#lui punga

[luisinapunga]

[claudiotrezzani]

La prendo larga, anzi stretta:

Anni Sessanta, fari anteriori antinebbia tra loro ravvicinati, l'elettrauto ce li metteva lì.

Dieci anni prima:

un unico faro al centro del radiatore.

Come quello della Fiat 1100 che figura nelle due fotografie a corredo di questo brano.

Oh, la Gazzetta Ufficiale s'occupò di ciò.

Quando due, quanto distanti tra loro e dal sagomale limitare.

Ecco, regole.

Evolvono, regole.

Perché s'impara di più, oggi gli antinebbia non si collocano più lì.

Ma è progresso, questo?

Nel caso degli antinebbia, sì.

Ma osserviamo l'intera scena, qualora Ve ne punga vaghezza.

Promana selvaggità, quella scena.

Oh, non per il fotografo - il  giornalista Renato Albanese, emissario del Touring Club d'Italia.

Giacca e cravatta, lui.

E se maniche di camicia, giusto per la corsetta che ha dovuto effettuare - nella seconda immagine - per risultare incluso nell'inquadratura a dispetto della distanza dalla biottica.

E del resto, erano i tempi del rispetto della forma.

Conteneva un certo tasso d'ipocrisia, certo.

Ma da taluni codici ci si sforzava di non debordare.

E la selvaggità, allora?

Era la selvaggità insita nel pionerismo.

Strade sterrate ove ora l'asfalto signoreggia.

E soprattutto, il piacere della scoperta.

Di vedere intonso ciò che oggi �� mediato.

Oggi la macchina non sarebbe potuta più stare lì.

Sarebbe stata travolta, intendo.

Più tempo, anche per scattare.

Per scattare, e per sviluppare.

L'Antitelefoninico Respiro della Conquista, eddunque.

Cose richiedevano sforzo, era quella la vera appropriazione.

Vedere intonso ciò che oggi è mediato, scrivevo.

Sapete, di altro  emissario del TCI - il Dottor Renzo Salotto, che ebbi la fortuna di conoscere - seppi che gli fu offerto un asino per esplorare - indi, relazionare - una recondita ed impervia zona nell'entroterra sardo.

Mio padre, peraltro,  mi portò a vedere una locomotiva a vapore ancora in ordinario esercizio su di una linea secondaria.

Non fotografavo ancora, allora.

Così, non potei mettere su carta quel sapore.

Ma cosa esprimeva quel sapore?

Quel sapore, nonché i summentovati.

Un diverso rapporto tra le cose, esprimeva.

Scenario selvaggio, signori azzimati.

Inaccessibilità naturale, forbitura di modi.

Già, i modi.

Sono interpretazioni del reale, i modi.

Del reale coevo a chi assiste, ovviamente.

Si prende il reale, si prendono i modi.

Sì mescola bene, e ciò che ne scaturisce è il succitato diverso rapporto tra le cose.

Il fotografo è sia imparziale che parziale.

Imparziale per la natura del mezzo, lo sapete.

Parziale perché infonde sua vita, quando pigia il pulsante.

E quando figura nel fotogramma, il complessivo arazzo è tessuto.

All rights reserved

Claudio Trezzani

[sclipiridininfinit]

Când „ne îndrăgostim nebunește”, de obicei spunem „M-am pierdut”.

Când originea dispare. „Dragostea” este experimentată.

Când cadrul minții se slăbește puțin, dragostea vine „inundă”.

Pentru că iubirea este o experiență a Sinelui sau a Sinelui Superior.

Este gratis. Nu există nicio „persoană” care să-l experimenteze.

Doar stare naturală, nealterată de a fi. Tu. Ființă.

Dragostea este dispariția Originii.

Și în același timp arătând ca ceea ce sunt.

Așa că poți acționa atât de iubitor până când vei găsi supremul. Toate acele acte vor deveni un act, singular.

Spălarea vaselor, legarea pantofilor, ascultarea creionului alergând pe hârtie, deschiderea ușii, postarea corespondenței. Va deveni „un singur act”.

Viața devine atunci un act iubitor.

Când ajunge în acest punct, harul preia progresiv.

Nu conduci cu niciun motiv, iubirea devine motivul în toate situațiile, devine recompensă.

Motivul și recompensa devin aceleași, iubire.

Totul se contopește într-un act iubitor.

Când dragostea devine motivația ta constantă, vei simți o lejeritate.

Nu mai există greutate în lume, pentru că iubirea progresiv nu are atașamente. Hoț dog sau țăruș, indiferent. 10 dolari, 100 de dolari, indiferent. Sex, fără sex, indiferent.

Dragostea nu necesită un rezultat, când nu depinde de rezultat, un nou tip de energie va intra în viața ta, o energie mai înaltă, cunoscută sub numele de har.

Harul este ca și cum nu ai fi în această lume, este ca și cum ai pluti. Foarte rar este o persoană care trăiește în lumea nedependentă de rezultat.

Chiar și cei care caută „iluminarea” sunt dependenți de rezultat.

Deveniți rezultatul iluminării, iluminarea nu este un rezultat.

Deveniți propria voastră iluminare, încolțiți-o, încolțiți-o renunțând la colțurile tale, la ținte.

Deveniți fără țintă. Nu ai țintă decât iubirea.

Dragostea este ținta fără țintă.

De aceea oamenii „îndrăgostiți” fac orice și dragostea continuă să crească.

Când erai copil, alergai printr-un câmp, nu era nicio țintă, așa că erai îndrăgostit de momentul, pur și simplu alergând nicăieri.

Apoi adulții au spus „du-te aici și fă asta” și ai devenit mizerabil. Și nu ți-ai putut găsi fericirea.

Pentru că fericirea nu este o descoperire, este o pierdere a țintei, este o pierdere a ambiției.

Când oamenii nu au „nicio ambiție”, asta se întâmplă pur și simplu pentru că toate ambițiile le-au adus mizerie. Aceasta este înțelepciunea, așa că fii lipsit de ambiție și devii ca copilul care alergă prin câmp, bucurie pură fără ambiție.

