#Inca 2 zile

[vladdocs]

Centrul de Studii asupra Orientului Mijlociu și a Mediteranei (UBB Cluj) și Facultatea de Istorie şi Filosofie | Universitatea Babeş-Bolyai vă invită la conferința DE CE A ATACAT VLAD ȚEPES IMPERIUL OTOMAN? SAU, NU A FĂCUT-O? susținută de ADRIAN GHEORGHE (Ludwig-Maximilians-Universität din München) conferința va avea loc luni, 15 mai 2023, ora 18.00, în format hibrid: participare fizică: Aula Ferdinand, Str. Napoca, Nr. 11 (fosta locație a Institutului de Istorie), Et. 1 online via Zoom: https://us02web.zoom.us/j/81839471952... Meeting ID: 818 3947 1952 Passcode: 922984 Adrian Gheorghe este doctor în osmanistică și cercetător în cadrul Institut für den Nahen und Mittleren Osten, Ludwig-Maximilians-Universität din München. Cercetările sale sunt centrate în special pe istoria militară și socio-militară timpurie a Imperiului Otoman (sec. XIV-XVI), relațiile dintre Țările Române și lumea otomană/musulmană, Balcanii și Asia Mică în perioada medievală, numismatică islamică. Este membru în echipa proiectului internațional CORPUS DRACULIANUM. Documentele și cronicile relative la viața și domnia voievodului Vlad Țepes, care reunește întreaga bază documentară publicată și nepublicată a izvoarelor de orice gen de la și despre Vlad III Țepes Drăculea, din perioada 1437-1650 (numeroase scurte prezentări tematice din cadrul proiectului pot fi găsite pe canalul YouTube dedicat acestuia: https://www.youtube.com/@CorpusDraculianum/featured)

[fragmente-din-inima]

Pentru prima data in 23 de ani am experimentat ceva neasteptat si mult prea predestinat, in ciudat perceptiilor mele precum ca ceva scris dinainte nu are cum sa fie. Cred in lucruri intamplatoare mai mult decat cred intr-un destin. Aceasta experienta pana la urma m-a blocat intr-un punct in care n-am mai putut sa ies de saptamani intregi. Probabil nici acum nu am reusit in totalitate, doar timpul imi magaie corzile unei melodii deja pierdute. Timpul ma ajuta, ma calmeaza, insa timpul nu v-a reusi sa ma readuca inapoi in prezent. De aceea trebuie sa o fac eu chiar daca e neplacut si nostalgic. In decursul a unui an consecutiv am intalnit 4 persoane, iar ultima experienta m-a faramitat, incat si acum ma gandesc ca nu mi-am invatat lectiile. Iar una dintre ele este ca o data ce o persoana isi schimba decizia, pot sa te superi, sa te infurii, sa bati cu sinapsele alea de toti peretii, sa nu intelegi de ce s-au mai folosit atatea vorbe frumoase pentru o chestie la care nici acea de "once" nu s-a folosit la potentialul ei maxim , sa urasti acea persoana, dupa toate astea tot ce poti sa faci este sa accepti ca desi 2 oameni se inteleg de minune si pare ca ti-ai intalnit geamanul din viata asta, chiar si in conditiile cand o persoana da 100% pentru scurt timp si dupa ajunge la 0% fara sa intelegi cum se poate schimba radical, sa nu uiti de tine si de valoriile tale. Pentru ca in ciuda compatibilitatii, a chimiei, a conexiuni, in ciuda destinului astuia, daca o persoana alege sa plece din viata ta, tot ce poti sa faci e sa-i arati usa de unde a venit, nu sa treci usa o data cu el. Trebuie sa ramai acolo unde esti si sa-l privesti cum pleaca. Te schimba? Da, te schimba. Dar doar pentru ca nu a mers nu inseamna ca nu meriti ceva stabil si constant. Cate persoane nu o sa mai treaca pe aceeasi usa? Ideea care te sperie cel mai mult este ca de fapt nimeni nu o sa mai ajunga sa te cunoasca si sa te inteleaga cum a facut o aceasta persoana. Dar de asta esti aici. De asta te ai pe tine inainte sa iti versi si ultimele parti din tine cu gandul ca persoana aia se va intoarce. Gandeste te cum ti-a luat 23 de ani sa te cunosti, sa treci prin atatea chestii si totusi crezi ca cineva va compensa in 2 saptamani ce ai facut tu pentru tine atatia ani? Raspunsul e nu. In toate aceste zile de suferinta ma gandeam cum pot sa ma mai intorc la persoana de acum 4-5 luni, cand era atat de clara si optimista, cand visa ca poate in viitor lucrurile se vor schimba in ceva mai bun. Lucrurile s-au schimbat, probabil ca nu ma mai voi intoarce nicidecum la acea persoana pentru ca nu mai am cum. Ceva s-a intamplat in tot acest timp, iar acel ceva m-a adus exact in punctul de aici. Este o stare confuza si totusi atat de clara. Am fost atat de suparata pe tot acest destin pentru ca aparuse dupa tot acest timp, doar ca nu era destinul meu. Era doar o experienta care sa ma aduca mai aproape de realitate. Dorintele si sentimentele m-au facut atat de vulnerabila, m-a durut mintea inainte sa o faca inima. plangeam ca si cum ma desparteam pentru prima data si ma gandeam cum o sa ma pot descurca in viitor cu toate aceste despartiri spontane. Apoi m-am calmat. Mi-am focusat obiectivul si mergeam. Atunci gandurile s-au oprit si chiar daca a fost o chestie scurta, am ramas in prezent.

(Nici macar cei 30 de km alergati n-au putut sa compenseze cu ceeea ce simt, aratandu- mi inca o data ca eram prea afectata de rezultat incat nu observam toata acea distanta parcursa.)

[confesiunianonime]

Am o relatie de 8 ani de zile cu un baiat minunat. Suntem logoditi de 2 ani deja. Muncim cot la cot dar totusi nu putem sa fim fericiti. Familia lui ma detesta. Nu vor sa stie de mine. Incearca si acum sa uite de existenta mea in viata lui. Nu am inteles inca de ce. Nu le-am vorbit niciodata suficient ca macar sa ii pot supara. Si el e prins la mijloc. Si nu e cinstit.

#confesiunianonime

[bebepedrum]

Săptămâna 0-2

Creșterea bebelușului

Poate te întrebi „Unde este copilul meu?”. Știați că pentru ca medicii să mențină consistența, data de începere a sarcinii este de fapt marcată de prima zi a ultimei menstruații? Termenul „Săptămâna 1 și 2 de sarcină” poate fi puțin înșelător. Încă nu există nici măcar un copil!

Dacă tocmai ai aflat că ești însărcinată și mergi înapoi, poți crede că testul tău de sarcină pozitiv marchează prima săptămână de sarcină, dar probabil că nu ai rămas însărcinată decât târziu în săptămâna 2 sau 3 de sarcină. Lucrul distractiv despre urmărirea săptămânilor de sarcină ca acesta înseamnă că, până când aflați despre sarcină, aveți de fapt un avans în cele 40 de săptămâni de sarcină.

Ovulele tale sunt ocupate cu maturizarea, iar spermatozoizii care iti vor fertiliza ovulul si iti vor crea copilul, inca se maturizeaza in testiculele partenerului tau. Fertilizarea nu va avea loc până la sfârșitul săptămânii 2 sau începutul săptămânii 3.

Dacă sunteți în prezent pe ciclu și nu sunteți încă însărcinată, utilizați teste de ovulație – începând de acum – pentru a urmări creșterea nivelului hormonului luteinizant și pentru a vă prezice ovulația. Când vedeți că nivelul de LH începe să crească, căutați ultima zi cea mai întunecată a testelor. Acesta se numește „Vârful LH” și vă informează că ovulația va avea loc în aproximativ 24 de ore. Aceasta înseamnă, de asemenea, că este o zi esențială pentru a face sex. Cele mai bune zile pentru a face sex pentru a crește șansele de sarcină sunt cele 5 zile înainte de ovulație și ziua ovulației.

Tu și corpul tău

În această etapă a ciclului tău, probabil te simți la fel ca în orice altă perioadă, iar corpul tău cu siguranță nu arată diferit. După ce simptomele menstruației dispar, încă nu vei fi însărcinată.

În prezent vă desprindeți mucoasa uterului și ovulul nefertilizat din ultimul ciclu, dar acest sfârșit al unui ciclu semnifică începutul unuia foarte interesant! Corpul tău se pregătește pentru ovulație în acest moment, foliculii în curs de maturizare produc estrogen și, ca răspuns, creierul tău produce hormonul luteinizant care va declanșa ovulația. Este posibil să fi folosit teste de ovulație pentru a surprinde creșterea rapidă a nivelurilor de hormon luteinizant care prezic ovulația.

După ce se termină menstruația și se apropie fereastra fertilă, s-ar putea să descoperi că ai niște mucus cervical alunecos, limpede și elastic datorită tuturor estrogenului pe care foliculii în dezvoltare din ovare îl produc. Estrogenul nu îți schimbă doar mucusul cervical; de asemenea, lucrează în uter, formând mucoasa uterină, pregătindu-l pentru implantarea unui ovul fertilizat.

Aceasta este perioada ta fertilă, așa că ia-ți partenerul și apucă-te!

Simptome tipice

Este posibil să aveți sângerări în cantități diferite, crampe, dispoziții, dureri de cap, balonare și dureri de spate care adesea pot părea… semne timpurii ale sarcinii? Simptomele menstruației și simptomele timpurii ale sarcinii au destul de multe în comun, totuși veți observa o scădere a BBT împreună cu sângerări atunci când nu sunteți gravidă. Nu vă faceți griji, ovarele dumneavoastră lucrează deja la următoarea rundă de maturare a ovulelor pentru ovulație. Gândește-te la asta ca la începutul unui nou sezon din The Bachelorette. Abia așteptăm acel ovul perfect pregătit și spermatozoizii imaculat pereche, destinate să se unească după ce vei ovula în doar câteva zile scurte.

Așa că, deși astăzi s-ar putea să fii balonată, cu crampe și emoționată, știi că lucrurile bune sunt pe cale pe măsură ce începi să cauți semne de ovulație, cum ar fi mucus cervical alunecos, un col uterin înalt și deschis și acel vârf dramatic de LH.

De asemenea, s-ar putea să vă bucurați în curând și să vă creșteți apetitul sexual chiar pe măsură ce fereastra voastră fertilă se apropie… coincidență? Noi nu credem!

Sfaturi și sfaturi din această săptămână

Dacă în prezent încercați să rămâneți gravidă, cel mai bine este să începeți testarea ovulației în ziua în care se termină menstruația și majoritatea femeilor își vor vedea vârful LH la sfârșitul săptămânii 2 (sau începutul săptămânii 3 pentru femeile cu cicluri mai lungi). Când vezi acel vârf de LH, știi că ovulația este chiar după colț și că această zi și ziua următoare sunt cele mai importante zile pentru a face sex pentru cea mai mare probabilitate de a fertiliza acel ovul mic.

Un alt sfat puțin cunoscut: ferește-te de saliva, care poate afecta calitatea spermei. Utilizați un lubrifiant favorabil fertilității, pe bază de hidroxietil celuloză și conceput special pentru fertilitate. Acest lucru înseamnă că nu există sex oral în timpul ferestrei tale fertile pentru a menține sperma partenerului tău să înoate la potențialul maxim.

