#te iert

[nebunulcusentimente]

Te iert pentru că mi-ai permis să te iubesc

Te iert pentru fiecare pată ce nu mă lasă să zâmbesc

Te iert pentru că ai adormit în patul meu

Te iert pentru bezna lăsată în sufletul meu

@nebunulcusentimente

[clouds-over-you]

Eu nu te iert

Pentru cat m-a durut cand m-ai ranit

Desi stiai cat te-am iubit,

Sper sa n-ajungi in locul meu,

Sa simti tot ce-am simtit si eu

Atunci sa-mi spui cum ai vrea sa te iert?

Nu te iert

Ca daca te-as ierta ar insemna

Ca nu te mai iubesc deloc

Si as vrea, dar crede-ma, nu pot

Incerc, dar jur ca ma sufoc

Ma-ntreb in locul meu tu te-ai ierta?

😕

[fatafaravise]

O să te iert mereu, dar nu o să uit niciodată seara în care mă sufocam din cauza lacrimilor și ție nici nu ți-a păsat...

[un-suflet-anonim]

Mă iert pentru toate greșelile făcute, mă iert pentru tot timpul pe care l-am irosit pe oameni greșiți, și mă iert pentru toată iubirea pe care nu mi-am dăruit-o la timp. Mă iert pentru că nu m-am prețuit mai mult, și mă iert pentru toată ura pe care mi-am purtat-o de cele mai multe ori față de mine însumi.

Și astfel, asta devine cea mai grea formă de iertare în care trebuie tu să te ierți mai mult pe tine însuți decât pe cei care ți-au greșit.

#mantră

@un-suflet-anonim

[mmmami]

te iert până nu te mai iubesc

-?-

[arhitectul]

iertarea e primul pas spre liniște... însă eu aleg neliniștea, căci nu pot să te mai iert.

cum să-ți iert ochii  în care m-am privit? cum să-ți iert buzele ce m-au învățat să vorbesc? cum să-ți iert părul ce-mi cădea peste față în fiecare noapte? cum să-ți iert fericirea pe care ți-o ofeream în zilele mele bune? cum să-ți iert mâinile care se jucau în părul meu? cum să-ți iert picioarele pe care le duceai peste picioarele mele în somn? cum să-ți iert îngrijorarea când dispăream? cum să-ți iert plânsul? cum să-ți iert glasul morocănos? cum să-ți iert zâmbetul contagios? cum să-ți iert energia, îndemnul, susținerea?  cum aș putea să iert atâtea lucruri?  

iertarea

@arhitectul

[zaphrodith]

“Dar când eram gata să te iert, Ai făcut în așa fel încât să te văd ca pe un simplu regret...

Vina mea că am iubit o inimă atât de falsă.”

[confesiunianonime]

Acum 6 ani m-am despărțit de tine și încă îți port pică. Faptul că încă mă cauți de cel puțin 2 ori pe an nu ajută la nimic. Nu-mi pasă că erai "copil" și "ai greșit". NU-mi pasă de cine sunt eu pentru tine. Nu-mi pasă că a murit maică-ta vara asta. Să te consoleze alea 7+ tipe care mi-au putut lua locul foarte ușor în alte ipostaze. Oricum maică-ta nu mi-a vorbit direct niciodată și nu m-a plăcut fără motiv. Așa că ce voiai de la mine? Am consolat-o pe sora-ta, fiindcă ea merita. A fost mereu un înger. Tu nu meriți nici să respirăm același aer. Nu-mi pasă de suferința și victimizarea ta continuă, și nu pot să cred că mi-a păsat vreodată de un prefăcut ca tine. Nu-mi mai pasă de aparențe acum, de ideologia că trebuie să dau dovadă că-s matură și să fiu înțelegătoare și să iert, fiindcă suntem oameni. Știi ce? Chiar sper că tot ce ai făcut ți s-a întors înapoi. Nici măcar înzecit, doar fix ce ai făcut și îți e de ajuns pentru o viață. Sper că ți-a ajuns până peste cap karma și ți-ai băgat mințile-n cap. Dar cu toate astea, tot nu-mi pasă de potențiale tale scuze. Mereu era cumva vina mea că nu mergea între noi, nu? Cum îți explici relația mea de 5 ani VS cele 500 ale tale de când ne-am despărțit? Cum explici? Oare chiar era problema la mine? Te urăsc și nu mai încerc calea cu iertarea. Dumnezeu poate să te ierte dacă vrea. Eu nu. Și nu-mi pasă că e imatur că n-am trecut peste. Nimeni nu ar fi trebuit să fie pus într-o ipostază atât de umilitoare. Nimeni nu ar trebui să se aștepte ca femeile să "treacă peste". Nu am trecut peste și nu vreau, bine? Vreau să te disprețuiesc și gata. Pur și simplu, nu mai e loc de iubire sau iertare în inima mea pentru tine, fiindcă a fost de prea multe ori și mereu ai profitat de ea crezând că e o sursă infinită. Sper să nu te mai văd vreodată, fie și întâmplător. Mă dezguști.

