#suferințe

[un-suflet-anonim]

Bună,ce faci?

Bună, ce faci?

Ce te mai chinui să refaci,

să repari, să cârpești,

când sufletul ți-e făcut bucățele

de toate ființele

care i-au trecut pragul

și-au lăsat să intre frigul?

Bună, ce faci?

Cum te mai regăsești când te pierzi

printre atâtea grămezi

de dureri, de suferințe,

cu umerii grei de căințe?

Bună, ce faci?

Mai poți să te mai prefaci

cu zâmbetul pe buze,

așteptând să auzi scuze

ce niciodată nu le vei primi

oricât de mult ți-ai dori?

Bună, ce faci?

Ce mai zici?

Mai ai puterea să te mai ridici

de pe pământul dur și rece,

să nu mai lași pe nimeni să te disece,

în timp ce-ți intră la inimă

și se transformă în victimă?

Bună, ce faci?

Când totul te seacă de puteri

și nu mai ai ce să oferi,

pentru că ai primit prea multă răutate

și acum agonizezi în singurătate,

cu mâinile pătate de-atâtea lacrimi vărsate,

spune-mi,cine este acolo să te strângă în brațe?

Bună, ce faci?

Cât mai ai de gând să zaci

în patul lor din spini,

cu pielea crăpată și însângerată,

de propriile-ți frici întemnițată?

31.10.2024

@un-suflet-anonim

[alexandrudan]

Purtăm măști în fiecare zi.

🥹Oricât de autentici încercăm să fim, oricât de mult ne străduim să ne conectăm la emoțiile noastre, oricât de onești ne ducem traiul, oricât de mult exprimăm, când vine vorba de a ne proteja în fața durerii, cu toții avem măștile noastre. Și e absolut normal.

Cum ar fi să dăm o voce acelei suferințe? În loc de masca imunității la rănire, să punem în cuvinte ceea ce ne rănește...

😫 Când cineva drag pleacă pentru o perioadă sau intervine chiar despărțirea, activăm masca independenței. Câtă putere răzbate deodată din noi, câte lucruri putem face singuri, deodată. Ne simțim mai capabili, mai energici, mai motivați, preluăm răspunderi pe care altfel nu le-am fi preluat, ca femei devenim "bărbate", ca "bărbați" ne înecăm amarul în negare: suntem bine și fără celălalt, nu-i așa? Nu, nu suntem bine deloc. Nu, nu suntem independenți deloc. Nu, nu suntem atât de puternici și de neatins. Dar e mult mai acceptabil să ne punem masca puterii și a competenței, decât să fim vulnerabili, în nevoie, depinzând de cineva care a plecat. Să simțim rana abandonului nu e ușor, dar dacă ne dăm voie să ne uităm în noi, o să găsim și sursa suferinței, o să ne amintim abandonuri antice și dureroase, cu mame sau tați absenți și o să putem alina partea aceea de copil rănit. Cum ar fi să o putem crește, usor-ușor? Pentru asta...trebuie întâi să o acceptăm. Și pentru asta...trebuie să scoatem masca imunității la rănire.

Când cel drag ne jignește sau agresează, ori pur și simplu nu ne înțelege, nu ne oferă empatie, sprijin... Ori punem masca victimei, ori răspundem la fel sau mai agresiv, pentru a deveni noi înșine agresori. Uneori plecăm și ne simțim în control abandonând. Dar ne-am înțeles și exprimat oare suferința? Sau doar am fugit de ea, punând măștile de apărare, pentru a nu durea atât de rău? Cum ar fi să exprimăm ceea ce simțim și să nu mai permitem abuzuri? Cum ar fi să ne protejăm autenticitatea, nu doar răbdând, tăcând, atacând sau plecând, ci EXPRIMÂND cine suntem și ce simțim?

Da, purtăm măști zi de zi. Pentru că altfel...cine ne-ar putea iubi, atât de răniți și în nevoie?

[confesiunianonime]

singura persoană care mi-a provocat cele mai grele suferințe sunt eu.