Dacă nu ați făcut-o deja, este momentul potrivit pentru a începe o multivitamine prenatală! Veți dori să găsiți unul care să includă acid folic sau acid folic metilat pentru a vă completa alimentația zilnică. Luarea zilnică a 400 mcg de acid folic în luna înainte de a concepe și în timpul primului trimestru de sarcină vă poate reduce șansele de apariție a defectelor - cum ar fi spina bifida - cu 50-70%.

Spune „la revedere” viciile tale preferate. Este timpul să renunți la băuturi și la alte obiceiuri care ar putea avea un impact negativ asupra sarcinii. Este recomandabil să-ți iei rămas bun de la alcool, țigări și droguri în acest moment.

Pentru toți iubitorii de cafea, vă puteți păstra cafeaua în timpul sarcinii. Cu toate acestea, dacă bei mai mult de 1 cană pe zi, este un moment bun pentru a începe să te retragi, deoarece în timp ce ești însărcinată, se recomandă să menții consumul de cofeină la aproximativ 200 mg pe zi. Este echivalentul cu o ceașcă de cafea.

Începeți să vă căutați viitorul OB (obstetrician – un medic specializat în sarcină și naștere). Puteți începe prin a cere companiei dumneavoastră de asigurări furnizorii acoperiți sau selectând spitalul cel mai apropiat de dvs. și vedeți ce medici livrează acolo. De asemenea, puteți lua în considerare centrele de naștere care au propriile moașe care vă vor monitoriza procesul de sarcină. Călătoria de sarcină și naștere a fiecărei femei este unică; găsiți un furnizor și un mediu care vă susțin cel mai bine obiectivele și nevoile ca viitoare mamă.

Momentan, puteți programa o vizită generală de sănătate cu medicul dumneavoastră pentru a vă verifica starea generală de sănătate și fertilitate. În acest moment al ciclului dumneavoastră, aceștia pot efectua o ecografie pentru a căuta orice fibrom, a identifica orice chisturi sau pur și simplu să arunce o privire la mucoasa uterină și la dimensiunea foliculilor în curs de dezvoltare.

Odată ce observați un test hCG pozitiv (în următoarele 2-3 săptămâni), programați o vizită la obstetrician pentru a vă confirma sarcina și – dacă nu ați făcut-o încă – discutați despre obiceiurile dvs. actuale de sănătate, medicamentele și cele mai bune practici viitoare pentru cea mai reușită sarcină și naștere.

[leontiucmarius]

Polonia Transfera Noi Tancuri Leopard 2 Ucrainei, Pregateste MiG-uri

Polonia Transfera Noi Tancuri Leopard 2 Ucrainei, Pregateste MiG-uri iDevice.ro – Stiri de Ultima Ora, Tehnologie, Romania, Stiinta Adrian Gabor Polonia a anuntat in mod oficial ca a tranferat inca 10 tancuri Leopard 2 in Ucraina in cursul ultimelor zile, ministrul polonez al apararii confirmand acest lucru, si vorbim despre un numar consistent de tancuri de acest gen pe care polonezii l-au donat…

[totul-duce-la-tine]

au trecut 2 ani si inca te regasesti peste tot prin mine. Sunt zile in care cred pueril ca am uitat si nu mai vreau nimic, nici raspunsuri, nici imbratisari si saruturi furate, nimic din tine. Nu ma gandesc nici macar o clipa si totusi, esti in continuare. Sunt zile in care te simt atat de puternic incat imi vine sa rup carnea de pe mine sa te scot afara, zile in care imi vine sa urlu si sa te chem, sa alerg si sa te gasesc undeva, asteptandu-ma si tu cu carnea sfasiata pe tine.

au trecut 2 ani si nu stiu unde si cum esti, unde iti bei cafeaua si ce muzica mai asculti. Mai zambesti trist, gol? Mai poti? Esti? As vrea sa fii. Nu stiu ce brate iti sunt cunoscute acum si nici cum iti bate inima, nu mai stiu cat de greu respiri cand iubesti, cum privesti in gol si te gandesti la nimic. Prostesc.

au trecut 2 ani si eu inca mai scriu despre tine, inca incerc sa inteleg tot ce a fost si de ce ti-a fost atat de usor sa pleci si cum ai putut sa dispari asa, pentru totdeauna.

au trecut 2 ani si parca au trecut 5 minute.

au trecut 2 ani si parca au trecut 10.

( @totul-duce-la-tine )

[jurnaluluneizane]

-Nu faceți avort fetelor-

3 sarcini.. prima am pierdut-o natural, din cauza unui avort spontan

Următoarele 2? Soțul meu era de părere ca nu ne putem descurca (încă) cu un copil și ar fi mai ușor sa ii dau afara, suntem tineri și avem tot timpul din lume sa facem copii, nu? In realitate nu este așa, te doare sufletul, te sfâșie o durere inexplicabila atunci când tu îți dorești acel copil, dar totuși trebuie sa îl dai afara.. și pentru ce? Pentru ca persoana de lângă tine nu dorește acel copil? Ok, fa-ți bagajul și pleacă.. îl poți creste și singura femeie!

Eu nu am gândit așa.. îmi amintesc și acum, vara trecută plângeam și ii spuneam soțului meu ca vreau copilul asta (mai ales ca pierdusem prima sarcina pe care hotărâsem S-o păstram) el mi-a spus sa ne gândim bine.. ca nu avem inca nimic, ca o sa ne fie greu.. după câteva zile in care am plâns și am încercat sa îmi ridic moralul am hotărât sa fac cum spune el.. cea mai mare greșeala din viața mea, nu va pot descrie durerea.. nu durerea fizica, durerea psihică, ca mama.. când îți dorești sarcina si nu o păstrezi este o durere inexplicabila.. după toate astea am căzut in depresie, am vrut sa mă despart de el dar, mi-am revenit si nu am făcut-o..

La începutul anului am aflat ca sunt însărcinată din nou.. am tras aer in piept, i-am spus si lui (sperând ca o sa zică sa il păstram având in vedere ca ne revenisem cât de cat financiar si urma sa ne luam casa in doar câteva săptămâni) el s-a uitat la mine înainte sa plece la serviciu și mi-a spus nepăsător: "-Ce vrei sa faci?! Nu e ca nu îmi doresc un copil cu tine, dar avem timp.. după ce ne mutam o sa facem un copil„ atunci am înțeles ca soțul meu nu își dorește un copil cu mine, având in vedere ca peste puțin timp ne mutam de ce trebuia sa renunț și la acest copil? Nu am spus nimic, nu am plâns in fata lui și nu i-am arătat ca mă doare chiar dacă in lipsa lui plângeam in hohote..

Am renunțat și la acest copil, dar din acel moment ceva intre noi s-a rupt.. nu a mai trecut mult timp și am ales sa plec, am renunțat la el chiar dacă îl iubesc, fiindcă el nu ne-a vrut..

Mă gândesc mereu și nu îmi revin.. dacă nu as fi pierdut prima sarcina, copilașul meu ar fi avut aproape 7 luni acum.. dacă nu avortam al 2-lea copil acum ar fi fost de o seama cu nepoțelul meu.. (nu va pot explica ce durere am simțit când mi-am luat nepotul pentru prima data in brațe, mă gândeam ca mi-aș fi putut tine copilul așa..) si dacă nu as fi avortat al 3-lea copil acum as fii avut 5 luni de sarcina si familia mea nu s-ar fi destrămat.

După toate astea soțul meu ca sa mă atace fiindcă îmi știe slăbiciunile, acum o luna îmi trimite mesaje și îmi spune ca sunt o criminala și mă blestemă sa nu mai pot face copii toată viața, ca eu singura mi-am omorât copiii si ca nu m-a obligat nimeni sa fac asta. Dor tare vorbele astea fiindcă, eu știu cât mi-am dorit sarcinile astea, știu ca nu am vrut sa fac asta..

Nu faceți niciodată ceea ce va spun alții sa faceți.. rămâi însărcinată și el nu vrea copilul? Ok, fa-ți bagajul și pleacă dacă tu ti-l dorești.. te poți descurca și fără el.

[unsimpluanonimnou]

For the love of my life part 2!

Se pare ca din nou am ajuns la un moment de cotitura in relatia noastra. Se pare ca momentul acesta este similar cu cel dinainte. Singura diferenta este ca acum totul se intampla mult mai real. Te iubesc foarte mult si mereu am sa te iubesc. Iar am fost pus in pozitia de a-ti spune sa alegi ce este mai bine pentru tine, sa ramai cu mine sau sa te desparti de mine. Din nou imi este foarte greu sa fac aceasta afirmatie dar trebuie sa fiu puternic pentru tine. De data aceasta ai ales sa facem o pauza pentru cateva zile... sa nu ne vorbim deloc. Este o durere interioara nemaiîntâlnita de mine, o durere distrugatoare. Totul se intampla de 3 zile si 3 nopti deja... probabil ca unele dintre cele mai grele zile din viata mea pana acum. In prima zi as putea spune ca am negat totul... m-am bazat pe faptul ca singura decizie pe care ai putea sa o iei, dupa gandirea mea, este sa fim in continuare impreuna (poate ne este greu asa dar eu cred ca ne ar fi mai greu altfel...) Dar pe zi ce trece frica devine tot mai mare... in prima noapte am visat linistit cum totul revine la normal, cum incepem sa vorbim din nou si totul este ca la inceput. In cea de-a doua noapte a inceput nelinistea, am avut parte de un vis in care decizile erau inca nelamurite. In cea de-a doua zi am realizat cat de greu este si ca totul este real si ca obtiunea de a te despartii de mine este la fel de plauzibila ca oricare alta... am plans... m-a durut mult... am stat si am reflectat... acum stiu clar ca eu fara tine nu sunt mai bine, dar daca este nevoie pentru tine ma sacrific. Imi rup o bucata din mine si cad in agonie pentru a stii ca tu te simti mai bine. Cea de-a treia noapte a fost si cea mai terifianta de pana acum, visul meu a aratat clar cum tu ai luat alegerea de a te despartii de mine. Nu cred ca a existat vreo dimineata in care sa ma simt mai rau sau sa ma doara mai tare decat acum... totul este real si totul doare cu adevarat... nu vreau sa cred si nu vreau sa admit ca ceva atat de frumos si de atat timp se poate termina asa. Refuz sa cred si continui sa lupt. Nu o sa renunt niciodata fiindca nu pot... daca as renunta as fi distrus.

Din nou am ajuns in momentul in care pot doar sa sper ca decizia ta va fi cea pe care mi-o doresc si eu, de a ramane impreuna. Nici nu vreau sa stiu cat de distrus voi putea fii daca vestea va fi cea de care sunt atat de speriat.

Am sa revin zilele urmatoare cu continuarea povestii noastre

[lumea-ei]

Dragul meu trecut,

Imi pare rau pentru zilele in care ai avut de suferit sau de pierdut.

Urasc, pur si simplu te urasc stiindu-te defapt cine esti acum.

Cat de proasta am fost, incat de abea acum imi dau seama ca tot timpul petrecut impreuna a fost doar... o fantoma.

Aveai nevoie de cineva care sa iti umple ziua cu zâmbete, destul te simteai tu mort.

M-ai consumat destul incat la final sa plec pe dos.

Nu înțeleg de ce inca te plângi de faptul ca esti singur.

Esti singur exact asa cum ai vrut.

Si ti ai dorit din totdeauna.

