#Nichita Stănescu

[nebunulcusentimente]

“E greu să spui cu cuvinte ceea ce bați cu inima”

- Nichita Stănescu

@nebunulcusentimente

[p0tasiu]

Ia gata bag picioarele in alegeri

Nichita stanescu presedinte

[tamurakafkaposts]

A venit toamna, acoperă-mi inima cu ceva,

cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta.

Mă tem că n-am să te mai văd, uneori,

că or să-mi crească aripi ascuțite până la nori,

că ai să te ascunzi într-un ochi străin,

și el o să se-nchidă cu-o frunză de pelin. NICHITA STANESCU - EMOTIE DE TOAMNA

[leggerezza-dell-essere]

Lei era divenuta pian piano parola,

fili di anima nel vento,

delfino negli artigli delle mie ciglia,

pietra che disegna anelli nell’acqua,

stella dentro il mio ginocchio,

cielo dentro la mia spalla,

io dentro il mio io.

Nichita Stănescu

[intotheclash]

Dimmi, se ti prendessi un giorno e ti baciassi la pianta del piede, non zoppicheresti un poco, dopo tutto, per paura di schiacciare quel bacio ? (Nichita Stănescu)

[the--chaos]

Nichita Stănescu - " Îndoirea luminii"

[majestativa]

And the only soul I have eats time, never having enough.

Nichita Stănescu, Ask the Circle to Forgive You: Selected Poems, 1964-1979

[softerly]

Eu te văd pentru că există vedere, te aud pentru că există cântec, te miros pentru că există flori, te îmbrăţişez pentru că există braţe, te merg pentru că există drumuri, te sper pentru că există îngeri, te răsar pentru că există lumină, te mângâi pentru că există câmpuri, te mănânc pentru că există iarbă, te dor pentru că există rănire, te chem pentru că ai un nume, si mai ales te pierd, ah, te pierd pentru că există pierdere.

Nichita Stănescu (1933-1983)

[unfortunate-desire]

Leoaica tânără, iubirea

Nichita Stănescu

Leoaica tânără, iubirea

mi-ai sărit în faţă.

Mă pândise-n încordare

mai demult.

Colţii albi mi i-a înfipt în faţă,

m-a muşcat leoaica, azi, de faţă.

Şi deodata-n jurul meu, natura

se făcu un cerc, de-a-dura,

când mai larg, când mai aproape,

ca o strângere de ape.

Şi privirea-n sus ţişni,

curcubeu tăiat în două,

şi auzul o-ntâlni

tocmai lângă ciocârlii.

Mi-am dus mâna la sprânceană,

la tâmplă şi la bărbie,

dar mâna nu le mai ştie.

Şi alunecă-n neştire

pe-un deşert în strălucire,

peste care trece-alene

o leoaică arămie

cu mişcările viclene,

încă-o vreme,

şi-ncă-o vreme...

[one4one9960]

Probabil că râul este mâna care mângâie piatra.

Probabil că dragostea este mâna care mângâie vremea.

Nichita

[clouds-over-you]

[totallysecrettraveler]

Sufletul se băgase între coaste

Cum căprioara în codrurile măiastre

Cum soarele în cerurile albastre

Cum trandafirul singuratic în glastră

Am cerut lira ca să îl cânt

Mi s-a dat o liră cu corzi de pământ

Mi s-a oferit un cântec de ape

Cu corăbii pe el șapte câte șapte

Mai am de descălecat un singur munte

Mai am de gândit un singur gând

Ale mele doruri multe

Înspre tine le asmut

Nichita Stănescu

[romaniasweetromania]

Oraşul a fost, timp de trei săptămâni, capitala Imperiului ţarist. Este cunoscut, din motive întemeiate, cu nume precum „Oraşul lui ce bei?“, „Cimitirul bombardierelor“ sau "Orașul celor 1000 de baruri".

[famousdeaths]

Nichita Stănescu was a Romanian poet and essayist.

Link: Nichita Stănescu

[mjljmj]

Segno

Lei era divenuta pian piano parola,fili di anima nel vento,delfino negli artigli delle mie ciglia,pietra che disegna anelli nell’acqua,stella dentro il mio ginocchio,cielo dentro la mia spalla,io dentro il mio io. Nichita StănescuPh MLM

[intotheclash]

Insegnavo alle mie parole ad amare, mostravo loro il cuore e non desistevo finché le loro sillabe non cominciavano a battere. Mostravo loro gli alberi e quelle che non volevano stormire le impiccavo senza pietà, ai rami. Alla fine, le parole hanno dovuto somigliare a me e al mondo. Poi ho preso me stesso, mi sono appoggiato alle due rive del fiume, per mostrar loro un ponte, un ponte tra il corno del toro e l’erba, tra le stelle nere della luce e la terra, tra la tempia della donna e la tempia dell’uomo, lasciando circolare le parole sopra di me, come auto da corsa, come treni elettrici, solo perché arrivassero prima a destinazione, solo per insegnare loro come si trasporta il mondo, da se stesso a se stesso. (Nichita Stănescu)