#privire

[tootyde]

Frica - Osho

[ciochinaflorin]

197 I 2024. ÎNVAȚĂ PE COPIL CALEA PE CARE TREBUIE S-O URMEZE [Proverbe 22.6] 15 Iulie 2024

197 I 2024. ÎNVAȚĂ PE COPIL CALEA PE CARE TREBUIE S-O URMEZE I Podcast I Pasaj Biblic : Proverbe 22 : 6 I Meditaţii din Cuvânt I Cezareea I Reşiţa I 15 Iulie 2024 I „Învaţă pe copil calea pe care trebuie s-o urmeze, şi când va îmbătrâni, nu se va abate de la ea”. (Proverbe 22 : 6) Este unul dintre cele mai bine cunoscute versete din Biblie cu privire la eficacitatea educării copiilor folosind…

[stancuprint-blog]

Stancu Print: Dezvăluirea celor mai bune și mai relevante informații din industria de imprimare foto din România.

[inprimalinie]

Rusia se retrage din Tratatul privind Forțele Armate Convenționale în Europa - semnal pentru Occident

Acesta a fost un răspuns la politica agresivă a NATO, admiterea Finlandei în alianță și posibila desfășurare a trupelor americane în această țară. Georgiana Arsene Tratatul privind Forțele Armate Convenționale din Europa a fost semnat la Paris de NATO și Pactul de la Varșovia în 1990. Ocolind limitările acestui acord, NATO s-a extins spre Est și apoi a început să pună Ucraina împotriva Rusiei…

[strainaprintredemoni]

Încă mă caut..

În adâncurile mele trăiește o oboseală apăsătoare, ca și cum aș fi cumpărat-o în rate de la suferință, plătind taxe în plus pentru a ascunde un zâmbet obosit și sfâșiat.

În zilele din urmă, fericirea mi-a scăpat din mână ca nisipul ce alunecă printre degete! Indiferent din ce unghi aș privi, fie că e vorba de relație sau de mine însămi, lumina fericirii s-a stins. Aleg să mă refugiez în singurătatea mea, fără să gust emoțiile sau să mă bucur de plăceri. Simt doar un fior uman, un impuls de tristețe și deznădejde. Parcă pandemia a revărsat în sufletul meu vechi răni pe care le credeam vindecate demult. Am cunoscut fericirea, și totuși, e ca și cum s-a evaporat, iar drumul înapoi pare îndepărtat și nesigur. Cât va dura acest vid? Nu știu! Uneori parcă trec luni întregi, alteori ani și ani.

Îmi doresc să strig, să îmi eliberez durerea, să scot la lumină toate frânturile sufletului meu! Să mă simt bine, să mă umplu din nou de încredere, să radieze iubire din fiecare privire. Dar adevărul e că mă sufoc într-un întuneric înspăimântător și durerea mea nu pare să aibă sfârșit, nici astăzi, nici mâine, niciodată sau cel puțin nu acum.În ciuda tuturor acestor furtuni interioare, încă există un răzvrătit foc al dragostei care arde în mine, chiar și în mijlocul acestei pustietăți sufletești.

Jurnalul lui Gi.

14.03.2024 @strainaprintredemoni

[pasispreluna]

în fiecare zi mă găsesc în fața telefonului și vreau să îți scriu. să îți povestesc cum mi-a fost ziua, ce s-a întâmplat nou. mă regăsesc zilnic în imposibilitatea de a te uita și fuck me dacă nu mi-as dori din toată inima să pot. recitesc mesaje, mail uri și postări. arhiva de story uri e my journal. 2 conturi care ne au văzut parcursul. refugiul găsit în tumblr și repost uri infecte pe tiktok. melodii, proză, poezii și tot ce mai scriam când ne iubeam prea mult să ne mai putem vorbi. te-am iubit pe tine deși știam ca nu te voi păstra, egoismul din mine nu m-a lăsat să-mi refuz trufia de a te avea. dulce răzbunare, știam ca eu îți voi fi karma, nu doar ispita.

m-am lăsat sedusă de inteligența ta, de cuvinte, modul în care le așezai în fraze menite să mă înnebunească, și îndrăgostească. cu cat era mai dificil să fim, cu atât ne iubeam mai tare și nu știu dacă să numesc asta masochism sau iubire. amândoi știm ca nu suntem neapărat cu toate țiglele pe casă.

