#șoapte

[titialutigaie]

S-a mai încălzit vremea. Au început să se topească țurțurii de gheață de sub streașină, ba chiar și ăia de la nas. De la fiecare casă iese fum de foc de lemne, semn că cineva e acasă și că are lemne. De la mine până în vale la țața Leonora a lu Guguștiuc, număr lejer 14-15 coloane de fum care se ridică la cerul gri, în timp ce Dorina sparge lemne cu toporișca comandată pe Temu alaltăieri seară. Toporișca n-a sosit încă, dar ea taie lemne pentru că... frig. Le taie așa cu mâinile goale. Adică fără mănuși. Cu toporișca cea veche. Eu am făcut pârtie până la poartă. Aștept să vină postașul cu pensia, ca să pot să merg la Buzău după Camembert, Roquefort, Confit de Canard, Croque Monsieur și Croque Madame că e săptămâna franțuzească la Lidl. Era să uit de sticla de Calvet Chateauneuf du Pape și de aia de Croix de Marsan Grand Vin de Bordeaux. Fac o listă și revin.

[qq4rooms]

Relevant, al numelui tău.

Ți-ai imaginat vreodată, cu ochii închiși,

că cerul n-ar fi existat în retina ta,

cum te-ai fi uitat la mine?

Minciuni, șoapte, spune-i ce vrei tu.

Îmi plânge cerul la picioare

din cauza ta.

indigo.

Părul tău, certat de vânt,

te atinge fără avertizare.

Dar iartă-mă, sunt puțin gelos,

și care-i vina mea în toată gelozia asta,

dacă nu razele izbitoare ale soarelui

ce-ți sărută chipul?

când pleoapele ți se luminează,

eu mă sting pe pământ.

Aș fi vrut să nu-mi dai

mâna de la bun început,

iar eu nu m-aș fi topit după tine.

Ironia vieții mele?

Suntem opuși,

îndrăgostiți de noi.

[arhitectul]

sevraj

parfumul tău a rămas

imprimat

sub pielea mea

și, adulmecând,  retrăiesc nebunia

la care m-ai adus

când te atingeam

cu toată pasiunea

ce-am avut-o vreodată în vene.

mi-ai intrat în cap, în suflet, în inimă

mi-ai dărâmat zidurile

și m-ai dezechilibrat printr-o ultimă îmbrățișare.

ce-am trăit lângă tine, cu tine

a fost singura poezie nescrisă, rostită

cu șoapte

și transpirații fierbinți.

mâinile mele te-au strâns

și s-au potrivit în golurile trupului tău

dezbrăcat de ultima umbră a trecutului.

ți-ai înfipt unghiile în carnea mea

încât instinctul îmi spunea să te devorez

dar tot ce-am făcut a fost să te strâng mai tare de coapse,

de gât și de mâini.

așa am aflat

că ai puteri asupra mea

și că eu te aduc în pragul nebuniei ce n-a mai fost trăită.

ne plimbăm

de mână

pe marginea prăpastiei din sufletul meu

și cădem în întunericul unei camere

prea goală,

prea plină de noi,

înlocuind singurătatea singurătății

cu o singurătate-n doi.

@arhitectul

[ianuarie-1997]

Câte nopți nu doarme-o mamă

Tu copile n-ai să știi ,

Până când rândul îți vine

Ca părinte tu să fii.

Somnul ți-l veghează-n noapte

Chiar de genele-i sunt grele,

De atâtea lacrimi multe

Ce-s ascunse printre ele.

O apucă zorii zilei

Stând trează o-ntreagă noapte,

Te-nvelește cu iubire

Și cu vorbe spuse-n șoapte.

Nicăieri în lumea asta

Un cântar nu vei găsi,

Să-i pui lacrimile mamei

Ce-au tot curs în nopți târzii.

De-ai să crești să zbori prin lume

Mereu grija îți va duce,

Nici atunci nu o ia somnul

Și de dor lacrima-i curge.

[night--whispers]

Vreau să te privesc în fiecare noapte

Vreau să-ți simt tăcerea dintre șoapte

...

Mă arunci, mă lovești

Te admir iar tu te urăști

[janeblackx]

Ecoul iubirii

În șoapte de doruri neîmplinite,

Tu spui că m-ai iubit, dar învinovățești,

Căutând în tăceri răni nefericite,

Când inima-mi, mereu, cu tine zăbovește.

De-atâtea ori, te-am sprijinit,

În umbra problemelor ce te apăsau,

Dar tu, cu reproșuri, m-ai rănit,

Întrebându-mă de ce nu mă arătau.

Când furia îți spunea cuvinte dure,

Eu am ales să-ți vorbesc cu blândețe,

Căci iubirea, în cele mai grele ture,

E un dans al sufletelor, o simbioză de vise.

Mărturisesc că nu e ușor,

Să îți dau totul, să rămân neclintit,

Dar în umbra iubirii, un singur fior

Îmi spune că drumul nu-i încă sfârșit.

Caut în ochii tăi un răspuns,

Să ne regăsim în vremuri de mult,

Să lăsăm în urmă zbuciumul și suspans,

Și să știm că iubirea e un pact, nu un tumult.

