#sanatoriul

[apostolu]

Peste tot in lume PROSTIA face ravagii.

Iar conducatorii omenirii sunt extaziati de placere.Mai ales de cand Le Penn este pe cai mari in Franta.Cum sa nu fie extaziati, cand pentru ei nu se aplica NICIO lege!Beau, se drogheaza, omoara pe unul si apoi sunt nedeplasabili la un sanatoriul in Italia.Sunt condamnati la 13 ani de puscarie, dupa care procesul se reia, ca n-a fost corect!N-a fost corect …. pentru cine, pentru MORT?Trebuia ca…

[semnebune]

Bruno Schulz, într-o nouă traducere în limba română

După aproape un secol de la apariție, proza lui Bruno Schulz, unul dintre numele de referință ale modernității estetice europene, apare într-o nouă traducere în limba română. Este vorba despre Prăvăliile de scorțișoară și Sanatoriul sub semnul clepsidrei, într-o ediție care poartă semnătura Cristinei Godun, reputată traducătoare din polonă a peste 30 de titluri, cărți semnate de autori precum…

[atitudini]

Martirajul Sf. Gherasim Iscu în noaptea Crăciunului din penitenciarul Tg. Ocna

Martirajul Sf. Gherasim Iscu în noaptea Crăciunului din penitenciarul Tg. Ocna

Un Crăciun la închisoare[1] Iarna lui 1951 – Târgu-Ocna de Ioan Ianolide   Eram în iarna lui 1951. Era tot de Crăciun. Ne aflam în sanatoriul-penitenciar din Târgu-Ocna, sanatoriu modern, menit să disimuleze adevăratul chip al temniţelor. Tuberculoşii de aici purtau în cugetele lor amintirile din Piteşti, Gherla, Canal, din mine şi din lagărele ucigaşe. (more…)

[stiri-noi]

Procesul Maniu, cea mai mare înscenare din istoria României: ”Sunt terorizat”

După 23 august 1944,  Iuliu Maniu, fost deputat, fost prim-ministru al României (noiembrie 1928-iunie 1930; iunie 1930-octombrie 1930; octombrie 1932-ianuarie 1933) şi preşedinte al Partidului Naţional-Ţărănesc (1926-1933, 1937-1947), a luptat împotriva preluării ţării de către comunişti, proces pe care a refuzat să-l accepte, încrezător în sprijinul marilor puteri occidentale.

Citeşte şi Misterul ,,Călcâiului de la Aiud”, descoperit în România, obiectul de acum 250.000 de ani cu origini ,,extraterestre”

  Citeşte şi ”Tăchiţă gură de aur”, unul dintre marii oratori ai României pe care Ion C. Brătianu nu-l putea suferi

  La 1 noiembrie 1944, Iuliu Maniu îl întreba printr-o telegramă pe vicemareşalului Donald Stevenson dacă guvernul britanic are de gând să predea România Uniunii Sovietice, răspunsul fiind negativ. Pe 8 noiembrie însă ministerul de externe al Marii Britanii (Foreign Office) îi scria reprezentantului său la Bucureşti (John Le Rougetel) într-o telegramă strict confidenţială că înţelegerea dintre Churchill şi Stalin privind Grecia şi România orientează politica britanică.

S-a opus instalării guvernului Groza la 6 martie 1945, protestând mereu împotriva încălcării democraţiei, inclusiv prin memorii adresate puterilor occidentale. A obţinut, alături de PNŢ, o victorie zdrobitoare în alegerile din 19 noiembrie 1946, rezultate eliminate însă prin falsificarea alegerilor de comunişti.

Operaţiunea Tămădău

La 14 iulie 1947, vicepreşedintele PNŢ, Ion Mihalache, împreună cu alţi lideri ţărănişti (Nicolae Penescu – secretar general al Partidului Naţional Ţărănesc, Nicolae Carandino – director al ziarului Dreptatea, Ilie Lazăr – membru în delegaţia permanentă a P.N.Ţ.) au fost atraşi în aşa-numita „capcană de la Tămădău” ce le-a fost pregătită de către Siguranţă împreună cu Serviciul Special de Informaţii, cu ajutor sovietic. Grupul de conducători ţărănişti a fost arestaţi în dimineaţa de zilei de 14 iulie când se pregăteau să se îmbarce în cele două avioane pregătite pe aeroportul de la Tămădău.