ți-am iubit prezența, absența, te-am iubit mai mult decat te iubeai tu. ți-am iubit și minciunile, pentru ca ele erau născute din vinovăția de a mă fi rănit, din imposibilitatea de a te simți destul pentru mine.

îți iubeam lacrimile și disperarea cu care mă implorai să te iert, dependenta de mine. iubeam să te primesc înapoi. răceala mea te îngrozea, tăcerea buzelor contrazisă de strigătele din priviri te strivea. te-am iertat și ți-am redat libertatea fără măcar o privire de reproș. habar n-aveai tu de ce ai nevoie. și cu toate astea încă am în minte imaginea cu tine în genunchi. 4 luni jumate de când ne știm, două luni de relație și prima întâlnire. și tu erai atât de sigur. știai ca lângă mine ai să îți găsești sfârșitul. și intr-un mod metaforic și poetic, l-ai găsit. și l-am găsit și eu, deloc poetic și deloc metaforic, mai mult un fel de “sfârșitul nostru era scris cu cerneală roșie între două linii albastre ale destinului”, un altfel de happy end. mai mult un “tragic cum ura se naște din iubire”. o antiteză prost redactată este toată povestea noastră.

și până la urmă dacă am da timpul înapoi și n-ar fi durerea am pierde orice sentiment care ne asigură ca existăm. experimentăm realități diferite și pentru câteva luni ale noastre s-au intersectat intr-o dramă demnă de rafturi prăfuite de biblioteci și mătuși cu pisici.

[virgotales]

... Si cand imi spuneai în noapte

că doar a ta sunt,

când îmi luai inima-n brațe

Și mă lăsăm dusă de vânt.

Când ne duceam poveri în spate

Sa nu simțim atâta dor

Treceau orele-n uitare

Cu visele pictate-n nor.

Când râdeam la orice glumă

Fie ea de noi, sau ei

Sau pe suflet era brumă

Eram acolo, ca de obicei.

Dar umbrele din viața ta

Te-neacă în praf de pustiu

Și eu nu mai sunt a ta

Sau cel puțin, eu nu mai știu.

Din miile de lucruri bune

Ce ți-au colorat privirea

Vezi doar negre urme

Și cauți din nou ieșirea.

Din brațe calde ce-ai avut

De ce transformi o piatră?

Ți-e teamă ție de trecut

Dar, nu e ca altădată.

Iubirea, tu nu știi ce-înseamnă

Sa plângi de fericire

Habar n-ai tu la ce te-ndeamnă

O sinceră privire.

Calci pe ale noastre vise

Le arzi, le sufli și le-ngropi

Ca tu nu ai știut de fapt....

Dacă să iubești poți. "

03.02.2024 noaptea

#C

[officialromaniantranslatiuni]

Langa locul meu de munca este o patiserie (covrigarie mostly) efectiv blindata cu cersetori, de obicei multi dintre copiii saraci de la scoala (cu haine donate de colegii lor, pe care le-au rupt si murdarit pentru impresia artistica). In dimineata asta era doar o fata pe la 20 de ani, in halat animal print, papuci cu puf roz, genute trafereti, unghiute cu pietricele si sclipici, buzitele umflate si mirosea chiar bine a sampon si parfumel. Isi numara teancul, mi-a aruncat o privire si a vazut ca aveam doar telefonul in mana si a schimbat placa. Cine platea cash, le cerea bani, cine cu cardul, le cerea ceva de mancare. Dar pana si lenea si sictirul din "domnishoooaraaa, imi iei si mie ceva de mancare?" in timp ce teancul ei depasea suma din portofelul meu (aia de 3 lei si 20 de bani). Ironia e ca am stat putin pe banca si am observat cum o doamna tot venea la coada si initia donatul de bani, apoi incepea cu shaming gen "bine ca o amarata ca mine se gandeste la saraca fata, dar altii...".