În mod ironic, poți să faci „tone de lucruri” fără ambiție.

Este aproape ca și cum lucrurile se descurcă de la sine... asta pentru că este. Nu există nici un făcător, știm asta din copilărie, nici un făcător și fericire.

Făcător adult și mizerie.

Cum să scapi de autor? Nu există niciun făcător, așa că nu-ți face griji!

Tot ce ești este un mister, încetează să mai încerci să devii ceea ce ești...

Deci, ca un copil, doar joacă-te. Dacă trebuie să lucrezi, nu-l privi ca pe la muncă. Uită de bani, și asta și asta, fă-o, dar vezi-i ca pe o joacă.

Dragostea este- tu fără efort, strălucește atunci când încetezi să mai încerci și doar te joci.

Numai cel care împlinește dorește iluminarea. Și devine amuzant pentru că iluminarea este pur și simplu distrugerea celui care face. Este așa-numitul ego care merge spre deziluzia lui.

Nu „încerci” și iubești pe cineva.

Când dragostea se întâmplă, este pur și simplu un fapt evident. Este ființă, joc.

Nu mai încercați să „puneți” ființa, ființa este la comandă, este punga care încapsulează totul.

Nu vei realiza niciodată ceea ce are ființa, pentru că nu realizează nimic! Cea mai mare realizare. Se realizează de la sine. Nu poți realiza nimic? Un spațiu în care totul se întâmplă. Desigur, poți, asta ești.

Renunță la actor, devii actul, devii iubirea care nu face nimic, este totul.

[dininimapentrumine]

IUDA

Cu ochii senini și mulțumitprivindu-și punga plinăStătea pierdut pe gânduri dus, făr’a simți vreo vinăCă n-a muncit în nopți târzii sau zilele fierbințiȘi-a câștigat așa ușor și mult, 30 de arginți. În punga mea atâția bani nu au mai fost vreodatăȘi pentru bine ce am făcut merit așa răsplată.Sunt mulțumit că-n viața mea, a apărut belșugulDar n-a văzut că în viața lui a apărut și jugul. Un jug…

[pollonegro666]

2022/10/31 Hoy es el cumple de mi amigo Phatax Mytho y los niños le han pedido truco para que abriera la tumba y rompiera la bolsa para tener barras y monedas de chocolate.

Today is my friend Phatax Mytho's birthday and the children have asked him for a trick to open the tomb and break the bag to have chocolate bars and coins.

Google translation into Italian: Oggi è il compleanno del mio amico Phatax Mytho e i bambini gli hanno chiesto un trucco per aprire la tomba e rompere la borsa per avere barrette di cioccolato e monete.

Google Translation into Portuguese: Hoje é aniversário do meu amigo Phatax Mytho e as crianças pediram a ele um truque para abrir a tumba e quebrar o saco para comer barras de chocolate e moedas.

Google Translation into French: Aujourd'hui c'est l'anniversaire de mon ami Phatax Mytho et les enfants lui ont demandé une astuce pour ouvrir la tombe et casser le sac pour avoir des tablettes de chocolat et des pièces.

Google Translation into Arabic: اليوم هو عيد ميلاد صديقي وقد طلب منه الأطفال خدعة لفتح القبر وكسر الحقيبة للحصول على قطع الشوكولاتة والعملات المعد��ية.

Google Translation into German: Heute ist der Geburtstag meines Freundes Phatax Mytho und die Kinder haben ihn nach einem Trick gefragt, um das Grab zu öffnen und die Tasche zu zerbrechen, um Schokoriegel und Münzen zu bekommen.

Google Translation into Albanisch: Sot është ditëlindja e mikut tim dhe fëmijët i kërkuan atij një mashtrim për të hapur varrin dhe për të thyer çantën për të marrë karamele dhe monedha.

Google Translation into Armenian: Այսօր ընկերոջս ծննդյան օրն է, և երեխաները նրան հնարք խնդրեցին բացել գերեզմանը և ջարդել պայուսակը, որպեսզի ստանային կոնֆետներ և մետ��ղադրամներ:

Google Translation into Bulgarian: Днес е рожденият ден на моя приятел и децата му предложиха трик да отвори гробницата и да счупи торбата, за да вземе бонбони и монети.

Google Translation into Czech: Dnes má můj přítel narozeniny a děti ho požádaly o trik, jak otevřít hrobku a rozbít pytel, aby získaly tyčinky a mince.

Google Translation into Slovak: Dnes má môj priateľ narodeniny a deti ho požiadali o trik, ako otvoriť hrobku a rozbiť tašku, aby získali tyčinky a mince.

Google Translation into Slovenian: Danes je moj prijatelj rojstni dan in otroci so ga prosili za trik, da odpre grobnico in razbije vrečko, da dobi bonbone in kovance.

Google Translation into Suomi: Tänään on ystäväni syntymäpäivä ja lapset pyysivät häneltä temppua haudan avaamiseen ja pussin rikkomiseen saadakseen karkkipatukoita ja kolikoita.

Google Translation into Greek: Σήμερα είναι τα γενέθλια του φίλου μου και τα παιδιά του ζήτησαν ένα κόλπο για να ανοίξουν τον τάφο και να σπάσουν την τσάντα για να πάρουν ζαχαρωτά και νομίσματα.

Google Translation into Dutch: Vandaag is mijn vriend jarig en de kinderen vroegen hem een ​​truc om het graf te openen en de zak te breken om snoeprepen en munten te krijgen.

Google Translation into Norwegian: I dag har vennen min bursdag og barna ba ham et triks for å åpne graven og knekke posen for å få godteribarer og mynter.

Google Translation into Polish: Dzisiaj są urodziny mojego przyjaciela i dzieci poprosiły go o podstęp, aby otworzyć grobowiec i rozbić torbę, aby zdobyć batoniki i monety.

Google Translation into Romanian: Astăzi este ziua prietenului meu și copiii i-au cerut un truc să deschidă mormântul și să spargă punga pentru a obține bomboane și monede.