La 19 iulie 1947, Adunarea Deputaţilor a ridicat imunitatea parlamentară a demnitarilor ţărănişti, pentru a putea fi arestaţi. La 30 iulie 1947, printr-un jurnal al Consiliului de Miniştri s-a decis dizolvarea Partidului Naţional Ţărănesc. În aceeaşi zi a fost convocată Adunarea Deputaţilor, în cadrul căreia, pe baza unui raport întocmit de Teohari Georgescu, s-a aprobat dizolvarea cu 294 de voturi pentru şi unul împotrivă. Jurnalul stabilea: „Partidul Naţional-Ţărănesc de sub preşedinţia domnului Iuliu Maniu este şi rămâne dizolvat pe data publicării în Monitorul oficial a prezentului Jurnal. Aceeaşi decizie de dizolvare include şi toate organizaţiile judeţene, de plasă şi comunale ale sus menţionatului partid, organizaţiile militare, de tineret, de femei şi orice alte organizaţii sau asociaţii conduse de acest partid”.

Hotărârea de dizolvare a fost urmată de o înverşunată campanie de presă împotriva Partidului Naţional Ţărănesc şi a lui Iuliu Maniu. Lucreţiu Pătrăşcanu a încercat să atenueze atitudinea generală de denigrare a Partidului Naţional-Ţărănesc şi a lui Iuliu Maniu. Într-o discuţie avută cu Gheorghiu-Dej, referitoare la cele publicate în „Scânteia” şi „România liberă”, el a apreciat: „Asta-i falsificarea istoriei” şi a insistat asupra faptului că Partidul Naţional „jucase un rol primordial în crearea României Mari în 1918, şi ca atare ar fi fost în detrimentul ţării ca el să fie prezentat acum drept o oficină de spionaj”. Receptiv la „glasul poporului”, guvernul a trecut la arestarea fruntaşilor naţional-ţărănişti. Iuliu Maniu a fost luat din sanatoriul doctorului Ion Jovin, aflat la Bucureşti, pe bulevardul Dacia nr. 19 şi depus în secret la închisoarea Malmaison din Calea Plevnei.

Sentinţa, dinainte stabilită

În timpul detenţiei, Iuliu Maniu a adoptat o atitudine demnă, nelăsându-se intimidat de presiunile prin care anchetatorii încercau să obţină mărturii că ar fi complotat împotriva statului român. El a respins categoric acuzaţia că ar fi intenţionat să înlăture prin forţă armată guvernul Groza, susţinând că lupta sa avea un caracter eminamente politic. Acuzaţiile aduse lui Maniu au vizat, în fond, condamnarea întregii sale activităţi politice: de la cea desfăşurată în timpul dominaţiei ungare asupra Transilvaniei, când a fost un „colaborator” al autorităţilor de la Viena şi Budapesta în politica de oprimare a poporului român, la unirea din 1918, când a căutat să „împiedice” acest act istoric punând tot felul de condiţii, la perioada interbelică, în care s-a dovedit un „reacţionar şi un sprijinitor al fascismului”. Acuzaţiile au continuat cu anii războiului, când a fost un un „susţinător” al lui Antonescu şi al luptei armate împotriva Uniunii Sovietice, până la perioada de după 23 august, când a adunat în jurul său pe toţi „fasciştii şi reacţionarii”, pe „trădătorii de ţară” şi „agenţii imperialismului”. În timpul procesului, Iuliu Maniu şi-a asumat răspunderea pentru actele sale politice şi a respins cu hotărâre acuzaţiile false. Deşi era principalul acuzat în procesul intentat conducătorilor Partidului Naţional-Ţărănesc, Iuliu Maniu a fost interogat printre ultimii. Pe 1 noiembrie 1947, a avut loc confruntarea acuzaţiilor după interogatorii, întrebările referindu-se la colaboratorii săi şi la diverse aspecte din activitatea proprie din ultimii ani .

La fel ca în cazul procesului intentat mareşalului Antonescu în urmă cu un an şi jumătate, sentinţa era dinainte stabilită, pe baza unor acuzaţii fără acoperire materială, având la bază nu probe, ci indicaţii politice venite de la Moscova şi prezentate în haină juridică la Bucureşti. Rechizitoriul procurorului militar începea astfel: „Acţiunea trădătoare şi criminală a acuzatului Maniu, a acuzatului Mihalache şi a celorlalţi acuzaţi nu este decât o încoronare a trădării naţionale, care caracterizează întreaga activitate politică a Partidului Naţional-Ţărănesc”. Maniu era acuzat de trădare naţională, tentativă de surpare a ordinii constituţionale, răzvrătire, insurecţie armată, instigare la trădare prin necredinţă, instigare la trecerea frauduloasă a frontierei. Sentinţa de condamnare a fost pronunţată pe 11 noiembrie 1947: „Mihai I, prin graţia lui Dumnezeu şi voinţa naţională, rege al României, la toţi cei de faţă şi viitori, sănătate”. Apoi erau enumerate pedepsele. Iuliu Maniu şi Ion Mihalache au fost singurii condamnaţi la temniţă grea pe viaţă.