[skeysesil]

Zaiafet - "Ce nu știai despre Țepeș"

Istoricul Andrei Pogăciaș aduce lumină în bezna otomană lăsată de producătorii serialului Netflix Rise of Empires: Ottoman, cu privire la anumite aspecte care pe ecran nu numai că au fost prezentate și reprezentate într-un mod ridicol și lipsit de adevăr, dar și cum producătorii au ignorat kilogramele de informații încadrate în aproximativ 10 ore oferite de el și Mihai-Florin Hasan la cererea acestora. Interviurile au fost înregistrate înainte ca productia serialului să aibă loc, și cu grosolănie tăiate la montaj în proporție de 98%.

În podcastul canalului Zaiafet, Pogăciaș explică ce nu s-a văzut în serial și răspunde întrebărilor curioase într-un mod comic dar și sincer, de la începuturile domniei lui Țepeș, campaniile militare, aspecte ale imperiului Otoman, determinarea lui Mehmed, vestitul atac de noapte, Vlad Dracul, originile dubioase ale numelui de "Dracul", relația domnitorilor cu boierii, caracterul rebel si haotic al lui Vlad [să fim serioși, omu' era o tornadă], misterele morții sale, dar și scurte menționări despre Ștefan cel Mare.

În mașină, la metrou, la picnic sau la birou, podcast-ul îți va ține de urât, chiar binedispune prin umor istoric.

da, okay, ești viță nobilă, zdrăngăne metalul pe tine când pășești, ai palate, ai ghiul pe deget, armată, murg, femei, vin și faimă, ești "sultanul sultanilor, rege al regilor, cezar al cezarilor, soare al sorilor", dar degeaba că tot nu ai sânge în c*aie ca Valahul si Moldoveanul; ce să spun, nasol de tine, să te aplece amândoi e o performanță greu de atins, dar nu imposibilă 😂

[arhitectul]

ard de dorință și de dor

ochii mei cuprinși de flăcări

se transformă într-un portal

către amintirile cu tine.

te-aș retrăi

de mii de ori

și tot n-ar fi de ajuns. piepe pe piele

privire în privire

trup lângă trup

ne-am iubit

până vorbe care nu se uită ne-au părăsit gurile

printre săruturi interminabile.

@arhitectul

[mioritic]

Ion Pillat (1891–1945)

"Scrisoare", 1925

Se lasă iar amurgul pe parcul din Miorcani, Și sgomotul pe care l-am auzit de ani, Cu pulberea luminii sosește pân’ la mine: E mugetul cirezii ce 'ncet cu seara vine, Sunt scârțâiri de care pe drumul greu de rod, E tunetul căruții ce trece peste pod, Sunt chiote de oameni... Ce stranie prelungire Le face să se piardă deodată'n amintire! O toacă bate tainic, un clopot sună lung — Sânta Măria mică e mâine; să te-ajung Nu pot decât cu scrisul, cu gândul și cu dorul. Pe chipul tău, pe timpul ce fuge, trag zăvorul Să mi te prind aicea, tu, cea de eri, de azi, Tu, pururea aceeași la cuget, la obraz. În parcul vechi și unde nimica nu se schimbă, Ci numai anotimpul cu pas pustiu se plimbă, Cum vrei să măsor ziua cu bietul nostru ceas!... De ce apuc condeiul să-ți scriu, când mi-ai rămas! Întâia frunză cade, întâia barză pleacă. Vor da alți muguri mâine și păsări noi pe cracă S'or legăna. Tu singură vei sta când ele s'or fi dus. În juru-mi înserarea pe țarini a apus, Cenușă înoptării pe mâna mea se lasă, O lampă c'o privire a luminat în casă, Că sufletul tău darnic, deschis și liniștit. În drumul vieții mele Miorcanii m'au oprit.... Am fost bolnav de setea de-a fi și eu om mare, Am sîngerat zadarnic sv��rlindu-mă 'n vâltoare, M'au vindecat copacii. Acuma sunt în stare Cu frunza cea mai mică să mă anin de cer. A înnoptat: orașul și-aprinde cafeneaua; Aici la câmp sting lampa să se apropie steaua Ce-a licărit stingheră la margine de sat. Pe-aleea nevăzută se-aude apăsat Unitul pas al tatii și-al mamii mele; pasul Ce 'l auzeam pe vremuri, copil, când suna ceasul Culcării, așteptându-i să mă sărute 'n pat... O rază albă ramul din geam l'a desgropat: Din umbră mii de ramuri misterios se lasă Cu crengi catifelate pe pajiști de mătasă, Și bolți de întunerec se farmă și se frâng. Ce-a fost adânc în noapte, se face mai adânc Sub arcuri nesfârșite ce tremură 'n lumină, Când se revarsă luna ca o fântână plină... Deschid fereastra: pace, părere și pustiu — Doar inima mi-o roade ceva ca un burghiu Și o fărâmițează cu fie-care clipă. Pe iarbă cade-o poamă, prin frunză-o aripă. Și mă gândesc departe, la tine, la copii, La moartea tuturora ce vine când nu știi, La viața care curge, cu murmure de apă...

