#nu te-am uitat

[damn-lets-fuck]

Au trecut atâția ani, incă mă gândesc la tine, sper ca ești bine.

[calandrinon]

cred că e doar pentru a enerva străinii care vor să învețe limba voastră:)

dar dacă rezistam, avem voie să enervam românii

is this anything

[arhitectul]

în adâncurile necunoscute ale ființei mele.

mi-am numărat rândurile din fiecare poem

am scris pe piele în întuneric

iar când am citit dimineață, nu m-am recunoscut.

mi-am uitat toate amintirile

și-am trăit 24 de ani

încercând să aflu cine am fost

într-o altă viață.  am răstălmăcit

sensurile a ceea ce sunt

până m-am socotit fără importanță.

apoi, într-un cadru

plin de lumini

și de umbre

m-am privit într-o pereche de ochi

și am căzut într-un gol. m-am ridicat și-am mers anapoda

în zig-zag, fără a ști ce e cu mine.  atunci, contactul dintre noi

mi-a dat heart reset

iar mintea a tăcut, gândurile s-au limpezit și

toate impuritățile s-au lăsat pe fund.

am ascultat bătăile inimii tale

grăbite

să mă iubească

și am găsit în asta liniștea dinaintea ploii.

însă, iubirea ta nu a venit ca o ploaie de toamnă

a venit ca o furtună de vară

și-a măturat

tot ce-am crezut despre oameni nepotriviți.

m-ai prins de mână

și am simțit cum mi-ai luat sufletul în brațe

iar corpul meu

te-a lăsat să te adâncești în relieful său

precum un râu în propria albie.

așa, mi-ai ajuns și te-ai contopit

cu ultima celulă

încât toate rândurile din poeme sunt despre tine,

toate sensurile duc la tine.

suflete pereche - @arhitectul

[iubesc-tacerea-ta]

Atunci când te priveşte ca pe cel mai bun lucru care i s-a întâmplat în viaţă, sărută-l. Nu te mai gândi la nimic, pur şi simplu sărută-l. Atunci când se afundă în gândurile care nu-i dau pace, ia-l în braţe. Deşi nu-ţi cere nimic şi nu vrea să te îngrijoreze, merită să te aibă aproape.

Am să sar la gâtul lui de fiecare dată când îl voi zări, fără să mă tem că ne vor privi cei din jur ca pe doi oameni care au uitat să fie maturi. Am să las gânditul acela profund pentru când sunt singură, iar cu el voi trăi tot ce am visat când mi-a lipsit. Am să-l fac să-şi dea seama cât de mult l-am aşteptat şi l-am dorit.

[ioana-emilia]

declarație - n-am să te uit intenționat, dar totuși... când dansul jucăuș la razelor de soare nu-mi va mai încălzi chipul, când azi tot ce-i înflorit și plin de viață, mâine se va ofili, când tot ce sunt acum va fi doar amintire, când inima-mi nu va fi capabilă să mai bată pentru mine...atunci să știi că te-am uitat.

[goodeevilgirlintentions]

S-a îndepărtat de mine.

- Dezbracă-te și întinde-te aici.

Mi-am muscat buza inferioară și am făcut cum a zis. Întinsa pe spate mi-a legat mâinile și picioarele în diferite colturi. Sa uitat la mine, zâmbind malefic. S-a pus peste mine și a început să mă sărute, muscandu-ma și lingandu-mă. Voiam să ating, să simt pielea în palma mea, sa-l trag de par, dar nu puteam. Mi-a părăsit buzele începând sa-mi sarute sânii, eu deja eram udă și gemeam de plăcere:

- Nu o sa rezist!

- Nici nu trebuie.

A început să-mi maseze locul ud și fierbinte în timp ce îmi musca sânii lăsând semne dureroase.   Mi-a facut semne pe burtă, mușcand și sugând pielea. S-a uitat în ochii mei și mi-a spus.

- Bag botu, păzea!

Un bot și a început să lingă și să sugă, să muște și să maseze. Am inceput sa gem trăgând cu putere de sforile cu care eram legata, il vreau!