Google Translation into Russian: Сегодня день рождения моего друга, и дети попросили его открыть гробницу и разбить сумку, чтобы получить шоколадные батончики и монеты.

Google Translation into Swedish: Idag är det min väns födelsedag och barnen bad honom ett knep för att öppna graven och bryta påsen för att få godisbitar och mynt.

Google Translation into Turkish: Bugün arkadaşımın doğum günü ve çocuklar ondan mezarı açıp çantayı kırıp şeker ve madeni para almak için bir numara istediler.

Google Translation into Bengali: আজ আমার বন্ধুর জন্মদিন এবং বাচ্চারা তাকে কবর খুলতে এবং ক্যান্ডি বার এবং কয়েন পেতে ব্যাগ ভাঙার কৌশল জিজ্ঞাসা করেছিল।

Google Translation into Chinese: 今天是我朋友的生日，孩子们问他一个技巧，打开坟墓，打破袋子，得到糖果和硬币。

Google Translation into Korean: 오늘은 내 친구의 생일인데 아이들이 그에게 무덤을 열고 가방을 부수고 사탕과 동전을 얻는 트릭을 물었다.

Google Translation into Hebrew: הי��ם יום הולדת לחבר שלי והילדים ביקשו ממנו טריק לפתוח את הקבר ולשבור את השקית כדי להשיג חטיפי ממתקים ומטבעות.

Google Translation into Hindi: आज मेरे दोस्त का जन्मदिन है और बच्चों ने उससे मकबरा खोलने और कैंडी बार और सिक्के प्राप्त करने के लिए बैग तोड़ने की एक तरकीब पूछी।

Google Translation into Indonesian: Hari ini adalah hari ulang tahun teman saya dan anak-anak memintanya trik untuk membuka makam dan memecahkan tas untuk mendapatkan permen dan koin.

Google Translation into Japanese: 今日は私の友人の誕生日で、子供たちは彼に墓を開けてバッグを壊してキャンディーバーとコインを手に入れるためのトリックを尋ねました.

Google Translation into Malay: Hari ini adalah hari lahir kawan saya dan anak-anak bertanya kepadanya helah untuk membuka kubur dan memecahkan beg untuk mendapatkan bar gula-gula dan syiling.

Google Translation into Pashtun: نن زما د ملګري کلیزه ده او ماشومانو له هغه څخه د قبر د خلاصولو او کڅوړې د ماتولو لپاره یو چل وغوښت ترڅو د شیدو بارونه او سکې ترلاسه کړي.

Google Translation into Persian: امروز تولد دوستم است و بچه ها از او ترفندی خواستند تا قبر را باز کنند و کیسه را بشکنند تا شیرینی و سکه بگیرند.

Google Translation into Tagalog: Ngayon ang kaarawan ng aking kaibigan at ang mga bata ay nagtanong sa kanya ng isang trick upang buksan ang libingan at basagin ang bag upang makakuha ng mga kendi at barya.

Google Translation into Thai: วันนี้เป็นวันเกิดเพื่อนของฉัน และเด็กๆ ได้ถามเคล็ดลับในการเปิดหลุมฝังศพและทุบถุงเพื่อรับลูกกวาดและเหรียญ

Google Translation into Urdu: آج میرے دوست کی سالگرہ ہے اور بچوں نے اس سے قبر کو کھولنے اور کینڈی کی سلاخیں اور سکے حاصل کرنے کے لیے تھیلی کو توڑنے کا طریقہ پوچھا۔

Google Translation into Ukrainian: Сьогодні день народження мого друга, і діти попросили його відкрити гробницю та розбити мішок, щоб отримати цукерки та монети.

[officialromaniantranslatiuni]

Categoria Știu exact ce caut

laptop cu un mar pe spate

jucarii satisfacatoare

solutie pentru par sa arate bine

instrument masurat sprancenele

semn pentru magazin deschis inchis deschis inchis

bicicleta care tari cu ea pe rampa una mica care sari care si manele la roti

drone mici de alea mici de la chinezi

camera care pui la copii in camera care sa vezi ce faci si ce prostii fac

curea de la gucci nu pentru mana si pentru imbracat

set frigider aragaz spalat

acoarele de pictat cu mana

adidasi de copii aparuti acuma

bebelusi cu piele de om cu haine

Categoria Brandu’ mare

centrala bowch

ninteni wii

scheibord din carfur

adidasi femei naik

aifon pro max mai ieftin

Categoria În curând, pe eMAG

dinte aur

masini second hand

accesorii prastie

agent paza

organe de porc

mintea ta

teste penru detectarea prostiei

gauri barbati

aer carpati imbuteliat

manele cu hello kitty

icoana dorian popa

Categoria Trending

masti

iphone 12

dezinfectant

rtx 3080

samsung s20

pulsoximetru

camera web

drojdie

masca protectie n95

spirt

iphone se 2

playstation 5

masca ffp3

Categoria Te rezolvă eMAG Genius

nr telefon al presedintelui iohanis

casca lui iohannis

om din bv cu bani multi care vrea sa o ia pe sormea

ce accesorii trebuie pentru scoala online pentru fete clasa 4

animal pret lemur

cu ce aparat poti face la burta muschi

cum transfer online bani de pe un cont pe altu

Categoria Echipat pentru TikTok

bluze de la tik tok si pantaloni de la tiktok

ceas ceas care are tot ce vrei tu care are tot ce vrei tu si tiktok tiktok si jocuri si tube si tu si jocuri si jocuri jocuri care vrei sa instalezi tu care vrei sa le instalezi tu care iti plac

