdeauna să se lase în voia amintirilor, pentru a se etala înaintea lui Dumnezeu și ei vor să vorbească întotdeauna despre vremurile trecute – totuși Dumnezeu nu a tratat niciodată trecutul omului ca ziua de azi; în schimb, El abordează oamenii de astăzi folosind ziua de azi. Aceasta este atitudinea lui Dumnezeu, și în aceasta, Dumnezeu a spus aceste cuvinte în mod clar, pentru a împiedica oamenii să spună în viitor că Dumnezeu este prea lipsit de rațiune, pentru că Dumnezeu nu face lucruri lipsite de scrupule, ci spune oamenilor despre faptele adevărate, ca nu cumva oamenii să nu poată sta neclintiți – căci omul, la urma urmei, este slab. După ce ați auzit aceste cuvinte, ce ziceți: sunteți dispuși să ascultați și să vă supuneți și să nu vă mai gândiți la acest lucru?

Cele de mai sus sunt pe lângă subiect, nu contează dacă se discută sau nu. Sper că nu faceți excepție, pentru că Dumnezeu face această lucrare a cuvintelor și Lui Îi place să vorbească despre tot ce este sub soare. Dar sper totuși că le citiți și nu ignorați aceste cuvinte, în regulă? Ați face asta? Tocmai s-a spus că în cuvintele de astăzi Dumnezeu a dezvăluit informații noi: metoda prin care Dumnezeu lucrează este pe cale să se schimbe. Ca atare, ar fi mai bine să ne concentrăm asupra acestui subiect fierbinte. Se poate spune că toate cuvântările de astăzi profețesc chestiuni viitoare, ele se referă la Dumnezeu care face planuri pentru următoarea etapă a lucrării Sale. Dumnezeu Și-a terminat în mare lucrarea cu oamenii bisericii, după care va folosi furia pentru a Se înfățișa înaintea tuturor oamenilor. După cum spune Dumnezeu: „Voi face ca oamenii de pe pământ să recunoască faptele Mele, și înaintea «scaunului de judecată» vor fi dovedite faptele Mele, astfel încât acestea să fie recunoscute printre oamenii de pe pământ, care vor ceda.” Ați văzut ceva în aceste cuvinte? În aceasta este rezumatul părții viitoare a lucrării lui Dumnezeu. Mai întâi, Dumnezeu va face ca toți câinii de pază care exercită puterea politică să fie convinși în mod sincer și să se retragă de pe scena istoriei, ca să nu mai lupte niciodată pentru statut sau schemă și intrigă. Această lucrare trebuie îndeplinită prin stârnirea diferitelor dezastre pe pământ de către Dumnezeu. Însă Dumnezeu nu Se va arăta; pentru că, în acest moment, națiunea marelui balaur roșu va fi încă o țară a murdăriei, Dumnezeu nu Se va arăta, ci pur și simplu va ieși la iveală prin mustrare. Aceasta este firea dreaptă a lui Dumnezeu și nimeni nu îi poate scăpa. În acest timp, tot ce locuiește în națiunea marelui balaur roșu va suferi nenorocire, care în mod natural include și împărăția de pe pământ (biserica). Acesta este momentul în care ies la lumină faptele, și astfel toți oamenii experimentează acest lucru, și nimeni nu poate scăpa. Acest lucru a fost predestinat de Dumnezeu. Tocmai din cauza acestei etape a lucrării Dumnezeu spune: „Acum este timpul să realizez planuri mari”. Deoarece, în viitor, nu va exista nicio biserică pe pământ și din cauza sosirii catastrofei, oamenii nu se pot gândi la nimic altceva și le este dificil să se bucure de Dumnezeu în mijlocul catastrofei; astfel, oamenilor li se cere să-L iubească pe Dumnezeu cu toată inima lor în timpul acestei perioade minunate, astfel încât să nu rateze șansa. Când acest fapt trece, Dumnezeu l-a învins cu desăvârșire pe marele balaur roșu și, astfel, lucrarea mărturiei poporului lui Dumnezeu a ajuns la sfârșit; după aceea Dumnezeu va începe următoarea etapă a lucrării, pustiind țara marelui balaur roșu și în cele din urmă răstignind oamenii din tot universul cu capul în jos pe cruce, după care El va anihila întreaga omenire – acestea sunt etapele viitoare ale lucrării lui Dumnezeu. Astfel, ar trebui să încercați să-L iubiți pe Dumnezeu în acest mediu pașnic. În viitor nu veți mai avea oportunități să-L iubiți pe Dumnezeu, pentru că oamenii au doar oportunitatea să-L iubească pe Dumnezeu în trup; când trăiesc în altă lume, nimeni nu va vorbi despre a-L iubi pe Dumnezeu. Nu este aceasta responsabilitatea unei ființe create? Și cum ar trebui să-L iubiți pe Dumnezeu în zilele vieții voastre? Te-ai gândit vreodată la aceasta? Aștepți până când vei muri ca să-L iubești pe Dumnezeu? Nu sunt acestea vorbe goale? Astăzi, de ce nu urmărești să-L iubești pe Dumnezeu? Poate fi iubirea de Dumnezeu, în timp ce ești ocupat, iubirea adevărată pentru Dumnezeu? Motivul pentru care se spune că această etapă a lucrării lui Dumnezeu se va termina în curând este pentru că Dumnezeu are deja mărturie înaintea lui Satana; astfel, nu este nevoie ca omul să facă ceva, omului i se cere doar să urmărească să-L iubească pe Dumnezeu în anii în care trăiește – aceasta este cheia. Fiindcă cerințele lui Dumnezeu nu sunt mari și, mai mult, fiindcă există o neliniște arzătoare în inima Lui, El a dezvăluit un rezumat al următoarei etape a lucrării înainte ca această etapă a lucrării să se termine, ceea ce arată în mod clar cât timp mai este; dacă Dumnezeu nu ar fi nerăbdător în inima Lui, ar spune El oare aceste cuvinte așa devreme? Pentru că timpul este scurt lucrează Dumnezeu în acest fel. Este de dorit să-L puteți iubi pe Dumnezeu cu toată inima, cu toată mintea și cu toată puterea voastră, la fel cum vă prețuiți viața. Nu este aceasta o viață de mare însemnătate? Unde altfel ați putea găsi semnificația vieții? Nu ai umbla astfel atât de orbește? Ești dispus să-L iubești pe Dumnezeu? Este demn Dumnezeu de dragostea omului? Sunt vrednici oamenii de adorarea omului? Deci, ce ar trebui să faci? Iubește-L pe Dumnezeu cu îndrăzneală, fără rezerve și vezi ce îți va face Dumnezeu. Vezi dacă te va ucide. În concluzie, sarcina de a-L iubi pe Dumnezeu este mai importantă decât a copia și a scrie lucruri pentru Dumnezeu. Ar trebui să pui pe primul loc ceea ce este cel mai important, astfel încât viața ta să aibă mai multă semnificație și să fie plină de fericire și apoi ar trebui să aștepți „sentința” lui Dumnezeu pentru tine. Mă întreb dacă planul tău va include a-L iubi pe Dumnezeu – aș vrea ca planurile fiecăruia să devină ceea ce este finalizat de Dumnezeu și să devină realitate.

Sursa: Biserica lui Dumnezeu Atotputernic

[cercetandbisericaluidumnezeu]

Cei ce vor fi desăvârșiți trebuie să treacă prin rafinare

Ce cauți acum? Ceea ce ar trebui să urmărești este dacă ești capabil să exprimi faptele lui Dumnezeu, dacă poți deveni o exprimare și o manifestare a lui Dumnezeu și dacă ești pregătit să fii folosit de El. Câtă lucrare a făcut Dumnezeu cu adevărat în tine? Cât de mult ai văzut, cât de mult ai atins? Cât de mult ai experimentat și ai gustat? Fie că te-a testat Dumnezeu, te-a tratat sau te-a disciplinat – indiferent de ce, acțiunile și lucrarea Lui au fost îndeplinite asupra ta, dar ca un credincios în Dumnezeu, ca cineva care este dispus să urmărească să fie desăvârșit de El, ești în stare să exprimi acțiunile lui Dumnezeu prin experiența ta practică? Îl poți trăi pe Dumnezeu prin aceasta? Ești tu capabil să te îngrijești de alții prin experiența ta practică și să te sacrifici de dragul lucrării lui Dumnezeu? Pentru a da mărturie despre acțiunile lui Dumnezeu, trebuie să poți exprima care sunt acțiunile Sale și acest lucru se face prin experiența, cunoștințele și suferințele pe care le-ai îndurat. Ești cineva care mărturisește faptele lui Dumnezeu? Ai această aspirație? Dacă ești în stare să mărturisești numele Lui și, chiar și mai mult, acțiunile Lui, precum și să trăiești imaginea pe care El o cere de la oamenii Săi, atunci ești un martor al lui Dumnezeu. Cum dai mărturie pentru Dumnezeu de fapt? Căutând și având dorința de a-L trăi pe Dumnezeu, exprimând acțiunile lui Dumnezeu prin cuvintele tale, permițând oamenilor să știe și să vadă faptele Sale – dacă vei căuta cu adevărat toate acestea, Dumnezeu te va desăvârși. Dacă tot ceea ce cauți este să fii desăvârșit de Dumnezeu și să fii binecuvântat la final, atunci perspectiva credinței tale în Dumnezeu nu este pură. Ar trebui să urmărești cum să vezi faptele lui Dumnezeu în viața reală, cum să-L mulțumești atunci când El îți dezvăluie voința Lui, căutând cum să dai mărturie de minunăția și înțelepciunea Lui și cum să demonstrezi disciplina și tratarea Lui asupra ta. Toate acestea sunt lucruri pe care ar trebui să încerci să le pricepi acum. Dacă iubirea ta pentru Dumnezeu este numai pentru a împărtăși în slava lui Dumnezeu după ce El te va desăvârși, este încă inadecvată și nu poate să îndeplinească cerințele lui Dumnezeu. Trebuie să poți da mărturie despre acțiunile lui Dumnezeu, să-I satisfaci cerințele și să experimentezi lucrarea pe care a făcut-o asupra oamenilor într-un mod practic. Fie că este vorba de durere, lacrimi sau tristețe, trebuie să le experimentezi pe toate în practică. Acesta este totul ca să poți fi un martor al lui Dumnezeu. Sub ce stăpânire anume suferi și cauți desăvârșirea acum? Este pentru a fi martor pentru Dumnezeu? Este pentru binecuvântările trupului sau pentru perspectivele viitoare? Toate intențiile, motivațiile și obiectivele personale pe care trebuie să le urmărești trebuie să fie corectate și nu pot fi călăuzite de voința ta. Dacă o persoană caută desăvârșirea ca să primească binecuvântări și să domnească în putere, în timp ce alta urmărește desăvârșirea pentru a-L mulțumi pe Dumnezeu, pentru a fi cu adevărat un martor al faptelor lui Dumnezeu, pe care dintre cele două căi de urmat le-ai alege? Dacă o alegi pe prima, atunci ești încă prea departe de standardele lui Dumnezeu. Am spus mai înainte să las acțiunile Mele să fie cunoscute în întregul Univers și că voi domni ca Rege în Univers. Pe de altă parte, lucrul care v-a fost încredințat este acela de a merge să dați mărturie pentru faptele lui Dumnezeu, nu de a fi regi și de a vă arăta întregului Univers. Lasă întregul cosmos să fie umplut cu faptele lui Dumnezeu. Lasă-i pe toți să le vadă și să le recunoască. Acest lucru este spus despre Dumnezeu Însuși și ceea ce oamenii ar trebui să facă este să dea mărturie lui Dumnezeu. Cât de mult din Dumnezeu cunoști acum? Cât de mult poți să mărturisești din Dumnezeu? Care este scopul desăvârșirii omului de către Dumnezeu? Odată ce înțelegi voia lui Dumnezeu, cum ar trebui să arăți considerație față de voința Lui? Dacă ești dispus să fii desăvârșit și să dai mărturie pentru faptele lui Dumnezeu prin ceea ce trăiești, dacă ai această motivație\forță motrice, atunci nimic nu este prea dificil. Ceea ce oamenii au nevoie acum este încredere. Dacă ai această motivație\forță motrice, atunci este ușor să renunți la orice negativism, pasivitate, lene și noțiuni ale trupului, filosofii ale vieții, fire rebelă, emoții și așa mai departe.

