#scrieri compuse

[scrierileuneifetetimide]

“Trandafiri albi

Își sclivisea precipitat gulerul cămășii albe ponosite, încercând să-și ascundă nădușeala mâinilor calde în materialul de mătase. În timp ce își privi aspectul în ecranul mobilului, sesiză ora 4:55 pm, ceea ce îi amplifică bătăile ritmice ale inimii. Soarele de vară își pierdea din căldură, iar vântul sporadic îi răcea trupul înfierbântat. După cinci minute își aruncă ochii în buchetul pompos cumpărat de la florăria de vizavi. Un surâs tăinuit își făcu prezența pe chipul molatic, lăsându-i descoperită gropița dreaptă. Cu un ghiont în umăr, starea de reverie îi fu împrăștiată. O clipire din ochi și tânărul infatuat începu conversația:

—Frate...trandafiri albi îi oferi fetei? Toți știm că cei roșii reprezintă pasiunea și dragostea noastră pentru fete.

—Adevărat, răspunse tânărul, trandafirii roșii reprezintă pasiunea pentru fete, însă nu pentru fata mea. Ea e diferită...Un trandafir roșu evidențiază pasiunea, dar după o luptă cu spini asupritori; spini care te rănesc, dar care nu te vindecă; spini care îți lasă urme sfâșietoare. Majoritatea femeilor preferă un astfel de trandafir pentru că întruchipează cruzimea acestuia. Dar trandafirii albi exprimă inocența, puritatea, vulnerabilitatea...o reprezintă pe ea! Femeia care și-a pierdut petale în timpul vântului revoltat, dar care s-a sleit să rămână bună, puternică. Indiferent de câte petale a pierdut, de câte vânturi au străbătut-o, ea nu și-a îmbrăcat tulpina în spini. În contextul meu romantic, un trandafir alb poate reprezenta o dragoste nevinovată, nemuritoare, o loialitate mai adâncă decât pasiunile trecătoare.”

http://scrierileuneifetetimide/tumblr.com

[prisoner-in-my-mind-blog]

Nu pot să nu te urăsc puțin pentru faptul că ai renunțat așa ușor,nu pot!

⭐ prisoner-in-my-mind-blog

[rudyroth79]

Nissim Aloni (1926 – 1998) a fost un foarte cunoscut dramaturg și traducător israelian, încununat cu numeroase premii, laureat în 1996 al prestigiosului Premiu Israel pentru teatru. Câteva din lucrările lui pentru scenă au dobândit statut de scrieri clasice, și revin adesea în repertoriul teatrelor și al școlilor de teatru, la fel și câteva din traducerile lui, unele distinse cu premii (”Othello”, de pildă). S-a afirmat și ca regizor. Ca dramaturg, a fost puternic influențat de teatrul suprarealist și de teatrul absurdului.

Teatrul Khan de la Ierusalim, care promovează cu consecvență valorile recunoscute ale dramaturgiei naționale, a montat piesa din 1993 a lui Nissim Aloni, ”Napoleon – viu sau mort!” Textul este, în fond, un pretext pentru o fantezie scenică delirantă și, așa stând lucrurile, e foarte greu, de fapt, e imposibil de povestit. Secretariatul literar al teatrului a încercat un rezumat al subiectului pentru a face cunoscut spectacolul pe site-ul instituției. Mă folosesc de acest rezumat fără să-mi fac scrupule.

Un scurt prolog prezentat de un zanni introduce spectatorii în regula de joc a teatrului în teatru. Ce vor urmări ei în continuare? Împăratul Napoleon Bonaparte evadează din lumea umbrelor, dornic să se întoarcă pe pământ, în secolul al XIX-lea, cu scopul de a drege marea greșeală a vieții lui, invadarea Rusiei. Demonii de pe lumea cealaltă, conduși de domnitorii acelei lumi, Lilith și baronul Samedi, pornesc pe urmele lui. Încercând să-l oprească pe răposatul Napoleon, cei doi răspândesc pe pământ mai mulți Napoleoni, ca să-l deruteze pe cel evadat din infern, să-l istovească și să-l poată aduce înapoi în iad.