Nu te-am putut ajuta sa scapi din haosul pe care ti l ai creat pentru ca nu ai vrut sa iesi din el.

Urasc faptul ca trebuie sa minti, sau cel putin asta arati, si mi ai arătat timp de 3 ani de zile.

De ce ai avut nevoie de mine pana la urma daca nu m-ai iubit?

Nu merita.

Dar merita sa te vad asa.

Probabil ca nu vei scapa niciodată din ceea ce tu numesti iad.

Asta si pentru ca e a 2 a oara cand dai pasarea din mana pentru cea de pe gard.

Sper sa fii mulțumit.

Acum, ca te ai regăsit si mai singur.

Pustiu.

Mie imi e bine.

În caz ca mai vrei sa stii de mine, iata-ma aici.

Tot cu gandul la trecut.

Uneori mai putin, uneori poate prea mult.

[officialromaniantranslatiuni]

ar trebui sa ne facem condica

saptamana 30.03-5.04:

lada discourse

o tipa din carolina de sud ne-a acuzat ca nu stim sa citim si ca ne-am luat de ea

inca se moare de la corona

zicem ca ne plictisim in casa dar oricum nu aveam noi viata sociala

mushu m-a muscat de nas

m-am apucat de dieta si de facut sport si am slabit 2kg in 2 zile si probabil asta e apogeul

mor dupa niste clatite

vine vacanta de primavara lol

ah si ma gandesc sa fac asta ca my ultimate react meme

[nox-scrie]

enchantment

Partea a patra si ultima parte din seria lui Jacks. Am stat o groaza sa editez capitolul asta pentru ca simteam ca trebuie sa ii fac justice, si nu cred ca a iesit la fel de bine pe cat ar fi putut sa iasa, insa asa e si Jacks- intr-o crestere continua.

Word Count: 5666 

NISTE TRIGGER WARNING URI EXTREME PENTRU CAPTIOLUL ASTA!!!! O gramada de family abuse, si mental si fizic; nu cititi de la “Esti victima unui farmec, asemanator cu cel de la spectacol. Esti-" pana la "Ce ai patit la fata?" intreba Jacks, si pentru un moment crezu ca o noua iluzie incepe. Chiar nu era gata, si nu stia daca se va abtine din a apasa pe tragaci acum.”  SI replica lui Jacks ce incepe cu “ A fost, nu-i asa?” IT S SOME HEAVY ASS SHIT. Daca chestiile astea nu va fac sa va simtiti bine, va rog aveti grija. Pana si mie, ce le-am scris, mi-au dat greata. 

In rest, sper ca v-a placut experienta primului meu personaj non-binary criminal (ce nu e inspirat dupa un animal de plus), iar aici sunt primele trei parti:

Partea 1 | Partea 2 | Partea 3 | Partea 4

***

Padurile nu ar trebui sa arate asa. Asa... negre. Asa moarte. Asa fara suflu, fara oxigen. Asa fara scop. Era de parca mergeai intr-un spatiu fara viata, de parca ai fi intrat intr-un tub sintetic si tot aerul iti era scos, incet, din plamani. Era o padure pana la urma, locul ce sustine, prin definitie, viata, locul in care poti sa mergi daca nu mai ai unde sa te duci. Locul in care poti sa respiri, dupa ce ti-ai tinut respiratia pentru mult timp. Faptul ca padurea asta corupta exista macar era o crima din mai multe puncte de vedere.

"Nu imi vine sa cred ca m-a pocnit." a zis Syksy (frumoasa grupului, imbracata in piele, iubitoare de caini si cel mai probabil un caine chiar ea) pentru a paisprezecea oara de cand au urcat in trasura si au pornit la drum.

Vår (tanar, si el frumos, la punga gros, incredibil de gay si cel care a construit caleasca asta printr-un pocnet din degete) isi dadu ochii peste cap pentru a paisprezecea oara. "Las-o in pace, Syk. Nu se simtea okay."

"Ei bine, Vår, nici eu nu ma simt okay in majoritatea timpului, si totusi nu iau la bataie primul om ce se uita in directia mea." continua Syksy, incepand sa isi maseze locul de sub ochiul ei unde o vanataie incepea sa se formeze.

Jacks (persoana care a facut vanataia si care era pe cale sa mai faca una daca Syksy nu termina cu dramatismele) isi dadu ochii peste cap, incordandu-si maxilarul si uitandu-se pe fereastra. Ochii sai intunecati erau lipiti de padurea din ce in ce mai moarta, mai neagra, mai absenta. Spera doar sa nu o gaseasca si pe Ea asa.

"Macar stiti unde trebuie sa mergem?" intreba Jacks, intorcandu-se spre cei doi frati.

Adevarul e ca aproape se simtea bine ca a pocnit-o pe Syksy, facand ca doar putin din sarmul natural ce o urmarea sa se fisureze. Cand Syksy zambea, Jacks simtea doar ca ceva e gresit: buzele ei nu sunt rozalii, ci precum niste piersici, iar daca Syksy isi punea mana oriunde pe corpul lui Jacks, era acelasi sentiment ca atunci cand atingeai un strain din greseala in autobuz.Jacks era o cauza mai pierduta in ghearele indragostirii mai rau decat anticipase.

"Eu stiu." ii aminti Vår, si se uita la randul sau pe fereastra. "Dispozitivul pe care l-am facut pentru Syksy merge la fel de bine si pe Kesä, insa nu a mers niciodata pentru Vinter. E de parca Vinter ar fi undeva, ascunsa de pe fata pamantului. Pastrata in siguranta."

Desi Jacks si-a inchis ochii cand Vår a spus numele ei, asta nu insemna ca nu a simtit durerea precum un pumnal ascult infipt in timpanul sau. Vinter. Fata ce i-a furat inima si orice farama de ratiune ar mai fi avut. Ofta si se lasa pe spate in caleasca, deschizandu-si ochii in ciuda impulsului de a ignora tot ce este in jurul sau pana la inevitabila-i pieire. 

"Ne apropiem acum." spuse Syksy, incruntandu-se. Era primul lucru important pe care il zisese, daca nu se luau in considerare remarcile rautacioase aduse cand fratelui ei, cand lui Jacks.

De parca ar fi dat un semnal, trasura incepu sa bazaie, ca si cum ar fi fost bagata in priza. Jacks isi duse imediat mana la brau, unde tinea un pistol incarcat. Nu il folosea niciodata, dar acum se ridica in picioare si era gata sa ii protejeze pe fratii fetei de care s-a indragostit de orice pericol ce avea sa vina.

Nu observa ca podeaua disparea decat atunci cand nu mai statea in picioare, ci cadea jumatate de metru pana pe drumul de tara, cu pietre zgrunturoase si tarana ce ii intra in ochi. Tipa, sau poate ca nu o facu. Stia sigur ca in urmatorul moment cineva ii apuca bratele si cand dechise ochii, Syksy era in fata sa, cu urechile lungi si paroase si ochii de un gri stralucitor, cu nasul alungit... era un lup.

"Jacks. Calmeaza-te. Esti in trasura, esti cu noi. Esti aici, esti aici. Respira cu mine. Inauntru. Afara. Inauntru. Afara. Bine. Esti victima unui farmec, asemanator cu cel de la spectacol. Esti-"

"Esti o dezamagire." a zis o voce din spatele sau, si Jacks se intoarse, frica fiind pictata pe fata sa ca o masca. Iar acolo era el, insangerat si cu rautatea strambandu-i trasaturile, facandu-l sa arate ca un cosmar pe doua picioare.

"Tata?" sopti Jacks, si isi stranse genunchii la piept. "Tata? Nu, lasa ciobul ala jos, tata-"

"Eu si mama ta nu am crescut un copil deviat asa ca tine. Satana a intrat in tine, acum satana trebuie sa iasa. Stai pe loc, demone, daca il ranim atunci o sa iasa..."

Jacks isi ridica mainile facute pumni deasupra capului si tipa, tipa asa de tare incat tipatul deveni urlet si il simtea pana in adancul oaselor, ce i se rupeau incet in zeci de locuri.

"Stai pe loc." ii zicea tatal sau, iar vocea i se auzea chiar langa ureche in timp ce sunetul de oase rupandu-se era un ecou al unui mars funerar. "Femeie, vino si tine-ti progenitura. Nu pot sa fac o taietura buna. Nu pot..."

"JACKS!" tipa cineva peste sunetul de oase si vocea plina de ura a tatalui lui Jacks. "Nu. E. Real. Opreste-te. Opreste-te. Tatal tau nu te-a omorat. Tatal tau nu e real..."

"Taci din gura, poponarule! Nu ai dreptul sa imi vorbesti, sa respiri langa mine. Pleaca de aici pana nu iti bag ciobul asta in cur, si te asigur ca nu o sa iti placa."

"Stop." a soptit Jacks, gatul durandu-i de la tipat. "Stop!" a zis mai tare, cu putere. "STOP!" a strigat acum, si a smuls ciobul din mana tatalui sau, nepasandu-i de durere, dar infigandu-l in gatul lui, cum a mai facut cu ani inainte.

Linistea ce a urmat ii dadu destul curaj lui Jacks incat sa clipeasca de cateva ori, lasand iluzia sa dispara.

Era in caleasca, si Vår statea ingenuncheat in fata sa, aparent tinandu-i incheieturile intr-o stransoare de fier. Jacks isi trase mainile cu un sasait.

"Incerci sa imi rupi mainile?" se rasti Jacks, si Vår se dadu inapoi, lovindu-se de usa calestii. Incepu sa rada atat de tare incat se dadu cu capul de usa.

"Tu incercai sa ma omori cu un pistol infipt in gatul meu acum o secunda." se vaita Vår, aratand spre pistolul aflat langa Jacks si odata cu miscarea observa ca fata ii era ...cumva stearsa, de parca incerca sa focuseze un aparat pe orice punct in afara de chipul lui.

"Ce ai patit la fata?" intreba Jacks, si pentru un moment crezu ca o noua iluzie incepe. Chiar nu era gata, si nu stia daca se va abtine din a apasa pe tragaci acum.

"O masca pentru a bloca influenta lui Kesä. Si Syksy are una.."

"Doar ca nu e o masca, e o forma pe care o iau uneori." se auzi Syksy, cu vocea joasa, si Jacks se intoarse spre ea.

Ura cat de multa surpriza simtise in ultimele zile, iar de data asta, nici macar nu a mai incercat sa isi ascunda surpriza.. Desi o mai vazuse pe Syksy ca aproape un lup inainte, cu urechile lungi, mustati si ochi stralucitori, gheare ascutite si considerabil mai mult par pe mainile si picioarele dezbracate, asta nu insemna ca nu a palit la fata. Jacks reusi totusi sa scape cu un ridicat din sprancene si o inspiratie scurta.

"Esti mai frumoasa decat imi aminteam." ii spuse Jacks dupa o secunda.

"Te-as lovi asa de tare acum, dar sunt o doamna." spuse Syksy ofticata, si urechile imense i se intorceau incet.

"Mai mult un caine." spuse Vår, si isi puse mainile pe fata. "Pe mine m-ai mai batut inainte; nu risc inca o lovitura la chipul meu frumos."

Syksy ii mari in fata, si Jacks se ridica de pe podea si se tranti langa ea. Pentru un moment a vrut sa isi puna capul pe umarul ei, asa ca a facut-o. Poate avea o contuzie. Poate doar simtea nevoia de ceva solid sub corpul sau, de cineva ce putea sa ii distraga atentia de la durerea cicatricilor sale.