ceva sa iti tina telefonu cand faci tik tok

adidasi cu tik tok

cercei cu tiktok

masca tiktok timisoara

Categoria Școala ajutătoare de căutare

talizmene pandora

oale pentru muieri

inmuietoare

scrumuiera birou

spumuiera

set cadou bricheta cu scrumuiera

prosti la punga

fraiera pentru fructe

boier boier de baie

lucruri care oamenii

zgarda cu papiom

calculator da geiming

Categoria Caii (la) putere

cai de vanzare cai de vanzare cai de vanzare cai d

cai mici de vanzare

cal dudy pc

cal feng shui

camion de carat animale

Categoria Om bogat, om sărac

saracie de tableta

scaune gaming pa saracie

cum sa faci bani usor

cum sa faci bani la 13 ani

masina care face bani

moneda 50 bani carucior

sgarci bani

aparat de bagat bani in pacanele

Categoria Șmecherie la click

bluza bagaboanta

sanie smechera de tot

cel mai smecher scaun gaiming

ochelari de smecherie

masca anticovid de firma

sanii de lux

Categoria La capătul căutării

buna seara doamna lavinia ma scuzati ca va deranjez cand ne dati si noua banii pe concediu

domnilor dela e-mag…eu platesc numai cu bani ches, nu-mi mai cereti nr. de card

eu am scris corect dar sunt niste smecheri care ma bruiaza de groaza ,prieteni virtuali

la multi ani, boierule !

nu mai stiu ce prostii sa ma caut

Top 10 cautari 2020

Masca medicala

Iphone

Samsung

manusi

casti

huawei

pampers

bicicleta

frigider

masca protectie respiratorie

piscina

[axeldaniell]

Astăzi, 26 februarie 2022, am avut parte de o experiență super faină, emoționantă, impresionantă sau cum mai doriți voi, astăzi am vazut cum românii, conaționalii, oamenii din țara asta au venit să ajute cu ce au putut fiecare. Am căutat zilele astea să facem și noi câteva donații pentru sufletele ce ne trec granța în fiecare secundă, minut sau oră, ne-am mobilizat în grupul nostru de prieteni si am reușit să cumpărăm lucruri necesare pentru acești oameni care au fugit din țara lor, din casele lor doar cu ce aveau pe ei. După mai multe căutări am ales asociatia #Anaid care se ocupă cu strângerea de donații materiale și  distribuirea lor la toate punctele de trecere a frontierei. Ne-am întâlnit cu ei într-o locație și am donat toate lucrurile pe care le-am cumparat pentru cei care fug din calea războiului. Eh, aici am rămas impresionat, deoarece, dubița venită să preia bunurile donate s-a umplut în două minute și văzând asta, m-am oferit să ajut şi cu mașina mea să le ducem la sediul de unde vor pleca spre granițe. Dubița a plecat și am mai rămas eu cu un baiat care, tot așa îi ajuta cu mașina lui, efectiv în următoarele minute am umplut ambele mașini, după care am depozitat restul donațiilor pe lângă mașină în  așteptarea altor două mașini. Timp de o ora au tot venit oameni şi au donat ( așa au anunțat cei de la asociație, că în locația aceea vor sta timo de o oră ). Am rămas fără cuvinte. Astăzi mi-a fost dat să văd că încă suntem oameni. O fază faină - Un tip a trecut pe acolo și ne-a văzut, a zis uitați aici x lei (doar ca asociația nu cerea bani, doar produse), i-am spus asta, la care el - "I don't give a fuck, just take it" și a plecat. La 5 minute se întoarce, "Luați si punga asta de cumpărături, mă duc eu să fac altele", cu ocazia asta i-am dat și bănuții înapoi. După ce a trecut ora respectivă, am plecat cu cei de la asociație să descărcăm toate donațiile, pentru a fi grupate pe categorii pentru trimiterea lor către granițe. Ajuns la locația unde se făcea sortarea am rămas fără cuvinte, o curte plina de oameni care mișunau și sortau produsele, nu se așteptau nici ei la atât de multe donații. https://www.instagram.com/p/CadUJ2msobi/?utm_medium=tumblr

[marrutu]

Si astazi si maine si in fiecare zi , sa primiti Binecuvantarea Divina, atat dumneavoastra cat si familia pe care o aveti !

Legenda ciorapelului de craciun

Povestea ciorapului de Craciun se spune ca dateaza din anul 280 si e legata de faptele bune facute de un om generos numit Nicolas, care traia in orasul Myra in Asia Mica. Cand era inca tanar, parintii sai bogati au murit intr-o epidemie. Un sustinator al invataturilor lui Iisus Hristos, Nicolas a devenit preot crestin si si-a folosit toti banii ca sa ii ajute pe saraci, pe cei in nevoie sau suferinzi. Si-a dedicat viata sa il slujeasca pe Dumnezeu si a fost facut episcop cand era inca tanar. Parintele Nicolas (sau Nicolae) a devenit cunoscut pretutindeni pentru bunatatea si generozitatea sa. Nicolae nu a fost niciodata casatorit si nu a avut copii. Dar el iubea foarte mult copiii si deseori dadea cadouri copiilor din orasul lui. De aceea el a devenit cunoscut drept cel ce daruieste cadouri din Myra. Dar el daruia cadouri in special noaptea tarziu pentru ca identitatea sa sa ramana secreta. Nu ii placea sa fie vazut cand daruieste asa ca cei mici stiau ca trebuie sa adoarma daca vor sa vina Nicolae si la ei. Nicolae a devenit cunoscut drept protectorul copiilor si, dupa ce a fost canonizat, a fost numit Sfantul Nicolae.De-a lungul secolelor s-au spus multe povesti si legende despre viata si faptele Sfantului Nicolae. Legenda spune ca un taran sarac traia fericit intr-o casuta din Myra, Ptara, orasul Sfantului Nicolae, cu sotia si cei trei copii ai sai. Dar fericirea familiei s-a destramat cand sotia omului a murit de o boala grea, lasandu-l singur cu cei trei copii de crescut, cuprinsi de disperare. Toate treburile gospodariei au cazut pe umerii fiicelor, in timp ce tatal lor trudea ca sa asigure un trai familiei sale indurerate. Cand fiicele au ajuns la varsta casatoriei, bietul tata a devenit si mai deprimat pentru ca stia ca nu le poate marita cu barbati buni, pentru ca nu aveau zestre. In acele zile, o tanara sotie trebuia sa ofere viitorului sot ceva de mare valoare. Fara zestre o fata nu avea nicio sansa sa se casatoreasca. Intre timp, Sfantul Nicolae a aflat de bietul taran si de fiicele sale. Cunoscand situatia financiara a batranului, el a decis sa il ajute, dar vroia sa o faca in secret. Asa ca s-a dus intr-o seara la casa omului cu un sac de galbeni si a asteptat ca familia sa adoarma inainte de a-i pune sacul pe geam, in casa. In acea noapte, fiicele au terminat treaba de facut si au agatat sosetele proaspat spalate sa se usuce langa foc. Ele nu aveau idee ca binefacatorul lor era ascuns in preajma, asteptandu-le sa se duca la culcare. Mai tarziu, dupa ce toata lumea a adormit si lumina s-a stins, Sfantul Nicolae s-a strecurat langa geamul lor si a privit inauntru. A pus cu grija punga cu banii de aur intr-una din sosete si a plecat la fel de silentios cum a venit. Cand tatal a gasit dimineata punga cu aur in soseta, a cazut in extaz. In sac era suficienta zestre pentru o fiica! Se pare ca era un semn de la Dumnezeu, se gandi. Cine oare i-a trimis acest dar? se tot intreba… Omul isi facea planuri sa o marite pe fiica cea mare cu aceasta zestre. In noaptea urmatoare, Sfantul Nicolae a mai daruit omului inca o punga de aur si tot in soseta a lasat-o pe timpul noptii, asa incat si a doua fiica a avut zestre ca sa se casatoreasca. Tatal fetelor deja era foarte curios sa afle cine este binefacatorul misterios asa ca a treia noapte nu s-a culcat si a stat ascuns sa vada daca vine cineva cu galbenii si ii pune in soseta. Batranul l-a vazut si recunoscut pe bunul preot caruia i-a cazut la picioare cu bucurie si recunostinta si i-a multumit nesfarsit din toata inima sa. Cu binecuvantarea Sfantului Nicolae, bietul om a putut sa isi vada toate cele trei fiice maritate si cu o viata buna si prospera alaturi de familiile lor. ,,, sursa internet !