#confesiunianonime

[luciana-anca-79]

Roagă-te să ai ochi să vezi ceea ce e mai bun în oameni;

Să ai o inimă care să știe să ierte, dar numai arunci când trebuie;

Să ai o minte care să uite clipele urâte;

Și un suflet care să creadă mereu în Dumnezeu.

♡♡♡Anca&la...

💐💕

Enjoy your time of the last hours of the weekend .

To be happy 🌺⚘

Ciao/Bye-bye 🤗👋

[toxicsoulsblog]

O luna.

Cine si ar fi imaginat ca se pot intampla atatea intr o singura luna? Nu, nici eu.

Am suferit, am cazut grav la pamant, am vazut intunericul din mine, am vazut cine eram cu adevarat si am mai vazut cine a fost langa mine in acel moment.

O perioada grea, un iad mai bine spus si in acelasi timp o perioada de vindecare.

“A trebuit sa se intample”, imi repet, “asta a fost momentul”.

Momentul in care eu trebuia sa devin “femeie” in adevaratul sens al cuvantului, momentul in care trebuia sa aflu cine sunt cu adevarat, cum sunt eu.

Suna prostesc faptul ca “am devenit femeie” dar chiar asa e, eram o copila. Traiam ca in liceu cu copilariile mele si visam la un viitor cu casa, familie si copii langa un om la fel de imatur ca mine. Gandeam si nu actionam sau actionam si nu gandeam, iar acum stai si te intreaba. Cum adica? Iti spun acum.

Aveam momente cand gandeam ca un om matur dar nu actionam ca unul si momente cand actionam ca un copil si nu gandeam deloc matur. Eram total pe dos si ma enerva faptul ca mi dadeam seama de actiunile mele dar nu faceam absolut nimic sa remediez asta.

Traiam in intuneric. Cum asa?

Eram egoista, vedeam raul in oameni, toti imi voiau raul, asa gandeam. Ma vedeam o victima in momentele cele mai nepotrivite, am fost victimizata constant de propria persoana. Prea multa neincredere de sine si prea mult contam sa ma ajute altul.

Cam asa definesc eu intunericul. Tu?

O singura persoana mi a fost alaturi si aia e chiar mama mea, omul pe care o sa l iubesc o viata intreaga chiar si dupa ea. Mi a vazut propriul iad si a intrat cu talpile desculț in el. Mi a dat cele mai grele palme ca sa mi revin, a tras de mine pana in ultimul moment si m a sustinut iar cand ma scapam de sub control imi tinea fraul, i am provocat rani adanci deoarece nu ma lasam asa usor…

Am multe regrete in viata dar singurul pe care nu o sa mi l iert e asta, faptul ca a trebuit ca ea sa ma vada asa.

Ti se pare penibil ce scriu? Ti se pare o poveste scrisa de o psihopata, ceva mitic?

Nu, chiar asta e realitatea, asta am trait, toate astea le am simtit. Fix acei termeni imi pot descrie povestea, poti tu mai bine? Scrie ti povestea, priveste inauntrul tau si incearca sa ti scrii povestea, vei descoperi multe, crede ma, odata ce ai inceput nu o sa te mai poti opri, e ca un drog, ca o tigara, odata aprinsa nu mai poti da inapoi, poti face pauze dar mereu te vei intoarce la ele.

Ah, uitasem, depinde si cat de puternic esti. Se pare ca eu nu sunt atat de puternica, tigara o mai aprind, de scris… mai scriu.