În timpul încercărilor este normal ca oamenii să fie slabi sau negativiști în interiorul lor sau să nu aibă claritate cu privire la voința lui Dumnezeu sau la calea lor de a practica. Dar, în orice caz, trebuie să ai credință în lucrarea lui Dumnezeu și să nu-L lepezi pe Dumnezeu, precum Iov. Deși Iov a fost slab și a blestemat ziua nașterii sale, el nu a negat că toate lucrurile din viața umană au fost dăruite de Iahve și că Iahve este și Cel care ia totul înapoi. Indiferent de modul în care a fost încercat, el și-a păstrat această credință. Indiferent de felul de rafinare pe care o suferi în experiențele tale din cuvintele lui Dumnezeu, Dumnezeu cere credința omenirii. În acest fel, ceea ce este desăvârșit sunt credința și aspirațiile oamenilor. Când nu poți să atingi sau să vezi, sunt acestea circumstanțele în care este nevoie de credința ta. Credința oamenilor este necesară atunci când ceva nu poate fi văzut cu ochiul liber, iar credința ta este necesară atunci când nu poți renunța la noțiunile proprii. Când nu îți este clară lucrarea lui Dumnezeu, ceea ce se cere este credința ta și faptul că vei lua o poziție fermă și vei mărturisi ferm. Când Iov a ajuns la acest punct, Dumnezeu i S-a arătat și i-a vorbit. Adică, numai prin credința ta vei putea să-L vezi pe Dumnezeu și, când ai credință, Dumnezeu te va desăvârși. Fără credință, El nu poate face asta. Dumnezeu îți va dărui orice speri să câștigi. Dacă nu ai credință, nu poți fi desăvârșit și nu vei putea vedea acțiunile lui Dumnezeu, cu atât mai mult nu vei putea vedea omnipotența Sa. Când ai credință și poți atinge acțiunile Sale prin experiența ta practică, Dumnezeu ți Se va arăta și te va lumina și te va călăuzi din interior. Fără această credință, Dumnezeu nu va putea face acest lucru. Dacă ți-ai pierdut speranța în Dumnezeu, cum vei putea să-L experimentezi? Prin urmare, numai când ai credință și nu ai îndoieli față de Dumnezeu, numai când ai credință adevărată în El, indiferent de ceea ce face, El te va lumina și ilumina în experiențele tale și numai atunci vei putea vedea acțiunile Sale. Toate aceste lucruri sunt realizate prin credință, iar credința este dobândită numai prin rafinare – credința nu se poate dezvolta în absența rafinării. La ce se referă credința? Credința este convingerea autentică și inima sinceră pe care oamenii ar trebui să le aibă atunci când nu pot vedea sau atinge ceva, când lucrarea lui Dumnezeu nu este în conformitate cu noțiunile umane, atunci când este dincolo de puterea omului de a o atinge. Aceasta este credința despre care vorbesc. Oamenii au nevoie de credință în vremuri de restriște și rafinare, și împreună cu credința vine rafinarea. Acestea sunt inextricabile. Indiferent de modul în care lucrează Dumnezeu sau în ce fel de mediu te afli, vei putea să urmărești viața, să cauți să ai lucrarea lui Dumnezeu îndeplinită în tine și să cauți adevărul. Vei avea o înțelegere a acțiunilor lui Dumnezeu și vei putea să acționezi conform adevărului. Aceasta este credința ta autentică, iar acest lucru arată că nu ți-ai pierdut speranța în Dumnezeu. Vei urmări în continuare adevărul în rafinare, vei fi în stare să Îl iubești cu adevărat pe Dumnezeu și nu vei dezvolta îndoieli cu privire la El. Indiferent ce face El, vei practica în continuare adevărul pentru a-L mulțumi, și vei fi capabil să cauți profund voința Lui și să fii atent la voia Lui. Doar aceasta este credința adevărată în Dumnezeu. Înainte, când Dumnezeu a spus că vei domni ca rege, L-ai iubit și când ți S-a arătat în mod deschis, L-ai urmărit. Dar acum Dumnezeu este ascuns, nu-L poți vedea și necazurile au venit peste tine. În acest moment, îți pierzi speranța în Dumnezeu? Deci trebuie să cauți mereu viața și să cauți să împlinești voia lui Dumnezeu. Aceasta se numește credință autentică și este cea mai reală și mai frumoasă formă de iubire.

Înainte oamenii obișnuiau să-și ia toate hotărârile în fața lui Dumnezeu și să spună: „Nu contează cine nu-L iubește pe Dumnezeu, eu trebuie să-L iubesc.” Dar acum ești confruntat cu rafinarea. Nu este în conformitate cu noțiunile tale, așa că îți pierzi credința în Dumnezeu. Este aceasta iubire adevărată? Ai citit de mai multe ori despre faptele lui Iov – ai uitat de ele? Adevărata iubire poate lua formă decât din credință. Dezvolți dragoste adevărată pentru Dumnezeu prin rafinările tale, în experiențele tale reale ești atent la voința lui Dumnezeu prin credința ta și prin credință te lepezi de propriul tău trup și cauți viața – asta ar trebui să facă oamenii. Dacă faci acest lucru vei putea vedea acțiunile lui Dumnezeu, dar dacă nu ai credință, nu Îi vei putea experimenta lucrarea. Dacă vrei să fii folosit și desăvârșit de Dumnezeu, trebuie să te afli în posesia tuturor acestor lucruri: voință de a suferi, credință, rezistență, ascultare, precum și capacitatea de a experimenta lucrarea lui Dumnezeu, de a înțelege voia Lui și de a fi atent la suferința Lui. Desăvârșirea unei persoane nu este ușoară și fiecare rafinare pe care o experimentezi necesită credința și dragostea ta. Dacă vrei să fii desăvârșit de Dumnezeu, nu este suficient să ieși pe străzi și nu este suficient nici să te consumi pentru Dumnezeu. Trebuie să ai multe lucruri pentru a putea deveni cineva care este desăvârșit de Dumnezeu. Când te confrunți cu suferințele, trebuie să fii în stare să nu iei în considerare trupul și să nu te plângi împotriva lui Dumnezeu. Când Dumnezeu Se ascunde de tine, trebuie să fii în stare să ai credința să-L urmezi, să îți păstrezi dragostea anterioară, fără să îi permiți să se clatine sau să dispară. Indiferent ce face Dumnezeu, trebuie să te supui planului Său și să fii mai dispus să îți blestemi propriul trup decât să te plângi împotriva Lui. Când te confrunți cu încercări, trebuie să Îl mulțumești pe Dumnezeu în ciuda oricărei reticențe de a te despărți de ceva ce-ți place sau de plânsul amar. Doar aceasta poate fi numită iubire adevărată și credință. Indiferent de statura ta reală, trebuie să ai mai întâi voința de a suferi atât greutăți, cât și credință adevărată și trebuie să ai voința de a-ți lepăda trupul. Ar trebui să fii dispus să suferi personal greutăți și să suferi pierderi ale intereselor tale personale pentru a realiza voia lui Dumnezeu. De asemenea, trebuie să ai regret în inimă că nu ai fost în stare să-L mulțumești pe Dumnezeu în trecut și să poți regreta acum. Nici unul dintre acestea nu poate lipsi și Dumnezeu te va desăvârși prin aceste lucruri. Dacă nu îndeplinești aceste condiții, nu poți fi desăvârșit.

Acum oamenii au văzut cu toții că cineva care îi slujește lui Dumnezeu nu numai că ar trebui să știe să sufere de dragul Lui, ci, și mai mult, că ar trebui să înțeleagă că credința în Dumnezeu este de dragul căutării de a-L iubi. Dumnezeu nu te folosește doar pentru a te rafina sau pentru a te face să suferi, ci pentru a te face să cunoști acțiunile Sale, pentru a afla adevărata semnificație a vieții umane și mai ales pentru a ști că a-L sluji pe Dumnezeu nu este o sarcină ușoară. Experimentarea lui Dumnezeu nu înseamnă a te bucura de har, ci înseamnă mai degrabă a suferi din cauza iubirii tale pentru El. Din moment ce te bucuri de harul lui Dumnezeu trebuie să te bucuri și de mustrarea Lui – trebuie să experimentezi toate aceste lucruri. Poți să afli în tine luminarea lui Dumnezeu și, de asemenea, poți să-L experimentezi pe El când se ocupă de tine și de judecata Lui. În acest fel, experimentezi toate aspectele. Dumnezeu te-a judecat și El a făcut și lucrarea de mustrare asupra ta. Cuvântul lui Dumnezeu te-a tratat, dar te-a și luminat, te-a iluminat. Când vrei să fugi, mâna lui Dumnezeu încă te ține. Toată această lucrare este să îți arate că totul ce îl privește pe om este la mila lui Dumnezeu. Poți crede că credința în Dumnezeu este despre suferință, sau despre a face multe lucruri pentru El, sau pentru pacea trupului tău, sau pentru ca totul să îți meargă bine, pentru ca totul să fie confortabil, dar niciunul dintre acestea nu sunt scopuri pe care oamenii ar trebui să le aibă pentru a crede în Dumnezeu. Dacă asta crezi, atunci perspectiva ta este incorectă și pur și simplu nu poți fi desăvârșit. Acțiunile lui Dumnezeu, firea dreaptă a lui Dumnezeu, înțelepciunea Lui, cuvintele Lui, minunăția și nepătrunderea Lui sunt toate lucruri pe care oamenii ar trebui să le înțeleagă. Folosește această înțelegere pentru a scăpa de cererile personale, precum și de speranțele și noțiunile individuale din inima ta. Numai prin eliminarea acestora poți îndeplini condițiile cerute de Dumnezeu. Numai prin aceasta poți avea viață și-L poți mulțumi pe Dumnezeu. Credința în Dumnezeu este de dragul de a-L mulțumi și de a trăi firea pe care El o cere, astfel încât acțiunile și gloria Sa să se poată manifesta prin acest grup de oameni nevrednici. Aceasta este perspectiva corectă pentru a crede în Dumnezeu și, de asemenea, scopul pe care ar trebui să-l cauți. Ar trebui să ai punctul de vedere corect de a crede în Dumnezeu și ar trebui să cauți să obții cuvintele lui Dumnezeu. Trebuie să mănânci și să bei cuvintele lui Dumnezeu și să poți trăi adevărul și, mai ales, să vezi faptele Lui practice, să vezi faptele Lui minunate din tot universul, precum și lucrarea practică pe care El o face în trup. Prin experiențele lor reale, oamenii pot aprecia exact modul în care Dumnezeu face lucrarea Sa asupra lor și care este voința Lui este față de ei. Toate acestea sunt pentru a elimina firea lor satanică coruptă. Scapă-te de ce e necurat și nedrept în interiorul tău, îndepărtează de la tine intențiile greșite și poți dezvolta credința adevărată în Dumnezeu. Doar având credință adevărată Îl poți iubi cu adevărat pe Dumnezeu. Poți să-L iubești pe Dumnezeu cu adevărat doar pe fundamentul credinței tale în El. Poți atinge iubirea față de Dumnezeu fără să crezi în El? De vreme ce crezi în Dumnezeu nu poți fi încurcat în privința asta. Unii oameni devin plini de vigoare imediat ce văd că credința în Dumnezeu le va aduce binecuvântări, dar își vor pierde toată energia de îndată ce vor vedea că trebuie să suporte rafinarea. Este oare aceasta credință în Dumnezeu? În cele din urmă, credința în Dumnezeu se referă la ascultarea completă și totală înaintea Lui. Tu crezi în Dumnezeu, dar încă ai pretenții de la El, ai multe noțiuni religioase la care nu poți renunța, interese personale pe care nu le poți pierde și cauți încă binecuvântări ale trupului și dorești ca Dumnezeu să îți salveze trupul, să îți salveze sufletul – toate acestea sunt expresii ale unor oameni cu perspectivă greșită. Chiar dacă oamenii cu convingeri religioase au credință în Dumnezeu, ei nu caută schimbarea firii, nu caută cunoașterea lui Dumnezeu și caută numai interesele trupului lor. Mulți dintre voi au credințe care aparțin categoriei convingerilor religioase. Aceasta nu este credința adevărată în Dumnezeu. Pentru a crede în Dumnezeu, oamenii trebuie să posede o inimă care să sufere pentru El și să aibă voința de a renunța la sine. Dacă nu întrunesc aceste două condiții, nu se consideră ca având credință în Dumnezeu și nu vor putea să își schimbe firea. Numai oamenii care urmăresc adevărul în mod sincer, care urmăresc cunoașterea lui Dumnezeu și urmăresc viața sunt cei care cred cu adevărat în Dumnezeu.