#confesiunianonime

[inprimalinie]

Karasin: Ideologii rusofobiei militante vor fi trași la răspundere

Grigori Karasin, președintele Comisiei pentru afaceri externe a Consiliului Federației Ruse, a vorbit în cadrul unei reuniuni a Consiliului Federației Ruse, prilej cu care a subliniat că Rusia este îndurerată și indignată de continuarea bombardamentelor barbare ale neo-naziștilor ucraineni asupra orașelor și satelor pașnice rusești. Georgiana Arsene Regimul de la Kiev provoacă suferințe…

[uncrestinnou]

Dumnezeu dăruiește daruri bune

Există perioade în viața noastră în care suntem mai mult descurajați decât încurajați. Este inevitabil ca fiecare dintre noi să treacă prin acele momente și, adesea, acest lucru se întâmplă în fața unei suferințe insuportabile sau a unor experiențe negative.

Dar Romani 15:5 ne amintește că există trei lucruri pe care Dumnezeu le dăruiește celor care cred în Isus. Primul este că Dumnezeu dă rezistență. Atunci când începem să obosim să facem lucruri bune sau să ne trăim viața pentru Dumnezeu, este adesea pentru că trăim cu o motivație greșită.

Adevărata motivație vine din a trăi pentru Dumnezeu, nu pentru noi înșine. Dumnezeu este cel care ne dă rezistența prin Duhul Sfânt pentru a face alegeri bune și a trăi pentru El.

Al doilea lucru pe care ni-l dă Dumnezeu este încurajarea. În perioadele de descurajare, când ne simțim dezamăgiți de oameni, Dumnezeu ne dă o încurajare durabilă. El ne amintește că suntem iubiți. El ne amintește că suntem transformați. Nu trebuie să ne străduim să obținem aprobare sau acceptare, pentru că suntem deja fii și fiice ale lui Dumnezeu.

Al treilea lucru pentru care ne putem ruga ca Dumnezeu să ne dea este unitatea de spirit față de alții. Acest lucru înseamnă că îi considerăm pe ceilalți așa cum i-ar considera Isus. În loc să le vedem defectele sau greșelile, îi vedem ca pe niște oameni iubiți și îngrijiți de Dumnezeu. Ar trebui să lucrăm pentru unitate unii cu alții, mai degrabă decât pentru dezbinare.

Toate aceste trei lucruri sunt demne de a petrece timp în rugăciune, cerându-i lui Dumnezeu: rezistență, încurajare și unitate unii cu alții. Dacă te simți obosit și vrei să renunți, cere-i lui Dumnezeu rezistența de a continua să faci binele pentru cei din jurul tău.

Dacă te simți descurajat și abătut, cere-i lui Dumnezeu încurajarea pe care numai El o poate da. Și, mai presus de toate, cere-i lui Dumnezeu aceeași inimă și aceeași minte a lui Isus care ne aduce împreună în unitate și nu în dezbinare. Amin 🙏🙏❤️🇮🇱

[vointadivina]

V3.49 Ascultarea, ca și focul, purifică, consumă și modelează sufletul (10 martie 1900)

V3.49 Ascultarea, ca și focul, purifică, consumă și modelează sufletul (10 martie 1900)

            În această dimineață, după ce am primit Sfânta Împărtășanie, îl vedeam pe dragul meu Isus, ca un Copil, cu o lance în mână, în momentul în care voia să-mi străpungă inima și cum îi spusesem ceva Confesorului, Isus, vrând să-mi reproșeze, mi-a spus: „Vrei să eviți suferința, iar Eu vreau să începi o nouă viață de suferințe și ascultare”.             Și în timp ce spunea aceasta, mi-a…

[paginadepsihologie]

Unii oameni nu își permit să fie fericiți, rămânând în haosul emoțional familiar pentru a avea o senzație de stabilitate, în ciuda suferinței.

[nimrod-the-rebel]

Lumea aceasta nu e vinovată, suntem vinovați noi că nu știm să iubim și nu știm s-o apreciem! Ce-am făcut noi pentru lumea asta, dacă este vorba să intrăm în amănuntele drumului mântuitor? Ce-am făcut noi pentru lumea aceasta asta ni se cere!