Detenţia şi moartea lui Maniu şi Mihalache

Iuliu Maniu a fost trimis la penitenciarul din Galaţi, unde a fost adus şi Ion Mihalache. În august 1951 este transferat împreună cu Mihalache şi alţi naţional-ţărănişti la Sighet. Iuliu Maniu s-a stins din viaţă la 5 februarie 1953 la Sighet, cadavrul său fiind aruncat într-o groapă din Cimitirul Săracilor, de la marginea oraşului Sighet.

Ion Mihalache a fost dus în toamna anului 1953 a fost dus de la Sighet la Ministerul de Interne unde timp de un an jumătate s-au exercitat presiuni asupra sa pentru a semna o declaraţie de negare a propriilor crezuri politice şi de acceptare a colaborării cu regimul. A refuzat pactizarea cu autorităţile comuniste şi, în 1955, a fost trimis la penitenciarul Râmnicu Sărat în regim de exterminare fiind încarcerat cu numărul matricol 51 la celula nr. 35. La Râmnicu Sărat a fost supus unui regim de detenţie inuman, extrem de dur cu „bătăi sistematice”, măsuri de izolare, lipsă de alimente, lipsa unei asistenţe medicale şi a medicamentelor, condiţii de igienă precare, lipsa căldurii în celule în perioada iernii. A protestat permanent faţă de regulamentele abuzive din închisoare şi de fiecare dată a fost pedepsit.

Într-o comunicare prezentată în martie 1993 la simpozionul Ion Mihalache în faţa istoriei, Ion Diaconescu relata cum în 1957, când a ajuns la închisoarea Râmnicu Sărat împreună cu un lot de ţărănişti, l-a auzit pe Ion Mihalache care din celula în care era închis striga: „Aici Ion Mihalache. Sunt terorizat că nu vreau să dau declaraţiile mincinoase ce mi se cer. Sunt bolnav şi mi se refuză medicamentele”.Diaconescu declara că la Râmnicu Sărat, şase ani aproape zilnic l-a auzit pe Mihalache cum gemea când era lovit de gardieni şi era aruncat jos pe ciment pentru că nu se mai putea scula din pat. Regulamentul închisorii prevedea că între orele 5 dimineaţa şi 10 seara deţinuţii nu aveau voie să se atingă de pat.

În august 1962 deşi era grav bolnav, având o hemipareză stângă, Ion Mihalache a fost pedepsit cu 5 zile de izolare pentru că „ţipa” în celulă. Starea de sănătate i s-a agravat în timpul încarcerării la Râmnicu Sărat. La începutul anilor ’60 era diagnosticat cu „spasm cerebral” şi „agravarea herniei inghinale”. Răpus de boală şi de chinurile unei detenţii de nesuportat, Ion Mihalache a decedat la 5 februarie 1963 la penitenciarul Râmnicu Sărat. Într-una din mărturisirile sale despre perioada de detenţie de la Râmnicu Sărat, Corneliu Coposu se referea la condiţiile în care a murit Mihalache: „Ion Mihalache a murit în anul 1963 în închisoarea de la Râmnicu Sărat, unde nu se acorda niciun fel de asistenţă medicală. Sigur, la starea lui a contribuit şi regimul de detenţie şi de alimentaţie. Încetul cu încetul, datorită inaniţiei şi brutalităţii inumane la care a fost supus, a murit. Ca şi ceilalţi deţinuţi decedaţi, a fost aruncat în pielea goală, într-un cimitir mlăştinos, aşa încât osemintele sale nu vor fi niciodată recuperate”.

Surse: IICCMER, Enciclopedia României, Wikipedia

Descoperă îţi prezintă principalele semnificaţii istorice ale zilei de 11 noiembrie:

1493 – S-a născut Paracelsus, alchimist, medic, fizician, astrolog, teolog, filozof elveţian (m. 24 septembrie 1541)

1821 – S-a născut prozatorul Feodor Dostoievski, cunoscut pentru operele „Crimă şi pedeapsă” – 1866, „Fraţii Karamazov” – 1880 şi „Idiotul” – 1868 (m. 9 februarie 1881).

1883 – S-a născut istoricul Ştefan Ciobanu, membru al Academiei Române; a fost preocupat de fenomenul literaturii române vechi şi a fost un susţinător al introducerii limbii române în şcolile basarabene (m. 28 februarie 1950)

1918 – A fost încheiat armistiţiul dintre Aliaţi şi Germania, în pădurea de la Compiègne, fapt care a marcat sfârşitul primului război mondial

1958 – A încetat din viaţă criticul de film André Bazin: „Ce este cinematograful?” (n. 8 aprilie 1918)

1962 – A murit Ion I. Nistor, istoric şi om politic, membru al comitetului de organizare a Adunării Naţionale de la Cernăuţi (n. august 1876)

1995 – A încetat din viaţă Corneliu Coposu, om politic român, preşedinte al Partidului Naţional Tărănesc Creştin şi Democratic (n. 20 mai 1914).

