#spanul | Explore Tumblr Posts and Blogs

nox-scrie · 5 years

Text

freeze

Am mai zis de mai multe ori ca am facut inktober in 2019, si am scris cate ceva pentru fiecare prompt. Primele zece zile au fost povesti originale, de pe 11 pe 20 poeme, iar apoi fanficuri. Am si publicat cateva pe AO3, dar fanfics chair... nu e genul meu de scris. Imi place sa fac personaje originale si setting-uri proprii. Si de asta e povestea asta aici. Face parte dintr-o serie de patru povesti, despre niste tineri cu puteri magice, tineri frumosi si indragostiti, diferiti si complicati, ce sunt in stare de orice. Nu mai tin minte mai mult de atat, dar stiu destul cat sa imi dau seama ca povestea asta din patru parti e buna. Asa ca cititi-o, doar nu va musca. Sau poate ca da. Oricum nu v-as spune daca ar face-o.

Word Count: 2804

Tags: jaf, personaj principal genderfluid, iubiRE LA PRIMA VEDERE, trecut intunecat, multiple personaje lgbt, magie

Partea 1| Partea 2| Partea 3| Partea 4

***

"Stati pe loc. Of, fir-ar sa fie, chiar suna mai bine in engleza. Mainile sus, toata lumea. Asta e un jaf."

Jafurile nu aveau loc des in Regatul Folclor, in special nu in acest satuc linistit din inima Imparatiei de Vest. Astfel, atunci cand hotul cu parul precum o calimara de cerneala, asa de negru ca parea albastru, veni peste ei, amenintandu-i cu un pistol, toti oamenii isi ridicara mainile sus. Unii aveau pungi in palme, pe care le-au lasat sa cada pe jos cu un zgomot surd. Altii aveau bani, si acestia s-au imprastiat precum niste evantaie, scapate din maini precum isi scapa doamnele aflate in soc lucrurile, inainte de a se stramba indignate.

Nimeni nu se stramba indignat acum, in timp ce Jacks isi facea drum printre oameni pana la biroul central. O fata era cu spatele la Jacks, vorbind cu o casierita infricosata, ce avea mainile sus si fata parca pictata cu var. Jacks batu usor cu un deget umarul fetei, iar aceasta se intoarse zambitoare. Fu nevoie de un moment, in care Jacks batu din ochii sai caprui-aurii, inainte sa isi dea seama ca fata cu parul alb (ce scutura usor podeaua la cat de lung era) era reala.

"Am zis mainile sus, domnisorica." Jacks gesticula cu pistolul de parca ar fi un baston de circ, iar socul trecu peste multime exact ca la un numar de genul, toti suspinand speriati. Daca nu ar fi avut bandana sa alba, Jacks ar fi afisat un zambet ce i-ar fi facut pe cei din banca prea fermecati pentru a mai fi inspaimantati. "Sau ai nevoie de putina motivatie?" continua Jacks, si impinse usor cu pistolul in locul in care stia ca se afla inima ei.

Fata era speriata, asta e sigur. Inima ii batea asa de tare incat putea sa o simta vibrand in pistol si in mana sa, ce tremura. Jacks nu voia sa spuna asta, dar adora privirea de teroare pura din ochii ei spalaciti.

"Oh, scuze, draga." a zis blonda, cu vocea dezinteresata cu care ar intreba pe cineva daca poate ii faca loc pe banca de la biserica in timpul slujbei. "Eram prea concentrata in banii astia, desi mi s-a parut amuzant cand doamna casier a ridicat mainile. Credeam ca izgoneste muste."

Jacks ar fi vrut sa rada, pentru ca blonda asta era adorabila in nestiinta sa, si daca Jacks avea o placere, aceea era sa gaseasca oameni care pur si simplu exista, fara presiunea cuiva asupra lor permanent. Isi stranse buzele si apasa mai tare pistolul pe pieptul fetei, care tresari. Bun. Nu ar fi vrut sa isi piarda controlul acum.