În acest punct intervin în poveste mai multe alte personaje din commedia dell‘arte, nu însă cu funcțiunile lor originale – trei Pulcinelle sunt de meserie prostituate și apte să comită un asasinat (în spectacol una dintre Pulcinelle e un bărbat în travesti), Brighella este un ucigaș cu simbrie cu care Mafia napolitană a încheiat un contract ca să-l ucidă pe Napoleon și care umblă prin Europa în căutarea împăratului. Etc., etc., etc. Finalmente, Napoleon cel evadat din infern e adus înapoi acolo, iar Brighella se sinucide – doar ca să se întoarcă iar la viață, fiindcă așa e în teatru: personajul moare pe scenă, dar după căderea cortinei actorul trăiește în continuare.

La Teatrul din Ierusalim piesa se joacă practic fără decor, într-o scenă îmbrăcată toată în negru (scenografia – Anat Mesner). Uneori apar dinspre fundalul negru, pe roți, un cadru de scenă (o sufită și perdele laterale), o masă lungă sau un mic podium cu o cadă ca pe vremuri și un suport de prosoape; toate astea dispar apoi în spatele fundalului așa cum au apărut. Dintr-un buchet enorm de crini se desprinde la un moment dat câte un fir, care e înfipt în podeaua scenei ca o săgeată; crinii sunt apoi culeși unul câte unul și scena se golește iar. Costumele, înzorzonate și fistichii, așa cum și cere acest gen fantezist de piesă, dar înzorzonate și fistichii cu bun gust și rafinament, au fost concepute de Judit Aharon. Luminile, de mare efect, sunt ”desenate” de Roni Cohen.

Regizorul Udi Ben Moshe a făcut tot ce era omenește posibil pentru a asigura fandacsiei intitulate ”Napoleon – viu sau mort!” o înfățișare cât de cât coerentă; a început, salutar, prin a suprima câteva personaje absolut prisoselnice. Spectacolul este montat în manieră revuistică, ceea ce reprezintă, probabil, singura manieră rezonabilă de a pune această piesă în scenă. Cânticelele compuse de Ohad Ben Avi (songuri, vezi matale; unele au chiar conținut filosofic – „Ce e un om dacă n-are în el un diavol? Ce e un diavol dacă n-are în el un om?”) sunt simple și gâdilă cât se poate de plăcut urechile; actorii israelieni sunt foarte muzicali (rar de tot se întâmplă unul care să nu știe să cânte) și numerele muzicale, acompaniate live de la arlechini, sună excelent și creează fie bună dispoziție totală, fie câte-o clipă de lirism și de tristețe. Muzica de fond a anumitor scene e și ea agreabilă. Dansurile imaginate de Ariel Wolf sunt toate foarte nostime. Din loc în loc verva interpreților se domolește brusc pentru câte-un moment calm, în care i se sugerează publicului că spectacolul transmite și idei serioase (antirăzboinice, de pildă); după momentul de gravitate, ritmul îndrăcit revine; contrastele astea sunt foarte eficace. Oricum, auditoriul nu pare însetat nici de coerență dramaturgică, nici de idei profunde, el se amuză regește, se prăpădește de râs ori de câte ori i se dă prilejul, și i se dă prilejul foarte des, cum e și cazul la teatrul de estradă. ”Merde”, ”fuck you”, ”cazzo”, ”vaffanculo” etc. înveselesc sala cu deosebire – nu-i puțin lucru un public poliglot.

Spectacolul e, cum se spune, bine făcut, cu meșteșug solid. Întreaga echipă actoricească joacă entuziast, cu o vizibilă plăcere a jocului, și fără îngroșări, dincolo de nota amabil caricaturală care ține de specificul genului. Spectatorii s-au delectat cu ceea ce li s-a oferit. Și dacă a fost printre ei vreunul care, vai!, n-are organul necesar ca să guste specia de umor, să zicem, studențesc pe care-l cultivă textul lui Nissim Aloni și, fidelă textului, și montarea ierușalmită, atunci spectatorul acela e numai el de vină dacă nu s-a lăsat cucerit de ce-a văzut și a auzit și a urmărit tot spectacolul șezând îmbufnat.