2001 – China, cea de-a noua putere economică a lumii, a fost acceptată oficial în cadrul Organizaţiei Mondiale a Comerţului (OMC) de către cele 142 de state membre, reunite la Doha, în Qatar, pentru cea de-a patra conferinţă ministerială

2004 – A încetat din viaţă Yasser Arafat, lider palestinian, premiant Nobel pentru Pace alături de Ytzak Rabin şi Shimon Perez (n. 24 august 1929)

Articolul Procesul Maniu, cea mai mare înscenare din istoria României: ”Sunt terorizat” apare prima dată în Descopera.ro.

[likarotarublogger]

Mănăstirea Sfânta Maria din Techirghiol, izvorul tămăduirii sfintei liturghii pentru sfințirea apei, rugăciune, odihnă și sănătate.

Mănăstirea Sfânta Maria din Techirghiol, o adevărată grădină a credinței, speranței și sănătății, vă invită să vă lăsați în urmă grijile zilnice și să faceți o oprire pentru rugăciune, odihnă și tratament!

Mănăstirea Sfânta Maria din Techirghiol, o adevărată grădină a credinței, speranței și sănătății, vă invită să vă lăsați în urmă grijile zilnice și să faceți o oprire pentru rugăciune, odihnă și tratament!

Aghiasma Mică

Izvorul Tămăduirii este sărbătorit în fiecare an în prima zi de vineri după Paște. Sărbătoarea este închinată Maicii Domnului cu scopul de a arăta rolul pe care l-a avut Fecioara Maria în procesul de mântuire a oamenilor. Iată cum se ia, de fapt, Aghiasma Mică!

Anul acesta, Izvorul Tămăduiri 2022 se sărbătorește pe 29 aprilie 2022, timpul fiind închinat Maicii Domnului. Sărbătoarea datează din secolul al V-lea și amintește de o minune care a avut loc lângă Constantinopol. Apoi, conform tradiției, Maica Domnului i-a dezvăluit împăratului Leon cel Mare un izvor cu apă tămăduitoare. În această zi sfântă credincioșii vor participa la Sfânta Liturghie și vor lua acasă agheasmă, pe care o vor folosi la stropirea caselor și a grădinilor. Totodată, se știe că persoanele bolnave care beau agheasmă dimineaţa, înainte de masă, se vor tămădui.

ieri 29 aprilie 2022 m-am oprit pentru câteva ore în locul meu spiritual unde am participat la frumoasa sfântă liturghie. Chiar dacă nu am fost în țară de mulți ani, mi-a fost dor de acest loc, așa că îmi place să vin aici să mă rog pentru sănătatea și pacea noastră în întreaga lume. În timpul liturghiei nu au lipsit mãicutele din corul mãnãstiri în care sufletele te face mai linișt cu glasul duhos. În timpul liturghiei din curtea mănăstirii, preoții au sfințit apa cu rugăciuni pentru vindecarea bolilor. Am văzut mulți oameni bolnavi (fără picioare rugându-se pentru sănătatea lor într-un scaun cu rotile).

Acesta este paradisul meu oriunde mă aflu în lume. De fiecare dată când vin aici sufletul meu devine mai fericit, așa că vă sfătuiesc să faceți o pauză de câteva minute pentru a vă ruga Sfintei Maria.

Mănăstirea „Sf. Maria“ nu are o istorie veche, dar naşterea aşezământului are însă o poveste zbuciumată. În 1928, Miron Cristea, primul patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, cumpără, la Techirghiol, o vilă cu 16 camere, pe care o transformă în sanatoriu pentru clerul din întreaga ţară. După venirea la putere a comuniştilor, sub comanda lui Gh. Gheorghiu Dej, lider ce are totuşi meritul de a nu se fi pus cu toporul pe biserici, aceştia râvneau la averile mănăstireşti şi începuseră o campanie de confiscare a celor mai importante edificii.

Ca să salveze sanatoriul de pe malul lacului Techirghiol, patriarhul Justinian aduce, în 1951, de la stâna regală de la Sinaia, o bisericuţă din lemn, existentă şi astăzi, înfiinţând un schit de maici şi făcând din sanatoriu o anexă a schitului. Nu era o tactică în premieră.

O stratagemă asemănătoare s-a aplicat la reşedinţa de la Dragoslavele şi la sanatoriul patriarhal de la Olăneşti, bisericile din lemn „plantate“ aici salvând patrimoniul BOR şi ducând la naşterea unor lăcaşuri de cult mult apreciate de credincioşi.