"Nu iti lasa balele pe mine." a zis Jacks, si Vår s-a ridicat de pe podea, intorcandu-se cu spatele pentru a nu fi vazut cum radea.

"Nu meriti balele mele." marai Syksy inca o data, dar dupa aia se relaxa si isi trecu o mana prin parul lui Jacks o data, un gest aproape negandit, de parca ar lua un fir de par ratacit de pe haina sa. Poate stia si ea cum e. "Macar suntem siguri ca ne apropiem de Kesä acum. Influenta ei nu mai e asa vizibila acum."

"Ce cuvinte mari, surioara." dadu Vår din cap, insa inainte sa apuce sa mai zica ceva, trasura se opri.

Nimeni nu fu surprins atunci cand Jacks s-a oferit sa fie prima persoana ce coboara din trasura. Pistolul era inca in siguranta la braul sau si avea niste semne de unghii pe podul palmei de la cum si-a strans degetele in pumni, dar in rest era intr-o bucata. 

Locul in care caleasca s-a oprit avea chiar mai putini copaci si mai multe spatii negre pe pamant, unde acestia fusesera inainte, iar un fior trecu peste Jacks. Peisajul apocaliptic facea insa vederea la cabana mult mai usoara: scunda, cu un singur nivel si o intrare intr-o pestera langa, casa de pamant din fata lor nu arata deloc ca cuibul unei vrajitoare, mai degraba ca o coliba a unei batranici neajutorate. 

"Pare ca e liber." a zis tare Jacks, iar Syksy si Vår au coborat. Vår se uita la pestera de parca a vazut o fantoma, insa cand Jacks ridica din sprancene, acesta se incrunta si dadu din cap, de parca nu s-a intamplat nimic.

"Sa speram ca o sa si ramana asa." spuse Vår, dar tonul sau parea a fi o rugaminte, indoiala maro si gretoasa din gura lui.

Au avansat impreuna spre casa si cu un simplu gest cei doi frati s-au decis ca Syksy, ce a prins o privire bantuita precum fratele ei atunci cand a vazut pestera, ar trebui sa fie cea care bate la usa. Vår ramase in spate alaturi de Jacks, si ridica din umeri.

"Syksy mereu a fost apropiata de Kesä. Aveau multe lucruri in comun, si stiu ca lor le-a fost cel mai greu sa se desparta una de alta. Presupun ca nu a trecut niciodata peste: uite, vezi peretii casei?"

"Ce e cu ei?" intreba Jacks, si incepu sa ii studieze. Iar apoi vazu.

O duzina de caini husky, fermecati sa alerge de-alungul paragului casei ca niste umbre, sub un cer plin de stele aprope invizibile. Lui Jacks aproape i se rupse inima in piept cand isi dadu seama de devotamentul pe care il simtea Kesä pentru sora sa.

Apoi isi aminti cum incercase sa ii induca nebunie prin niste farmece ingrozitoare cu un sfert de ora inainte. Se stramba si se uita in alta parte.

Usa s-a deschis atunci la perete, si de peste prag un cap saten, tuns scurt fu rasari de nicaieri. Persoana din usa o lua in brate pe Syksy de parca nu se mai vazusera de zeci de ani de zile, si poate chiar nu o facusera. Era atata fericire pe fata sa ca Jacks isi fixa ochilor asupra mainilor lui Kesä pentru a se asigura ca nu are un cutit ascuns pe undeva.

"Mi-a fost asa de dor de tine, Syk. Mi se parea ca aud o caleasca, dar nu am vrut sa sper..." atunci Kesä isi ridica privirea din umarul lui Syksy, si se uita spre Jacks si Vår. Fara un sunet, i se napusti lui Vår in brate.

"Frate. Mi-a fost asa de dor de tine, nu stiam nimic din ce faceai si..."

Kesä avu ambitia sa inceapa sa planga si Jacks nu se simtea in stare sa accepte rahatul asta. Syksy veni in stanga sa si ii puse o mana pe umar, poate obervand aura sa aprinzandu-se precum un robinet la presiune mare. De data asta insa, atingerea ei nu mai era binevenita.

"Tu esti Kesä?" hotari Jacks sa o ia usor, dar Syksy ii dadu oricum drumul la umar, expresia sa intunecandu-se.

"Da." se intoarse Kesä spre Jacks. Purta o rochie floarala pana la podea si pantofi inalti fara toc, iar un pulover moale ii inconjura umerii largi. "Si tu...?"

"Jacks. Am venit sa aflam de ce ai capturat-o pe Vinter, si sa o luam inapoi daca tot suntem aici."

"Jacks!" se rasti Vår, o mana inca pe dupa umerii lui Kesä, dar apoi isi dadu ochii peste cap. "La naiba, Kesä, are dreptate. Ce s-a intamplat cu tine? De ce ai rapi-o pe soara noastra mai mica?"

Kesä se dadu inapoi, o expresie intunecata trecandu-i peste fata.

"Cred ca ar trebui sa intram inauntru pentru o felie de placinta."

"In niciun caz." spuse Syksy in acelasi timp in care Jacks a zis "Cu siguranta."

Cand si Vår si Syksy s-au intors cu gurile deschise spre Jacks, a ridicat din umeri. "Daca Vinter e acolo o sa ne fie mai usor sa fim deja in casa."

"Poate nu vrei sa zici asta cu Kesä de fata, totusi?" se rasti Vår.

"Mai bine sa stie ce vine de dinainte." ameninta Jacks, si o privi pe Kesä inghitind in sec cu mai mult decat putina satisfactie.

Intrara pe rand in casa, intai Kesä, apoi Vår si urma Jacks, doar ca Syksy ii trase mana.

"Ea are iluziile; iti intra in minte si ia lucruri sau persoane in evenimente specifice, fara sa le dea un context. Iti ia cele mai mari frici, cele mai profunde dorinte, si iti arata exact cum ar putea sa iti vina de hac. Stii cum te pot afecta pe tine, fiind un om. Esti sigura ca-"

"Eu am un pistol. Sa vad cum poate sa ma mai faca sa vad parinti morti cu un glont in cap."

Cu o incuviintare, Syksy intra in casa, facandu-si loc pe langa Jacks. Jacks isi dadu ochii peste cap si o urma, insa doar pasind peste prag simtea ca a facut o mare, mare greseala.

Daca locuinta lui Vinter era ceea pe care Jacks o putea numi acasa doar dintr-o privire, casa lui Kesä era ceea ce putea numi un palat: distant si cu mult mai mult spatiu decat ii era necesar unei singure persoane . Peretii erau reci si din piatra gri, la fel ca podelele, doar ca ele aveau covoare persane peste tot. Canapele de toate culorile erau puse in cercuri in jurul unor mese joase, de lemn rosu. Mai multe semineuri erau lipite pe acelasi zid, iar rafturi lungi de carti cu coperti colorate, legate in piele, pareau sa fie fermecate pentru a-ti sar in ochi.

Surprinzator, acestea pareau singurele lucuri magice din camera asta. O scara de sticla in spirala era postata in partea opusa a incaperii, iar un perete imens cu tablouri avea o usa in mijloc. De sub ea iesea un fum ce mirosea a friptura. Stomacul lui Jacks ii trada foamea, dar tusi atunci cand Kesä se intoarse pentru a se uita in ochii sai.

"Am inteles ca o cautati pe Vinter?" intreba Kesä si arata cu o mana spre jumatate de duzina de canapele inainte sa se aseze chiar ea pe una. Vår se aseza langa ea, iar Syksy si Jacks in fata lor. "A patit ceva?"

"A disparut. Jacks a fost ultima persoana ce a vazut-o, cum a fost rapita de trei figuri cu glugi. Din descrierea ei erau glugi negre cu sigilii violet, ca cele ale discipolilor tai."

Era prima data cand Jacks auzise ca asa erau colorate hainele discipolilor lui Kesä, dar probabil Vår nu a vrut sa creada cu adevarat ca Kesä putea sa fi avut o parte in rapirea surorii lor. Totusi, chiar si la reprezentatia din seara precedenta, ceilalti doi frati si-au dat seama ca farmecele  Kesei erau implicate in poveste... de ce ar fi incercat sa ascunda asta acum?

"Oh, asta e rau. Asta e foarte, foarte rau. Nu pot sa port discutia asta pe stomacul gol; ce ar fi sa mancam ceva inainte?" spuse Kesä, vocea sa ptigaindu-se la ultimele cuvinte.

Ca la un semnal, un sunet distant, ranit, fu auzit. Un strigat obosit, al unei voci obosite de la tipat. Jacks a fost prima persoana care a sarit in picioare, si Vår a urmat imediat. Cu pistolul scos si amenintand in directia lui Kesä, Jacks vorbi.

"Am inteles care e treaba aici. Sunteti patru frati. Sunteti patru stereotipuri. Vår, bogatasul care gandeste rece doar pentru el are de fapt o inima de aur. Syksy, fata efervescenta ce nu isi gaseste locul, dar care e de fapt inteligenta si sincera. Vinter, fiinta fragila si frumoasa, insa care are de fapt un curaj de fier. Si asta te mai lasa pe tine, Kesä. Nu te preface ca esti inimoasa, pentru ca nu ai fost tu cea care a lasat totul balta sa isi caute sora cand a aflat ca a disparut. Nici cea inteligenta, pentru ca te porti de parca nu stim ca tu esti cea care a rapit-o pe Vinter, si o tii captiva pe undeva pe aici, cand tot tu esti cea care ne-a avertizat sa o gasim, sau va fi de rau.”

Nici macar nu respira inainte sa continue, spunand tot ce avea de spus acum cat avea atentia si guruile cascate ale tuturor. “Si niciodata, niciodata, sa nu te gandesti ca arati la fel de bine sau ca ai aceeasi puritate ca Vinter, caci nici daca te-ai naste din nou cu o fata mai draguta si ai lua totul de la inceput nu ai ajunge nici la degetul ei mic. Deci inceteaza cu trucurile. Fa-ti iluziile. Lasa-ne sa o luam pe Vinter, sa te omoram sau sa te capturam pana devii o persoana mai buna, daca esti in stare de asta, si sa mergem naibii acasa."

Tacerea ce se lasa dupa aceea peste cei patru fu asa de profunda, incat Jacks stia ca daca cineva ar fi scapat un ac, ar fi cauzat un cutremur. O voce mica resui sa duca la pierderea concentrarii lui Jacks: se intoarse mai brusc ca atunci cand il vazuse pe tatal sau.

Mama lui Jacks putea fi vazuta prin usa dintre tablouri, acum deschisa, dand spre o camara goala.. in afara de ea. Era legata fedeles de maini si picioare si sangera, cu buzele crapate. Se vedea ca a tipat mult timp si a incercat sa iasa din funiile ce o tineau, caci era transpirata si vizibil obosita.

"Ai venit sa ma iei." a zis mama sa, clipind. "Ti-a luat ceva."

"Nu esti aici de fapt." a zis Jacks simplu, si a indreptat pistolul spre ea. "Esti pe Pamant. Esti in siguranta."

"Serios? Ce-ar fi sa il intrebi pe Vår atunci, cate portaluri spre Pamant exista?" intreba mama sa, lasandu-si capul pe spate, cu oboseala.

"Vår." vorbi Jacks. "Mai exista vreun portal spre Pamant in afara de cel pe care il porti cu tine mereu?"