Când vin încercările peste tine, cum vei integra lucrarea lui Dumnezeu pentru a le face față? Vei fi negativ sau vei înțelege rafinarea omenirii de către Dumnezeu dintr-o perspectivă pozitivă? Ce vei câștiga prin rafinările tale? Va crește dragostea ta pentru Dumnezeu? Când ești supus rafinării, vei putea să integrezi încercările lui Iov și să tratezi cu seriozitate lucrarea lui Dumnezeu în tine? Vei putea vedea cum Dumnezeu testează omenirea prin încercările lui Iov? Ce fel de inspirație îți pot aduce încercările lui Iov? Vei fi dispus să mărturisești ferm pentru Dumnezeu în mijlocul rafinărilor tale sau vei vrea să îți satisfaci trupul într-un mediu confortabil? Care este cu adevărat perspectiva ta asupra credinței în Dumnezeu? Este cu adevărat pentru El, și nu pentru trup? Ai de fapt o țintă în căutarea ta? Ești dispus să treci prin rafinări pentru a fi desăvârșit de Dumnezeu sau ai fi mai degrabă pedepsit și blestemat de Dumnezeu? Cum vezi cu adevărat chestiunea de a aduce mărturie pentru Dumnezeu? Ce ar trebui să facă oamenii în anumite medii pentru a fi cu adevărat martori ai lui Dumnezeu? De vreme ce Dumnezeu cel concret a arătat în tine atât de multă muncă reală, de ce ai întotdeauna gândul de a pleca? Este credința ta în Dumnezeu pentru Dumnezeu? Pentru majoritatea dintre voi, este pentru planuri individuale și pentru urmărirea beneficiilor personale. Foarte puțini oameni cred în Dumnezeu pentru Dumnezeu – nu este aceasta răzvrătire?

Lucrarea de rafinare este în primul rând pentru a desăvârși credința oamenilor și, în cele din urmă, pentru a ajunge la o stare în care dorești să pleci, dar nu poți, unde unii oameni sunt lipsiți de o fărâmă de speranță, dar încă mai au credință, în care oamenii nu mai au speranță în viitorul lor propriu, și numai în acest moment rafinarea lui Dumnezeu se va încheia. Omenirea încă nu a ajuns în stadiul de a se situa între viață și moarte – nu a gustat moartea, deci rafinarea nu este la sfârșit. Chiar și cei care au fost în etapa făcătorilor de servicii nu au fost rafinați complet, dar Iov a fost, fără să se bazeze pe nimic. Oamenii trebuie să fie supuși rafinărilor până în punctul în care nu mai au nicio speranță și nimic pe care să se bazeze – numai atunci sunt cu adevărat rafinați. În timpul în care făceai servicii, inima ta era întotdeauna liniștită în fața lui Dumnezeu. Indiferent ce făcea El și indiferent de voia Lui pentru tine, tu ascultai mereu de aranjamentele Lui și la sfârșitul drumului ai înțeles totul. Trăirea încercărilor lui Iov este și trăirea încercărilor lui Petru. Când Iov a fost testat, a mărturisit ferm și, în cele din urmă, Iahve i S-a descoperit. Numai după ce a mărturisit ferm a fost demn să vadă fața lui Dumnezeu. De ce se spune: „Mă ascund de țara spurcăciunii, dar Mă arăt în Împărăția sfântă”? Asta înseamnă că numai atunci când ești sfânt și ești martor poți avea demnitatea de a vedea fața lui Dumnezeu. Dacă nu poți mărturisi ferm pentru El, nu ai demnitatea de a-I vedea fața. Dacă te retragi sau te plângi împotriva lui Dumnezeu în fața rafinărilor, fără a mărturisi ferm pentru El și fiind de râsul Satanei, nu vei câștiga arătarea lui Dumnezeu. Dacă ești ca Iov, care, în mijlocul încercărilor, și-a blestemat trupul și nu s-a plâns împotriva lui Dumnezeu și a fost capabil să-și disprețuiască trupul fără să se plângă sau să păcătuiască prin cuvintele sale, asta înseamnă a mărturisi ferm. Când te supui rafinării într-o oarecare măsură și poți fi totuși ca Iov, absolut ascultător în fața lui Dumnezeu și fără alte cerințe de la El sau noțiuni ale tale, atunci Dumnezeu ți Se va arăta. Acum Dumnezeu nu ți Se arată pentru că ai atât de multe noțiuni proprii, prejudecăți personale, gânduri egoiste, cerințe individuale și interese trupești, și nu ești vrednic de a-I vedea fața. Dacă Îl vezi pe Dumnezeu, Îl vei măsura prin propriile tale concepții – atunci tu ești cel care Îl pironește pe cruce. Dacă asupra ta vor veni multe lucruri care nu sunt în concordanță cu noțiunile tale, dar ești capabil să le lași la o parte și să cunoști acțiunile lui Dumnezeu de la aceste lucruri, iar în mijlocul rafinărilor să îți dezvălui inima ta de dragoste pentru Dumnezeu, asta înseamnă a mărturisi ferm. Dacă locuința ta este liniștită, te bucuri de conforturi ale trupului, nimeni nu te persecută, iar frații și surorile tale din biserică te ascultă, poți să îți arăți inima de dragoste pentru Dumnezeu? Te poate asta rafina? Numai prin rafinare dragostea ta pentru Dumnezeu poate fi arătată și numai prin lucruri care nu sunt în concordanță cu concepțiile tale poți fi desăvârșit. Prin numeroase lucruri negative, prin multe adversități te desăvârșește Dumnezeu. Prin multele acțiuni și acuzații ale lui Satana și expresia lui în multe persoane îți permite Dumnezeu să dobândești cunoștințe, desăvârșindu-te astfel.

Dacă atingi acțiunile lui Dumnezeu în experiența ta reală, El ți Se va arăta, te va lumina și te va îndruma din interior. Dacă nu ești în stare să asculți de cuvintele Sale, El nu va putea să facă acest lucru. Dacă îți lipsește credința, dacă ți-ai pierdut speranța în Dumnezeu, cum vei experimenta? Dacă ai credință adevărată în El și ești fără îndoieli, dacă îți deschizi inima față de El, El te va desăvârși. El te va lumina în experiența ta practică și în viața ta. În viața practică a oamenilor, ei au multe dificultăți personale și, pe deasupra, nu pot vedea în mod clar amploarea lucrării lui Dumnezeu, deci aceasta necesită credință. Credința vine numai prin rafinări – nu se poate dezvolta fără a fi rafinată. Dacă ai noțiuni la care nu poți renunța și dacă dezvolți îndoieli în privința lui Dumnezeu, vei fi cufundat în rafinări și, în aceste momente, ceea ce ai cel mai mult nevoie este credință.

Multele tale experiențe de eșec, de slăbiciune și de momente de negativism se poate spune că sunt încercările lui Dumnezeu pentru tine. Acest lucru se datorează faptului că totul vine de la Dumnezeu, toate lucrurile și evenimentele sunt în mâinile Sale. Fie că eșuezi, fie că ești slab și că te poticnești, totul se bazează pe Dumnezeu și este în puterea Sa. Din partea lui Dumnezeu, aceasta este o încercare pentru tine și, dacă nu poți recunoaște acest lucru, va deveni ispită. Există două tipuri de stări pe care oamenii trebuie să le recunoască: una vine de la Duhul Sfânt, iar cealaltă probabil provine de la Satana. O stare este că Duhul Sfânt te luminează și îți permite să te cunoști, să te disprețuiești și să ai regrete și să poți avea o iubire adevărată față de Dumnezeu, să te hotărăști să Îl mulţumeşti. Cealaltă stare este că tu te cunoști, dar ești pesimist și slab. Se poate spune că aceasta este rafinarea lui Dumnezeu. S-ar putea spune, de asemenea, că este ispita Satanei. Dacă recunoști că aceasta este forma prin care Dumnezeu te mântuiește și că acum Îi ești incredibil de dator și dacă de acum înainte încerci să-L răsplătești și să nu mai cazi în așa depravare, dacă depui efortul de a mânca și de a bea cuvintele Lui, și dacă te consideri întotdeauna deficient și ai o inimă plină de dor, atunci aceasta este încercarea lui Dumnezeu. După ce suferința s-a încheiat, iar tu mergi în continuare înainte, Dumnezeu încă te va conduce, te va ilumina, te va lumina și te va hrăni. Dar dacă nu o recunoști și ești negativist, pur și simplu abandonându-te disperării, dacă crezi în acest fel, atunci ispita lui Satana a venit peste tine. Când Iov a suferit încercări, Dumnezeu și Satana au pariat unul cu celălalt și Dumnezeu l-a lăsat pe Satana să-l facă să sufere pe Iov, să-l testeze. Chiar dacă Dumnezeu era cel care îl testa pe Iov, de fapt cel care a venit peste el a fost Satana. Din punctul de vedere al Satanei, acesta îl ispitea pe Iov, dar Iov era de partea lui Dumnezeu și, dacă nu ar fi fost așa, ar fi căzut în ispită. De îndată ce oamenii cad în ispită, ei se află în pericol. A suferi rafinarea poate fi spus că este o încercare de la Dumnezeu, dar, dacă nu ești într-o stare bună, se poate spune că este ispită din partea lui Satana. Dacă viziunea nu-ți este clară, Satana te va acuza și te va deruta. Înainte de a-ți da seama, vei cădea în ispită.