"Mainile sus, si ingheata asa." a zis Jacks si da, chiar suna mai bine sa spuna "freeze" decat sa spuna ingheata. Fata isi lasa usor capul intr-o parte, dar facu ce i-a spus. Jacks simti un val de dezamagire: ar fi vrut ca blonda sa opuna macar putina rezistenta. Dar apoi ea isi deschise gura din nou, si vorbi asa de incet ca pana si lui Jacks, ce era la cateva zeci de centimetri de ea, ii fu greu sa auda.

"Imi dau seama ce cauti. Nu e aici, nu e aici, nu e aici. Lasa-ne sa plecam."

De data asta Jacks fu persoana ce isi lasa capul pe o parte, si se uita la ea intr-un mod intrebator. "Si ce anume crezi tu ca vreau sa gasesc? Dau un jaf unei banci, pana la urma. E un pic cam logic ca vreau bani si a-"

"Cheia catre Calea Laptelui nu e aici; nu te mai minti ca o sa o gasesti asa usor, Jacks." spuse fata, si Jacks simti un fior. Doar exercitiul opri mana sa din a tremura in stransoarea din jurul pistolului. Nu ii spusese niciodata fetei numele sau. Nu avea cum sa il stie.. decat daca nu cumva era o vrajitoare.

Jacks nu a vrut sa ajunga in Regatul Folclor, chiar nu a vrut. Tot ce a dorit in seara aceea era sa se plimbe prin cartierul noului sau apartament, eventual sa se duca la sala si sa lucreze un pic la picioare. Avea agenda in maini si ochelarii sai cu rame groase pe varful nasului, asa ca nu observa cand lua o curba gresit pe aleea din parcul de langa blocul sau, si ajunsese intr-un luminis. Isi miji ochii pentru a vedea in semi-intuneric. In jurul sau erau copaci, iar acestia pareau ca stralucesc, cu luna fix deasupra lor, nemiscata. Pana si norii pareau suspendati in timp si spatiu. Incepu sa avanseze, incet, pana a ajuns fix sub luna. I se parea ca toti copacii sunt in jurul sau intr-un cerc perfect. Se intoarse o data, de doua ori, uitandu-se in jur, apoi vazu ceva stralucind in iarba. Era o bucata de metal, ce avea inscriptionat un mesaj in latina. Se ghemui si lua metalul intre degete, studiindu-l in lumina lunii, iar cand inceta sa se mai holbeze la el, il stanse in pumn si se uita inca o data in imprejurul sau.

Si era intr-o gradina, cu pomi magici. Jacks statea sub un portocal, privind fructele din cristal portocaliu, si nu avu niciun dubiu cand se gandi ca totul era un vis foarte complex. De obicei, cand visa lucruri ciudate (cum ar fi ca Spanul si Harap Alb erau impreuna si aveau o relatie sanatoasa, sau ca varcolacii existau si erau condusi de un lup din mitologia nordica) putin sange ajuta. Isi dechise pumnul, cautand bucata de metal, ce stia acum cu siguranta ca era dintr-o sabie, si nu o gasi acolo. Mai inchise si deschise pumnul de cateva ori, dar nu aparea. Cu reticenta, se ridica in picioare din pozitia sa ghemuita si se uita in jur dupa altceva. Explora padurea cand nu gasi nimic in imediata sa apropiere, iar pana gasi o piatra foarte ascutita stia ca nu se putea sa aiba o imagiantie asa activa incat sa conceapa toti acesti pomi si aceasta iarba moale, sa imite cerul rasaritului sau modul specific si minunat in care briza diminetii ii sufla parul si i-l arunca in ochi.

Se injunghie in mana cu piatra pe care a gasit-o de treisprezece ori, pana cand a inceput sa curga atat de mult sange incat piatra nici macar nu ii mai intra in piele, ci doar aluneca de pe suprafata mainii sale umede. Cand isi dadu seama ca nu simtea niciun fel de durere, ca era o fiinta protejata in aceasta lume, se opri. De cand se stia, Jacks visase o lume pe care o denumise Regatul Folclor, caci acolo locuiau toate personajele de basm si de roman de care a auzit vreodata. Ii cutreiera taramurile in vis de ani de zile, iar acum, cumva, ajunsese in ea. Si, sincer..