"Poftim? Jacks, nu, e totul doar o iluzie, sa nu ai incredere in ce vorbeste.." se auzi Vår panicat din spatele sau.

"Asta i-ai zis? Vår, nu, de ce ai mintit-o?" se auzi Syksy, si Jacks isi stranse mana pe psitol pentru a nu se intoarce. "Trebuia sa ii zici adevarul.."

"Dar nu e nevoie de fapt. Oricum nu are cum sa il gaseasca. A fost ingropat in timpul avanlansei. Pestera in care era..." o pauza. Apoi "Rahat, aici e locul, nu-i asa Kesä?"

"Dezleaga-ma, copila. Dezleaga-ma acum, cat nu sunt atenti."

"Nu. Tu nu esti mama mea." a dat Jacks din cap, desi isi simtea inima tot mai mica.

"Ba sunt! Sunt, sunt!! Ai de gand sa ma parasesti din nou?"

"Nu te-am parasit niciodata, mama." se incrunta Jacks, si incepu sa avanseze spre mama sa. "Tu m-ai izgonit, m-ai dat afara din casa."

"A fost o greseala." a zis mama sa in timp ce Jacks se aseza in genunchi in fata ei.

Syksy tipa, insa Jacks nu avu curajul sa se uite la ea. Ochii ii erau prinsi in cei ai ochii mamei sale. Frumoasa, si micuta, ca in ultima zi in care a vazut-o. Aceleasi linii pe fata ei, de la incruntaturi si strambaturi, acum insa invinetite de la plans si insangerate de la tipat. Aceleasi batai ale inimii, pe care Jacks le auzea atunci cand incerca sa se calmeze dupa ce politia a venit, si Jacks a plecat pentru totdeauna din acea casa blestemata.

"A fost, nu-i asa? Ca atunci cand mi-ai zis ca daca ma vei mai vedea, ma vei omori cu mainile mele? Ca atunci cand mi-ai zis ca daca voi indrazni vreodata sa iti vorbesc, ma vei sugruma pana nu voi putea sa scot un alt cuvant vreodata? Sau de te voi atinge, imi vei taia degetele unul cate unul si mi le vei coase invers, ca sa nu ma mai pot apropia de tine vreodata?"

Mama sa a inchis ochii. "Am comis o greseala. Imi pare rau..."

"A fost o greseala. A fost ultima ta greseala, de fapt. Caci apoi ai murit, un atac de cord, inainte ca politia sa ajunga. Iti auzeam inima atunci, mama. Cum tipai la mine in timp ce iti apasai palma de inima, cum mureai.. Si asa vei face din nou." Jacks ii apasa pistolul de piept, si apoi apasa pe tragaci. Glontul zbura printr-un zid de fum, si apoi intra in perete. Prin perete, de fapt.

Jacks sari in picioare si incepu sa fuga spre peretele penetrat de glont. Aparent camera chiar arata asa, goala, intunecata, si incepu sa smulga din perete cu ferocitate. O putea auzi pe Vinter, cum plangea, cum incerca sa dea din picioare. A rupt o bucata imensa de lemn, destul de mare cat sa intre in camera fara lumina prin ea, si isi tinu respiratia inainte sa sara diatanta mica pana la fata legata, insangerata, extenuata.. si incredibil de frumoasa.

Era lipita de un zid, trantita pe o parte. Mainile ii erau legate sub picioare, si o carpa ii era strans legata de gura. Avea un fel de punga transparenta pe cap, ce stralucea vag in intuneric si respira greu si avea ochii mari si minunati, deschisi precum o caprioara prinsa de faruri.

"Nu stiu daca esti o iluzie sau nu." spuse Jacks, punandu-se pe jos pentru a observa nodurile. Avea mainile legate intre ele, dar si sub picioare. Din fericire, stia exact ce trebuia sa faca. "O sa iti dezleg picioarele, apoi mainile de sub picioare. Daca imi dai un picior, te impusc. Daca fugi, te impusc. Daca vrei sa nu te impusc, faci ce zic.”

Jacks se puse pe treaba. Ii desfacu picioarele, iar Vinter le intinse, mormaind cu ochii inchisi. Trebuiau sa fie amortite ca naiba. Apoi, ii desfacu mainile, si le intinse in fata, legate intre ele cum erau. Se ridica, o mana sub umerii ei, si o ridica in picioare. Picioarele ii erau slabe, si pana acum nu incercase sa isi foloseasca puterea telepatica, asa ca Jacks ii desfacu cu o singura mana nodul de la ceafa. Nu ar fi reusit daca nu a mai facut chiar Jacks noduri de genul in anul de cand era aici.

"Daca tipi..."

"Ma impusti, stiu." spuse Vinter, si isi dadu ochii peste cap. Jacks isi simti corpul oprind sa functioneze, si se obliga sa il porneasca muschi cu muschi pentru a o ajuta sa iasa prin gaura din zid. Doamne, ii fusese dor de ea si de vocea ei precum cantecul unei cutiute muzicale.

"Stiam ca o sa ma gasesti." a soptit Vinter in timp ce Jacks ii tinea un picior, punandu-l prin gaura. "Pari genul ala de persoana."

Cu un mormait, Jacks incerca sa ascunda cat de multa flatare simtea in urma complimentului. Pana la urma, inca se putea sa fie o iluzie. "De ce nu iti folosesti puterile? De ce nu ne-ai zis ca esti aici cand am intrat in casa?"

Vinter era acum pe partea cealalta a gaurii, si Jacks intra dupa ea cu gratie. Isi aminti brusc de tipatul lui Syksy, si aproape nu o auzi pe Vinter atunci cand vorbi.

"Chestia pe care o am pe cap. Nu ma lasa sa imi folosesc puterea, este fermecata acolo. Doar cineva ce nu are puteri ar putea sa il scoata... doar ca exact asta ar zice si o iluzie inainte sa te atace, nu-i asa?"

Inainte ca Jacks sa spuna ca da, ar crede asta si ca poate ca nu ar fi asa de rau, Vår, carand o Syksy insangerata, intra in camara.

"Vinter!" tipa el, si Syksy se intoarse incet cu capul spre Jacks si Vinter. Un zambet insangerat ii desena buzele subtiri.

"Poti sa o vezi, drept Vinter?" ceru sa stie Jacks, cu o mana deja pe legaturile de la mainile ei.

"Drept cine altcineva sa o vad?" intreba Vår, si o lasa pe Syksy jos, langa Vinter. "Ah, crezi ca e o iluzie? Nu, nu mai e cazul. Kesä... ei bine, vino sa vezi."

Dupa ce Vår ii dezlega mainile lui Vinter, ii arata drumul pana unde era Kesä, pe podea, cu o punga nu foarte diferita de cea pe care o purta Vinter pe cap.

"Deci e o chestie de vrajitori, sa va opriti unul pe altul cu caciulitele astea?" intreba Jacks, iar Vår zambi.

"Doar pentru cei mai puternici." ii facu el cu ochiul, si atunci intra Vinter in camera, fara punga ce poate arata ca un fes pe cap.

"De ce ai facut asta, Kesä?" ingenunche ea in fata lui Kesä, luandu-i mainile in ale ei.

Kesä o privi, si nimic din sensibilitatea de dinainte nu mai era in privirea ei.

"Vinter, cea sensibila. Vinter cea frumoasa. Vinter, Vinter, Vinter. Toti te iubesc. Toti te admira. Toti vor sa fie ca tine. Tu, cea care nu fuge. Careia nu ii e frica,... I-ar distruge pana si pe cei mai buni dintre noi."

"Si au facut-o." a soptit cu regret Vinter, punandu-i o mana pe obraz o secunda, inainte ca Kesä sa poata sa se departeze. "Stii, dintre toti, pe tine te apreciam cel mai mult. Kesä, cea ambitioasa. Kesä, cea cu un scop. Kesä, cea curajoasa, ce ajuta oamenii de pretutindeni, invatandu-i. Dar acea Kesä e moarta acum, a murit cand ti-ai trimis discipolii dupa mine. A murit cand nu ai vorbit, ci doar ai tacut si te-ai ascuns." Vinter isi inchise ochii atunci, si ii puse o mana pe cap. "Trebuie sa ne dam seama ce sa facem cu tine. Pana atunci... Ingheata."

Kesä se opri din a-si trage din catuse, si ramase cu ochii privind in gol. Jacks simti un fior cand isi dadu seama ca asa aratase cand fusese victima aceleiasi vraji, cu ceea ce pareau ani, dar erau de fapt trei zile, in urma.

Syksy iesi din bucatarie cu ceea ce pareau a fi rosii la conserva si o sticla de vin de tara in cealalta. Se uita la cum o priveau ceilalti si dadu cu nonsalanta din umeri.

"Am fost lovita cu o carte numita "Omoara-i cu blandete". Cred ca merit asta." spuse ea si bau din vin, apoi din conserva. Jacks se incrunta cu dezgust, iar Vinter rase de fata sa.

"Ah!" a facut Vinter, parca amintindu-si ceva. "Eu sunt Vinter." i-a intins ea mana lui Jacks, si Jacks a strans-o cu putere, pentru ca nu isi permisese pana atunci sa se gandeasca cum ar fi cand o sa o gaseasca pe Vinter, ci doar cum sa o gaseasca, iar inceputul unui nou sfarsit ii intuneca judecata si forta cu care trebuia sa ii stranga mana unei domnisoare de care s-a indragostit fara sa ii stie numele.

"Jacks." zambi la ea, iar Vinter zambi inapoi.

"Jacks, draga, trebuie sa iti arat ceva." spuse Vår si pocni din degete in fata sa. "Poti sa te holbezi la sora mea ca la un ciolan de porc si mai tarziu." se stramba el la Vinter, care ii facu un semn obscen in raspuns.

Jacks se ridica, gandindu-se ca poate nu era asa de inocenta pana la urma, si ca poate ii placea mai mult ca nu stia cand acest inceput avea sa se sfarseasca. Il urma pe Vår afara din casa, si nu mai avu energia sa simta ceva atunci cand Vår se opri la intrarea in pestera.

"Avea dreptatea, deci? Chiar e un portal deschis permanent?"

Vår aproba din cap, si se uita la Jacks in timp ce avansa prin pestera, si ofta usor. Parea infrant, parea infricosat. Dar mai mult decat toate astea, parea usurat, asa cum se simtea si Jacks de cand si-a dat seama ca Vinter nu e un farmec.

"L-am deschis cand ne-am dus fiecare pe drumul sau. L-am pus intr-o pestera, pentru ca fiecare dintre noi sa poata sa ajunga la el, si se preseupune ca puteai sa il folosesti doar pentru a calatori intre locuri din acest univers. Syksy a avut niste aventuri pe Pamant; de fapt, ea a mers acolo inaintea mea, si ea a fost cea care mi-a zis de acel loc. Kesä a fermecat portalul pentru a fi deschis exclusiv pentru Pamant, ceea ce contravinea cu planurile mele, ca toti sa il folosim pentru a ne vedea unii pe altii. Asa ca am venit la pestera, si am daramat-o. Am construit o bariera impenetrabila. Nu stiu cum-"

"Te cred." spuse Jacks, si culmea era ca nu simtea ca se mintea. "Kesa e ingrozitoare. Poate ar trebui sa o omoram."