Biserica din lemn a fost, practic, restrămutată. Iniţial a fost construită de obştea sătească din satul Maioreşti – Mureş. În 1934 a fost strămutată de regele Carol al II-lea la Pelişor, rămânând însă în paragină după cel de-al Doilea Război Mondial. Ulterior a fost adusă şi restaurată la Techirghiol. Declarată monument istoric şi mereu neîncăpătoare pentru pelerini, bisericuţa şi-a încheiat rolul de spaţiu pentru slujbe din anul 2009, când patriarhul Daniel a sfinţit Paraclisul cu hramul „Sf. Pantelimon“ de la demisolul bisericii noi, cu hramul „Adormirea Maicii Domnului“, a cărei cruce de temelie a fost bătută de Preafericitul Teoctist în anul 2000. După 1990, în clădirile renovate şi extinse prin anii ’60 tot de patriarhul Justinian, s-a înfiinţat Centrul Social-Pastoral „Sf. Maria“, iar în cadrul acestuia funcţionează baza de tratament balnear „Sf. Pantelimon“, „doctorul fără arginţi“ al creştinismului, ocrotitorul medicilor, tămăduitorilor şi al bolnavilor. În incinta mănăstirii se află şi fântâna cu statuia Sf. Pantelimon, operă în bronz a renumitului sculptor Ion Jalea, adusă de patriarhul Justinian de la Spitalul „Sf. Pantelimon“ din Bucureşti, precum şi un muzeu mănăstiresc, realizat de maica stareţă Semfora Gafton, în colaborare cu istoricul Adrian Rădulescu.

Articolul de @likarotarublogger

@elenarodicarotaru-blog

Instagram video ⬇️⬇️ clik⬇️

https://www.instagram.com/tv/Cc7ZzDXqqdw/?igshid=YmMyMTA2M2Y=

[bisericaadventistaadjud]

Nu renunța la vis!

Nu renunța la vis!

„Doamne, Tu ești Dumnezeul meu; pe Tine Te voi înălța! Laud Numele Tău, căci ai făcut lucruri minunate; planurile Tale făcute mai dinainte s-au împlinit cu credincioșie.” (Isaia 25:1) Ascultă ediția audio aici. În anul 1907, Conferința Generală a decis pentru prima dată să organizeze un consiliu în afara Statelor Unite. Această întâlnire a avut loc la sanatoriul de la Gland, în Elveția. Un punct…

[theogabriela]

HOLISTICA | Postul, o noua terapie (documentar) from Holistica on Vimeo.

Le jeûne, une nouvelle thérapie? (2012) Un documentar genial despre post si purificarea prin post, realizat de ARTE France. "Ce-ar fi dacă tensiunea ar scădea, alergiile şi astmul s-ar manifesta mai blând dacă am ţine post negru cu apa câtva timp? Un documentar ştiinţific ce a fost difuzat pe postul Arte se ocupă de post ca terapie în anumite boli ale lumii moderne. Ancheta desfăşurată arată că metoda poate constitui un remediu miraculos în boli grave precum cancerul. Postul se poate dovedi benefic în cazul multor boli caracteristice modului de viaţă actual, ca obezitatea, diabetul sau hipertensiunea, dar si in cazul unor boli psihice. Periplul realizatorilor filmului în Rusia, Germania şi Statele Unite demonstrează acest lucru. La sanatoriul din Goriatcinsk din câmpia siberiană, două treimi din pacienţi, suferind de alergii, astm şi reumatism, se simt mai bine după o cură ce poate dura până la trei săptămâni, efectuată sub supraveghere medicală, arată conducerea acestui centru. Principiul este simplu: în lipsa hranei, corpul uman se hrăneşte singur din rezervele sale de glucoză şi lipide si in acelasi timp are suficienta energie si spatiu sa se purifice si sa se vindece. La Goriatcinsk, postul durează în medie două săptămâni, în timpul cărora pacienţii beau doar apă şi fac sport ca să-şi întreţină musculatura. Urmează şapte zile de readaptare la obiceiuri alimentare echilibrate. Cea mai grea este a treia zi de privare de hrană, au spus cei care au ţinut un astfel de post. Un medic precizează că, în faza de dezintoxicare, organismul trece printr-o criză de acidoză, nivelul de aciditate crescând brusc. Cu spălături intestinale şi masaje, organe responsabile cu eliminarea, ca ficatul şi rinichii, sunt stimulate şi depăşesc criza. Potrivit experţilor ruşi, metoda a fost descoperită din întâmplare acum circa 60 de ani, în perioada sovietică, când un psihiatru a făcut legătura între greva foamei pe care o ţinea un pacient şi îmbunătăţirea stării lui psihice. Rezultatele studiilor întreprinse de atunci în Rusia au fost validate de Academia de Ştiinţe din ţară. În Europa occidentală însă postul terapeutic nu beneficiază inca de o astfel de recunoaştere oficială. În Germania se fac totuşi astfel de cure, fiind aplicată îndeosebi metoda Buchinger, numele unui medic militar cu artrită, care a reuşit să trăiască în scaun cu rotile ţinând post. Mai puţin dure decât în Siberia, curele, propuse în centrul lui de pe malul lacului Constantz, recomandă ingerarea a 250 de calorii pe zi, sub forma sucurilor şi cremelor pentru a evita criza de acidoză. În California, un tânăr cercetător, Valter Longo, experimentează pe şoareci efectele postului asupra celulelor canceroase, a căror multiplicare este încetinită, pentru că nu le plac mediile sărace în zaharuri. Se pare că postul protejează şi împotriva efectelor secundare ale chimioterapiei. Valter Longo este ferm convins ca postul negru are efecte benefice asupra cancerului. Rezultatele rămân însă preliminare şi trebuie să fie confirmate de experienţe pe scară largă pe oameni. La modul general, subliniază autorii documentarului 'Postul, o nouă terapie?' este evident că la lipsa hranei corpul reacţionează mai bine decât la excesul de mâncare. " SURSA: romanialibera.ro