..ar fi facut orice sa se intoarca acasa, in apartamentul sau calm si calduros. Chiar si daca acel ceva presupunea amenintarea celei mai frumoase fete pe care a vazut-o vreodata, ce era invesmantata in alb, precum o Craiasa a Zapezii. Se intreba un moment daca ea era Craiasa Zapezii, doar ca apoi isi aminti ca, fiind o vrajitoare, probabil ii auzea gandurile. Asa ca nu mai gandi nimic.

"Daca cheia nu e aici, atunci unde e?" intreba in schimb Jacks, si in sfarsit lasa mana in care tinea pistolul sa ii cada pe langa corp. Incepuse sa simta-si mana durand, tinand-o ridicata atata timp. Se intoarse spre ceilalti oameni din banca si facu un gest cu pistolul, indrumandu-i sa isi lase mainile jos, doar ca aparent nu stiau ce inseamna acel gest si toti s-au pus la pamant tipand.

Jacks si fata au fost singurii care au ras, si apoi s-au oprit simultan, pentru ca acum se priveau in ochi.

Iar Jacks simtea, pentru ceea ce parea ca prima data, ca cineva ii lua in seama existenta.

Au parasit banca mana-in-mana; ea, mai rece ca marea dimineata, Jacks, caldura corpului sau oglindind-o pe cea de afara. Jacks a condus-o pe fata pana acasa. Nu a fost nevoie sa vorbeasca, mai ales pentru ca fata ii citea gandurile si radea la ce credea despre trecatorii pe care ii vazuse toata viata ei si nu observase acele mici detalii pe care Jacks nu avea cum sa le ignore. Fata in schimb ii punea atatea intrebari incat Jacks de-abia daca avea timp sa gaseasca o portiune de timp sa o intrebe despre ea, si mereu gasea o modalitate de a se eschiva inainte sa ii dea un raspuns mai profund decat faptul ca ii plac fulgii de porumb in lapte cu ciocolata.

Cumva, Jacks isi dadu seama cand a ajuns in fata casei fetei, desi fata nu s-a oprit din mers. Simtea frigul ce venea dinspre casa de parca era cineva viu, ce ii imbratisa corpul, dar nu ii ingheta trupul, ci era mai degraba o briza intr-o zi torida.

"Asta e casa mea." a zis fata, desi nu era nevoie sa o faca, caci stia ca Jacks isi daduse seama. "Am niste ceai de levantica inauntru daca vrei sa intrii putin."

Si Jacks voia, asa ca i-a strans mana, si-a dat jos bandana si i-a zambit. Fata a zambit inapoi, un zambet strain si minunat, si Jacks isi dadu brusc seama ca nu ii stia numele acestei fiinte ce atunci cand zambeste compune simfonii din buze.

"As putea sa nu iti mai citesc gandurile daca vrei." a zis fata, si Jacks se uita la ea cu confuzie. "Pot sa controlez asta, dar tu nu te-ai speriat cand am facut-o. Mi se parea interesant."

De cand a ajuns in Regatul Folclor (daca ar fi sa se ia dupa insemnele din agenda sa, ar fi un an, doua luni si cinci zile) si-a dat seama de cateva chestii: ca nu exista politie, deci oricine poate comite orice crima vrea; ca nu poate sa simta surprindere, caci daca este sub influenta a ceva mic ce nu ar trebui sa fie posibil, nu o sa observe altceva mare ce nu ar trebui sa fie posibil; ca ii e dor de familia sa, desi ea nu a apreciat niciodata viata lui Jacks. Si ca hotelurile sunt ieftine si bune, si sa locuiesti intr-un hotel diferit odata la trei zile nu era un factor de plictiseala pentru Jacks.