Dacă nu experimentezi lucrarea lui Dumnezeu, nu vei putea niciodată să fii desăvârșit. În experiența ta trebuie să intri și în detaliile mici – cum îți dezvolți noțiunile și atât de multe motive? Ce fel de practici adecvate ai pentru acestea? Dacă poți să experimentezi lucrarea lui Dumnezeu, aceasta înseamnă că ai statură. Dacă doar pare să ai vigoare, aceasta nu este cu adevărat statură și nu vei putea, sub nicio formă, să iei poziție. Doar atunci când sunteți în stare să experimentați și să vă gândiți la lucrarea lui Dumnezeu în orice moment, în orice loc, sunteți capabili să părăsiți păstorul, să trăiți independent, bazându-vă pe Dumnezeu și să puteți vedea acțiunile concrete ale lui Dumnezeu, numai atunci voința lui Dumnezeu se va fi realizat. În momentul de față, majoritatea oamenilor nu știu cum să o experimenteze. Când întâlnesc o problemă, ei nu știu cum să o rezolve, ei nu pot experimenta lucrarea lui Dumnezeu și nu pot duce o viață spirituală. Trebuie să iei cuvintele lui Dumnezeu și să lucrezi în viața ta concretă.

Uneori El îți dă un anumit tip de sentiment – îți pierzi bucuria interioară, pierzi prezența lui Dumnezeu și ești în întuneric. Acesta este un fel de rafinare. Ori de câte ori faci ceva, merge prost sau te lovești de un zid. Aceasta este disciplina lui Dumnezeu. Poate că faci ceva și nu ai niciun sentiment deosebit în legătură cu acest lucru, iar nici alții nu știu, dar Dumnezeu știe. El nu te va abandona, și El te va disciplina. Lucrarea Duhului Sfânt este foarte detaliată. El observă foarte atent fiecare cuvânt și acțiune ale oamenilor, fiecare act și mișcare, fiecare gând și idee, astfel încât oamenii să poată dobândi conștiința interioară a acestor lucruri. Faci ceva o dată și merge prost, o faci din nou și tot așa și vei ajunge treptat să înțelegi lucrarea Duhului Sfânt. După multe dăți în care ești disciplinat vei ști ce să faci pentru a fi în conformitate cu voia lui Dumnezeu și ce nu este în conformitate cu voia Lui. În final, vei avea răspunsuri precise la îndrumarea Duhului Sfânt din interiorul tău. Uneori vei fi rebel și vei fi mustrat de Dumnezeu din interior. Toate acestea provin din disciplina lui Dumnezeu. Dacă nu-L prețuiești pe Dumnezeu, dacă Îi desconsideri lucrarea, El nu te va lua în seamă. Cu cât Îl iei mai în serios pe Dumnezeu, cu atât mai mult te va lumina. Chiar acum, există unii oameni în biserică care au o credință neclară și confuză și fac multe lucruri neadecvate fără disciplină, astfel încât lucrarea Duhului Sfânt nu poate fi văzută clar în ei. Unii oameni se luptă, câștigă bani și conduc afaceri fără nicio disciplină și acest tip de persoană este în pericol și mai mare. Nu numai că ei nu au lucrarea Duhului Sfânt în prezent, dar în viitor vor fi greu de desăvârșit. Există mulți oameni în care lucrarea Duhului Sfânt nu poate fi văzută, în care nu poate fi văzută disciplina lui Dumnezeu. Ei sunt cei care nu au claritate asupra voinței lui Dumnezeu și nu Îi cunosc lucrarea. Celor care pot sta în picioare în mijlocul rafinărilor, care Îl urmează pe Dumnezeu indiferent de ceea ce face și cel puțin reușesc să nu plece sau care obțin 0,1% din ceea ce a obținut Petru, le merge bine, dar nu au nicio valoare pentru a fi utilizați. Mulți oameni înțeleg lucrurile repede, au dragoste adevărată pentru Dumnezeu și pot depăși nivelul lui Petru. Dumnezeu face astfel de lucrare și acest tip de persoană poate să câștige disciplina Lui și luminarea și să arunce rapid tot ce nu este în conformitate cu voința lui Dumnezeu. Acest tip de persoană este ca aurul – doar acest tip de persoană este cu adevărat valoroasă! Dacă Dumnezeu a făcut multe feluri de lucrări, dar ești tot precum nisipul, ca o piatră, atunci ești lipsit de valoare!

Lucrarea lui Dumnezeu în țara marelui balaur roșu este minunată și de nepătruns. El va elimina unii oameni pentru că în biserică există tot felul de oameni – sunt cei care cheltuiesc banii bisericii, cei care îi înșală pe alții și mai mult. Dacă nu cunoști clar lucrarea lui Dumnezeu, vei fi negativist; aceasta pentru că lucrarea lui Dumnezeu poate fi văzută doar într-o minoritate de oameni. În acel moment va deveni clar cine Îl iubește cu adevărat pe Dumnezeu și cine nu. Cei care Îl iubesc cu adevărat pe Dumnezeu au lucrarea Duhului Sfânt, cei care nu Îl iubesc cu adevărat vor fi revelați prin lucrarea Lui rând pe rând. Ei vor deveni obiectul eliminării. Acești oameni vor fi dezvăluiți pe parcursul lucrării de cucerire – ei nu au nicio valoare pentru a fi desăvârșiți. Iar cei care au fost desăvârșiți au fost câștigați de Dumnezeu în întregime și sunt capabili să-L iubească pe Dumnezeu ca Petru. Cei care au fost cuceriți nu au o dragoste spontană, ci doar dragoste pasivă și sunt forțați să-L iubească pe Dumnezeu. Iubirea spontană se dezvoltă prin înțelegere dobândită prin experiența practică. Această dragoste ocupă inima unei persoane și o face devotată în mod voluntar lui Dumnezeu; Cuvintele lui Dumnezeu devin temelia ei și este capabilă să sufere pentru Dumnezeu. Desigur, acestea sunt lucruri posedate de cineva care a fost desăvârșit de Dumnezeu. Dacă vrei doar să fii cucerit, atunci nu poți fi mărturie pentru Dumnezeu; dacă Dumnezeu doar Își atinge scopul Său de mântuire prin cucerirea oamenilor, atunci pasul făcătorilor de servicii ar fi adecvat. Cu toate acestea, cucerirea oamenilor nu este scopul final al lui Dumnezeu – scopul Lui final este acela de a desăvârși oamenii. Deci, mai degrabă decât să spui că această etapă este lucrarea de cucerire, spune că este lucrarea de desăvârșire și eliminare. Unii oameni nu au fost cuceriți pe deplin, iar în timpul cuceririi lor, un grup de oameni vor fi desăvârșiți. Aceste două lucrări se desfășoară la unison. Oamenii nu au plecat de-a lungul unei perioade atât de lungi de lucru; acest fapt arată că scopul cuceririi a fost atins – acesta este o realitate a faptului de a fi cucerit. Rafinările nu există de dragul de a fi cuceriți, ci pentru a fi desăvârșiți. Fără rafinări, oamenii nu ar putea fi desăvârșiți. Așadar, rafinările sunt atât de valoroase! Astăzi, un grup de oameni se desăvârșește, un grup de oameni este câștigat. Cele zece binecuvântări menționate anterior au fost toate destinate tuturor celor care au fost desăvârșiți. Tot ce ține de schimbarea imaginii lor pe pământ este destinat celor care au fost desăvârșiți. Cei care nu au fost desăvârșiți nu pot realiza acest lucru.

Sursa: Biserica lui Dumnezeu Atotputernic

[stireazileiuk]

Multe rafinării europene sunt construite pentru ţiţeiul rusesc. Cele mai vulnerabile sunt în Polonia, Germania, Cehia, Austria, Ungaria şi Slovacia

[borisharea]

ULTIMA ORĂ | Cerul orașului Odesa este acoperit de fum negru. Războiul e mai aproape de hotarul Republicii Moldova

ULTIMA ORĂ | Cerul orașului Odesa este acoperit de fum negru. Războiul e mai aproape de hotarul Republicii Moldova

Imagini surprinse din Odesa arată nori de fum care se ridică și inundă cerul în urma bombardamentelor rusești asupra unei rafinării de la marginea orașului. Mai multe rachete ruse au lovit portul ucrainean Nikolaev (Mikolaiv) de la Marea Neagră, a declarat duminică un consilier al Ministerului de Interne de la Kiev, Anton Gheraşcenko, transmite Reuters. Oficialul ucrainean a postat pe social…

[laudeluidumnezeucelatotputer]

Cuvântul lui Dumnezeu „Doar prin experimentarea încercărilor dureroase poți cunoaște frumusețea lui Dumnezeuˮ

Cât de mult Îl iubești pe Dumnezeu astăzi? Și cât de mult știi din tot ceea ce Dumnezeu a făcut în tine? Acestea sunt lucrurile pe care ar trebui să le înveți. Când Dumnezeu ajunge pe pământ, tot ceea ce El a făcut în om și l-a lăsat pe om să vadă este astfel încât omul să-L iubească și să-L cunoască cu adevărat. Faptul că omul e capabil să sufere pentru Dumnezeu și a reușit să ajungă atât de departe este, pe de-o parte, datorită dragostei lui Dumnezeu și, pe de altă parte, datorită mântuirii lui Dumnezeu; mai mult, este datorită judecății și lucrării de mustrare pe care Dumnezeu a îndeplinit-o în om. Dacă sunteți fără judecata, mustrarea și încercările lui Dumnezeu și dacă Dumnezeu nu v-a făcut să suferiți, atunci, să fim cinstiți, voi nu-L iubiți cu adevărat pe Dumnezeu. Cu cât este mai mare lucrarea lui Dumnezeu în om și cu cât este mai mare suferința omului, cu atât este mai evident cât de importantă este lucrarea lui Dumnezeu și cu atât mai mult inima omului este capabilă să-L iubească cu adevărat pe Dumnezeu. Cum înveți cum să-L iubești pe Dumnezeu? Fără chin și rafinare, fără încercări dureroase – și dacă, în plus, tot ceea ce Dumnezeu i-a dat omului era har, iubire și milă – ai fi tu capabil să atingi punctul în care Îl iubești cu adevărat pe Dumnezeu? Pe de o parte, în timpul încercărilor de la Dumnezeu, omul ajunge să-și cunoască lipsurile și să vadă că este neînsemnat, vrednic de dispreț și umil, că nu are nimic și nu este nimic; pe de altă parte, în timpul încercărilor Sale, Dumnezeu creează medii diferite pentru om, care fac omul mai capabil să experimenteze frumusețea lui Dumnezeu. Deși durerea este mare și, uneori, insurmontabilă – ajungând chiar la nivelul suferinței devastatoare – după ce a experimentat-o, omul vede cât de încântătoare este lucrarea lui Dumnezeu în el și numai pe această fundație se naște în om dragostea adevărată pentru Dumnezeu. Astăzi omul vede că, doar cu harul, dragostea și mila lui Dumnezeu, el este incapabil să se cunoască cu adevărat pe sine însuși și e cu atât mai puțin capabil să cunoască esența omului. Doar prin rafinarea și, deopotrivă, judecata lui Dumnezeu și în timpul procesului de rafinare omul poate să-și cunoască lipsurile și să știe că nu are nimic. Astfel, dragostea omului față de Dumnezeu este construită pe fundația rafinării și judecății lui Dumnezeu. Dacă doar te bucuri de harul lui Dumnezeu, având o viață de familie liniștită sau binecuvântări materiale, atunci nu L-ai câștigat pe Dumnezeu, iar credința ta în Dumnezeu nu poate fi considerată de succes. Dumnezeu a desfășurat deja o fază a lucrării harului în trup și a revărsat deja binecuvântări materiale asupra omului, dar omul nu poate fi desăvârșit numai cu har, dragoste și îndurare. În experiențele sale, omul întâlnește o parte din dragostea lui Dumnezeu și vede dragostea și mila lui Dumnezeu, însă, după ce a experimentat pentru o perioadă, el vede că harul lui Dumnezeu și dragostea și mila Lui sunt incapabile de a-l desăvârși pe om, incapabile de a dezvălui ceea ce e corupt în om și incapabile de a-l scăpa pe om de firea sa coruptă sau a-i desăvârși dragostea și credința. Lucrarea harului lui Dumnezeu a fost lucrarea unei perioade, iar omul nu se poate baza pe faptul de a se bucura de harul lui Dumnezeu pentru a-L cunoaște pe Dumnezeu.