[edufinonline]

Se caută avocați pentru reprezentarea intereselor Moldovei în faţa instanţelor judecătoreşti din Ucraina. Dosarul vizează sanatoriul "Moldova" Ministerul Justiției a anunțat concurs de selectare a unui cabinet/birou asociat de avocaţi, inclusiv avocaţi străini/companii de avocaţi străine, pentru reprezentarea intereselor Republicii Moldova în cauzele pendinte în faţa instanţelor judecătoreşti din Ucraina ce vizează complexul sanatorial "Moldova" din or.

[kalashnicov7]

Noaptea instelata, de Vincent van Gogh

O alta pictura faimoasa in intreaga lume este “Noaptea instelata” – cea mai buna opera a artistului olandez post-impresionist Vincent van Gogh. Pictata in 1889 in ulei pe panza, aceasta pictura este una dintre cele mai usor de recunoscut si cele mai replicate si mai cautate din lume. In prezent se afla in Muzeul de Arta Moderna din New York City.

Pictura infatiseaza privelistea vazuta noaptea de la fereastra camerei artistului din sanatoriul in care era internat, desi a fost pictata din memorie in timpul zilei. Partea centrala arata satul Saint-Remy sub un cer involburat, privit din azilul de la nord.

[atitudini]

Victor Roncea: Eminescu, Ziaristul – ucis de 132 de ani

Victor Roncea: Eminescu, Ziaristul – ucis de 132 de ani

Eminescu a fost ucis de trei ori, ultimul act derulându-se continuu, de 120 de ani încoace. La 33 de ani, uciderea publică, moartea civilă, când a fost interzis, arestat, eliminat din presa şi, ulterior, internat la nebuni. La 39 de ani, când a fost asasinat la Sanatoriul Sutu. Şi, de la înmormântarea sa – când pentru prima oara s-a inoculat ideea că Eminescu trebuie să rămână generaţiilor…

[stiri-noi]

Încă 100 de nemțeni confirmați cu Covid, mai multe focare în spitale și azile

Astăzi, 23 octombrie, sunt teste pozitive pentru încă 100 de persoane din județul Neamț. Sunt noi focare apărute: cadre medicale din secțiile UPU și Cardiologie de la Spitalul Județean de Urgență Piatra-Neamț, la Centrul Social „Pietricica”, la Centrul de îngrijire și asistență și la Centrul social „Ozana” din Târgu Neamț și în două azile din Bicaz și Dumbrava Roșie, la care se adaugă focarul din Spitalul Municipal de Urgență Roman, cel din Complexul de servicii pentru persoane adulte cu handicap și la azilul „Casa Bunicilor” Roman.