Intrand in casa fetei, Jacks ramase in loc. Nu mai fusese intr-o casa de mult, mult timp, de cand daduse spargere incercand sa gaseasca cheia intr-o cabana din mijlocul padurii, cabana unui vaduv. Cicatricea de pe gatul sau avea sa ii aminteasca intotdeauna sa nu se ia de cineva inarmat cu o vasla.

In unele zile, Jacks uita cum arata apartamentul sau, pe care nu l-a numit niciodata acasa. Intrand in casa fetei, i se parea ca nu a mai vazut ceva mai uman, mai primitor si mai comfortabil, vreodata.

Erau flori de gheata ce pluteau in boluri cu apa, flori complexe precum fulgii de zapada. Casa era facuta din lemn si toate obiectele pe care puteai sa te asezi erau acoperite cu paturi in nuante de rosu si verde, cu modele geometrice, ca cele din cultura balcanica din lumea sa. Erau mese si scaune joase peste tot, iar sub o fereastra imensa era o masa de cusut, din care iesea o patura maro, cu model de triunghiuri. Jacks se uita in stanga sa si vazu o bucatarie deschisa, cu zeci de oale, unele curate si altele nu, imprastiate peste tot.

Era haotic si fara sens si Jacks nu putea sa simta mai multa fericire acum, pentru ca din toate zilele pe care le-a petrecut cutreierand pe acest pamant dogorit de soare sau blestemat de zapada, nu a mai vazut ceva asa familiar.

"Ce parere ai?" intreba fata, si Jacks se uita la ea. Nu ii citise gandurile? o intreba mintal, dar ea continua sa se uite.

"Seamana cu acasa." a zis Jacks, si a tremurat, pentru ca desi nu a avut niciodata un acasa, asa ar arata daca ar avea una. "Nu imi mai citesti gandurile acum?"

"Nu. Am aflat tot ce trebuie sa stiu, ca nu planuiesti sa ma omori sau sa chemi hoarde de oameni furiosi pe urmele mele."

"Cred ca farmecul meu de persoana rea s-a dus in ochii tai cam pe-acum." ofta Jacks, de parca aceasta realizare ii producea o durea in piept.

In timp ce fata incepu sa zambeasca slab, Jacks auzi un sunet moale, si intra in modul de atac. Mana ii veni la curea, de unde isi scoase pistolul, iar intr-un salt era in fata fetei.

Chiar atunci, o pisica rasari de nicaieri, si Jacks a simtit surpriza ca pe un arc, sarind in sus cu un tipat. Fata se impiedica de propriile picioare in timp ce radea, si se sprijini de una dintre mesele din bucatarie, ce arata ca un bar pentru micul dejun.

"Toti hotii sunt asa?" intreba fata cand se calma, si Jacks isi dadu ochii peste cap.

"Speriati de pisici sau aratosi?" i-o intoarse Jacks, si fata rosi furios, vazandu-se ca sangele in zapada pe tenul ei palid.

"Ambele." i-a zambit ea, si Jacks s-a uitat intr-o parte pentru a nu-i da satisfactia ca reusise sa ii faca obrajii sa se coloreze.

Jacks se aseza pe un scaun din bucatarie in timp ce fata se invartea prin bucatarie, scotand oale dupa oale din dulapuri ce inainte erau invizibile, dar acum erau peste tot. A gasit un ibric intr-o oala mai mare de sub o tigaie, si l-a scos cu un sunet adorabil. Jacks si-a ingustat ochii.

"Stii ca ai un hot cu un pistol incarcat la barul de micul dejun?" intreba Jacks, de parca de-abia ce s-a gandit la asta.

Fata ridica dintr-un umar. "Am avut si oameni mai rai."

Jacks ridica la randul sau un umar. "Nu cred ca te-a mai amenintat vreunul cu pistolul pana acum."

Dupa un moment de pauza, fata doar dadu din cap si scoase doua cani ciobite de undvea, cani cu dungi si buline, si le aseza in fata lor, strecurand miere calda in ele.