"Nu." spuse simplu Vår, si cand Jacks se uita la el, urmand sa ii insiruie motivele pentru care cea mai mare sora a lui era o fiinta ingrozitoare, se opri brusc. Ochii ii erau negri cu ura. "O sa traiasca. O sa traiasca si o sa vada cat de fericiti suntem, si cat de fericita ar fi putut sa fie si ea daca ar fi vorbit cu noi in loc sa faca ceea ce a facut. O sa traiasca, pentru ca noi sa o omoram incet."

"Esti intunecat, nu-i asa?" intreba Jacks, dupa un moment de pauza. Vår se intoarse spre Jacks si ii zambi, dar Jacks putea acum sa vada maleficul ascuns de dintii lui drepti. Chiar nu ar trebui sa creada ca il cunoaste pe oricare membru din familia asta.

"Tu ai fost cea care a zis ca sunt rational, dar rece. cand am un scop." ridica Vår din umeri, si Jacks il lovi in umar, nu fara bunatate.

"Am exagerat pentru efectul dramatic."

"Jacks, esti o fiinta imposibila. Ascunzi cruzimea in spatele unui umor usturator si traumele in fata unui comportament distant, aproape profesional. As vrea sa te cunosc, dar cred ca e imposibil."

"De ce?"

"Pentru ca nici tu nu stii cine esti.Oricum, am ajuns la poarta."

Si chiar au ajuns. Era ca cea deschisa in bar, o usa intr-un perete, dar in loc sa dea spre blocul lui Jacks, arata doar negru, un fum gros, aproape solid. Jacks inainta si isi puse incet mana pe suprafata neagra, si imaginea proiecta apartamentul sau: spatiul mic, cu o canapea extensibila alba, biroul de lucru pe care avea un laptop si o agenda neagra, identica cu cea pe care o cara tot timpul dupa sine, ca cea cu care venise in aceasta lume.

"Presupun ca deja m-au dat disparuta si au renuntat la cautari de cand am plecat." spuse Jacks, fara sa lase emotia sa i se strecoare in glas.

"Asta poate fi rezolvat cu cateva farmece, si stii foarte bine."

"Da, presupun ca stiu." spuse Jacks, si chiar stia. Stia ca daca era acum o persoana disparuta probabil ca toate posesiunile s-au dus la matusa sa.

 Ea a avut grija de Jacks de la saisprezece ani, de cand s-a aparat de furia tatalui sau omorandu-l, de cand mama sa a facut un atac de cord, de atunci pana la douazeci si unu, dupa ce a terminat Facultatea de Informatica si si-a luat chiar apartamentul pe care il vedea prin usa deschisa. 

Stia ca probabil apartamentul fusese deja inchiriat sau vandut altcuiva, in cazul in care matusa sa nu il pastrase pentru intoarcerea lui Jacks, ceea ce mai mult ca sigur nu a facut. Matusa sa avea multa nevoie de bani, Jacks deja impartind jumatate din salariul sau imens cu ea. Daca s-ar fi inrors, nu doar ca arr fi trebuit sa ii dea pe oamenii care probaibil s-au mutat acolo afara, prin magie, dar sa ii si alterneze amintirile singurei sale rude de sange pe care o iubeste. 

Stia insa ca nu asta era ceea ce facea situatia asa deranjanta.

"Crezi ca Vinter ar veni cu mine?"

Vår a ridicat dintr-un umar. "Presupun ca e o singura modalitate sa aflam."

Criminalul-informatician facu un pas in spate, si isi lasa mana jos. Portalul redeveni negru. "Presupun ca da."

Au iesit impreuna din pestera, si Vinter ii astepta la intrarea in pestera. Il imbratisa pe fratele ei, iar apoi se aseza langa Jacks. Jacks isi dori sa ii ia mana, apoi isi dori sa nu mai simta dragostea asa puternic.

"Nu am vrut sa intru dupa voi. Inainte sa veniti, acolo m-a tinut. In intuneric. Singura. La limita dintre trezire si somn, la limita nebuniei."

"Cum ai supravietuit?" glumi Vår, dar niciunul dintre ei nu credea de fapt ca glumeste.

"Am avut o lumina care sa ma tina pe linia de plutire." rapsuse Vinter, si ii lua mana lui Jacks, sarutandu-i incheieturile degetelor. "Si nu am de gand sa mai traiesc in intuneric de acum incolo." continua Vinter, de data asta in mintea lui Jacks. Inima i s-a strans, si gandul ca “poate nu era asa rau sa simti” ii trecu fulgerator prin creier.

In acea noapte, Jacks a murit. Din cenusa sa a inviat o persoana ce putea sa iubeasca, o persoana iubita de parca era un obiect pretios, fragil. Din cenusa sa, a rasarit fericirea solida, sub un cer cu stele si o luna coplesitor de magnifica.

Nu, ii gandi lui Vinter, nici Jacks nu avea sa lase lumina sa se ii scape printre degete.

[subsacijournal1]

Challenge...:)

Luna asta e foarte bogata in constientizari...de unde atata abundenta?:)))) Sunt prea fericita, mandra si entuziasmata de mine si de “pasii mici” si imi iubesc mult acest jurnal pentru a omite sa notez.

Am fost in vizita in orasul meu natal, la familia mea si am stat 2 zile. O provocare constienta si ecologica din punct de vedere emotional, pentru a vedea unde sunt.Cred ca a trecut vreun an si ceva de cand am fost ultima oara acasa si sa stau mai multe zile. Iata ce a iesit din aceasta oportunitate (am avut dileme inainte:)) )

1. Am reusit sa raman CALMA aproape pe intreaga perioada, fara sa ma umflu in pene.

2. Am constientizat ca locul meu e aici in viata mea si ma simteam “straina” un pic, fara sentimentul de vinovatie.

3. Am vorbit diferit si iesau spontan niste informatii din mine ca si eu m-am surprins dupa ce am rostit:)))

4. Am fost la mormantul bunicilor si tatei si am cerut iertare, pace.

5. Am sesizat cateva momente de superioritate la mine.

6. Am auzit cateva expresii de la femei tinere care ma intristau, pentru ca azi inteleg ca a fii femeie nu inceteaza nicio clipa indiferent de exterior; comunicarea elevata chiar face diferenta (psst nu spune la nimeni e si sexy:))) .

7. Am avut momente de afectiune cu mama unde eu mi-am dat voie sa fiu fetita mica, si momente in care daruiam iubirea mea asa cum poate ea sa primeasca si sa inteleaga.

8. Vreau o masina noua.

9. Uneori sa ma intorc la un loc din trecut imi poate arata unde am ajuns sau unde mai am de imbunatatit.

10. Ma bucur mult de orasul in care traiesc, de locuinta mea magica si sunt recunoscatoare pentru linistea si intimitatea pe care mi-l ofera.

Si am avut inca o revelatie legat de submissive: anul trecut am fost atat de naiva si chiar credeam ca se poate trai din perspectiva D/s. Catusi, bici, but plug, sarcini, rapoarte etc e foarte incitant la inceput , insa atunci nu imaginam (Egoul) ca asta cata energie consuma din partea fiintei umane din spatele Masterului si ca in viatia cotidiana energia consumata trebuie realimentata, reincarcata. E valabil si din rolul de sub, si inteleg  “sa am starea”  , sa fiu acolo 100%  este important pentru omul matur, asumat, el pur si simplu nu poate sa faca altfel.

Multumesc mult pentru anul acesta, pandemia, timpul alocat in felul acesta, cartile citite m-au ajutat sa trec cu brio acest challenge de a ma intoarce in trecut:)))).

“ O carte nu trebuie sa dezvaluie lucruri, o carte trebuie pur si simplu sa ne ajute sa le descoperim”

[sunkissed-dew-drop]

To delay or not to delay? That's the question.

Cu siguranta ca depinde de fiecare situatie in parte.

De mic copil am prostul obicei sa aman indeplinirea anumitor activitati, care de cele mai multe ori erau mai neplacute (logic!). Obisnuiam sa imi gasesc tot felul de scuze, precum: "Mai dorm inca 5 minute."/"Eu pot invata doar seara."/"Mai am suficient timp pana la deadline. s.a.m.d.

Mai apoi, descoperisem conceptul de "procrastination", cu care rezonam perfect. Iar odata cu el, am constatat ca anxietatea nu pare sa fie atat de inofensiva, procrastinarea fiind chiar una din simptomele acestei boli.

Alti oameni pot numi treaba asta o adevarata lenevie, puturosenie, lipsa de productivitate, ori delasare.

Efectele procrastinarii le-am observat pe propria piele, caci tin minte si acum noptile albe si pline de stres din perioada facultatii. Or, toate acele trairi amestecate cu 2 ore de somn pe noapte ajungeau sa fie un cocktail molotov din care nu mai reuseam sa ma redresez nici dupa 3 zile.

Pe de alta parte, uneori e mai bine sa amani, sa nu te lasi prada impulsurilor de moment, sa gandesti de 2,3,4 ori inainte de a face ceva!

Bineinteles, toate au o limita si toate trebuie sa fie intr-un echilibru continuu.

[bartholomaus]

Geografie... a fi, sau a nu fi

Orice profil ai alege, tot somer fruntas vei ajunge.  

In primul rand, pui prea multe intrebari  si astepti opiniile celorlalti in loc sa te interesezi si sa te informezi pe cont propriu mai intai.......si crede-ma, cu atitudinea asta vei avea mult de pierdut in viata.  

Dar ca sa nu fiu rau, hai sa te ajut

As vrea eu sa te intreb ce medii ai avut in general la Geografie, din clasa a IV-a pana in a XII-a ?  (ca nota la BAC e irelevanta, se stie ca in ziua de azi poti sa iei si nota 10 daca ingrasi porcul in ajun si  faci noapte alba tocind cu 3 zile inainte de examen).

Ce carti  de specialitate   ai citit?  (manualele si  enciclopediile vizuale luate de la supermarket sau de la libraria de pe colt nu se pun,  nici wikipedia despre care se stie ca are numeroase informatii si date incorecte)

Ai tangente cu geologia?  Ai citit cate ceva despe clima si tipuri de medii?

Ai  mancat pe paine  harta fizica si politica in fiecare dimineata?

Stii sa enumeri toate capitalele europene si sa le asociezi cu statele de apartenenta  in mai putin de 2 minute, fara sa te uiti pe net?

Ai citit si ceva despre istoria, demografia, fauna, vegetatia  si cultura fiecarui stat?

Daca nu ai facut una din  cele enumerate,  e clar, n-ai ce cauta acolo, ori daca te duci, o faci degeaba si nu te angajezi nici spalator de masina sau lucrator la KFC.

Trebuie sa fii decis dinainte daca vrei sa ajung geolog, meteorolog,  profesor de geografie sau sa lucrezi la vreo institutie academica.

Daca vrei sa fii ghid turistic, poti sa efectuezi un curs contra-cost si aia e, desi eu nu te vad potrivit pentru asta pentru ca ti-am mai zis, un ghid adevarat nu pune intrebar, ci raspunde la intrebari si se informeaza constant, e tupeist,  descurcaret....n-ai tu calitati din astea din ce observ din postarea initiala. Apoi, pana iti gasesti un post sau pana te angajeaza vreo rezervatie naturala, conducerea unui monument   sau vreun muzeu, pot sa treaca ani. Sau chiar sa nu te angajeze deloc fiindca e mare bataie pe locuri si concurezi cu alti potentiali ghizi turistici care au mancat geografie mai multa pe paine decat ai mancat tu.

Pana una alta, de ce nu inveti o meserie?  