[nox-scrie]

enchantment

Partea a patra si ultima parte din seria lui Jacks. Am stat o groaza sa editez capitolul asta pentru ca simteam ca trebuie sa ii fac justice, si nu cred ca a iesit la fel de bine pe cat ar fi putut sa iasa, insa asa e si Jacks- intr-o crestere continua.

Word Count: 5666 

NISTE TRIGGER WARNING URI EXTREME PENTRU CAPTIOLUL ASTA!!!! O gramada de family abuse, si mental si fizic; nu cititi de la “Esti victima unui farmec, asemanator cu cel de la spectacol. Esti-" pana la "Ce ai patit la fata?" intreba Jacks, si pentru un moment crezu ca o noua iluzie incepe. Chiar nu era gata, si nu stia daca se va abtine din a apasa pe tragaci acum.”  SI replica lui Jacks ce incepe cu “ A fost, nu-i asa?” IT S SOME HEAVY ASS SHIT. Daca chestiile astea nu va fac sa va simtiti bine, va rog aveti grija. Pana si mie, ce le-am scris, mi-au dat greata. 

In rest, sper ca v-a placut experienta primului meu personaj non-binary criminal (ce nu e inspirat dupa un animal de plus), iar aici sunt primele trei parti:

Partea 1 | Partea 2 | Partea 3 | Partea 4

***

Padurile nu ar trebui sa arate asa. Asa... negre. Asa moarte. Asa fara suflu, fara oxigen. Asa fara scop. Era de parca mergeai intr-un spatiu fara viata, de parca ai fi intrat intr-un tub sintetic si tot aerul iti era scos, incet, din plamani. Era o padure pana la urma, locul ce sustine, prin definitie, viata, locul in care poti sa mergi daca nu mai ai unde sa te duci. Locul in care poti sa respiri, dupa ce ti-ai tinut respiratia pentru mult timp. Faptul ca padurea asta corupta exista macar era o crima din mai multe puncte de vedere.

"Nu imi vine sa cred ca m-a pocnit." a zis Syksy (frumoasa grupului, imbracata in piele, iubitoare de caini si cel mai probabil un caine chiar ea) pentru a paisprezecea oara de cand au urcat in trasura si au pornit la drum.

Vår (tanar, si el frumos, la punga gros, incredibil de gay si cel care a construit caleasca asta printr-un pocnet din degete) isi dadu ochii peste cap pentru a paisprezecea oara. "Las-o in pace, Syk. Nu se simtea okay."

"Ei bine, Vår, nici eu nu ma simt okay in majoritatea timpului, si totusi nu iau la bataie primul om ce se uita in directia mea." continua Syksy, incepand sa isi maseze locul de sub ochiul ei unde o vanataie incepea sa se formeze.

Jacks (persoana care a facut vanataia si care era pe cale sa mai faca una daca Syksy nu termina cu dramatismele) isi dadu ochii peste cap, incordandu-si maxilarul si uitandu-se pe fereastra. Ochii sai intunecati erau lipiti de padurea din ce in ce mai moarta, mai neagra, mai absenta. Spera doar sa nu o gaseasca si pe Ea asa.

"Macar stiti unde trebuie sa mergem?" intreba Jacks, intorcandu-se spre cei doi frati.

Adevarul e ca aproape se simtea bine ca a pocnit-o pe Syksy, facand ca doar putin din sarmul natural ce o urmarea sa se fisureze. Cand Syksy zambea, Jacks simtea doar ca ceva e gresit: buzele ei nu sunt rozalii, ci precum niste piersici, iar daca Syksy isi punea mana oriunde pe corpul lui Jacks, era acelasi sentiment ca atunci cand atingeai un strain din greseala in autobuz.Jacks era o cauza mai pierduta in ghearele indragostirii mai rau decat anticipase.