Prin ce mijloace este împlinită desăvârșirea omului de către Dumnezeu? Este îndeplinită prin intermediul firii drepte a lui Dumnezeu. Firea Lui cuprinde în primul rând dreptate, mânie, măreție, judecată și blestem, iar El îl desăvârșește pe om în primul rând prin intermediul judecății Sale. Unii oameni nu înțeleg și întreabă de ce Dumnezeu este capabil să desăvârșească omul doar prin judecată și blestem. Ei spun: „Dacă Dumnezeu ar blestema omul, omul nu ar muri? Dacă Dumnezeu l-ar judeca, nu ar fi omul condamnat? Atunci cum mai poate el să fie desăvârșit?” Astfel sunt cuvintele oamenilor care nu cunosc lucrarea lui Dumnezeu. Ceea ce blestemă Dumnezeu este neascultarea omului, iar ceea ce El judecă sunt păcatele omului. Deși vorbește cu asprime și fără încetare, dezvăluind tot ce este în om și dezvăluind prin aceste cuvinte severe ceea ce e esențial în om, totuși, printr-o astfel de judecată, El dă omului o cunoaștere profundă a esenței trupului și, astfel, omul se supune înaintea lui Dumnezeu. Trupul omului este al păcatului și al Satanei, este neascultător și este obiectul mustrării lui Dumnezeu. Astfel, pentru a-i permite omului să se cunoască pe sine, cuvintele judecății lui Dumnezeu trebuie să se abată asupra lui și trebuie să fie folosite toate felurile de rafinare; doar atunci lucrarea lui Dumnezeu poate fi eficientă.

Din cuvintele rostite de Dumnezeu, se poate vedea că El a condamnat deja trupul omului. Nu sunt aceste cuvinte, atunci, cuvinte de blestemare? Cuvintele rostite de Dumnezeu dezvăluie caracterul adevărat al omului și, printr-o astfel de revelație, el este judecat, iar când vede că este incapabil să împlinească voia lui Dumnezeu, simte mâhnire și remușcare înăuntrul său, simte că este atât de îndatorat față de Dumnezeu și nu poate împlini voia lui Dumnezeu. Există momente când Duhul Sfânt te disciplinează din interior, iar această disciplinare vine de la judecata lui Dumnezeu; există momente când Dumnezeu îți face reproșuri și Își ascunde chipul de tine, când nu-ți dă nicio atenție și nu lucrează în tine, mustrându-te fără o vorbă pentru a te rafina. Lucrarea lui Dumnezeu în om este în primul rând pentru a face clară firea Sa dreaptă. Ce mărturie este omul în cele din urmă pentru Dumnezeu? Omul mărturisește că Dumnezeu este Dumnezeul drept, că firea Lui este dreptate, mânie, mustrare și judecată; omul mărturisește pentru firea dreaptă a lui Dumnezeu. Dumnezeu Își folosește judecata pentru a-l desăvârși pe om, El l-a iubit pe om și l-a mântuit – dar cât de multe există în dragostea Lui? Există judecată, măreție, mânie și blestem. Deși Dumnezeu a blestemat omul în trecut, El nu l-a aruncat complet în groapa fără fund, ci a folosit acele mijloace pentru a rafina credința omului; El nu l-a omorât pe om, ci a acționat pentru a-l desăvârși. Esența trupului este aceea a Satanei – Dumnezeu a spus asta perfect corect – dar faptele îndeplinite de Dumnezeu nu sunt săvârșite conform cuvintelor Sale. El te blestemă pentru ca tu să poți să-L iubești și să poți cunoaște esența trupului; El te mustră pentru ca tu să poți fi trezit, pentru a-ți permite să cunoști lipsurile din tine și să cunoști nevrednicia completă a omului. Astfel, blestemele lui Dumnezeu, judecata Lui și măreția și mânia Lui – toate sunt pentru a-l desăvârși pe om. Tot ceea ce face Dumnezeu astăzi și firea dreaptă pe care El o face clară în voi – totul este pentru a-l desăvârși pe om. Astfel este dragostea lui Dumnezeu.

În noțiunile tradiționale ale omului, el crede că dragostea lui Dumnezeu este harul, mila și compasiunea Lui față de slăbiciunea omului. Deși aceste lucruri sunt și ele dragostea lui Dumnezeu, sunt prea unilaterale și nu sunt mijloacele principale prin care Dumnezeu desăvârșește omul. Unii oameni încep să creadă în Dumnezeu din cauza bolii. Această boală este harul lui Dumnezeu pentru tine; fără ea, nu ai crede în Dumnezeu și, dacă nu ai fi crezut în Dumnezeu, atunci nu ai fi ajuns atât de departe – și, astfel, chiar acest har este dragostea lui Dumnezeu. În timpul credinței în Isus, oamenii au făcut multe lucruri neplăcute lui Dumnezeu pentru că ei nu au înțeles adevărul, totuși Dumnezeu are dragoste și milă și l-a adus pe om atât de departe și, cu toate că omul nu înțelege nimic, Dumnezeu tot îi permite să-L urmeze și, mai mult, El l-a condus pe om până astăzi. Nu este aceasta dragostea lui Dumnezeu? Ceea ce se manifestă în firea lui Dumnezeu este dragostea lui Dumnezeu – asta e absolut corect! Când construirea bisericii a ajuns la apogeu, Dumnezeu a făcut pasul lucrării făcătorilor de servicii și l-a aruncat pe om în groapa fără fund. Cuvintele din vremea făcătorilor de servicii au fost toate blesteme: blestemele trupului tău, blestemele firii tale satanice corupte și blestemele lucrurilor despre tine care nu mulțumesc voia lui Dumnezeu. Lucrarea făcută de Dumnezeu în acel pas s-a manifestat ca măreție, după care, la scurt timp, Dumnezeu a îndeplinit pasul lucrării de mustrare și acolo a venit încercarea morții. În astfel de lucrare, omul a văzut mânia, măreția, judecata și mustrarea lui Dumnezeu, dar el a văzut și harul lui Dumnezeu și dragostea și mila Lui. Tot ceea ce a făcut Dumnezeu și tot ceea ce s-a manifestat ca fire a Lui era dragostea lui Dumnezeu pentru om, și tot ceea ce a făcut Dumnezeu a putut să satisfacă nevoile omului. El a făcut-o pentru a desăvârși omul și l-a furnizat pe om în conformitate cu statura sa. Dacă Dumnezeu nu ar fi făcut asta, omul ar fi incapabil să vină înaintea lui Dumnezeu și nu ar avea nicio cale de a cunoaște adevăratul chip al lui Dumnezeu. De pe vremea când omul a început să creadă în Dumnezeu până astăzi, Dumnezeu l-a aprovizionat treptat pe om în conformitate cu statura lui, astfel încât, lăuntric, omul a ajuns treptat să-L cunoască. Doar ajungând până astăzi, omul realizează cât de minunată este judecata lui Dumnezeu. Pasul lucrării făcătorilor de servicii a fost prima incidență a lucrării de blestemare de la momentul creației până astăzi. Omul a fost blestemat în groapa fără fund. Dacă Dumnezeu nu ar fi făcut asta, astăzi omul nu ar avea o adevărată cunoaștere a lui Dumnezeu; doar prin blestemul lui Dumnezeu omul a întâlnit oficial firea Lui. Omul a fost dezvăluit prin încercarea făcătorilor de servicii. El a văzut că loialitatea omului era inacceptabilă, că statura lui era prea mică, că era incapabil să mulțumească voia lui Dumnezeu și că pretențiile lui de a-L mulțumi pe Dumnezeu în orice moment nu erau nimic altceva decât cuvinte. Deși Dumnezeu l-a blestemat pe om în pasul lucrării făcătorilor de servicii, privind acum în urmă, acel pas al lucrării lui Dumnezeu a fost minunat: a adus un important punct de cotitură pentru om și a provocat o mare schimbare în firea vieții sale. Înainte de vremea făcătorilor de servicii, omul nu a înțeles nimic despre căutarea vieții, despre ce înseamnă să crezi în Dumnezeu sau despre înțelepciunea lucrării lui Dumnezeu, și nici nu a înțeles că lucrarea lui Dumnezeu poate testa omul. Din timpul făcătorilor de servicii până în ziua de astăzi, omul vede cât de extraordinară este lucrarea lui Dumnezeu – e de neînțeles pentru om. Omul nu e în stare să-și imagineze cum lucrează Dumnezeu folosindu-și creierul și vede, de asemenea, cât de mică este statura lui și că prea mult în legătură cu el este neascultător. Când Dumnezeu l-a blestemat pe om, a fost pentru a obține un efect, El nu l-a trimis pe om la moarte. Deși El a blestemat omul, a făcut aceasta prin cuvinte, iar blestemele Lui nu s-au abătut de fapt asupra omului, căci ceea ce Dumnezeu a blestemat era neascultarea omului, iar astfel, și cuvintele blestemelor Lui erau rostite ca să-l desăvârșească pe om. Fie că Dumnezeu judecă omul, fie că îl blestemă, ambele îl fac pe om desăvârșit: ambele sunt făcute pentru a desăvârși ceea ce este impur în om. Prin aceste mijloace, omul este rafinat, iar ceea ce lipsește în om este desăvârșit prin cuvintele și lucrarea Lui. Fiecare pas al lucrării lui Dumnezeu – fie că sunt cuvinte dure ori judecată sau mustrare – îl face pe om desăvârșit și este absolut potrivit. Niciodată de-a lungul veacurilor Dumnezeu nu a făcut lucrare ca aceasta; astăzi, El lucrează în voi astfel încât să-I apreciați înțelepciunea. Deși ați îndurat ceva suferință în voi, inimile voastre se simt statornice și în pace; este o binecuvântare pentru voi să vă puteți bucura de această etapă a lucrării lui Dumnezeu. Indiferent de ceea ce sunteți capabili să dobândiți în viitor, tot ceea ce vedeți astăzi în voi din lucrarea lui Dumnezeu este dragoste. Dacă omul nu experimentează judecata și rafinarea lui Dumnezeu, acțiunile și ardoarea lui vor rămâne întotdeauna la un nivel de suprafață, iar firea lui va rămâne întotdeauna neschimbată. Înseamnă aceasta că ați fost câștigați de Dumnezeu? Astăzi, deși există încă multă aroganță și îngâmfare în om, firea omului este mult mai stabilă decât înainte. Dumnezeu Se ocupă de tine pentru a te mântui și, deși ai putea simți o oarecare durere la acel moment, va veni ziua când se produce o schimbare în firea ta. În acel moment, te vei uita înapoi și vei vedea cât de înțeleaptă este lucrarea lui Dumnezeu și, în acel moment, vei putea înțelege cu adevărat voia lui Dumnezeu. Astăzi, există unii oameni care spun că înțeleg voia lui Dumnezeu, dar nu este niciunul prea realist. De fapt ei spun falsități, pentru că, în prezent, încă au nevoie să înțeleagă dacă voia lui Dumnezeu este de a mântui omul sau de a-l blestema. Poate că acum nu reușești să vezi asta clar, dar va veni ziua când vei vedea că a sosit ziua adorării lui Dumnezeu și vei vedea cât de semnificativ este să-L iubești pe Dumnezeu, astfel încât vei ajunge să cunoști viața omenească, iar trupul tău va trăi în lumea iubirii de Dumnezeu, astfel că sufletul tău va fi eliberat, viața ta va fi plină de bucurie și tu vei fi mereu aproape de Dumnezeu și vei privi mereu la El. În acel moment, vei cunoaște cu adevărat cât de valoroasă este lucrarea lui Dumnezeu astăzi.