O instituție, ca și un neam, trăiesc prin cei care țâșnesc, care stau pe cruce fără să cedeze.

O iubire mare pentru Dumnezeu cere o permanentă jertfire. Niciodată nu vom trăi fără probleme și fără săbii îndreptate împotriva noastră! Nu vedeți învățătura creștină?

"N-am venit să aduc pace pe pământ, ci sabie...

Dușmanii omului sunt casnicii lui." Dar toate acestea nu trebuie să descurajeze pe nimeni cu nimic.

Chiar dacă omul este afectat de aceste nenorociri, asta nu înseamnă să renunțe. Nu! Dumnezeu știe de necazul tău, iar aceste suferințe te încearcă pentru a te putea defini, pentru a merita să fii încununat de Dumnezeu, căci El asta dorește.

.

Arsenie Papacioc - Dialoguri

[dianapopescu]

8 august: Sfântul Ierarh Emilian Mărturisitorul, Episcopului Cizicului

Sfântul Ierarh Emilian Mărturisitorul, Episcopului Cizicului, sărbătorit pe 8 august, l-a succedat pe episcopul Nicolae și a rămas pe tronul său între anii 787 și 815. Sfântul Emilian a trecut prin multe suferințe în decursul domniei iconoclastului împărat Leon Armeanul (813-820). https://www.diane.ro/2024/08/8-august-sfantul-ierarh-emilian.html

[spiritual123]

Rudolf Steiner

Ga-4 – Filosofia libertății

Rezumat

#FilosofiaLibertatii #RudolfSteiner #Antroposofia #Антропософия #Anthroposophy #Anthroposophie

REALITATEA LIBERTĂȚII

XIII. VALOAREA VIEȚII

(PESIMISM ȘI OPTIMISM)

Autorul examinează problema valorii vieții prin prisma a două concepții opuse: optimismul și pesimismul.

Optimiștii, precum Shaftesbury și Leibniz, cred că lumea este în esență bună și că viața merită să fie trăită, fiind o colaborare armonioasă unde chiar și răul are un rol benefic, fiind doar un grad mai redus al binelui. Ei consideră că omul trebuie să urmeze voia lui Dumnezeu pentru a contribui la binele suprem al lumii.

Pe de altă parte, pesimiștii, reprezentați de Schopenhauer și Eduard von Hartmann, văd viața ca fiind plină de suferințe și neplăceri. Schopenhauer consideră că temelia lumii este o voință oarbă și nesatisfăcută, ceea ce duce la suferință continuă. Hartmann, însă, vede această suferință ca parte a unui scop cosmic, în care durerea lumii contribuie la eliberarea de suferință și la procesul de mântuire a lui Dumnezeu.

Steiner analizează aceste perspective, argumentând că strădania și dorințele în sine nu produc neapărat neplăcere, ci mai degrabă neîmplinirea lor. El susține că plăcerea este legată de speranța împlinirii dorințelor, iar neplăcerea apare atunci când aceste dorințe rămân nesatisfăcute.

Capitolul explorează în detaliu cum diferite concepții despre valoarea vieții influențează etica și comportamentul uman, evidențiind importanța perspectivelor individuale asupra plăcerii și suferinței în determinarea valorii vieții.

Aparent, dacă viața ar fi evaluată doar prin prisma plăcerii și a suferinței, atunci viața nu ar merita trăită, deoarece există mai multă suferință decât plăcere. Această viziune pesimistă, însă, este respinsă de autor, afirmând că viața are un scop mai profund decât simpla căutare a plăcerii. Conform lui Steiner, dorințele și nevoile noastre sunt esențiale pentru determinarea valorii vieții, iar plăcerea nu poate fi măsurată simplu în termeni absoluți, ci trebuie raportată la aceste dorințe și nevoi. Valoarea vieții și a plăcerii este determinată de capacitatea noastră de a depăși suferința și de a ne realiza dorințele într-un mod concret și direcționat.