"Am trecut prin mai rele."

Au inceput sa bea din ceai, vorbind de viata in satul din Imparatia de Vest, despre aventura lui Jacks pentru a gasi cheia de la usa din Poiana Portocalei de Cristal, despre secrete si iubiri ascunse in magie.

"Cum faci florile astea de gheata sa nu se topeasca niciodata?" intreba Jacks, si isi dadu capul pe spate, inghitand tot ce-a mai ramas dintr-o inghititura.

"De obicei fermecele mele dureaza pana la doua ore, dar e aceasta vraja, Freeze, care ma lasa sa inghet un obiect cat timp vreau sa fie inghetat."

Jacks dadu apropator din cap, intinzand mana dupa ibricul cu ceai cu levantica, si apoi lumea orbi.

Era lumina imensa, dar era zumzetul unui stup de viespi. Erau fiori in varfurile degetelor, dar era imposibil sa te misti. Era frumos si moale, dar te facea sa te doara capul. Era un clinchet al ceva metlaic cazand, era chiar corpul sau cazand.

Isi reveni, si lua o gura de aer de parca fusese sub apa tot timpul asta. Scena din fata sa se desfasura ca un film western: fata, cu spatele la Jacks, se uita la trei figuri inrobate in negru si violet, si se tinea de parca ar fi vrut sa sara pe ei imediat. Tipa ceva, probabil o vraja, dar cei trei se risipira din formatia initiala de parca ar fi fost loviti de fulger. Nimeni nu fu afectat de vraja. Ea se misca precum un crivat, cu putere si viteza, cu frig si durere. Dar nu era de ajuns.

Fata se intoarse din lupta sa, parca auzindu-i gandurile lui Jacks. Gura i se deschise intr-un mic "o" atunci cand una dintre figuri veni din spatele lui Jacks si ridica forma slabanoaga a hotului de pe podea. Jacks incepu sa loveasca asa cum stia mai bine, cu maini si picioare si lovituri unde trebuie, dar nu era de ajuns, de ajuns, de ajuns... Figura era aproape imateriala, loviturile ajungand nicaieri, dar mainile ce ii inconjurau mijlocul lui Jacks nu erau; erau pamant si venin, acre si greu de frant.

Cu lacrimi in ochi, fata vrajitoare isi ridica mainile. Jacks nu stia ce o sa se intample, dar credea ca o sa blesteme figura ce care ii tinea corpul ridicat, asa ca se feri. Dar fata ii urmarea corpul cu mainile.

Pentru un moment, nu o auzi. Apoi, auzi ceva ce de fapt nu zisese, ce nu exista acum.

"Freeze, care ma lasa sa inghet un obiect cat timp vreau."

Jacks isi inchise ochii, si putea sa simta dezamagirea incepand sa se formeze in inima sa. In timp ce ceilalti doi membri inrobati ii luau mainile si i le puneau la spate, Jacks auzi ce ii spusese, si tot ce dori in timp ce se prabusea la pamant, cu inima inghetata si respiratia oprita, era sa apuce sa o gaseasca inainte ca ceva rau sa se intample. Mintea ii functiona din ce in ce mai incet, din nou si din nou acelasi cuvant îngrozitor, pe care il spusese chiar Jacks la inceputul zilei.

"Freeze."

#aaaaaaaaaaaaaaaaaaaaah #nu prea are sens #dar imi pasa?#nu. chiar nu =)))#proza rimata ftw #nedelciu stia ce face cu zana de la balea lac #anyway!#my art #ARTA MEA #lucrare originala #lucrarea lui dumnezeu as putea zice #sa corectez asta ascultand lorde da mesajului un vibe foarte interesant #din nou face parte dintr o serie de patru povesti #povestea lui jacks nu se termina aici!#god i love jacks they re so badasssssss #oricum sper sa va placa and like if you did #love y all thank you so much for the support #the jacks series

0 notes