#mințeai frumos

[un-suflet-anonim]

Mi-ai spus de-atâtea ori că doar eu o să-ți fiu de ajuns, dar n-ai vrut să lupți pentru a mă avea.

@un-suflet-anonim

[lumeaprinochiimei]

Nu cred că o să uit niciodată acel moment când priveam prin fereastră. Priveam afară și chiar dacă nu mi-o recunoșteam mie însumi eu te așteptam, eu așteptam ca tu să vii la mine, eu te așteptam. Afară era mult prea rece, afară era mult prea frig iar eu în sufletul meu parcă mă stingeam. Nu mai puteam să mai simt nimic pentru nimeni, mă simțeam dezamăgit, mă simțeam frânt, mă simțeam gol, mă simțeam neputincios pentru că nu puteam să schimb acea situație în care eram, acea chestie pe care o simțeam. Te uram, te uram și te disprețuiam dar în același timp eu te iubeam, te iubeam nespus de mult. Te iubeam ca un copil naiv ce eram și nu credeam că ai fi putut să îmi faci rău vreodată ba chiar mai mult îți căutam scuze și le găseam, nu puteam să cred că este vina ta. Nu credeam că ești capabilă să îmi faci vreodată rău pe când tu îmi făcuseși deja rău fără să sclipești din ochi, fără nicio milă, fără să ai milă de dragostea pe care o aveam și simțeam atunci dar care acum s-a stins. Tu mă priveai și mă mințeai fără nicio remușcare mai ales ai făcut-o și în ziua în care am plecat pe drumul meu de unul singur. Eu priveam prin fereastră și te așteptam, te uram, te uram foarte mult dar eu în același timp eu te iubeam în sinea mea chiar dacă nu mi-o recunoșteam mie însumi! Eu te așteptam și priveam prin fereastră în fiecare noapte de iarnă și îmi savuram un pahar de vin roșu și în timp ce îl beeam îmi aminteam de tine, îmi aminteam de noi, ba chiar mai mult visam la tine, visam că într-o zi m-ai fi putut iubi cum eu te-am iubit pe tine, cum te iubeam atunci, atât de mult visam că m-ai fi iubit tu pe mine. M-aș fi putut întoarce la mine acasă de pe atunci dar am preferat să te aștept dar tu parcă nu mai veneai pentru că te pierdeai în alte povești de dragoste povestite mult prea frumos și care se terminau mult prea rău. Eu te-am așteptat un an de zile și am privit prin fereastra mea după tine dar tu ai ajuns întotdeauna mult prea târziu. Ai ajuns mereu atunci când dragostea pe care o simțeam pentru tine se terminase. Ai ajuns la mine când orice vis care povestea despre tine se năruise în prea multe nopți de așteptare pline de suspine.. #Lumeaprinochiimei #Romania #Bucuresti (la Bucharest, Romania) https://www.instagram.com/p/Boo-nFDhjil/?utm_source=ig_tumblr_share&igshid=1r4oszn2aqje0

[lumeaprinochiimei]

@aifostnebuniamea Nu cred că o să uit niciodată acel moment când priveam prin fereastră. Priveam afară și chiar dacă nu mi-o recunoșteam mie însumi eu te așteptam, eu așteptam ca tu să vii la mine, eu te așteptam. Afară era mult prea rece, afară era mult prea frig iar eu în sufletul meu parcă mă stingeam. Nu mai puteam să mai simt nimic pentru nimeni, mă simțeam dezamăgit, mă simțeam frânt, mă simțeam gol, mă simțeam neputincios pentru că nu puteam să schimb acea situație în care eram, acea chestie pe care o simțeam. Te uram, te uram și te disprețuiam dar în același timp eu te iubeam, te iubeam nespus de mult. Te iubeam ca un copil naiv ce eram și nu credeam că ai fi putut să îmi faci rău vreodată ba chiar mai mult îți căutam scuze și le găseam, nu puteam să cred că este vina ta. Nu credeam că ești capabilă să îmi faci vreodată rău pe când tu îmi făcuseși deja rău fără să sclipești din ochi, fără nicio milă, fără să ai milă de dragostea pe care o aveam și simțeam atunci dar care acum s-a stins. Tu mă priveai și mă mințeai fără nicio remușcare mai ales ai făcut-o și în ziua în care am plecat pe drumul meu de unul singur. Eu priveam prin fereastră și te așteptam, te uram, te uram foarte mult dar eu în același timp eu te iubeam în sinea mea chiar dacă nu mi-o recunoșteam mie însumi! Eu te așteptam și priveam prin fereastră în fiecare noapte de iarnă și îmi savuram un pahar de vin roșu și în timp ce îl beeam îmi aminteam de tine, îmi aminteam de noi, ba chiar mai mult visam la tine, visam că într-o zi m-ai fi putut iubi cum eu te-am iubit pe tine, cum te iubeam atunci, atât de mult visam că m-ai fi iubit tu pe mine. M-aș fi putut întoarce la mine acasă de pe atunci dar am preferat să te aștept dar tu parcă nu mai veneai pentru că te pierdeai în alte povești de dragoste povestite mult prea frumos și care se terminau mult prea rău. Eu te-am așteptat un an de zile și am privit prin fereastra mea după tine dar tu ai ajuns întotdeauna mult prea târziu. Ai ajuns mereu atunci când dragostea pe care o simțeam pentru tine se terminase. Ai ajuns la mine când orice vis care povestea despre tine se năruise în prea multe nopți de așteptare pline de suspine. Ai ajuns la mine...