REALITATEA LIBERTĂȚII

XIV. INDIVIDUALITATE ȘI SPECIE

Autorul explorează tensiunea dintre individualitate și apartenența la grupuri sociale și biologice. El subliniază că, deși oamenii sunt parte a unor grupuri (precum rasa, poporul, familia, sexul), aceste afilieri nu ar trebui să le limiteze libertatea individuală. Steiner argumentează că adevărata individualitate se manifestă atunci când o persoană se eliberează de caracteristicile speciei și acționează pe baza propriei intuiții și autodeterminări.

Steiner critică tendința de a judeca oamenii doar prin prisma caracteristicilor de specie și subliniază că fiecare individ este unic și trebuie înțeles ca atare. El evidențiază că, în special în cazul femeilor, rolurile și funcțiile sociale sunt adesea determinate de percepțiile generale asupra sexului, ceea ce le împiedică să se manifeste ca individualități libere. El susține că femeile ar trebui să aibă libertatea de a decide pentru ele însele, fără a fi constrânse de așteptările societale.

Valorile și acțiunile etice autentice provin din intuițiile individuale și adevărata viață morală a omenirii se bazează pe libertatea și creativitatea individuală, nu pe conformitatea la legile speciei sau ale autorităților sociale.

ULTIMELE PROBLEME

CONSECINȚELE MONISMULUI

Rudolf Steiner explorează monismul și impactul său asupra percepției umane și a gândirii. El argumentează că monismul își fundamentează principiile în experiența umană și refuză să caute explicații în afara lumii experienței percepute. Pentru monism, unitatea este stabilită de gândirea observațională, integrând atât percepțiile obiective cât și subiective într-o realitate coerentă. Astfel, gândirea devine mijlocul prin care individul se conectează la realitățile fizice și spirituale ale lumii.

Steiner subliniază că individul nu este separat de cosmos, ci este o parte integrantă a acestuia, cu toate că percepția poate crea iluzia separării. El argumentează că doar prin gândirea intuitivă omul poate realiza existența sa ca parte organică a universului, eliminând astfel aparențele percepției. Gândirea devine instrumentul prin care se dezvăluie realitatea ca o unitate închegată, care include atât percepția obiectivă cât și conținutul subiectiv al personalității.

În contrast cu dualismul, care caută o realitate transcendentă dincolo de lumea percepută, monismul susține că realitatea totală poate fi găsită doar în interiorul experienței umane. Steiner respinge ideea unei metafizici abstracte și a unei lumi de dincolo, argumentând că toate ideile și conceptele derivă din experiența gândirii și percepției. Astfel, el subliniază că gândirea umană, în înțelegerea sa de sine, nu necesită căutarea unei realități superioare sau a unui sens exterior, deoarece tot ceea ce este esențial poate fi găsit în experiența imediată a individului.

Monismul propus de Steiner promovează o viziune în care indivizii umani sunt conectați prin gândire la o realitate comună și universală, eliminând astfel dualismul și căutarea unei realități externe.

PRIMUL APENDICE

(Adaos la noua ediție 1918)

Autorul adaugă o clarificare în fața obiecțiilor primite de la filosofi imediat după publicarea cărții. El recunoaște că unii cititori pot considera lămuririle sale abstracte și irelevante, dar susține că ele sunt esențiale pentru clarificarea problemei centrale a cărții, ce explorează natura ființei umane și relația acesteia cu lumea. Steiner distinge între dificultățile create de filosofi și aspectele reale ale gândirii umane pe care cartea sa le explorează.

El abordează problema influenței vieții sufletești a unui individ asupra vieții sufletești a altuia, susținând că aceasta nu poate fi înțeleasă prin simpla percepție senzorială, ci necesită o gândire activă și o înțelegere profundă. Steiner respinge ideile că percepțiile noastre sunt doar reprezentări ale unei lumi externe, afirmând că prin gândirea activă putem ajunge la o înțelegere reală a relațiilor interumane și a lumii.

Autorul critică și respinge categorisirile simpliste ale teoriei cunoașterii, cum ar fi realismul naiv, idealismul transcendental și realismul transcendental, argumentând că acestea nu sunt suficiente pentru a explica realitatea complexă a vieții interumane și a cunoașterii spirituale. Steiner propune un "monism al gândirii", susținând că înțelegerea profundă a lumii și a relațiilor interumane necesită o abordare holistică și nu se poate reduce la simpliste construcții filosofice.