-Te rog!

-Ce?

- DADDY TE VREAU!

Fiori de gheata si de foc m-au trecut cand sa oprit. Eram nervoasa și supărată .. Îl doresc! Si-a lins buzele si sa ridicat. A luat un bici din piele și a venit spre mine.

- Te iubesc.

A început să mă gâdile cu biciul peste tot în timp ce mă privea în ochi. Mi se vedea dorinta, dar si suferinta provocata si ii placea!

 -Te rog!

A zambit, a pus biciul la locul lui și sa întors la mine. Si-a dat jos blugii jos, ramanand in boxeri Am ramas mirata atunci când i-am văzut masculinitatea întărită la maxim! Am început să mă zbat, încercând să: fac să mă dezleage.

- Te implor! TE VREAU!

- Uita-te in ochii mei!

M-am uitat în ochii lui, simtind că mor! Și-a băgat 2 degete în a mea, facandu-ma sa-mi îndoi coloană:

 - AH! DADDY! Mi-a sărutat gâtul și sa ridicat. Mai aveam puțin și plângeam de dorinta.

- Ai udat patul .. Spune-mi că mă vrei.

- TE VREAU! CEL MAI MULT! Un zâmbet malefic și s-a așezat peste mine. S-a uitat în ochii mei și a intrat în mine abrupt, facandu-ma să-mi arcuiesc coloana și să urlu la propriu.

-Dezleaga-ma!

- Nu!

A început să intre și să iasă rapid din mine, facandu-ma să mor de plăcere și să vreau mai mult și mai mult.

- FUTE-MA CUM NU MAI FACUT-O VREODATA! Zis și facut. În timp ce mă pătrundea mi-a desfacut picioarele, imediat punandu-le pe umerii lui.

-Mai încet!

- Ocupă-mi gura cu ceva și tac.

[un-suflet-anonim]

Draga mea,

    Îți scriu aceste rânduri din egoista mea iubire ce încă eu ți-o port, și la fel ca și ieri, îmi înec amarul și dezamăgirea prin cântecul nostru preferat, și în fiecare zi închin în cinstea ta un pahar plin de amintiri, sperând că undeva acolo cel care te are acum în brațele lui, te va face mai fericită decât am făcut-o eu, cel care ți-a ucis acea strălucire și căldură, cel care ți-a distrus visele, speranțele și sufletul odată cu ele.

Îți scriu căci dorul și durerea m-au năpădit de îndată ce am realizat că am pierdut totul: iubirea ta, căldura și grija ta, brațele tale în care mă țineai, privirea cu care mă mângâiai, și nu în ultimul rând, te-am pierdut pe tine. Tu erai căldura din frigul ce mă înconjura.

Nu-ți scriu aceste rânduri pentru a te opri din drumul tău doar ca să-ți arunci privirea în trecut acolo unde sunt eu prins așteptându-te, ci îți scriu pentru a-ți mulțumi pentru tot acest trecut frumos și plin de amintiri strălucitoare și călduroase pe care mi le-ai oferit, lăsându-le apoi în urma ta ca pe un bagaj prea dureros și greu de târât pentru tine. Dar nu te judec pentru asta și nici scuze nu-mi caut, ci am să car eu acum acel bagaj dureros, greu și sufocant.

Nu-ți voi blestema iubirea ce încă ți-o port adânc în mine, și nici alegerea ta din acea zi când, fără milă, m-ai abandonat în mijlocul camerei în timp ce eu priveam la spatele tău ce continua să se depărteze tot mai mult de mine, și la ușa care rămăsese încă deschisă mult timp după ce ai plecat. Știi, nici acum nu am reușit să o închid, și încă te aștept în pragul ei în fiecare zi, privind în zare până când lacrimile încep să-mi umple ochii încețoșându-mi privirea. Și nici n-am să-ți doresc tot răul din lume, și nici să suferi la nesfârșit din cauza egoismului meu, nu voi arunca în tine cu vorbe jignitoare, și nici nu te voi lovi cu ele peste suflet satisfăcându-mi orgoliul bărbătesc.