Arhiva rubricii Cronica de teatru

Vezi și arhiva rubricii Cronica muzicală

Nissim Aloni: ”Napoleon – viu sau mort!” – cronică de teatru de Gheorghe Miletineanu Nissim Aloni (1926 – 1998) a fost un foarte cunoscut dramaturg și traducător israelian, încununat cu numeroase premii, laureat în 1996 al prestigiosului Premiu Israel pentru teatru.

[scrierileuneifetetimide]

“—De ce eu?

— Pentru că...doar tu m-ai observat când eram invizibilă; doar tu mi-ai observat lacrimile ascunse în spatele pupilelor; doar tu ai rămas când toată lumea a plecat; doar tu te-ai îndrăgostit de tristețea ochilor mei și nu de aspectul meu fizic; doar tu, deși îmi cunoșteai slăbiciunile și vulnerabilitatea sufletului meu, nu te-ai folosit de ea; doar tu mi-ai oferit cel mai important lucru al tău, sufletul, și nu lucruri costisitoare; doar tu ai acceptat să fiu eu însămi și să nu îmi ascund imperfecțiunile în spatele unui fond de ten, a unei vestimentații, a unui caracter fals; doar tu mi-ai alinat durerea prin simpla ta prezență; doar tu mi-ai ascultat sufletul când se simțea pustiu, nu numai vorbele; doar tu...Pentru că doar tu mi-ai demonstrat că ești diferit de cei din jur prin lucruri mărunte și pentru că doar tu m-ai iubit cu sufletul și nu cu ochii.”

http://scrierileuneifetetimide/tumblr.com

[scrierileuneifetetimide]

“Bărbatul, în lexiconul meu, înseamnă un om puternic, tandru, tenace, făcut din tunet și fulger, din armonie și picuri de ploaie, înfumurat câteodată, înțelegător de mai multe ori, un om făcut pentru protegere, menit a fi pus în lanțuri de fata care-i fură mințile, care are un suflet fragil, îmbrăcat într-o armură de piatră, care își folosește mai mult ochii decât creierul, un om care fie te tratează câteodată cu apatie și altă dată îi în stare să mai verse câte o lacrimă pentru ce iubește, care îi destoinic să facă faptele cele mai mici, care când îi blând ca un porumbel, când turbat ca un tigru.”

http://scrierileuneifetetimide/tumblr.com

[scrierileuneifetetimide]

“Într-o zi

Într-o zi va exista cineva care să te îmbrățișeze și să-ți reasambleze toate bucățile delicate ale inimii. Într-o zi va exista cineva care nu îți va promite stelele și luna de pe cer, ci îți va promite nopții lungi așezați sub bolta cerească. Într-o zi va exista cineva care îți va oferi încredere în tine, când tu te simți pierdută și lipsită de speranță. Într-o zi va exista cineva care îți va sufla în mâini pe vreme friguroasă și îți va încălzi și sufletul, nu numai trupul. Într-o zi va exista cineva care îți va citi ochii ca pe o poezie învățată și va știi ce cuvinte să folosească pentru a ți alina. Într-o zi va exista cineva care nu va fi jenat de comportamentul tău pueril în strânsă legătură cu cel matur. Într-o zi va exista cineva care nu va trece cu vederea peste micile defecte și stângăci ale tale, ci le va accepta și iubi cum tu nu o vei face. Într-o zi va exista cineva care va scrie rime cu buzele pe corpul tău. Într-o zi va exista cineva care își va manifesta dragostea nu prin cadouri, flori și alte lucruri costisitoare, ci prin gesturi, fapte și cuvinte sincere. Însă, într-o zi va exista cineva care îți va frânge inima la fel cum au făcut-o și ceilalți bărbați, care te va abandona în propriul tău haos, însă te va învăța multe lucruri. Te va învăța să te descoperi, te va învăța să ai mai multă încredere în tine, te va învăța să ai mai multe preferințe, te va învăța să fii mai matură...pentru că o femeie, bărbate, poate să te uite, dacă își propune asta, la fel de repede pe cât s-a îndrăgostit de tine. O femeie se poate lăsa rănită moralmente de tine, însă nu va pleca din viața ta fără să-și lase amprenta și diferența ei față de celelalte.”

http://scrierileuneifetetimide/tumblr.com

[scrierileuneifetetimide]

“Mi s-a spus că pentru a fi fericită nu trebuie să am așteptări de la nimeni și de la nimic. Dar nu pot. Eu nu pot să nu am așteptări. Mă aștept ca viața să fie corectă și să îmi ofere atât cât merit.