Tara asta are mai multa nevoie de constructori,  de camionagii,   de mecanici auto, de instalatori,   fermieri, de ingineri,  zidari, tamplari, croitori,   meserii care se platesc foarte bine, nu de alte coate  goale  sau profesori.

Avem mai multa nevoie de medici competenti care sa ne salveze vietile si sanatatea .  

Noi inca suntem o tara semi agraro-industriala (si una vai de ea) si multi au pretentia  sa lucreze numai la birou in sectorul tertiar domne, prin IT sau marketing sau nu stiu ce despre filosofia vietii sau vreo arta liberala (fac pariu ca nici  ce inseamna " sectorul tertiar "  nu stii)..  

Nu domne, vrem sa fim natie de culti , nu de fermieri sau meseriasi.

---

Nu esti facut pentru meserii gen zidar, tamplar, mecanic, dar o sa trebuiasca sa le inveti ca sa supravietuiesti, altfel mori de foame. In caz ca nu stii, traim in Romania, tara unde ca sa ai un job caldut si bine platit, trebuie fie sa dai spaga, fie sa ai un tata  sau  vreun unchi mahar care sa-ti finanteze cariera, fie sa pupi funduletele care trebuie,  fie sa fii un geniu extraordinar in ale geografiei. Ori cum tu ai recunoscut ca n-ai prea citit carti si enciclopedii de geografie, adica nici macar alea, e clara treaba.   Pentru ca daca nu ai nici pile,  o sa faci facultatea aia degeaba doar pentru a deveni somer cu diploma. Si crede-ma baiete, am avut amici care au fost masteranzi la Istorie  (vorbesc de universitate), au facut doctorat in jurnalism  , si ghici ce......acum invart hamburgheri, cara marfa intr-un supermarket  sau  stau zi de zi sa fie injurati la telefon pentru a vinde  produse pentru pensionari intr-un call center. Cunosc fete care au terminat dreptul si pentru ca au trecut ca gasca-n apa si n-au constientizat ca trebuie sa dea spaga sa ajunga notari,  acum presteaza servicii sexuale.   Tu nu constientizezi cat de salbatica e piata muncii in Romania baietas. Parerea mea e ca tu, fiind cam idealist, n-ai sa supravietuiesti daca continui sa traiesti cu iluzii.   Nu stiu, fa bine si ia BAC-ul cu nota maxima , invata 1-2 limbi straine intensiv in vara asta si daca ai parinti buni,  vezi daca poti sa  te inscrii cu bursa  la o facultate de geografie la vreo universitate prestigioasa din strainatate.  Succesul nu e garantat nicaieri, dar ai mai multe sanse  in strainatate  decat in rahatul asta de tara. Totusi,  tu trebuia sa ai niste ani de studiat si citit geografia,  sa fi mancat cartile si hartile pe paine, sa fi frecventat vreo cateva biblioteci si sali de lectura din orasul unde stai. Daca tu n-ai nicio tangenta cu geografia si te afli in situatia ca in clasa a XII-a sa n-ai nici macar cunostinte la nivel elementar de geografie,   parerea mea, dar  eu te sfatuiesc de bine sa te reprofilezi, sa-ti cauti sa inveti o meserie,altfel o sa mori de foame alaturi de absolventii de litere, drept si jurnalism ,  ori o sa ajungi sclav la nu stiu ce fast-food, call center sau supermarket  unde vei munci intensiv pe salarii de cacat si iti vei strica sanatatea.

[suntaici]

Acum 2 sapt. am ieșit cu un tip. A fost prima mea întâlnire la aproape 18 ani. Mi a plăcut, a fost frumos doar ca nu știam exact cum a fost și pt el. Am fost directa și i am zis ca nu vreau sa ne pierdem timpul și dacă nu a fost ok și nu i-am plăcut cel mai bine ar fi sa ne vedem fiecare de ale noastre. El mi a zis ca ma place și ca sa simțit bine ca după doua zile sa mi zică ca nu mai vrea nimic.

Eu una zic sa nu-ti dai filme prea repede. Pot fi multe motive pentru care tipul a decis ca nu mai vrea nimic. Poate ca totusi n-a simtit flacara aia intre voi, chit ca s-a simtit bine la intalnire, sau poate a decis ca inca nu e atat de pregatit pentru o relatie, etc. N-o lua personal, asa e cu intalnirile. Uneori ies bine si poa sa iasa niste relatii frumoase din ele, iar alteori merg prost, sau unul dintre voi realizeaza ca nu exista vreo flacara sau nu e neaparat ce cautati, si se incheie acolo. 

#dee

[sagisthebest]

20 de ani (a short story of my life)