Nu-ți voi spune cât de mult îmi plâng durerea în timp ce scriu aceste rânduri, și nici cât de mult aș vrea să pot șterge tot ce-am trăit cu tine, toată suferința pe care ți-am provocat-o, toată durerea cu care ți-am amărât sufletul, doar ca să nu mă fi întâlnit niciodată pe mine, cel care n-a știut să te prețuiască, să te protejeze și să te iubească așa cum meritai.  Nici nu știu dacă mai am dreptul să plâng, dacă mai am dreptul să te aștept, așa că doar îmi voi lăsa regretele să-mi atârne de inimă, să mă sufoce și să mă chinuie pentru că am fost prea orb, prea nătâng în fața iubirii tale și te-am târât prin grădina cu spini ai nemerniciei mele.

Te-am avut și te-am pierdut, și nici măcar un singur cuvânt sau gând nu poate descrie ceea ce simt acum, căci dacă aș putea, te-aș picta pe fiecare nor de pe cer, pe fiecare zid, pe fiecare frunză ce se desprinde din copaci, și te-aș expune neîncetat în galeria sufletului meu, scriind eseuri întregi despre tine pe foile gândurilor mele. Te-aș îmbrăca în flori nemuritoare și ți-aș uda petalele cu picăturile de rouă ale iubirii mele, te-aș îmbrăca în zâmbete și-n parfum de fericire, te-aș zugrăvii pe pereții acestei case și te-aș admira pururea și neîncetat, și te-aș strivii sub ochii mei plini de afecțiune și iubire, iar dorul meu te-ar strânge în brațe până te-ar imprima pe pielea mea fierbinte ca un tatuaj.

Dacă aș putea te-aș cânta ca pe o odă, te-aș înălța la cer să strălucești mai puternic decât orice altă stea, și te-aș venera ca pe-o zeiță oferindu-ți în fiecare zi drept ofrandă inima și trupul meu, așezându-te pe altarul existenței mele.

Nu am să te urăsc pe tine cea care m-a abandonat, căci ar însemna să îmi urăsc alegerea pe care am făcut-o atunci când ți-am întins prima dată mâna și-am sărutat-o, și nici nu aș încerca măcar să te blestem. Nu aș putea ucide ce-a mai rămas din noi, și nici nu-mi voi dori sfârșitul tău, căci tu mi-ai fost și încă-mi ești ființa cea mai dragă, alinare și pansament. Și aș minți dacă aș spune că am uitat tot ce am trăit cu tine, că am uitat de noi. Am îndesat în acel bagaj dureros, greu și sufocant toate scrisorile pe care ți le-am scris de când ne-am despărțit. Vor exista acolo pe vecie, vor fi doar niște file de jurnal, niște măzgâlituri ale unui suflet stângaci, egoist și rece, vor fi ca niște amintiri fără destinatar, ca niște lacrimi pline de regrete și fierbinți ce-mi ard pielea lăsând dâre sângerii pe care tu nu ai să le vezi niciodată căzând pentru tine, căci draga mea, tu acum ai ajuns într-un loc unde nu te mai pot ajunge decât cu privirea și cu gândul. Acum ești mult prea strălucitoare și prea caldă pentru lumea mea rece și întunecată.

Draga mea, nu fii tristă și nu plânge, pentru că eu acum sunt fericit rătăcind prin grădina aceea plină cu spini ai nemerniciei mele, simțind ce ai simțit și tu atunci, în timp ce orgoliul meu încă îmi mai bate-n piept.

Cu stimă și iubire,

De la un bărbat ce nu a știut să iubească!

@un-suflet-anonim

[inabusire]

Îmi lipsesc orizontul tău, scăpările tale, fricile tale subjugate, ochii tăi ațintiți.

Îmi lipsesc eu mie, să fiu mai vie, mai altfel, nu atât de devorată de neîmpliniri și neajunsuri;

.