Mi s-a spus că pentru a fi sufletul meu liniștit, ar trebui să să mă deschid mai des oamenilor. Dar nu pot. Eu nu pot să îmi dezvelesc sufletul în fața oamenilor, deoarece nimeni nu e de încredere,loial și nu ar putea să îmi înțeleagă suferințele.

Mi s-a spus că pentru a fi respectată, ar trebui să fiu eu însumi. Dar nu pot. Eu nu pot să fiu eu însumi, într-o societate clevetitoare, plină de ură și răutate.

Mi s-a spus că pentru a scăpa de timiditate, ar trebui să comunic mai mult. Dar nu pot. Eu nu pot să comunic cu oamenii care nu mă ascultă, care nu mă lasă să îmi exprim părerea și care mă critică de la primul cuvânt.

Mi s-a spus că pentru a fi într-o relație, ar trebui să arunc misterul, seriozitatea și inabordabilitatea. Dar nu pot. Eu nu pot să mă las cucerită de un bărbat care începe o conversație cu mine printr-o replică idioată de agățat. Eu nu pot să formez o relație cu un bărbat care îmi cere să îmi deschid picioarele după o săptămână. Eu nu pot să formez o relație cu un bărbat neserios, needucat...Nu aștept prințul pe cal alb, dar măcar un bărbat care să-mi dovedească că cel puțin unul dintre părinți l-a educat frumos.

Mi s-a spus că pentru a fi frumoasă, ar trebui să mă machiez mai strident. Dar nu pot. Eu nu pot să mă machiez mai strident când oamenii îmi cer să fiu eu însumi,naturală, dar în același timp să par o femeie cu moravuri ușuare.

Mi s-a spus că frumusețea contează mai mult decât inteligența. Dar nu pot. Eu nu pot să pun preț mai mult pe frumusețe, decât pe inteligență. Degeaba arăți ca Marilyn Monroe, dacă ești lipsit de minte.

Mi s-a spus că banii aduc fericirea. Dar nu pot. Eu nu pot să mă las cumpărată și ținută în puf, dacă asta nu e ceea ce îmi doresc. Accept faptul că fără bani nu ai avea resurse materiale, dar până la a fi cumpărat e cale lungă. Prefer o viață săracă, într-o casă micuță,înconjurată de natură și așezată într-o zonă abandonată,alături de puține suflete la care țin, decât într-un castel cu zece slujitori, o mie de rochii împărătești,și totuși să fiu nefericită.

Mi s-a spus...”

http://scrierileuneifetetimide/tumblr.com

[scrierileuneifetetimide]

“Baloane colorate

Așezată pe una dintre băncile unui parc public, tânăra fată își freca mâinile între picioare și se abținea să nu plângă. Părea liniștită în exterior, dar în lăuntrul ei, încerca să supraviețuiască propriului ei ocean de lacrimi. Era o tânără înclinată spre visare;visul îi era refugiu și se abandona lui în momentele ei de haos. În timp ce urmărea cu atenție puținele familii fericite ce îi transmiteau o stare profundă de tristețe, parcul îmbrăcă o culoare obscură. După câteva minute, întregul teren rămase pustiu, dar nu o deranja, cu atât mai puțin liniștea de gheață. Cu privirea înfiptă în pământ, fata nici nu simți așezarea unui bătrân lângă ea. Începu bătrânul să îi povestească despre frigul ce acoperea întreaga zonă, despre faptul că noaptea e periculos să te afli singur afară, despre răceala pe care o va întâmpina în zilele următoare...Tânăra fata nu voia să se lase distrasă, iar bătrânul încerca să pălavrăgească în continuare. Știind că nu mai poate să-și ascundă lacrimile, fata se ridică și încercă să plece, dar un grai o opri :

—Banca asta a simbolizat ceva intens pentru mine, tânără domnișoară. Aici mi-am cunoscut iubirea vieții mele, aici am avut primul sărut cu ea, aici i-am oferit primul trandafir alb, un alb profund, viu. Era blondină și tristă ca tine, când am cunoscut-o. Suferise mult înainte să apar eu în viața ei. Probabil că asta faci și tu.