[ciochinaflorin]

173 I 2024. TĂCERE [Eclesiastul 3.7 I Proverbe 20.19 I Luca 9.35-36] 21 Iunie 2024

173 I 2024. TĂCERE ! I Podcast I Pasaje Biblice : Eclesiastul 3 : 7 I Proverbe 20 : 19 I Luca 9 : 35 – 36 I Meditaţii din Cuvânt I Cezareea I Reşiţa I 21 Iunie 2024 I Tăcere ! Un test al ascultării cuiva poate fi făcut și prin cererea de-a păstra tăcerea asupra cuiva sau cu privire la ceva. În Eclesiastul 3 : 7 (în a doua parte a versetului) scrie că : „ … tăcerea îşi are vremea ei, şi vorbirea…

[societykilleddrama]

Tu-mi esti drog cat si otrava,

Si tot tu-mi esti cea mai adâncă rana

De tine crede-ma m-as lepăda,

Dar tresari mereu in mintea mea…

Auzi inima mai lasa ca-ti ajunge

De atata otrava consumată,

Nu vezi cat esti de drogata?

Rupta, stoarsă, lepadata,

De iubire de mult uitată

Si-ti mai spun inca o data

Rana mintea de-ar lasa-o goala

S-ar vindeca inima-mi toata,

Si n-ar mai tresării vreodata

Cand a ta privire o-nconjoara.

[blueloveonly]

Ieri mi-ai scris, și în locul fluturilor din stomac pe care îi aveam de fiecare dată când primeam o notificare de la tine, de data aceasta m-a cuprins un sentiment de panică. Ce mai poți să vrei de la mine, când ți-am oferit totul și nu a fost suficient?

M-ai numit lașă pentru că mi-am luat tot ce mai aveam lăsat pe la tine prin prieteni comuni, și poate ai dreptate cu asta. Până la urmă fug de tine și de toata durerea pe care mi-o cauzează fiecare privire indiferentă de a ta.

Nu cred că mă poți învinovății pentru faptul că prefer să te țin minte cald, plin de visele viitorului nostru pierdut.

[inprimalinie]

Declarația trimisului special al președintelui Putin înainte ca Duma să înceapă să denunțe Tratatul cu privire la Forțele Armate Convenționale în Europa

Cu cinci minute înainte ca Duma să înceapă să denunțe Tratatul cu privire la Forțele Armate Convenționale în Europa, trimisul special al președintelui rus, Serghei Riabkov, a explicat de ce Rusia trebuie să scape de acest document Menținerea Rusiei ca parte a tratatului contrazicea direct interesele noastre de securitate națională. Finlanda, de exemplu, nu este obligată de Tratatul cu privire la…

[the-chaos-22]

Soarta e un lucru amuzant, capricios, care nu îți oferă nici o alegere cu privire la felul în care trăiești.

Lauren Roberts-Powerless