E atât de vie uneori, în mine, pornirea animalică care-mi cere sânge și sfâșiere. E atât de aprigă dorința. Trăiesc învăluită de himere. Mă hrănesc din iluzii și senzații.

Există o eu ce răcnește după noi experiențe, după noi gusturi, dar pare că sunt condamnată să trăiesc același tip de rană, să jinduiesc aceeași durere.

.

Și ochii-s blegi, m-aplec mergând - nu știu când am uitat ce rost mai are să încerci, ce-l înalță pe om, ce fel e zâmbetul curat, nestăvilit. Te tot întrebi, privind în gol, unde-i culoarea unor clipe, de ce-ți zvâcnesc rănile, de ce te roade frica... nu mai e vorba despre unde să pleci, ce zări noi s-atingi, ci cum s-aprinzi bezna din tine.

.

Să nu uit. Și când mă năpădește, să pot privi spre mine, să mă pot ierta; să recunosc că mi-e frică, că trupul meu strânge în cutele lui grămezi de suferință. Îmi lipsește asumarea, că trebuie să frângi un lucru-n două și să mergi mai departe, să-ndrăznești să accepți că sunt lucruri pe care... și tu le-ai vrut.

[alexandrudan]

O să vă povestesc puțin despre cum a murit dragostea pentru partenerul meu:

Detaliile au făcut diferența, vă voi explica mai în detaliu....

În fiecare seară, înainte de a merge la culcare, îl întrebam.

- Cum ți-a fost ziua, dragă?

Iar el îmi răspundea pur și simplu:

- "Bine, întotdeauna e bine pentru mine".

Nu m-a întrebat niciodată despre ziua mea, chiar dacă mă simțeam rău, când voia să vorbească eram acolo, când voiam să-i spun ceva sau să vorbesc despre mine, el spunea doar:

- "Sunt obosit, mi-e somn" și eu îl lăsam să doarmă.

Nu m-a întrebat niciodată.

Ce mai faci?

Cum te simți?

Cum a fost astăzi?

Nu i-am cerut aur sau cadouri scumpe, uneori așteptam doar o îmbrățișare sau un simplu 'te iubesc', dar el a uitat.

Când plângeam se supăra și spunea supărat:

- "Și acum ce ai?".

Când ceea ce așteptam de la el era o mângâiere și o alinare să știu că nu sunt singura.

Când ieșeam în oraș se supăra pentru că, după el mergeam prea încet.

Știam că merg încet, dar o făceam în speranța că se va întoarce și mă va lua de mână.

A uitat să mă facă să mă îndrăgostesc cu mici cuvinte de dragoste și mici detalii pe care nu le uită nimeni.

A uitat că doar cu o bucată de hârtie și un mic "te iubesc", ar fi putut să mă facă să rămân pentru totdeauna cu el.....

[luvsirenne]

o mie unu de lucruri despre poezie şi aproape nimic despre dragoste

⠀

niciodată nu o să uit ziua când mi-ai scris pentru prima dată

mi-ai recomandat o poetă arabă, însă, scuze,

i-am uitat numele

dar ştiu că mi-a plăcut foarte mult.

⠀

apoi am început să vorbim de poezia contemporană,

de cine ne place

de cine nu

şi ai ajuns să mă citeşti şi pe mine.

⠀

te priveam ieri cum recitai din poemele scurte ale cuiva

adunate într-o antologie tânără

şi erai tare drăguț, îmi plăcea cum gesticulai timid căci nu-ți place aglomerația

iar sala era plină.

⠀

era plină dar te vedeam doar pe tine

clişeic, da, foarte, mi-ar plăcea să ştii că te plac

ce ştiu eu despre dragoste?

ce ştiu eu cu adevărat despre tine?

⠀

azi am vorbit despre poezia veche

despre genii sau anti-genii

floarea albastră, codrul verde, lacul albastru

dar nu cred că-i pentru mine.