Apendicele este o apărare a abordării lui Steiner în fața criticilor filosofice, subliniind necesitatea unei gândiri spirituale și profunde pentru a înțelege ființa umană și locul său în univers.

[un-suflet-anonim]

Azi eu mă dezbrac de suflet,

Poți să îl iei tu de tot,

La mine-n piept nu mai e loc,

Nu-mi mai folosește la nimic,

L-am tot hrănit și nu mai poate,

I-am dat de toate:

Fericiri și bucurii,

Zâmbete și alergii,

Suferințe și iubiri,

Cicatrici si amintiri,

Suferințe și trăiri,

Simțăminte și amăgiri,

Împliniri și dojeniri,

Alintări și supărări,

Îndurări și îngrijorări,

Disperări și implorări,

Eșuări și îndoieli,

Regrete și chinuieli,

Trădări și dureri,

Lacrimi și multe tăceri.

Și de-a mai rămas ceva de dat,

O să-i rămân veșnic îndatorat,

Dar astăzi, fără nici o urmă de regret

Eu mă dezbrac de suflet.

07.10.2024

@un-suflet-anonim

[johnny-em]

A fost odată o femeie - de prin bloguri adunate

Sursă: A fost odată o femeie – de prin bloguri adunate – Cronopedia Sursă: A fost odată o femeie – Gânduri libere A fost odată o femeie A fost odată o femeie… O femeie puternică, așa cum sunt toate femeile. O femeie care a trecut prin multe suferințe, traume, neiubiri, drame, o femeie care nu a avut de ales decât să devină puternică. O femeie care a dus în spate toate suferințele ei și ale…

[alexsavescu]

Calendarul zilei - Sfântul Sfințit Mucenic Dorotei, episcopul Tirului

Pe 5 iunie, Biserica Ortodoxă îl prăznuiește pe Sfântul Sfințit Mucenic Dorotei, episcopul Tirului. Sfântul Dorotei a trăit în secolul al IV-lea și este cunoscut pentru învățătura sa profundă și pentru conducerea plină de înțelepciune a comunității creștine din Tir. El a îndurat persecuții și suferințe pentru credința sa, mărturisindu-l pe Hristos cu tărie. Sfântul Dorotei este cinstit pentru…

[filmchillnet]

Exhuma După ce a urmărit originea unei suferințe supranaturale tulburătoare până la mormântul ancestral al unei familii bogate, o echipă de experți în paranormală mută rămășițele – și descoperă curând ce se întâmplă cu cei care îndrăznesc să încurce cu mormântul greșit. https://filmchill.net/movies/exhuma/?feed_id=2805

[radioclasic]

Ziua Deținuților Politic Anticomuniști a fost marcată duminică la Făgăraș

Duminică dimineața, într-un moment plin de emoție și recunoștință, comunitatea din Făgăraș s-a reunit pentru a comemora “Ziua Deținuților Politic Anticomuniști”, conform legii nr. 247/2011. Această zi, marcată anual pe 9 martie, este dedicată memoriei tuturor celor care au îndurat suferințe în închisorile comuniste, familiilor acestora, precum și tuturor victimelor abuzurilor sistemului totalitar…

[vointadivina]

V3.41 Cu Isus este nevoie de multă răbdare. Puritatea se obține cu mortificare și suferințe (21 februarie 1900)

Tu, când Îmi simți lipsa, suferi pentru această lipsă, din iubire față de Mine, care este suferința cea mai dureroasă pentru tine, iar Eu voi simți mai multă admirație decât înainte și îți voi oferi noi daruri”.

            În această dimineață, iubitorul meu Isus a început obișnuitele Sale întârzieri. Să fie mereu binecuvântat chiar dacă vine în întârziere. Într-adevăr e nevoie de răbdarea unui sfânt ca să poți suporta și este suficient să ai de-a face cu Isus ca să vezi de câtă răbdare este nevoie. Cei care nu încearcă nu pot să creadă și este aproape imposibil să nu ai câteva mici nemulțumiri în ce Îl…