—Eu...scoase fata un cuvânt abstract, că bătrânul i-o luă înainte. Se așeză ușor lângă bătrân și îl ascultă cu atenție.

—Avea o copilărie frumoasă. Un suflet inocent și plin de baloane colorate, baloane care cu trecerea anilor, se pierdură pe drum. Oferi fiecărui om care îi trecu prin palme un balon, neștiind că într-o zi sufletul ei va avea o goliciune imensă și pîcloasă. Oamenii treceau prin sufletul ei și plecau, nu înainte de a-i fura un balon colorat și de a-și lăsa amprenta. Cămăruțele sufletului ei rămase cu un singur balon colorat ce ușor, ușor, neacordându-l nimănui de frică, se desumfla în întunericul nemărginit.

—Ce s-a întâmplat în continuare?

—Ajunsesem să o cer în căsătorie. Aici, pe această bancă. Cam greu a acceptat, dar nu fiindcă nu mă iubea, pentru că mă iubea cum nu a mai iubit pe nimeni, ci îi era teamă că am să-i iau ultimul balon colorat. Era la fel de vulnerabilă și timidă ca tine.

—V-ați mai căsătorit cu ea?

—Sigur că da. O iubeam enorm. Știi cum se zice 'Cu cât e mai greu de obținut o femeie, cu atât este mai mare fericirea de a câștiga'. I-am promis că am s-o salvez mereu din propriul ei haos. I-am promis răbdare, comunicare, dragoste și multe baloane colorate. Aveam să-i ofer din baloanele mele...a acceptat, tot pe această bancă. Ce vreau să spun scumpa mea e să îți păstrezi balonul tău colorat pentru omul potrivit. Ce-i al tău e pus deoparte. Acum șterge-ți lacrimile și mergi acasă! Ai grijă de balonul tău!”

http://scrierileuneifetetimide/tumblr.com

[scrierileuneifetetimide]

"Erau urme de durere în ochii ei de înger."

http://scrierileuneifetetimide/tumblr.com

[scrierileuneifetetimide]

"Ea nu-l poate uita, el deja a uitat-o."

http://scrierileuneifetetimide/tumblr.com

[scrierileuneifetetimide]

"E așa de dureros sa-l vezi pe cel de care esti indragostita cu altcineva!"

http://scrierileuneifetetimide/tumblr.com

[scrierileuneifetetimide]

[scrierileuneifetetimide]

[scrierileuneifetetimide]

“Într-o lume plină de materialism, inimile multora spun: caută ofertele din magazine, caută o mașină cu mulți cai putere, caută un apartament mai bun, caută o chirie mai ieftină, caută un aspect mai frumos al celui de lângă tine.

O inimă curată, însă, vorbește cu duioșie și te îndeamnă să cauți, mai presus de orice altceva, valorile spirituale.

Caută sinceritatea și nu vei îndura dezamăgirea.

Caută iubirea și vei ajunge bogat.

Caută înțelepciunea și vei răbda ispita.

Caută blândețea și vei fi mângâiat.

Caută lumina și nu-ți vei pierde chemarea.

Caută iertarea și vei deveni împăcat.

Caută ploaia și vei capăta curcubeul.

Caută conținutul și vei cunoaște aprecierea.

Caută un suflet cald și vei primi siguranță.

Caută fața lui Dumnezeu și vei vedea des fața orfanului, a văduvei și a sarmanului care caută o bucată de pâine.”

http://scrierileuneifetetimide/tumblr.com

[scrierileuneifetetimide]

[scrierileuneifetetimide]