Astăzi, majoritatea oamenilor nu au această cunoaștere. Ei cred că suferința este fără valoare, ei sunt lepădați de lume, viața lor de familie este tulburată, ei nu sunt îndrăgiți de către Dumnezeu, iar perspectivele lor sunt sumbre. Suferința unor oameni ajunge la extrem, iar gândurile lor se îndreaptă spre moarte. Aceasta nu este dragoste adevărată pentru Dumnezeu; astfel de oameni sunt lași, nu au perseverență, sunt slabi și neputincioși! Dumnezeu este nerăbdător ca omul să-L iubească, dar cu cât omul Îl iubește mai mult, cu atât este mai mare suferința omului și, cu cât omul Îl iubește mai mult, cu atât sunt mai mari încercările omului. Dacă Îl iubești, atunci tot felul de suferințe se vor abate asupra ta – iar dacă nu, atunci poate că totul va merge ca pe roate pentru tine și totul va fi pașnic în jurul tău. Când Îl iubești pe Dumnezeu, vei simți că multe lucruri din jurul tău sunt insurmontabile și, pentru că statura ta este prea mică, vei fi rafinat; în plus, vei fi incapabil de a-L mulțumi pe Dumnezeu și vei simți întotdeauna că voia lui Dumnezeu este prea exigentă, că este de neatins de către om. Din cauza tuturor acestor lucruri, vei fi rafinat – pentru că există multă slăbiciune în tine și multe lucruri care nu pot împlini voia lui Dumnezeu, tu vei fi rafinat în interior. Totuși, trebuie să vedeți clar că purificarea este realizată doar prin rafinare. Astfel, în timpul acestor zile de pe urmă, voi trebuie să fiți mărturie lui Dumnezeu. Indiferent cât de mare este suferința voastră, ar trebui să mergeți chiar până la capăt și, chiar și la ultima suflare, tot trebuie să fiți credincioși lui Dumnezeu și la mila lui Dumnezeu; numai asta înseamnă a-L iubi cu adevărat pe Dumnezeu și doar aceasta e mărturie puternică și răsunătoare. Când ești ispitit de Satana, ar trebui să spui: „Inima mea Îi aparține lui Dumnezeu, iar Dumnezeu m-a câștigat deja. Eu nu te pot mulțumi – trebuie să dedic totul pentru a-L mulțumi pe Dumnezeu”. Cu cât Îl mulțumești mai mult pe Dumnezeu, cu atât Dumnezeu te binecuvântează mai mult și cu atât este mai mare puterea iubirii tale pentru Dumnezeu; de asemenea, vei avea credință și fermitate și vei simți că nimic nu este mai valoros sau mai semnificativ decât o viață petrecută iubindu-L pe Dumnezeu. Se poate spune că, pentru a fi fără tristețe, omul trebuie doar să-L iubească pe Dumnezeu. Deși există momente în care trupul tău este slab și ți se întâmplă multe necazuri reale, în aceste clipe te vei baza cu adevărat pe Dumnezeu, vei fi consolat în spiritul tău și vei simți certitudine și că ai ceva pe care să te bazezi. În felul acesta, vei fi capabil să depășești multe medii și astfel nu te vei plânge de Dumnezeu din cauza chinului pe care îl suferi. În schimb, vei vrea să cânți, să dansezi și să te rogi, să ai întruniri și comuniuni, să te gândești la Dumnezeu, și vei simți că toți oamenii, chestiunile și lucrurile din jurul tău care sunt organizate de Dumnezeu sunt potrivite. Dacă nu-L iubești pe Dumnezeu, tot ceea ce apreciezi va fi plictisitor pentru tine, nimic nu va fi plăcut ochilor tăi; nu vei fi liber în spirit, ci asuprit, inima ta se va plânge mereu de Dumnezeu, iar tu vei simți mereu că suferi atât de mult chin și că e atât de nedrept. Dacă nu cauți de dragul fericirii, ci pentru a-L mulțumi pe Dumnezeu și pentru a nu fi acuzat de Satana, atunci această căutare îți va da o mare putere de a-L iubi pe Dumnezeu. Omul este capabil să îndeplinească tot ceea ce este rostit de Dumnezeu, și tot ceea ce face el poate să-L mulțumească pe Dumnezeu – asta e ceea ce înseamnă a avea realitate. A căuta să-L mulțumești pe Dumnezeu înseamnă a-ți folosi dragostea pentru Dumnezeu ca să-I pui cuvintele în practică; indiferent de moment – chiar și atunci când ceilalți sunt fără putere – înăuntrul tău există încă o inimă care-L iubește pe Dumnezeu, care tânjește profund după Dumnezeu și căreia îi e dor de El. Aceasta este statura reală. Cât de mare este statura ta depinde de cât de mare e dragostea ta pentru Dumnezeu, de faptul dacă ești capabil să stai neclintit când ești testat, dacă ești slab când o anumită împrejurare vine asupra ta și dacă poți să rămâi pe poziție când frații și surorile tale te resping; sosirea faptelor va arăta cum anume este dragostea ta pentru Dumnezeu. Dintr-o mare parte a lucrării lui Dumnezeu se poate vedea că Dumnezeu îl iubește într-adevăr pe om, cu toate că ochii spiritului omului încă trebuie să fie deschiși complet, iar el nu e capabil să vadă clar mult din lucrarea lui Dumnezeu și din voia Lui, nici multele lucruri despre Dumnezeu care sunt încântătoare; omul are prea puțină iubire adevărată pentru Dumnezeu. Ai crezut în Dumnezeu tot acest timp, iar astăzi Dumnezeu a retezat toate mijloacele de scăpare. Realist vorbind, nu ai de ales decât să o iei pe calea cea dreaptă, calea cea dreaptă pe care ai fost condus prin judecata aspră și mântuirea supremă a lui Dumnezeu. Doar după ce experimentează greutăți și rafinare, omul știe că Dumnezeu este încântător. După ce a experimentat până astăzi, se poate spune că omul a ajuns să cunoască o parte din frumusețea lui Dumnezeu, dar încă nu e suficient, pentru că omul este atât de deficitar. El trebuie să experimenteze mai mult din lucrarea extraordinară a lui Dumnezeu și mai mult din întreaga rafinare a suferințelor rânduite de Dumnezeu. Doar atunci poate fi schimbată firea vieții omului.

din „Cuvântul Se arată în trup”

Sursa: Biserica lui Dumnezeu Atotputernic

[inprimalinie]

Ipocrizia sancțiunilor: G7+ importă produse petroliere turcești fabricate din țiței rusesc în valoare de 1,8 mld. euro

În prima jumătate a anului 2024, Turcia a ajuns de la al 14-lea cel mai mare cumpărător de țiței rusesc înainte de invazia la scară largă a Rusiei în Ucraina, la al treilea cel mai mare importator, scrie „Energy and Cleanair”. Georgiana Arsene În aceeași perioadă, trei rafinării turcești au utilizat țiței rusesc în valoare de 1,2 miliarde EUR pentru a crea produse petroliere care sunt apoi…

[edufinonline]

Rusia: Fostul proprietar al celei mai mari rafinării independente de petrol a fost arestat la Moscova Fostul proprietar al rafinăriei Antipinsky, cel mai mare producător independent de petrol din Rusia, încărcată de datorii, a fost arestat la Moscova, a anunţat duminică compania într-un comunicat, transmite luni

[leontiucmarius]

Una din patru benzinării din Franța a rămas fără cel puțin un tip de carburant

Una din patru benzinării din Franța a rămas fără cel puțin un tip de carburant

În regiunea pariziană Ile de France, această cifră este de 25,5% vineri, în scădere față de 31,7% ieri. În această săptămână, cererea la pompă a fost cu cel puțin 20% mai mare decât în mod normal. Greva continuă la patru din cele șapte rafinării din Franța. Aproximativ 28,5% – aproape o treime – din benzinăriile din Franța continentală sunt în pană de cel puțin un carburant, a declarat vineri…

[evanghelialuidumnezeu-blog]

Muzica Crestina 2020 „Ce este credința adevărată?”

La ce se referă credința? E convingerea sinceră și inima curat-a omului când nu poate atinge sau vedea, când lucrarea lui Dumnezeu nu corespunde noțiunilor oamenilor, când nu poate fi atinsă. Despre această credință vorbește Dumnezeu.

Oamenii au nevoie de credință în rafinare și greutăți. Cu credința vine rafinarea. Ele nu sunt separate. Oriunde te afli și oricum ar lucra Dumnezeu în tine, încearcă să cauți viața și adevărul, să ai lucrarea Lui făcută în tine; caută să-I înțelegi faptele, acționează conform adevărului. Așa îți arăți credința sinceră și nu îți pierzi credința-n Dumnezeu.

Să urmăreşti mereu viața și să satisfaci voia lui Dumnezeu. Aceasta e credința sinceră, iubirea adevărată și frumoasă.

În timpul rafinării, nu te îndoi de Dumnezeu. Caută să-L iubești cu-adevărat, continuă să urmezi adevărul. Orice lucrare face Dumnezeu, practică adevărul ca să-L mulțumești, caută-I voia și ține cont de ea. Asta-i credința ta reală în El.

Să urmăreşti mereu viața și să satisfaci voia lui Dumnezeu. Aceasta e credința sinceră, iubirea adevărată și frumoasă.

L-ai iubit pe Dumnezeu când ți-a spus că vei domni ca un rege. Când El ți S-a arătat, L-ai urmat. Dar acum, când e ascuns, și acum, când nu-L poți vedea și când necazurile-au apărut, oare îți pierzi speranța în El?

Să urmăreşti mereu viața și să satisfaci voia lui Dumnezeu. Aceasta e credința sinceră, iubirea adevărată și frumoasă.

din „Urmați Mielul și cântați cântări noi”

Fulgerul de la Răsărit, Biserica lui Dumnezeu Atotputernic a fost creată datorită arătării și lucrării lui Dumnezeu Atotputernic, q-a doua venire a Domnului Isus, Hristosul zilelor de pe urmă. Aceasta este alcătuită din toți cei care acceptă lucrarea lui Dumnezeu Atotputernic în zilele de pe urmă și care sunt cuceriți și mântuiți de cuvintele Lui. Biserica a fost întemeiată personal, în întregime de Dumnezeu Atotputernic și este condusă de El, ca Păstor. Cu siguranță aceasta nu a fost creată de o persoană. Hristos este adevărul, calea și viața. Oile lui Dumnezeu aud glasul Lui . Atâta timp cât citiți cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic, veți vedea că Dumnezeu S-a arătat.