"Eu stiu." ii aminti Vår, si se uita la randul sau pe fereastra. "Dispozitivul pe care l-am facut pentru Syksy merge la fel de bine si pe Kesä, insa nu a mers niciodata pentru Vinter. E de parca Vinter ar fi undeva, ascunsa de pe fata pamantului. Pastrata in siguranta."

Desi Jacks si-a inchis ochii cand Vår a spus numele ei, asta nu insemna ca nu a simtit durerea precum un pumnal ascult infipt in timpanul sau. Vinter. Fata ce i-a furat inima si orice farama de ratiune ar mai fi avut. Ofta si se lasa pe spate in caleasca, deschizandu-si ochii in ciuda impulsului de a ignora tot ce este in jurul sau pana la inevitabila-i pieire. 

"Ne apropiem acum." spuse Syksy, incruntandu-se. Era primul lucru important pe care il zisese, daca nu se luau in considerare remarcile rautacioase aduse cand fratelui ei, cand lui Jacks.

De parca ar fi dat un semnal, trasura incepu sa bazaie, ca si cum ar fi fost bagata in priza. Jacks isi duse imediat mana la brau, unde tinea un pistol incarcat. Nu il folosea niciodata, dar acum se ridica in picioare si era gata sa ii protejeze pe fratii fetei de care s-a indragostit de orice pericol ce avea sa vina.

Nu observa ca podeaua disparea decat atunci cand nu mai statea in picioare, ci cadea jumatate de metru pana pe drumul de tara, cu pietre zgrunturoase si tarana ce ii intra in ochi. Tipa, sau poate ca nu o facu. Stia sigur ca in urmatorul moment cineva ii apuca bratele si cand dechise ochii, Syksy era in fata sa, cu urechile lungi si paroase si ochii de un gri stralucitor, cu nasul alungit... era un lup.

"Jacks. Calmeaza-te. Esti in trasura, esti cu noi. Esti aici, esti aici. Respira cu mine. Inauntru. Afara. Inauntru. Afara. Bine. Esti victima unui farmec, asemanator cu cel de la spectacol. Esti-"

"Esti o dezamagire." a zis o voce din spatele sau, si Jacks se intoarse, frica fiind pictata pe fata sa ca o masca. Iar acolo era el, insangerat si cu rautatea strambandu-i trasaturile, facandu-l sa arate ca un cosmar pe doua picioare.

"Tata?" sopti Jacks, si isi stranse genunchii la piept. "Tata? Nu, lasa ciobul ala jos, tata-"

"Eu si mama ta nu am crescut un copil deviat asa ca tine. Satana a intrat in tine, acum satana trebuie sa iasa. Stai pe loc, demone, daca il ranim atunci o sa iasa..."

Jacks isi ridica mainile facute pumni deasupra capului si tipa, tipa asa de tare incat tipatul deveni urlet si il simtea pana in adancul oaselor, ce i se rupeau incet in zeci de locuri.

"Stai pe loc." ii zicea tatal sau, iar vocea i se auzea chiar langa ureche in timp ce sunetul de oase rupandu-se era un ecou al unui mars funerar. "Femeie, vino si tine-ti progenitura. Nu pot sa fac o taietura buna. Nu pot..."

"JACKS!" tipa cineva peste sunetul de oase si vocea plina de ura a tatalui lui Jacks. "Nu. E. Real. Opreste-te. Opreste-te. Tatal tau nu te-a omorat. Tatal tau nu e real..."

"Taci din gura, poponarule! Nu ai dreptul sa imi vorbesti, sa respiri langa mine. Pleaca de aici pana nu iti bag ciobul asta in cur, si te asigur ca nu o sa iti placa."

"Stop." a soptit Jacks, gatul durandu-i de la tipat. "Stop!" a zis mai tare, cu putere. "STOP!" a strigat acum, si a smuls ciobul din mana tatalui sau, nepasandu-i de durere, dar infigandu-l in gatul lui, cum a mai facut cu ani inainte.

Linistea ce a urmat ii dadu destul curaj lui Jacks incat sa clipeasca de cateva ori, lasand iluzia sa dispara.

Era in caleasca, si Vår statea ingenuncheat in fata sa, aparent tinandu-i incheieturile intr-o stransoare de fier. Jacks isi trase mainile cu un sasait.

"Incerci sa imi rupi mainile?" se rasti Jacks, si Vår se dadu inapoi, lovindu-se de usa calestii. Incepu sa rada atat de tare incat se dadu cu capul de usa.

"Tu incercai sa ma omori cu un pistol infipt in gatul meu acum o secunda." se vaita Vår, aratand spre pistolul aflat langa Jacks si odata cu miscarea observa ca fata ii era ...cumva stearsa, de parca incerca sa focuseze un aparat pe orice punct in afara de chipul lui.

"Ce ai patit la fata?" intreba Jacks, si pentru un moment crezu ca o noua iluzie incepe. Chiar nu era gata, si nu stia daca se va abtine din a apasa pe tragaci acum.

"O masca pentru a bloca influenta lui Kesä. Si Syksy are una.."

"Doar ca nu e o masca, e o forma pe care o iau uneori." se auzi Syksy, cu vocea joasa, si Jacks se intoarse spre ea.

Ura cat de multa surpriza simtise in ultimele zile, iar de data asta, nici macar nu a mai incercat sa isi ascunda surpriza.. Desi o mai vazuse pe Syksy ca aproape un lup inainte, cu urechile lungi, mustati si ochi stralucitori, gheare ascutite si considerabil mai mult par pe mainile si picioarele dezbracate, asta nu insemna ca nu a palit la fata. Jacks reusi totusi sa scape cu un ridicat din sprancene si o inspiratie scurta.

"Esti mai frumoasa decat imi aminteam." ii spuse Jacks dupa o secunda.

"Te-as lovi asa de tare acum, dar sunt o doamna." spuse Syksy ofticata, si urechile imense i se intorceau incet.

"Mai mult un caine." spuse Vår, si isi puse mainile pe fata. "Pe mine m-ai mai batut inainte; nu risc inca o lovitura la chipul meu frumos."