⠀

în fine, mi se pare mişto ce scrie a. p.

sau c. s. sau, surprinzător, b. s.

dar îmi zici că ţie îți plac chestiile mai rigide

fuck, chiar nu ştiu, eu îți plac ție?

⠀

dragostea e distantă, fragmentată

poezia e caldă, unitară, familiară

îmi fuge pământul de sub picioare

priveşte-mă mai mult, îmi place.

⠀

poete, poeți, poetx

experimental, confesiv, memorial

mai pragmatic sau mai romantic

sus sus jos jos stânga dreapta stânga dreapta B A start

⠀

nici nu ştiu ce e poezia,

nici nu ştiu ce e dragostea,

dar cred ca oricum înțeleg mult mai bine

ce este poezia, decât ce este dragostea.

[stroopwafelprincess]

țin minte și acum acele momente pe care intenționat le-ai repetat, le-ai adâncit și le-ai învolburat

plecarea ta nu a fost o singură rană, ci doar prima dintr-o serie de replici care m-au zdruncinat profund

n-a fost doar un coșmar pe care-l are un copil când îi spune cineva despre Bau-Bau întâia oară. A fost coșmarul tinerei care s-a trezit într-o dimineață lăsată singură în casă.

a fost și încă mai este, totuși mai puțin, gustul amar pe care-l are cafeaua stătută în ibric, de care ai uitat și s-a răcit, dar la care chiar și așa ajungi înapoi spre finalul zilei. și nici măcar nu beau cafea

iar am uitat să duc gunoiul afară și când s-o fac îmi dau seama că pe tine nu te-am văzut niciodată făcând treaba asta. De fapt, cred că doar o dată, dar atunci te-ai luat și aruncat de tot ai fost.

și eu ce mă fac? că mare m-am făcut deja

//uneori îmi amintesc

[imasunflower9]

Când eram în liceu si aveam 80kg, abia de mă băga cineva în seama, dupa ce am reusit să slăbesc toti au uitat de momentele în care mă făceau să mă simt de parcă e o rușine să iesi afara daca ai un anumit număr de kilograme, toți mi-au scris, toti m-au intrebat cum am reusit sa slabesc, dar pana atunci nici un “ceau” nu auzeam din partea lor atunci cand ne zaream privirile pe holul liceului.

Când mi-au zis “Ce să facă Trifoi? Să-mi dea cu grăsimea peste față”, nu stiau ca mergeam acasa si plangeam ca ultimul om, nu stiau ca ma inchideam in camera si refuzam sa discut cu cineva, dar conteaza? Ceea ce conteaza e ca au avut ei de cine să râdă in perioada liceului.

Zile in care m-am infometat, zile in care stateam in pat si minteam ca nu mi-e foame, zile in care ameteam, zile in care apareau frustrari si incepeam sa ma urasc din ce in ce mai tare.

Dar hei, ce conteaza asta? Oricum lumea rade de tine si de ceea ce spui tu, oricum esti irelevanta pentru ei si nu le pasa.

Si nu vreau scuze din partea nimanui, dar falsitatea de care dati dovada ma dezgusta, sunt si voi fi un om intelegator, un om care mereu va fi acolo sa te ajute, dar nu iti croii zambetul pe chip din durerile si suferintele celui de langa tine.

Ma bucur ca am ajuns sa nu-mi mai fie rusine cu mine, de mine si mai presus de orice, sunt mandra de mine, ca am reusit sa trec peste teama de a spune ce gandesc.

[arhitectul]

aseară plângeai,

ți se scurgea rimelul

șuvoaie

pe obrajii

încinși de la căldura asta timpurie.

m-ai fi strâns de gât

mi-ai fi rupt hainele

dar n-ai scos un cuvânt. ai privit în gol trei sferturi de oră

și când te-ai uitat la mine

am înghițit în sec ultimul gând

gândit

și am ieșit pe ușă

să nu te mai văd

cum nu mă vezi.

@arhitectul

[tears-of-motanu]

„Aseară m-am uitat la cer și am spus fiecărei stele motivele pentru care te iubesc.