M am vindecat pe jumatate. De ce doar pe jumatate?

Am aflat cum sunt eu, m am cunoscut pe mine si am invatat foarte multe, acum stiu de ce sunt in stare si de ce nu. Sunt mai increzatoare, incerc desi gresesc dar ma ridic si o iau de la capat.

M am acceptat asa cum sunt, mi am acceptat greselile chiar si pe cele mai dureroase. Am privit pentru ultima data in urma si mi am promis ca nu o sa mai fie la fel, nu si de data asta, fata aia nu o sa mai existe.

M am videcat de mine cea cu “probleme”… dar nu m am vindecat de el, la naiba.

( Mi a scapat, scuze! :)) )

Am iubit si inca iubesc. Indiferent de actiunile mele eu chiar am iubit si aveam momente cand credeam ca el ma face o persoana mai buna. A fost prima persoana cu care am simtit acea conexiune, stiam ca noi trebuia sa ne intalnim, ceva m a impins sa i acord acea sansa si asta nu o s o regret. Nu pot si nu e momentul sa trec peste el, asta o sa mai dureze, o sa ma mai macine un timp.

Amintirile… ce mai mare durere e sa ai amintiri o gramada, cu carul mai bine spus, cu o anumita persoana. Cu greu scapi din inchisoarea asta. Ce denumire frumoasa, stiu :))).

O luna, mii de ganduri, cea mai grea durere si vindecata pe jumate

[suntaiciblog]

Mi-e greu sa ma iert pentru multe chestii din trecutul meu, ce pot face sa schimb asta?

În primă fază, dacă simți lucrurile astea înseamnă că ai evoluat. E un semn bun. Și așa ar trebui să și privești situația: au fost niște momente simple în care nu ai știut anumite lucruri, ai luat decizii așa cum ai putut mai bine cu resursele pe care le aveai la momentul respectiv, și ulterior ai reușit să înveți ceva din situația dată. Că ai învățat poate printr-un mod mai dur și/sau dureros, well, e parte din viață. N-are sens să te blamezi că nu știi absolut toate lucrurile în toate momentele, nu e ceva realistic, e doar un perfecționism mai extrem ce doar o să te tragă în jos. Normal că nu știm totul, normal că greșim, normal că luăm decizii mai aiurea poate, mai rănim oameni, ne mai rănim pe noi. Nu știm totul și n-avem cum, doar trecând prin experiențe învățăm cu adevărat. Așa că cel mai bine ai folosi toate evenimentele astea ca pe simple oportunități de a învăța și a crește, că asta și sunt, de fapt. Oportunități de a ajunge mai înțelept, mai deschis, mai vindecat, etc.

[nebunulcusentimente]

“Mă-ntreb, în locul meu, tu te-ai ierta?”

- Nu Te Iert - Andrei Bănuță

@nebunulcusentimente

[necrosyse]

In secret, sper ca fiecare cuvant ce-l scoti din inima sa ti se sparga si sa se auda doar ecoul vocii mele. In secret, nu vreau sa aud vreun scuze, pentru ca nu vreau sa te iert.

In secret am incetat sa te mai astept, doar pentru ca n-am avut alta optiune. In secret, sper ca regreti ca ai lasat sa ne frangem inimile, sper ca te mananca de vie si ca te regasesti des cu telefonul in mana, pregatita sa-mi scrii sau sa ma suni. In secret, sper sa o faci. Sa pot sa-ti spun cat de tare te urasc si sa-mi urlu durerea.

In secret, sper ca inca ma iubesti. Nu pentru ca te vreau inapoi, pentru ca doar asa poti sa platesti pentru tot. Sa ma iubesti pana la sfarsitul zilelor tale, in timp ce in patul tau e altcineva. Sa ma iubesti ca pe un vis frumos la care nu poti sa ajungi.

In secret, stiu ca nici blestemele, nici Raiu si nici Iadu, n-o sa te lase sa-mi uiti numele in timp ce te iubesti cu altul. In secret, te urasc, pentru ca nu pot sa te mai iubesc. In secret, nu-mi mai pare rau ca ai plecat si ai distrus tot in urma ta. Am gasit pe altcineva, cine, din fericire, nu o sa fie niciodata tu. In secret, doar ma mint. Ma mint sa fie mai usor

In secret, sper sa nu mai ajungi vreodata la usa mea, pentru ca ori te-as ucide cu mainile goale, ori te-as ajuta din nou. Si pentru mine, ambele variante dor adanc.