Syksy ii mari in fata, si Jacks se ridica de pe podea si se tranti langa ea. Pentru un moment a vrut sa isi puna capul pe umarul ei, asa ca a facut-o. Poate avea o contuzie. Poate doar simtea nevoia de ceva solid sub corpul sau, de cineva ce putea sa ii distraga atentia de la durerea cicatricilor sale.

"Nu iti lasa balele pe mine." a zis Jacks, si Vår s-a ridicat de pe podea, intorcandu-se cu spatele pentru a nu fi vazut cum radea.

"Nu meriti balele mele." marai Syksy inca o data, dar dupa aia se relaxa si isi trecu o mana prin parul lui Jacks o data, un gest aproape negandit, de parca ar lua un fir de par ratacit de pe haina sa. Poate stia si ea cum e. "Macar suntem siguri ca ne apropiem de Kesä acum. Influenta ei nu mai e asa vizibila acum."

"Ce cuvinte mari, surioara." dadu Vår din cap, insa inainte sa apuce sa mai zica ceva, trasura se opri.

Nimeni nu fu surprins atunci cand Jacks s-a oferit sa fie prima persoana ce coboara din trasura. Pistolul era inca in siguranta la braul sau si avea niste semne de unghii pe podul palmei de la cum si-a strans degetele in pumni, dar in rest era intr-o bucata. 

Locul in care caleasca s-a oprit avea chiar mai putini copaci si mai multe spatii negre pe pamant, unde acestia fusesera inainte, iar un fior trecu peste Jacks. Peisajul apocaliptic facea insa vederea la cabana mult mai usoara: scunda, cu un singur nivel si o intrare intr-o pestera langa, casa de pamant din fata lor nu arata deloc ca cuibul unei vrajitoare, mai degraba ca o coliba a unei batranici neajutorate. 

"Pare ca e liber." a zis tare Jacks, iar Syksy si Vår au coborat. Vår se uita la pestera de parca a vazut o fantoma, insa cand Jacks ridica din sprancene, acesta se incrunta si dadu din cap, de parca nu s-a intamplat nimic.

"Sa speram ca o sa si ramana asa." spuse Vår, dar tonul sau parea a fi o rugaminte, indoiala maro si gretoasa din gura lui.

Au avansat impreuna spre casa si cu un simplu gest cei doi frati s-au decis ca Syksy, ce a prins o privire bantuita precum fratele ei atunci cand a vazut pestera, ar trebui sa fie cea care bate la usa. Vår ramase in spate alaturi de Jacks, si ridica din umeri.

"Syksy mereu a fost apropiata de Kesä. Aveau multe lucruri in comun, si stiu ca lor le-a fost cel mai greu sa se desparta una de alta. Presupun ca nu a trecut niciodata peste: uite, vezi peretii casei?"

"Ce e cu ei?" intreba Jacks, si incepu sa ii studieze. Iar apoi vazu.

O duzina de caini husky, fermecati sa alerge de-alungul paragului casei ca niste umbre, sub un cer plin de stele aprope invizibile. Lui Jacks aproape i se rupse inima in piept cand isi dadu seama de devotamentul pe care il simtea Kesä pentru sora sa.

Apoi isi aminti cum incercase sa ii induca nebunie prin niste farmece ingrozitoare cu un sfert de ora inainte. Se stramba si se uita in alta parte.

Usa s-a deschis atunci la perete, si de peste prag un cap saten, tuns scurt fu rasari de nicaieri. Persoana din usa o lua in brate pe Syksy de parca nu se mai vazusera de zeci de ani de zile, si poate chiar nu o facusera. Era atata fericire pe fata sa ca Jacks isi fixa ochilor asupra mainilor lui Kesä pentru a se asigura ca nu are un cutit ascuns pe undeva.

"Mi-a fost asa de dor de tine, Syk. Mi se parea ca aud o caleasca, dar nu am vrut sa sper..." atunci Kesä isi ridica privirea din umarul lui Syksy, si se uita spre Jacks si Vår. Fara un sunet, i se napusti lui Vår in brate.

"Frate. Mi-a fost asa de dor de tine, nu stiam nimic din ce faceai si..."

Kesä avu ambitia sa inceapa sa planga si Jacks nu se simtea in stare sa accepte rahatul asta. Syksy veni in stanga sa si ii puse o mana pe umar, poate obervand aura sa aprinzandu-se precum un robinet la presiune mare. De data asta insa, atingerea ei nu mai era binevenita.

"Tu esti Kesä?" hotari Jacks sa o ia usor, dar Syksy ii dadu oricum drumul la umar, expresia sa intunecandu-se.

"Da." se intoarse Kesä spre Jacks. Purta o rochie floarala pana la podea si pantofi inalti fara toc, iar un pulover moale ii inconjura umerii largi. "Si tu...?"

"Jacks. Am venit sa aflam de ce ai capturat-o pe Vinter, si sa o luam inapoi daca tot suntem aici."

"Jacks!" se rasti Vår, o mana inca pe dupa umerii lui Kesä, dar apoi isi dadu ochii peste cap. "La naiba, Kesä, are dreptate. Ce s-a intamplat cu tine? De ce ai rapi-o pe soara noastra mai mica?"

Kesä se dadu inapoi, o expresie intunecata trecandu-i peste fata.

"Cred ca ar trebui sa intram inauntru pentru o felie de placinta."

"In niciun caz." spuse Syksy in acelasi timp in care Jacks a zis "Cu siguranta."

Cand si Vår si Syksy s-au intors cu gurile deschise spre Jacks, a ridicat din umeri. "Daca Vinter e acolo o sa ne fie mai usor sa fim deja in casa."

"Poate nu vrei sa zici asta cu Kesä de fata, totusi?" se rasti Vår.

"Mai bine sa stie ce vine de dinainte." ameninta Jacks, si o privi pe Kesä inghitind in sec cu mai mult decat putina satisfactie.

Intrara pe rand in casa, intai Kesä, apoi Vår si urma Jacks, doar ca Syksy ii trase mana.