Și nu am avut destule stele.

[translations-by-alexandra]

Toți dispăreau cu o sută douăzeci la oră

Și vara aceea tot așa s-a dus

Îmi explicai care sunt norii

Norii de vânt, de ploi

Și norii cumulus

Spuneai uită-te la mine

Spuneai și, uită-te, eu m-am uitat

Cu ochii în tavan mi-aduc aminte

Nu mai știu tot din vara aceea dar

Știu norii, știu la perfecțiune

Dac-o să plouă, dacă nu

Sau dacă-i vară iar

Spuneai cum te-ai uitat

Uitându-te la noi

Spuneai că te-ai uitat

Te uiți atât de bine-n amândoi

Uită-te dar să nu uiți

Uită-te  

TRANSLATION

They were all fading from view at 120km/h

And that summer went away just as quickly

You were explaining to me which clouds were which

The wind clouds, the rain clouds

And the cumulus clouds

You were saying look at me

You were saying this, and, look, I forgot myself

With my eyes fixed on the ceiling I reminisce

I don't remember everything from that summer

I know the clouds, I know them perfectly

If it's gonna rain or not

Or if it's summer again

You were saying how you forgot yourself

Looking at us

You were saying that you looked

You forget yourself so well in the two of us

Look but don't forget

Look

TRANSLATION NOTES

This is heavily adapted because the lyrics are huge on wordplay. I will try to explain my thought process line by line

1: lit: they were all disappearing with 120 per hour

2: lit: and that summer went away the same (poetic license: adding "just as quickly" for clarity)

3: you were explaining to me which were the clouds (but the obvious sense is that she was explaining the types of clouds, hence "which is which")

4: the wind clouds, the ones of the rains (for clarity: rain clouds)

Chorus:

Very important note! The main wordplay is on the verb "a se uita" which is a reflexive verb, but its so common in everyday use it rarely gets perceived as one. The most common meaning is to look. Its like a phrasal verb, if you will. However, if you take the individual words of the phrasal verb literally, you get the meaning of to forget oneself. "A uita" = to forget, "a se uita" = to look (in a phrasal verb sense), but if you take it literally, to forget oneself.

So literally:

You were saying look at me

You were saying, and, look, I looked

But it certainly has the double meaning of

You said this, and I forgot myself

In the "I lost myself in you" sense of forgetting

Verse 2

1: lit: with eyes in the ceiling I remind myself

2: I don't know anymore everything from that summer. "To not know anymore" is a common way of expressing "to forget" or "to not remember" in Romanian

3: I know the clouds, I know to perfection

4: if its gonna rain, if not

Chorus 2

The same pun but even more double meaning

You were saying how you looked

Looking at us

<- but that doesn't make sense so ofc the first one has the other meaning. Hence, you were saying how you forgot yourself, looking at us

You were saying that you looked

You look so well into the both of us

VS

You were saying you forgot yourself

You forget yourself so much in the both of us

VS

You were saying that you looked

You forget yourself so well into the both of us

VS

(The one I went with)

You were saying you forgot yourself

You look so well into the two of us

But honestly the ambiguity makes it such that all 4 are plausible enough interpretations.

End verse

Look but don't forget

Look

Or!

Look but don't forget

Forget yourself

[bluedream116]

Azi plouă.

Străzile sunt goale și se îneacă încet,

În afară de picuri nu se mai aude niciun sunet.

Înainte fugeam de ei să nu ne vadă,

Dar azi nici lumea nu-i pe stradă

Timpul s-a oprit in loc

Chiar atunci când nu mai erai in mintea mea deloc.

Și mi-am amintit că așa a fost ultima oară,

Ultima oară când mi-ai spus ca n-o sa doară.

Atunci iubirea ta m-a încălzit și am uitat cât poate fi de frig

Cât de singură sunt fiindcă nu îmi răspunzi când te strig

Poate cândva o să uiți, deși nu aș vrea,

Sa trăiești intr-o lume in care n-ai parte de dragostea mea.

Azi plouă.