In secret, nu ai fost la fel de rea precum ea.

[rygacripto]

Interviu cu Dumnezeu - Octavian Paler

– Ai vrea să-mi iei un interviu, deci… zise Dumnezeu.

– Dacă ai timp… i-am răspuns.

Dumnezeu a zâmbit.

Timpul meu este eternitatea… Ce întrebări ai vrea să-mi pui?

– Ce te surprinde cel mai mult la oameni?

Dumnezeu mi-a răspuns:

– Faptul că se plictisesc de copilărie, se grăbesc să crească….iar apoi tânjesc iar sâ fie copii; că îşi pierd sănătatea pentru a face bani iar apoi îşi pierd banii pentru a-şi recăpăta sănătatea.

Faptul că se gândesc cu teamă la viitor şi uită prezentul iar astfel nu trăiesc nici prezentul nici viitorul; că trăiesc ca şi cum nu ar muri niciodată şi mor ca şi cum nu ar fi trăit. Dumnezeu mi-a luat mâna şi am stat tăcuţi un timp.

Apoi am întrebat:

– Ca părinte, care ar fi câteva dintre lecţiile de viaţă pe care ai dori să le înveţe copiii tăi?

– Să înveţe că durează doar câteva secunde să deschidă răni profunde în inima celor pe care îi iubesc şi că durează mai mulţi ani pentru ca acestea să se vindece; să înveţe că un om bogat nu este acela care are cel mai mult. ci acela care are nevoie de cel mai puţin; să înveţe că există oameni care îi iubesc dar pur şi simplu încă nu sţiu să-şi exprime sentimentele; să înveţe că doi oameni se pot uita la acelaşi lucru şi că pot să-l vadă în mod diferit; să înveţe că nu este suficient să-i ierte pe ceilalţi şi că, de asemenea, trebuie să se ierte pe ei înşişi.

– Mulţumesc pentru timpul acordat….am zis umil. Ar mai fi ceva ce ai dori ca oamenii să ştie?

Dumnezeu m-a privit zâmbind şi a spus:

– Doar faptul că sunt aici, întotdeauna.

[un-suflet-anonim]

Am încercat să te iert, dar n-am reușit. Mi-am amintit încontinuu toate durerile pe care le-ai pus în mine, în timp ce-mi auzeam sufletul cum plângea de fiecare dată.

@un-suflet-anonim

[pentrucaiubimm]

Știi? În dragoste mai înveți să și ierți. Ți-am iertat lucruri mărunte ce-i drept, dar care mi-au atacat sufletul ca o tornadă. Te-am iertat ori de câte ori mi-ai spus că mă suni, dar ai ales să faci ceva mai bun. Te-am iertat ori de câte ori mi-ai dat cu seen. Te-am iertat ori de câte ori poate aveam nevoie de tine, dar tu aveai ceva mai important de făcut. Te-am iertat chiar și atunci când mi-ai ascuns conturile de facebook, chipurile ca să nu mă rănești. Te-am iertat. Și te voi mai ierta mult timp. Căci tu, dragule, ești slăbiciunea mea și nu-mi permit să te pierd. Cum am reușit să te iert de atâtea și atâtea ori? Pentru că mă cunosc pe mine, fire puțin mai exagerată de cât restul lumii. Pentru că zâmbetele pe care mi le-ai pus pe chip au fost și sunt mai numeroase decât lacrimile ce curg fierbinți, noaptea. Te-am iertat și încă simt că pot să o mai fac. Îmi doresc ca și tu să ai puterea să mă ierți. Să mă ierți când mintea îmi crează scenarii,  să mă ierți când gelozia preia puterea asupra mea, să mă ierți  când îți răspund rece, căci în mine se duce o luptă... Iartă-mă când dramatizez, iartă-mă când simt că înnebunesc, iartă-mă în momentele în care pare să-mi lipsească încrederea în tine. În dragoste trebuie să ierți.