Sunt ultimele date furnizate de Radu Firăstrău, șeful Direcției de Sănătate Publică Neamț, în emisiunea „Cafeaua de dimineață”. Pentru că sunt creșteri mari de infectări de la o zi la alta, spitalele trec printr-o nouă organizare: „Avem și azi 400 de pacienți Covid internați în spitalul județean și 53 de suspecți, sunt 15 pacienți pozitivi și 2 suspecți internați în ATI, la 13 ventilatoare. Suntem, din nou în situația de blocaj și așteptăm niște modificări de circuite de la spitalul județean, pentru mărirea capacității în ATI. Am mai rezervat 2 paturi în ATI la Spitalul Municipal Roman, confirm adresei de la Ministerul Sănătății. Dar, la cum evoluează trendul infectărilor, cu 656 de cazuri într-o săptămână, probabil vom trece de 2.500 de cazuri până la finele lunii octombrie”, a declarat Radu Firăstrău, care a mai precizat că la Sanatoriul Bisericani sunt doar 23 de pacienți internați cu forme ușoare Covid. Ieri au mai fost înregistrate decesele a 3 pacienți cu Covid internați la spitalul județean: o femeie de 62 de ani și doi bărbați de 62 și 96 de ani, toți având și alte boli grave. Numărul deceselor a ajuns la 146 de persoane de la începutul pandemiei și până acum. Sunt 5.276 de nemțeni confirmați, în total, după prelucrarea a 48.456 de teste pentru 16.000 de persoane din județul Neamț.

Incidența în creștere din ultimele două săptămâni face ca astăzi Comitetul Județean pentru Situații de Urgență să ia măsuri restrictive în Piatra-Neamț și alte câteva localități. Sunt așteptate să fie oficializate și ultimele reguli privind monitorizarea acasă a celor asimptomatici, de medicii de familie, a mai adăugat șeful DSP Neamț. Decizia va face ca spitalele Covid să nu mai fie supraaglomerate, declară autoritățile.

C.I.

The post Încă 100 de nemțeni confirmați cu Covid, mai multe focare în spitale și azile appeared first on Stiri Neamt.

[rudyroth79]

Partea I

Interioarele instituţionale erau gândite pentru a servi atât binelui public cât şi confortului public. În această poveste de album vom descoperi câteva repere din tipologia interioarelor spitaliceşti de odinioară, în mare parte pierdute astăzi.

De pildă, clădirea Societăţii ”Salvarea”, instituţie creată la 1906, a fost construită pentru a oferi ”tot confortul modern”. Separat de încăperile destinate pacienţilor şi personalului care deservea instituţia, Salvarea mai avea o Sală de Consiliu: ”O minune de bun gust şi de execuţie artistică. Cei mai mari meşteri au executat planurile de ornamentaţie, iar mozaicul are rival numai pe cel din Veneţia. Este o sală cu adevărat minunată, care ar trebui trecută între operele de artă, ce trebuiesc vizitate şi de noi şi de străini”.

Directorul Salvării, dr. Nicolae Minovici locuia în instituţie pentru a putea interveni oricând era nevoie de el. Apartamentul său nu era amenajat ca o locuinţă particulară, luxoasă, ci ”face aparte dintr-un ansamblu menit să caracterizeze o gospodărie orânduită cu cel mai bun gust. E şi instructiv prin metoda intuiţiei fiindcă peste tot găseşti ceva interesant. Ici un acvariu cu peşti exotici, dincolo un altul cu peşti distrugători ai larvelor de ţânţari (gambuzi). În altă parte colivii cu canari ce te salută cu cântecul lor armonios, iar alături o colivie cu două păsări roşii, ceva mai mari ca o migdală, precum şi papagalul lui Primo de Rivera, face parte din atracţiile interiorului şi a fost adus de dl. Stelian Popescu, directorul ziarului «Universul», care l-a donat d-lui Dr. Minovici. Covoarele cu caracter naţional ce tapetează podele, sunt de un colorit aşa de impresionant şi sunt orânduite cu atâta pricepere, încât îţi dau iluzia unui tablou pictat de un mare artist. Iubitor neîntrecut de opere cu caracter românesc, a colecţionat tot ce a fost mai de valoare artistică, aşa că cineva care a vizitat odată Salvarea, a exclamat că aceasta e un muzeu care trebuie vizitat chiar de cei mai pretenţioşi şi cunoscători ai frumosului şi al bunului gust”.

Clădirea Salvării de la 1906 nu mai există. Acum se află pe locul ei parcul Izvor. A fost grav avariată în august 1944, iar până la sistematizarea zonei a fost mai mult lăsată în paragină.

Partea a II-a

Un alt edificiu spitalicesc foarte modern la 1900, actual şi astăzi după descrierile contemporanilor, a fost sanatoriul înfiinţat de dr. Gerota. Aşadar, tot o instituţie medicală privată după cum a fost şi ”Salvarea” creată de dr. Nicolae Minovici.

Edificiul Sanatoriului se compunea dintr-un corp principal şi încă patru corpuri pentru dependinţe. Ansamblul era înconjurat de grădină şi curte de aproape 2.300 m², având două intrări dintre care una pe Bulevardul Ferdinand, iar cealaltă pe strada Străbună. Corpul principal era compus din parter şi etaj, cuprinzând 46 de camere din care 23 pentru bolnavi, iar restul destinate sălilor de operaţie, laboratoarelor, personalului etc. O cameră special amenajată era destinată examenelor cu raze Roentgen. Avea sală de pansamente şi operaţii septice şi aseptice, de sterilizare, sală de naşteri, laborator, rezervă, sală de aşteptare, de lectură etc., în fine nu lipsea nimic din ceea ce se cuvenea unei astfel de instituţii.