Aici gasesti cele mai bune cantari crestine noi

[saintelegembisericaluidumnezeu]

De unde vine această voce?

de Shiyin, China

M-am născut într-o familie creștină, iar multe dintre rudele mele sunt predicatori. Am crezut în Domnul, împreună cu părinții mei, de când eram mică. După ce am crescut, i-am făcut această rugăciune Domnului: dacă aș putea găsi un soț care să fie și el credincios, m-aș jertfi alături de el pentru a-L sluji pe Domnul. După ce m-am căsătorit, soțul meu chiar a ajuns să creadă în Domnul și a devenit, de fapt, un predicator cu normă întreagă devotat. Ca soțul meu să se poată concentra asupra lucrării lui pentru Domnul și ca să poată onora angajamentul pe care l-a făcut înaintea Lui, am luat inițiativa de a-mi asuma sarcina dificilă de a gestiona chestiunile gospodărești. Deși a fost un pic dificil și obositor, inima îmi era plină de bucurie și pace oricât de greu a fost pentru că Îl aveam pe Domnul ca sprijin.

Anul 1997 a venit și s-a dus și, la un moment dat, mi-am dat seama că predicile soțului meu nu mai aveau lumina pe care au avut-o odată. Ori de câte ori îl rugam să facă ceva pe lângă casă, se eschiva spunând că este ocupat cu munca lui de predicator. Chiar dacă făcea ceva treabă prin casă, nu punea suflet și adesea își pierdea cumpătul cu mine din cauza unor lucruri banale. Chiar dacă, la suprafață, îmi păstram calmul și nu mă certam cu el, în inima mea mă simțeam foarte nemulțumită de comportamentul soțului meu. Povara grea a gospodăriei și întunericul din sufletul meu m-au lăsat în agonie. N-am putut decât să vin înaintea Domnului să mă rog și să-mi descarc inima în miezul nopții, când toată lumea dormea și să-I cer să-mi dea mai multă credință și tărie. În același timp, tânjeam ca Domnul să Se întoarcă în curând și să mă salveze din existența mea nenorocită.

Într-o zi din aprilie, anul 2000, pe când strângeam niște haine, am dat peste geanta soțului meu și am văzut că era umplută până la refuz. Din curiozitate, am desfăcut fermoarul și am văzut o Biblie, o carte de imnuri, precum și o carte nou-nouță care avea o copertă. M-am gândit: „Cum de n-am mai văzut cartea asta până acum? Trebuie să fie un fel de carte de referință pentru predicare sau experiențele unei personalități spirituale. Trebuie s-o citesc – poate voi dobândi ceva hrană din ea.” Am deschis-o din curiozitate și am văzut un titlu care spunea: „Cei ce vor fi desăvârșiți trebuie să treacă prin rafinare.” „Ce titlu inedit!” M-am gândit: „Judecând după titlu, experiența rafinării nu este un lucru rău! Sunt supusă unei rafinări pe care care n-o pot depăși, așa că trebuie să citesc asta cu grijă pentru a vedea experiența lui de rafinare. Apoi voi fi capabilă să găsesc o cale de a practica din acest lucru.” Atunci am început să citesc: „În trecut, toți oamenii veneau înaintea lui Dumnezeu ca să ia hotărâri și spuneau: «Chiar dacă nimeni altcineva nu-L iubește pe Dumnezeu, eu trebuie să-L iubesc». Dar, acum, rafinarea vine asupra ta și, de vreme ce nu corespunde noțiunilor tale, îți pierzi credința în Dumnezeu. Este aceasta iubire adevărată? Ai citit de multe ori despre faptele lui Iov – le-ai uitat? Dragostea adevărată poate să se materializeze doar din credință. […] Când te confrunți cu suferința, trebuie să poți fi capabil să lași deoparte grija pentru trup și să nu te plângi de Dumnezeu. Când Dumnezeu Se ascunde de tine, trebuie să poți să ai credința de a-L urma, de a-ți păstra iubirea de dinainte fără să o lași să șovăie sau să se risipească. Indiferent ce face Dumnezeu, trebuie să te supui planului Său și să fii pregătit să-ți blestemi trupul, mai degrabă decât să te plângi de El. Când te confrunți cu încercări, trebuie să-L mulțumești pe Dumnezeu, deși s-ar putea să plângi amarnic sau să eziți să te desparți de vreun obiect îndrăgit. Doar aceasta este adevărata iubire și credință. Indiferent care este statura ta reală, mai întâi trebuie să ai voința de a îndura greutăți și credință adevărată și, de asemenea, trebuie să ai voința de a te lepăda de trup. Ar trebui să fii dispus să înduri greutăți personale și să suferi pierderi pentru interesele tale ca să împlinești voia lui Dumnezeu. De asemenea, trebuie să fii capabil să simți regret față de tine în inima ta: în trecut, nu ai putut să-L mulțumești pe Dumnezeu și, acum, poți să ai regrete în ceea ce te privește. Nu trebuie să îți lipsească niciunul dintre aceste lucruri – prin acestea te va desăvârși Dumnezeu. Dacă nu poți să îndeplinești aceste criterii, atunci nu poți fi desăvârșit” (Cuvântul Se arată în trup). Aceste cuvinte chiar mi-au înduioșat inima. Am plâns în timp ce citeam acest lucru – nu tocmai prin asta treceam eu? În trecut, am hotărât să mă dedic Domnului, împreună cu soțul meu. Am fost cât se poate de fericită să iau asupra mea toată povara administrării unei gospodării, oricât de grea sau istovitoare a fost, pentru a-l sprijini pe soțul meu în munca pe care o făcea pentru Domnul în afara casei. Dar în acel moment, din cauza dificultăților de acasă și a lipsei de atenție din partea soțului meu, am trăit cu un sentiment perpetuu că am fost nedreptățită; am trăit în toiul rafinării și mi-am pierdut credința și iubirea pe care le-am avut odată. Devenisem incapabilă să-mi mențin hotărârea pe care o luasem înaintea lui Dumnezeu și plângeam adesea singură, în taină. M-am gândit cum Iov a putut să mărturisească ferm pentru Dumnezeu și să nu-și piardă credința în El în mijlocul unei încercări atât de mari și grele. El chiar a spus: „Iahve a dat și Iahve a luat; binecuvântat să fie numele lui Iahve Dumnezeu” (Iov 1:21). Cum am putut să uit asta? Atunci am regretat amarnic tot ce făcusem în prezența Domnului. Iov a preferat să sufere și să-și sacrifice propriile interese decât să nu-L mulțumească pe Dumnezeu. În pofida atâtor ani de credință în Domnul, îmi pierdusem credința în El. M-am plâns Domnului în timp ce înduram rafinarea și nu mi-am exprimat câtuși de puțin iubirea față de El! Când mi-am dat seama de acest lucru, am hotărât în secret că nu mai pot fi cum am fost înainte, că ar trebui să-mi sprijin soțul în munca sa pentru Domnul și că era corect ca eu să îndur niște greutăți.

Odată ce gândurile mi-au ajuns în acel punct, dispoziția mi s-a îmbunătățit considerabil. Am simțit că aceste cuvinte sunt foarte bine spune și chiar au ajuns în miezul circumstanțelor mele curente. Ele mi-au arătat o cale de practicare și, înainte să-mi dau seama, în mine s-au născut tărie și credință. M-am întrebat: „Cine a spus aceste cuvinte? Cum poate avea o înțelegere atât de înaltă? Am citit cărți scrise de personalități spirituale consacrate și, chiar dacă erau oarecum edificatoare, ele nu sunt scrise într-un mod atât de limpede și clar ca această carte și nici nu au adevăr. De la cine au venit, cu adevărat, aceste cuvinte?” Am fost atrasă de cuvintele din această carte și am vrut să continui să citesc; cu cât citeam mai mult, cu atât mai mult simțeam cât de minunate erau acele cuvinte. Fiecare rând în parte își găsea ecou în inima mea. Ele mi-au permis să înțeleg că, oricât de mare este suferința cuiva, trebuie să-L urmăm pe Dumnezeu până la bun sfârșit și să ne supunem bucuroși lui Dumnezeu în fața suferinței. Chiar dacă cineva devine slab în toiul unei încercări, ar trebui să aibă credință în Domnul și să se bazeze pe Dumnezeu pentru a rămâne ferm. Cu cât citeam mai mult, cu atât mă simțeam mai luminată în inima mea și cu atât mai mult simțeam că am o cale de a practica. Soțul meu a venit chiar atunci acasă și l-am întrebat imediat: „De unde ai această carte?” A zâmbit și a spus: „Am împrumutat-o de la cineva și trebuie să i-o înapoiez curând.” N-am mai spus nimic.

Într-o zi, în timp ce găteam, am putut auzi fragmente dintr-un imn pe care îl pusese soțul meu. „Cine nu adoră? Cine nu tânjește să-L vadă pe Dumnezeu? […] Cândva, Dumnezeu a împărțit bucuriile și necazurile cu omul, iar astăzi El a fost reunit cu omenirea și împarte cu ea poveștile timpurilor trecute. După ce a ieșit din Iudeea, oamenii nu au putut găsi nicio urmă a Lui. Ei tânjesc să se întâlnească încă o dată cu Dumnezeu, neștiind că astăzi s-au reîntâlnit și s-au reunit cu El. Cum ar putea acest lucru să nu stârnească gândurile de ieri? Acum două mii de ani în urmă, Simon Barjona, urmașul evreilor, L-a privit pe Isus Mântuitorul, a mâncat la aceeași masă cu El și, după ce L-a urmat timp de mulți ani, a simțit o afecțiune mai adâncă pentru El: L-a iubit din adâncul inimii sale, L-a iubit profund pe Domnul Isus. Astăzi, Dumnezeu a fost reunit cu omenirea și împarte cu ea poveștile timpurilor trecute” („Două Mii de Ani de Dor” din Urmați Mielul și cântați cântări noi). Versurile acestui imn au dat glas gândurilor mele cele mai tainice și mi-au evocat sentimentul de tânjire după întoarcerea Domnului. Am plâns în timp ce am ascultat și m-am gândit: „De când am devenit o credincioasă și până acum, m-am gândit la Domnul Isus în fiecare zi, sperând că S-ar putea întoarce curând pentru a ne reuni și a ne aminti de vremurile trecute.” Versurile imnului erau atât de adevărate, emoționante și capabile, în special, să exprime sentimentul pe care îl au oamenii de tânjire după Domnul. Atunci am pus deoparte mâncarea pe care o făceam și am ascultat cu toată atenția. A început alt imn, numit „O inimă credincioasă pentru Dumnezeu”: „Eu nu cer nimic în viața mea, decât ca gândurile mele de iubire pentru Dumnezeu și dorința inimii mele să fie acceptate de Dumnezeu” (Urmați Mielul și cântați cântări noi). M-am gândit: „Cine a scris acest imn? Cum poate fi hotărârea lui atât de puternică?” Acest rând, în special, a fost inspirațional pentru mine: „Eu nu cer nimic în viața mea, decât ca gândurile mele de iubire pentru Dumnezeu și dorința inimii mele să fie acceptate de Dumnezeu.” Acest fel de iubire pentru Dumnezeu este atât de pură! În trecut, în credința mea, nu am știut să-L iubesc pe Domnul, ci doar am vrut să mă bucur de harul Său și să caut pacea și fericirea. Acest imn chiar mi-a lărgit viziunea asupra lumii în ziua aceea și am văzut că cei care cred în Dumnezeu trebuie să-L iubească și nu trebuie să caute nimic pentru ei – doar acest fel de iubire poate fi pură. Acest imn era atât de bine scris. Atunci am hotărât, în taină, în inima mea că și eu vreau să urmăresc acest țel și că Îl voi iubi pe Domnul indiferent dacă altcineva Îl iubește sau nu.