[viatainpasidecuvinte]

Aș vrea să nu îmi pese doar

Să nu simt când ești departe

Aș vrea să nu văd semne ce-apar

Să n-aud cum îmi torni în inimă șoapte.

Te văd cum minți când mă privești

Mă doare ,dar mă prefac că-i bine

Și inima mea mai credea o dată povești

Deși mintea știe că niciuna nu ține.

[cristianlisandru]

Fugim, printre fraze, de vorbe deșarte

Ne suntem aproape, prin șoapte și gânduri, Îți scriu despre crize ascunse-ntre rânduri Și vine un zvon despre marile mize, Iar morții planetei cerșesc analize. Ne suntem aproape prin sârmă ghimpată, În noi doar iubirea e încă salvată, Și-aud că se dau, la reduceri, speranțe, Primești și un bonus, o mână de gloanțe. Auzi cum vuiește-o furtună barbară, Se-nfruntă destine prin drama de-afară, Iar…

[totallysecrettraveler]

Nu am știut ca pot scrie poezii

Pana noi, am incetat a mai fi

Ele vor ramane nepublicate

Pana din durere nu va rămâne

Nici șoapte...

N-am știut, pot visa mai mult

Pana la ultimul sărut...

Un sărut atât de cast

La fel ca un junghi sub coasta

N-am știut ca e ultima zi...

Altfel nu te lăsăm sa vii

Ultima in care eram iubita

Ultima in care eram nefericita

N-am știut...

[albalbastru]

Cu tine am învățat să mor și să trăiesc ,

Să înțeleg tăceri și cântece și șoapte ,

Am înțeles cum e să înebunești ,

Și că nu poți iubi pe jumătate

Cotovan Ana

[korina21]

Sub plopii cu flori

Sub plopii mari cu flori de gheată/ Pe câmpul rece, plin de ceață,/ În lumea asta trecătoare,/ M-ai cuprins în a ta îmbrațișare. 

Timpul zboară, vremea e tot rece/ Pe lângă noi, totul trece,/ Timp, soare, furtună și ploi/ Și noi...am rămas doar doi. 

Singuri și goi, pe câmp, amândoi/ Învăluiți de vise, de șoapte aprinse/ Am întors timpul și vremea, / Slăbiciunea și durerea...în flori. 

Sub plopii mari cu flori de viață/ Pe câmpul cald, plin de verdeață/ În lumea asta visătoare,/ M-ai surprins c-o sărutare. 

Timpul stă pe loc, vremea s-a mbunat/ Pe lângă noi, nimic nu s-a mișcat./ Dorință, speranță, iubire și o viață,/ Suntem noi...noi doi. 

Cu un sărut și-o mbrățișare,/ Cu a ta voce îmbietoare,/ M-ai vrăjit și m-ai luat cu tine/ Sub plopii mari cu flori de veșnicie. 

[johnny-em]

Ioan Muntean - zori rebeli (cybersonet LXXVI)

Sursă: Ioan Muntean – zori rebeli (cybersonet LXXVI) – Cronopediada grup – Cronopedia Maraton Panorama Literară 2024, decembrie 23. (poezie, cybersonet) ~ ciclul Calendar ~ zori rebeli (cybersonet LXXVI) se-aprind în zori tăcerile-n petale o rază blândă fură trupul nopții pe cer o vrajă țese dor cu șoapte pale și soarele se naște-n dansul sorții privirea ta aprinsă ca un foc îmi leagă gândul…

[spiritul-lumii]

gustul metalizat al limbajului tău fermentat

învăluriṭi, mai însămânţam câte puțin delir vizual

ca să străpungem fiara izolării

de tot ceea ce crește în carne

și se zbate să-ṣi elibereze ghearele încastrate

nu cer norilor să te despice în șoapte ingerabile

dar te caut fără spaima coastelor fisurate

că știu cum le porţi tu pe toate

[echobearer]

Există momente în care tăcerea devine asurzitoare, iar tot ce pot auzi sunt ecourile gândurilor mele. Își croiesc drum prin labirintul interior, ciocnindu-se de ziduri construite din amintiri, temeri și dorințe nerostite.

Ecourile acestea nu sunt doar umbre ale trecutului. Ele sunt mărturii ale visurilor pe care le-am avut și ale celor pe care le-am pierdut. Sunt întrebări fără răspuns, șoapte care îmi amintesc cine sunt, dar și cine aș putea fi.

Uneori, aceste ecouri mă bântuie, alteori mă ghidează. Uneori mă pierd în ele, dar de fiecare dată când le ascult, învăț ceva nou despre mine.

Poate că toți purtăm astfel de ecouri în noi. Unele mai blânde, altele mai crude. Dar ele ne formează, ne definesc și, cel mai important, ne îndeamnă să căutăm răspunsuri.

[hopernicus]

Serenada  ...

PROIECTUL CONTINUĂ. Începand cu această seară veți face cunoștință cu poetul din șoapte.L E O N A R D M A T E I În galeria B l a c k B O X HALA ați intrat în contact cu o instalație audio creată din suprapuneri de șoapte, acum veți auzi ce spun aceste șoapte. Vă recomand audiție strict personală, într-o liniște profundă sau la căști. Nimic să nu vă perturbe acest moment de experiment, tratați-o…

[iubesc-tacerea-ta]

Doar ochii tăi vedeau dincolo de șoapte

#therapy