Nu doar localului, ci şi mobilierului şi construcţiei interioare li s-a acordat multă atenţie, punându-le în acord cu ştiinţa precum şi cu interesul practic şi igienic al bolnavului.

Camerele bolnavilor aveau un cubaj de aer suficient şi erau prevăzute cu aparate de ventilaţie. Încălzirea se realiza cu calorifere. Iluminatul este cu gaz şi electric.

În cadrul dependinţelor, era amenajat şi un pavilion separat pentru bolnavii care trebuiau izolaţi. Exista şi o etuvă pentru dezinfectarea lenjeriei şi a hainelor, spălătorie şi bucătărie, cameră mortuară.

Serviciul medical era asigurat de chirurgul-şef, doctorul Gerota, profesor la Facultatea de Medicină, chirurg la spitalul Brâncoveanu şi profesor de anatomie la Şcoala de Arte Frumoase, precum şi de un medic adjunct şi de un intern care locuia în local şi de o moaşă. Aşadar, fără un personal numeros.

În Bucureşti mai exista la 1900 şi Ospătăria comunală, întreţinută de oraş şi unde oamenii nevoiaşi puteau lua o masă consistentă la preţul de 0,25 de centime pentru clasa I şi de 0,60 de centime pentru clasa a II-a. Meniul pentru clasa I se compunea dintr-un sfert (o jumătate de livră) de pâine, o supă şi felul doi, preparat întotdeauna cu carne şi legume. Meniul pentru clasa a II-a era acelaşi, completat cu friptură şi cu vin. În plus, mesele aveau faţă de masă şi se dădeau şi şervete. Ospătăria a fost inaugurată în 1889, fiind înfiinţată din beneficiul din serbările populare şi a furnizat în 1905, 5.505 mese de clasa I şi 63.261 de clasa a II-a, adică 68.766 în total.

Toate cele trei instituţii create în beneficiul oamenilor şi întru confortul lor au dispărut demult. Acelaşi destin l-au avut Spitalul Brâncovenesc şi Spitalul de Urgenţă, acesta din urmă înfiinţat la 1936 de dr. Nicolae Minovici. Confortul urmat de comunicare sunt cele două elemente sociale şi umane deopotrivă pe care instituţiile noastre le-au pierdut în ultimele decenii. Vom vedea cum arătau cândva alte instituţii publice şi, desigur, cum arătau funcţionarii acelor timpuri, pentru a înţelege mai bine ce am pierdut şi ce ar trebui recuperat.

________

Adrian Majuru, istoric, antropograf, profesor universitar, scriitor, Director al Muzeul Municipiului București

Arhiva Muzeul Municipiului București

”Interioare instituţionale (aşezăminte spitaliceşti)” de Adrian Majuru Partea I Interioarele instituţionale erau gândite pentru a servi atât binelui public cât şi confortului public. În această poveste de album vom descoperi câteva repere din tipologia interioarelor spitaliceşti de odinioară, în mare parte pierdute astăzi.

[silviuup]

Ultima poezie a lui Eminescu

Ultima poezie a lui Eminescu

Pe data de 15 iunie 1889, la ora 4.00 dimineaţa, se stingea în Sanatoriul de Boli Mentale al Doctorului Şuţu, de pe strada Plantelor din Bucureşti, poetul Mihai Eminescu.

Moartea l-a găsit într-un halat ponosit, pe un pat metalic de spital, închis în ”celula” sa din spital. Cu doar câteva minute înainte de a trece în nefiinţă, a vrut doar un pahar cu lapte şi sprijin moral. I-a şoptit…

[edufinonline]

Cine este noul proprietar al sanatoriului „Zolotaia Niva” din Sergheevca Potrivit ei, n spatele acestui abuz ar sta deputatul democrat Vladimir Andronachi. Ea a precizat că sanatoriul nu este proprietatea statului, ci a

[bookclubmd]

Mistere Ascunse în „Sanatoriul” de Sarah Pearse

Recent, am avut plăcerea de a explora „Sanatoriul” de Sarah Pearse, o carte care m-a captivat cu atmosfera sa tensionată și misterul dens care învăluie întreaga narativă. Situat într-un sanatoriu transformat în hotel de lux în Alpii Elvețieni, romanul urmărește povestea detectivului Elin Warner, care se confruntă cu dispariții și crime în timp ce încearcă să se reconecteze cu fratele său.