Ma numesc Albert si de curand am implinit 20 de ani .Am inceput sa contemplez mai mult la viata in ultimul timp si am realizat ca viata nu prea are mult sens pentru mine .Viata mea a fost destul de grea ,inca de cand eram mic am fost nevoit sa cresc cu o mama dependenta de alcool si cu un tata ce era mai mult de forma .Mama era destul de drastica cu mine si in timpul in care nu dormea , ma batea si ma certa pentru cele mai mici greseli .Imi era interzis sa plec de acasa sau sa imi aduc prietenii pe la mine ,iar in cazul in care nu o ascultam ,eram batut drept pedeapsa.  Am fost nevoit sa fac gradinita in oras desi locuiesc la tara fiindca asta a fost dorinta mamei mele , ma trezeam la ora 04:30 si mergeam la gradinita , ajungeam la ora 5:20 la gradinita si stateam acolo pana la ora 16:30 cand iesea mama de la munca si venea sa ma ia , apoi ma intorceam acasa. La varsta de 7 ani am fost inscris la o scoala din aceiasi zona cu gradinita , iar la varsta de 8 ani mama  a fost data afara de la serviciu fiindca lipsea foarte mult din cauza dependentei de alcool. Am inceput sa fac naveta singur si sa ma descurc prin oras . La varsta de 9 ani tata a plecat la munca in Italia si eu am ramas cu mama .Din cauza ca ea era mai mereu bauta , eu am inceput sa lipsesc tot mai mult de la scoala .La varsta de 10 ani am cazut de pe o constructie pe care obisnuiam sa ma joc cu un prieten foarte bun de al meu si mi-am spart capul .La 2 saptamani dupa , protectia copilului a venit la noi la poarta si mama a fost la un pas de a fii decazuta din drepturi.Tata a fost nevoit sa se intoarca in tara pentru ca eu sa nu fiu dus la orfelinat. Au inceput certurile si aproape in fiecare seara tata o batea pe mama fiindca bea .Eu plangeam fiindca nu intelegeam de ce trebuie sa fie asa . Fiindca locuiam la tara , eram la doar 10 minute de o padure pe unde obisnuiam sa merg cu mama pentru a mai iesii din monotonie , la varsta de 11 ani pe cand eram prin padure cu mama , ea m-a intrebat daca stiu drumul catre casa , eu i-am spus ca il stiu si ea mi-a spus sa plec fiindca ea nu o sa mai vina .Mi-a spus ca ma iubeste si ca nu mai suporta viata asta , am inceput sa plang si sa o implor sa vina cu mine acasa .Dupa cateva ore de insistente am reusit sa o conving sa renunte la ideea aceea si sa vina cu mine acasa .Povestea s-a repetat de mai multe ori in decursul a cateva luni ,dar am reusit sa trecem peste pana la urma .Dupa inca 4 ani de certuri , scandaluri si batai ,tata m-a amenintat ca imi taie gatul daca ii mai iau apararea mamei si asta a fost momentul in care mama a decis sa divorteze si sa ma ia cu ea .Am plecat cu ea intr-o alta comuna unde locuia bunicul meu inainte sa moara si ne-am mutat acolo , am fost transferat la o scoala din zona si parea ca viata o sa mearga mai bine .Din pacate dupa doar cateva zile , mama a inceput din nou sa bea si eu trebuia sa ma ocup singur de toate de la a face mancare , la a spala rufele , etc. Divortul s-a petrecut in timpul verii ,iar cand aceasta s-a terminat am fost nevoit sa merg la scoala , eram in clasa a-8-a si totul era ciudat ,invatam dupa masa la o scoala aflata la cam 6km de casa .Mama continua sa bea si eu nu reuseam sa ma adaptez deloc , toti colegii erau foarte apropiati si eu eram un fel de intrus acolo .Nu reuseam sa imi fac prieteni si eram din ce in ce mai obosit .Mama nu muncea si practic traiam din pensia alimentara de la tata , alocatie si ocazional bani de la bunica ce locuia la 2 km de noi. Imi era tot mai greu sa rezist , iar colegi de la scoala nu faceau decat sa imi ingreuneze situatia cu tot felul de glume proaste .Dupa ceva timp am inceput sa intru in tot felul de conflicte cu ei pana cand s-a ajuns la bataie . Intr-o seara dupa ce am terminat orele si ma pregateam sa plec catre casa , un coleg m-a injurat si a sarit la bataie , iar eu l-am luat si l-am dat cu capul de o banca pana i-am rupt nasul .Dupa incident m-am dus catre statie sa iau autobuzul catre casa ,dar deja era prea tarziu si ultimul autobuz plecase , asa ca am fost nevoit sa merg pe joc pana acasa . A doua zi cand m-am dus la scoala am fost imediat luat de diriginta si dus in cancelarie unde asteptau parintii acelui coleg si directoarea .Dupa o morala de 2 ore in care eu eram singurul vinovat , am fost trimis acasa si mi-au spus sa nu ma intorc decat cu mama. In timp de plecam catre statie , tatal colegului a venit dupa mine , m-a oprit , mi-a dat 2 palme si mi-a spus sa stau departe de copilul lui .I-am spus mamei mele despre asta , dar nu a fost interesata deloc , asa ca timp de 2 saptamani nu am mai fost la scoala fiindca ma temeam de ce o sa patesc .Dupa 2 saptamni tata a venit la scoala incercand sa ma gaseasca si a aflat de poveste , asa ca dupa cateva zile a venit la mama acasa si i-a spus ca vrea sa vorbeasca cu mine si ca nu am mai trecut pe la scoala .Eu imi petreceam timpul in oras , stateam pe o banca intr-un parc si incercam sa ma ascund de oricine ar fi putut sa ma recunoasca.Cand am ajuns acasa ,mama era treaza si ma astepta .Fara sa imi spuna ceva sau sa ma intrebe ceva , m-a batut pana cand nu a mai putut ,iar apoi s-a imbatat din nou si s-a culcat .Am asteptat sa vina seara , am luat un cutit si am incercat sa imi tai venele ,dar de frica am sectionat pe langa vena astfel incat m-am ales doar cu o zgarietura foarte naspa pe mana . Tata a inceput sa isi dea mai mult interesul fata de mine si venea sa ma ia de acasa si sa ma duca la scoala unde astepta pana cand terminam orele , dupa o saptamana a incetat sa mai faca asta crezand ca lucrurile s-au rezolvat . Intre timp colegul pe care l-am batut a iesit din spital si a reinceput sa vina la scoala , la 2 zile dupa ce a revenit la scoala ,a venit cu inca 3 colegi dupa ce am terminat orele si m-au batut pana cand nu m-am mai putut ridica de jos .Dupa cateva ore am reusit sa ma ridic si am plecat catre casa .Din cauza ca lipseam foarte mult am ramas in urma cu materia si eram  in stare de corigenta la matematica  .La sfarsitul semestrului dirginta mi-a spus ca nu ma trece decat daca ma transfer ,asa ca am vorbit cu tata si am decis sa ma reintorc acasa si sa fac ultimul semestru la scoala din sat .Dupa multe certuri cu mama , a realizat ca este mai bine pentru mine sa fac asta si mi-a dat acordul scris pentru transfer .Eram in sfarsit acasa si eram fericit fiindca toti prietenii imi erau alaturi si in sfarsit tata se ocupa de mine , iar eu ma puteam ocupa de scoala .Am inceput pregatirea la matematica si dupa multe ore de munca , am reusit sa promovez E.N. M-am inscris la un liceu din oras si am intrat pe profilul de matematica -informatica .In vara de dupa finalul clasei a-8a l-am intalnit pe un vecin care facea Bodybuiding si l-am intrebat daca ma poate invata si pe mine ce trebuie sa fac pentru a ajunge precum el. El avea un fel de mini sala de antrenament in curte si se antrena cate 3-4 ore pe fiecare zi , asa ca a-2-a zi m-a chemat la antrenamente , in prima saptamana mi-a spus ca in fiecare zi trebuie sa fac cate 100 de flotari si 20 de tractiuni inainte sa incep antrenamentul cu greutati .Le faceam in serii de cate 5-10 repetari pana cand adunat ajungeam la 100 .Era foarte epuizant ,dar intr-un final ma regaseam in ceva , intr-un final nu ma mai simteam inutil si simteam ca mi-am gasit drumul.Saptamanile treceau si norma de florati crestea de la o saptamana la alta pana cand am ajuns la 300 de flotari si 60 de tractiuni.Imi era asa de usor sa le fac incat faceam serii de pana la 60 de flotari .Vara a trecut si intr-un final incepeam sa vad niste rezultate .A inceput liceul si desi ma asteptam sa fiu mai in largul meu , nu am reusit si am inceput din nou sa ma izolez de restul clasei .Vecinul meu s-a angajat si nu a mai putut sa ma antreneze , asa ca am decis sa imi fac abonament la o sala de forta din oras .Mi-am facut abonamentul si am inceput sa ma antrenez exact asa cum eram invatat .Dupa 2 luni nu mai reuseam sa avansez in musculatura si lipsit de informatii despre ce ar fi trebuit sa fac , am renuntat la a mai merge la sala .In schimb eram foarte bun la matematica ,era un fel de pasiune pe care o aveam pe atunci, reuseam sa rezolv exercitiile fara sa fiu nevoit sa le invat sau sa ma gandesc prea mult la ele. Dupa ceva timp am fost provocat la un meci de skandenberg de catre un coleg si dupa ce l-am invins , au inceput sa vina si altii sa ma provoace , eram printre cei mai buni din clasa si asta m-a scos cumva la suprafata .Nu mai eram baiatul acela timid care nu vorbea cu nimeni , eram bun la matematica si eram puternic .Lumea vorbea cu mine si incepeam sa imi fac prieteni prin tot liceul .Anul s-a terminat si in anul urmator am redevenit acelasi singuratic de odinioara , nu vorbeam cu nimeni si imi pierdusem interesul pentru matematica .Pe cand eram singur in banca ,unul dintre colegii mei a venit la mine din senin si m-a intrebat daca vreau sa stau cu el .Il cheama Cristi si era  mai retras , de fapt vorbea greoi si nu reusea sa isi faca prieteni .Eram inca putin suspicios fiindca nu intelegeam de ce incearca sa se imprieteneasca cu mine ,dar am acceptat si m-am mutat cu el in banca .La inceput imi era cam greu sa inteleg ce spune , dar dupa ceva timp m-am atasat de el si puteam spune intr-un final ca am reusit sa imi fac un prieten bun . Glumeam si radeam in continu , viata de liceu nu mai era asa de naspa ,unii colegi radeau de el fiindca avea probleme cu vorbitul ,asa ca ii luam apararea .Fiindca au vazut ca nu ne pasa de parerea loc , o parte din colegi ne-au pus oarecum in categoria ciudatilor si chiar asta eram , eram 2 ciudati carora nu le pasa de nimeni si de nimic .I-am spus lui Cristi despre cheestia cu sala si l-am invitat sa mearga cu mine . In sfarsit nu mai mergeam singur si aveam o motivatie in plus , intre noi era mereu o concurenta pentru cine era cel mai bun si asta ne ajuta sa avansam destul de mult .Dupa o perioada am renuntat sa mai mergem la sala fiindca nu ne mai permitea timpul.Anul a trecut rapid si la inceputul clasei a-XI-a un nou membru s-a alaturat grupului .Era tot un coleg mai retras ce era batjocorit de majoritatea clasei si de care ne-am atasat rapid , am inceput sa chiulim mai mult fiindca deja eu si Cristi gandeam cam la fel si ne cunosteam atat de bine unul pe altul incat stiam deja ce ii trece prin cap unul celuilalt , asa ca am cam devenit o influenta negativa pentru Simion care desi incerca sa fie ingerul nostru pazitor , de cele mai multe ori ajugea sa fie de acord cu majoritatea :)) .In fiecare dimineata aveam programul nostru ce implica mancatul de fastfood ,o cafea de la cafeneaua noastra preferata si o conversatie de cam 30 de minute despre lume , univers , liceu si orice ne trecea prin cap. Tot programul nostru de dimineata dura cam 2 ore ,astfel incat ajungeam la liceu pe la 10 .Cu toate astea am reusit cumva sa creem un sistem care sa ne ajute sa trecem la toate materiile cu foarte putin efort , astfel incat invatam la materiile importante , profitam de profesorii de treaba si copiam la materiile despre care stiam ca nu o sa ne ajute pe viitor .Astfel incat reuseam chiar sa ne mentinem peste nivelul clasei de cele mai multe ori .La finalul clasei a-X-a m-am apucat de fumat dintr-o prostie si am devenit pasonat de tenis , astfel incat in clasa a-XI-a si a-XII-a am mai adaugat inca cateva pauze in programul normal de liceu. In clasa a-XII-a in primul semestru am primit un telefon de la o vecina ce imi spunea ca mama a inebunit si ca politia si ambulanta sunt pe drum spre ea, am plecat de la scoala si m-am dus la ea ,dar cand am ajuns ,ea nici macar nu ma recunostea .Bunica mea impreuna cu cativa vecini mi-au recomandat sa o internez intru-un spital pentru boli mintale ,dar am refuzat categoric fiindca nu am vrut sa accept ca ea nu mai este la fel ,asa ca am inceput sa o vizitez mai des si desi de cele mai multe ori vorbea singura sau vorbea aiurea , am incercat sa o ajut ,iar  dupa cateva luni si-a revenit .Chiar si acum mai are inca probleme ,dar sunt chestii minore si sper ca pana la urma sa isi revina complet.In fine , anii au trecut si am ajuns la finalul clasei a-XII-a cand am picat examenul de BAC in sesiunea din vara .Eram pregatit sa renunt si singurul care m-a facut sa continui a fost Madalin , cel care m-a luat practic pe sus si m-a scos pe afara pentru a-mi explica de ce trebuie sa continui si ca nu se merita sa renunt pentru un esec .Am dezvoltat o noua pasiune ,mai exact o pasiune pentru viata militara , asa ca m-am decis ca asta vreau sa fac si m-a motivat suficient de mult incat sa promovez examenul de BAC in toamna doar fiindca aveam nevoie de el pentru armata. Am luat probele militare sportive si scrise si am prmovat examenul cu nota 8:20 .Din pacate fiind un numar foarte mare de condidati si foarte putine locuri , am fost respins ultima nota fiind 8:40. Acum am implinit 20 de ani si ma pregatesc sa aplic pentru Academia Militara , viata mea inca nu prea are foarte mult sens , tata a redevenit la fel de dezinteresat , cu mama vorbesc la cateva luni si atunci ne certam , Cristi si Simion sunt fiecare cu problemele lor si asa ca vorbim destul de rar ,iar prietenii din copliarie isi urmeaza viata .Practic suntem precum niste roboti lipsiti de sentimente ce isi fac doar datoria .Eu m-am angajat de curand intr-un pub unde lucrez ca si barman -ospatar , este destul de fain , dar programul  este foarte lung (09:00-02:00) si lucrez 2 zile cu 2 libere.Mi-am refacut abonamentul la sala si urmeaza sa dau probele sportive pentru academie in 2 saptamani .Viata a devenit destul de monotona , prietenii pe care ii cunosc de atatia ani se comporta de parca ar avea o datorie morala fata de mine sau ceva , nu mai simt conexiunea pe care o aveam alta data , unul dintre cei mai vechi prieteni ai mei Madalin , omul pe care il consider precum fratele pe care nu l-am avut niciodata  se comporta de parca ar avea un program de respectat , foarte monoton si foarte diferit de cum era odata. Lumea se schimba si nu imi place deloc cum am ajuns .De ziua mea am decis sa imi modific data de nastere pe fb astfel incat sa vad cine stie cu adevarat cand este ziua mea , in afara de cateva persoane care si-au amintit abia seara , nimeni nu a stiut .Cei care alta data imi spuneau ca imi sunt prieteni , nici macar nu mi-au spus la multi ani .Cristi si Simion mi-au urat La multi ani abia dupa ce am pus un story in care le multumeam celor care si-au amintit de ziua mea .M-am dus pana la urma la un bar din apropiere unde i-am chemat pe toti “prietenii” mei si i-am cinstit .Mai tarziu Madalin m-a sunat si m-a scos cu masina prin oras fix in pub-ul in care lucrez acum. Dupa ce am ajuns acolo , au mai venit cativa prieteni si ne-am pus la o masa .Dupa cam 30 de minute toti erau pe telefoane sau vorbeau unul cu altul in timp ce eu stateam singur si ma simteam in plus ,asa ca am decis sa ma duc putin pe afara sa ma plimb .M-am dus intr-un parc , m-am asezat pe o banca si am fumat cateva tigari in timp ce contemplam din nou la viata .Dupa o ora de cand am plecat ,Madalin m-a sunat sa vada unde sunt si a venit dupa mine .Ne-am intors in pub , am mai stat putin si am plecat acasa . De atunci am realizat cam cat de mult valorez eu pentru cei din jurul meu si mi-am dat seama ca toti cei care stau cu mine , o fac ori fiindca au anumite interese , ori fiindca au o datorie morala fata de mine sau de dragul vremurilor trecute .Singuratatea asta este destul de urata , doare sa vezi ca nimeni nu te iubeste , ca nimeni nu tine la tine si ca nimanui nu ii pasa de tine .Uneori ma gandesc cum ar fii daca as murii , oare i-ar pasa cuiva? Oare cat ar dura pana cand cineva ar observa ca nu mai sunt ? Oare ar plange cineva sincer dupa mine? Oare i-ar afecta cumva asta pe cei din jurul meu? Cam asta este povestea vietii mele de pana acum , cu mici detalii sarite despre relatii nereusite si despre inca 2 tentative de sinucidere .Concluzia la care am ajuns totusi este ca nu stiu ce trebuie sa fac in continuare , nu stiu daca se merita sa mai incerc sa mai lupt , poate ca a venit timpul sa renunt la tot pentru ultima oara , sa renunt la a mai crede in oameni si la faptul ca vor redevenii cum erau odata , sa renunt la a mai crede ca imi voi intalnii marea iubire , sa renunt la a mai visa la viata militara , sa renunt la tot ce imi place sa fac .