După ce am citit cuvintele din acea carte și am ascultat acele imnuri, am început să mă port în conformitate cu ceea ce spuneau ele. Când soțul meu a plecat să lucreze din nou și nu a avut timp să ajute cu treburile casnice, nu m-am mai simțit la fel de mâhnită ca înainte. Dacă ceilalți frați și surori greșeau în ceea ce spuneau, puteam să fiu tolerantă pentru că voiam să-L mulțumesc pe Dumnezeu. Am căutat doar să-L iubesc pe Dumnezeu așa cum descria imnul, cu toată inima mea.

Într-o clipită, a venit vremea să plantăm culturile. Într-o seară, în timp ce făceam ordine, soțul meu mi-a spus: „Trebuie să merg la o biserică din afara orașului mâine.” Răspunsul meu imediat a fost: „Te vei întoarce în câteva zile?” „Nu știu”, a spus. „Voi încerca să mă întorc curând. Nu te necăji cu munca de aici, de acasă.” Am afișat imediat o expresie mâhnită și m-am gândit: „Spui să nu mă necăjesc în legătura cu munca, dar cum aș putea să n-o fac? Pleci fără să știi când te vei întoarce, iar ogoarele tuturor au fost deja semănate. Nici măcar nu le-am arat pe ale noastre, iar dacă semințele sunt plantate târziu, nu vom avea o recoltă bună în toamnă. Și atunci ce vom face? Aș vrea ca soțul meu să termine de semănat ogoarele și apoi să plece să ajute frații și surorile!” În acea seară am stat întinsă în pat, întru totul incapabilă să adorm. Eram foarte tulburată și mă gândeam: „Ultima dată când a plecat soțul meu, a lipsit mai mult de două săptămâni, dar nu era treabă de făcut la fermă atunci. Acesta este un moment critic pentru plantare, așa că dacă lipsește iar două săptămâni, eu ce fac? Poate ar trebui să-i cer să roage un coleg să facă lucrarea și gata.” Dar m-am gândit mai bine: „Nu, nu merge! Frații și surorile așteaptă sprijinul lui. Dacă nu se duce, nu va fi asta o ofensă adusă Domnului?” În toiul acestei rafinări, m-am apropiat de Domnul și m-am rugat: „Doamne! Nu că n-aș vrea ca soțul meu să meargă să-i sprijine pe frați și pe surori, dar trebuie să semănăm ogoarele acum. Simt, cu adevărat, efectele acestei rafinări și nu știu ce să fac. Doamne! Îți cer ajutorul, să-mi ocrotești inima și să mă împiedici să fiu tulburată de aceste lucruri.” După ce m-am rugat, aceste cuvinte mi-au venit foarte clar în minte: „Indiferent care este statura ta reală, mai întâi trebuie să ai voința de a îndura greutăți și credință adevărată și, de asemenea, trebuie să ai voința de a te lepăda de trup. Ar trebui să fii dispus să înduri greutăți personale și să suferi pierderi pentru interesele tale ca să împlinești voia lui Dumnezeu” („Cei care urmează să fie desăvârșiți trebuie să se supună rafinării” din Cuvântul Se arată în trup). Aceste cuvinte mi-au învăluit, într-o clipă, inima și mi-au luminat-o foarte mult. ”Corect!”, m-am gândit, „Dacă cineva vrea să-L mulțumească pe Domnul, trebuie să hotărască să îndure greutăți și trebuie să fie bucuros să sufere cu trupul și să-și compromită propriile interese atât timp cât asta înseamnă facerea voii lui Dumnezeu!” Aceste cuvinte mi-au dat credință și m-am gândit: „Dacă ogoarele vor fi semănate un pic mai târziu, atunci așa să fie! Dumnezeu decide câtă recoltă vom avea, iar ceea ce este important este că soțul meu lucrează pentru Domnul.” Cu acest lucru în minte, am avut un sentiment de ușurare în inima mea și, înainte să-mi dau seama, am adormit. Dimineața următoare i-am spus soțului meu: „Du-te și fă lucrarea pentru Domnul și nu te îngrijora pentru nimic. Oricând te vei întoarce, va fi bine. Mă voi supune rânduielilor Domnului.” Gândindu-mă că acțiunile mele Îl mulțumeau pe Domnul, am simțit bucurie și statornicie în inima mea.

Soțul meu s-a întors câteva zile mai târziu și mi-a părut o persoană cu totul diferită. M-a ajutat cu treburile casnice și chiar mi-a spus: „Muncești prea mult! Aceste ultime zile au fost destul de grele pentru tine, să te ocupi de toate treburile noastre, atât în interiorul cât și în exteriorul casei. Sunt conștient de acest lucru. Eu doar am plecat la lucru fără să ajut să împărțim povara treburilor casnice. De acum înainte, te voi ajuta mai mult, oricând voi avea timp.” Auzindu-l spunând asta a fost foarte emoționant pentru mine pentru că soțul meu nu mai vorbise în felul acesta niciodată. M-am gândit: „De când am citit acea carte, am văzut o foarte mare transformare în el. Nu numai că predicile lui sunt pline de lumină, dar atitudinea lui față de mine este diferită. Faptul că a citit Biblia în toți acești ani nu l-a schimbat, dar acum s-a schimbat atât de mult într-un timp atât de scurt. Aparent, cuvintele din acea carte chiar au puterea de a schimba oamenii!” În același timp, am simțit că ceea ce era în acea carte fusese, de asemenea, de mare folos pentru mine. Citirea ei mi-a insuflat credință și tărie, iar când am acționat în conformitate cu ceea ce spunea, nemulțumirea pe care o simțeam față de soțul meu pur și simplu s-a topit. Și după ce a citit-o, atitudinea lui față de mine s-a schimbat și ea; a înțeles cum să fie atent cu mine și să aibă grijă de mine. Toate aceste schimbări mi-au aprofundat sentimentul conform căruia conținutul acelei cărți este, cu adevărat, puternic și autoritar. Dar, m-am întrebat, cine a fost acela care a scris cuvintele din această carte? Nu găsisem răspunsul.

Într-o zi, două luni mai târziu, soțul meu a zis că vrea să mă ia cu el să participăm la o adunare. Am avut un sentiment că această adunare va fi ceva foarte special, altfel nu m-ar fi luat cu el. Eram nerăbdătoare și abia așteptam să revăd acea carte. În ziua următoare, eu și soțul meu, împreună cu două surori, eram fericiți în mașină pe drum spre casa unei surori. La adunare au luat parte numeroși alți frați și surori, iar dintre ei, o soră în vârstă de treizeci și ceva de ani (care a înglobat Scriptura în părtășie) ne-a împărtășit multe adevăruri despre lucrarea lui Dumnezeu din zilele de pe urmă. Inima chiar mi s-a luminat în timp ce o ascultam și am dobândit o înțelegere clară a multor versete din Biblie pe care nu le înțelesesem niciodată înainte și a întoarcerii lui Dumnezeu pentru a face lucrarea de judecată. M-am gândit: „Cum se face că părtășia ei este atât de minunată, că poate explica Biblia atât de clar? Cum înțelege atât de mult?” Chiar atunci, această soră ne-a spus tare, cu un zâmbet umplându-i fața: „Frați și surori, aș vrea să vă dau o veste incredibil de bună care este cu adevărat emoționantă! Domnul Isus, după care am tânjit mult timp, S-a întors în trup, printre noi, pentru a-Și îndeplini noua lucrare; să exprime cuvinte și să dezvăluie toate adevărurile și tainele; să reveleze tainele celor trei etape ale lucrării lui Dumnezeu, planul Său de gestionare (planul mântuirii) de șase mii de ani, întrupările lui Dumnezeu și Biblia. Tot ceea ce am împărtășit astăzi a venit din cuvintele care au fost rostite de Dumnezeu.” Eu, împreună cu toți frații și surorile care au participat, am auzit această veste minunată și ne-am dat seama, în cele din urmă: s-a dovedit că această soră a înțeles atât de mult pentru că totul fusese împărtășit omenirii de către Domnul, care Se întorsese. Acum și noi auzeam glasul Domnului. Ne-am îmbrățișat fericiți unul pe altul și am vărsat lacrimi de emoție – întregul loc a început să freamăte de exuberanță. Eram atât de fericită încât voiam să sar în sus de bucurie și m-am gândit: „Întotdeauna am sperat ca Domnul Isus să Se întoarcă în curând, iar acum El chiar S-a întors! Sunt incredibil de binecuvântată că pot întâmpina, în timpul vieții, întoarcerea Domnului Isus!”

Când adunarea era pe cale să se termine, sora ne-a dat fiecăruia o carte intitulată Judecata începe cu Casa lui Dumnezeu. Pe când țineam cu grijă în mâini cartea cuvintelor lui Dumnezeu, mi-a venit deodată în minte acea carte pe care o citisem înainte. Să fie oare aceeași carte? După ce ne-am întors acasă, eram nerăbdătoare să-l întreb pe soțul meu: „Cartea pe care am văzut-o în ziua aceea – este aceeași carte a cuvintelor lui Dumnezeu pe care sora ne-a dat-o astăzi?” A zâmbit și a spus: „Da.” Atunci m-am simțit de parcă mă abia mă trezisem dintr-un vis. Glasul era de la Dumnezeu, până la urmă – acela este glasul Domnului Isus reîntors, glasul lui Dumnezeu! Nu e de mirare că acele cuvinte au fost atât de emoționante pentru mine, dându-mi credință și tărie, schimbându-mă și eliberându-mă din suferința mea. I-am reproșat atunci soțului meu: „De ai ascuns de mine faptul că acceptasei noua lucrare a lui Dumnezeu?” A spus: „La momentul respectiv, chiar am vrut să-ți spun, dar majoritatea celor din familia ta sunt predicatori în cercuri religioase și se opun și condamnă lucrarea lui Dumnezeu din zilele de pe urmă. De-a lungul timpului, ne-au împiedicat să cercetăm adevărata cale. Mi-a fost teamă că dacă nu pot explica acest lucru suficient de clar și apoi rudele tale află despre asta și apar, deodată, de nicăieri să te tulbure și să te încurce, acest lucru nu numai că ți-ar distruge șansa la mântuire, dar m-ar face și pe mine un răufăcător! Astfel încât am decis să-ți spun după ce am cercetat și am dobândit claritate asupra acestui lucru.” Auzind această explicație, neînțelegerea pe care o aveam față de soțul meu s-a risipit și eram cu atât mai recunoscătoare pentru mântuirea mea de către Dumnezeu. Am hotărât să citesc cu atenție acestă carte a cuvintelor lui Dumnezeu.

Citirea cuvintelor lui Dumnezeu Atotputernic mi-a alimentat și mi-a hrănit sufletul mistuit. Nu am crezut niciodată că voi putea auzi cu urechile mele cuvintele Domnului reîntors, că voi fi înalțată înaintea lui Dumnezeu sau că voi fi față în față cu Dumnezeu. M-am simțit în special recunoscătoare lui Dumnezeu pentru iubirea și mântuirea Lui. După aproximativ zece zile, eu și soțul meu am lucrat împreună cu surorile care răspândeau Evanghelia pentru a-i aduce în prezența lui Dumnezeu Atotputernic pe ceilalți frați și pe celelalte surori din biserica noastră, care aveau credință adevărată în Domnul.

Sursa: Biserica lui Dumnezeu Atotputernic