"Ea are iluziile; iti intra in minte si ia lucruri sau persoane in evenimente specifice, fara sa le dea un context. Iti ia cele mai mari frici, cele mai profunde dorinte, si iti arata exact cum ar putea sa iti vina de hac. Stii cum te pot afecta pe tine, fiind un om. Esti sigura ca-"

"Eu am un pistol. Sa vad cum poate sa ma mai faca sa vad parinti morti cu un glont in cap."

Cu o incuviintare, Syksy intra in casa, facandu-si loc pe langa Jacks. Jacks isi dadu ochii peste cap si o urma, insa doar pasind peste prag simtea ca a facut o mare, mare greseala.

Daca locuinta lui Vinter era ceea pe care Jacks o putea numi acasa doar dintr-o privire, casa lui Kesä era ceea ce putea numi un palat: distant si cu mult mai mult spatiu decat ii era necesar unei singure persoane . Peretii erau reci si din piatra gri, la fel ca podelele, doar ca ele aveau covoare persane peste tot. Canapele de toate culorile erau puse in cercuri in jurul unor mese joase, de lemn rosu. Mai multe semineuri erau lipite pe acelasi zid, iar rafturi lungi de carti cu coperti colorate, legate in piele, pareau sa fie fermecate pentru a-ti sar in ochi.

Surprinzator, acestea pareau singurele lucuri magice din camera asta. O scara de sticla in spirala era postata in partea opusa a incaperii, iar un perete imens cu tablouri avea o usa in mijloc. De sub ea iesea un fum ce mirosea a friptura. Stomacul lui Jacks ii trada foamea, dar tusi atunci cand Kesä se intoarse pentru a se uita in ochii sai.

"Am inteles ca o cautati pe Vinter?" intreba Kesä si arata cu o mana spre jumatate de duzina de canapele inainte sa se aseze chiar ea pe una. Vår se aseza langa ea, iar Syksy si Jacks in fata lor. "A patit ceva?"

"A disparut. Jacks a fost ultima persoana ce a vazut-o, cum a fost rapita de trei figuri cu glugi. Din descrierea ei erau glugi negre cu sigilii violet, ca cele ale discipolilor tai."

Era prima data cand Jacks auzise ca asa erau colorate hainele discipolilor lui Kesä, dar probabil Vår nu a vrut sa creada cu adevarat ca Kesä putea sa fi avut o parte in rapirea surorii lor. Totusi, chiar si la reprezentatia din seara precedenta, ceilalti doi frati si-au dat seama ca farmecele  Kesei erau implicate in poveste... de ce ar fi incercat sa ascunda asta acum?

"Oh, asta e rau. Asta e foarte, foarte rau. Nu pot sa port discutia asta pe stomacul gol; ce ar fi sa mancam ceva inainte?" spuse Kesä, vocea sa ptigaindu-se la ultimele cuvinte.

Ca la un semnal, un sunet distant, ranit, fu auzit. Un strigat obosit, al unei voci obosite de la tipat. Jacks a fost prima persoana care a sarit in picioare, si Vår a urmat imediat. Cu pistolul scos si amenintand in directia lui Kesä, Jacks vorbi.

"Am inteles care e treaba aici. Sunteti patru frati. Sunteti patru stereotipuri. Vår, bogatasul care gandeste rece doar pentru el are de fapt o inima de aur. Syksy, fata efervescenta ce nu isi gaseste locul, dar care e de fapt inteligenta si sincera. Vinter, fiinta fragila si frumoasa, insa care are de fapt un curaj de fier. Si asta te mai lasa pe tine, Kesä. Nu te preface ca esti inimoasa, pentru ca nu ai fost tu cea care a lasat totul balta sa isi caute sora cand a aflat ca a disparut. Nici cea inteligenta, pentru ca te porti de parca nu stim ca tu esti cea care a rapit-o pe Vinter, si o tii captiva pe undeva pe aici, cand tot tu esti cea care ne-a avertizat sa o gasim, sau va fi de rau.”

Nici macar nu respira inainte sa continue, spunand tot ce avea de spus acum cat avea atentia si guruile cascate ale tuturor. “Si niciodata, niciodata, sa nu te gandesti ca arati la fel de bine sau ca ai aceeasi puritate ca Vinter, caci nici daca te-ai naste din nou cu o fata mai draguta si ai lua totul de la inceput nu ai ajunge nici la degetul ei mic. Deci inceteaza cu trucurile. Fa-ti iluziile. Lasa-ne sa o luam pe Vinter, sa te omoram sau sa te capturam pana devii o persoana mai buna, daca esti in stare de asta, si sa mergem naibii acasa."

Tacerea ce se lasa dupa aceea peste cei patru fu asa de profunda, incat Jacks stia ca daca cineva ar fi scapat un ac, ar fi cauzat un cutremur. O voce mica resui sa duca la pierderea concentrarii lui Jacks: se intoarse mai brusc ca atunci cand il vazuse pe tatal sau.

Mama lui Jacks putea fi vazuta prin usa dintre tablouri, acum deschisa, dand spre o camara goala.. in afara de ea. Era legata fedeles de maini si picioare si sangera, cu buzele crapate. Se vedea ca a tipat mult timp si a incercat sa iasa din funiile ce o tineau, caci era transpirata si vizibil obosita.

"Ai venit sa ma iei." a zis mama sa, clipind. "Ti-a luat ceva."

"Nu esti aici de fapt." a zis Jacks simplu, si a indreptat pistolul spre ea. "Esti pe Pamant. Esti in siguranta."

"Serios? Ce-ar fi sa il intrebi pe Vår atunci, cate portaluri spre Pamant exista?" intreba mama sa, lasandu-si capul pe spate, cu oboseala.

"Vår." vorbi Jacks. "Mai exista vreun portal spre Pamant in afara de cel pe care il porti cu tine mereu?"

"Poftim? Jacks, nu, e totul doar o iluzie, sa nu ai incredere in ce vorbeste.." se auzi Vår panicat din spatele sau.

"Asta i-ai zis? Vår, nu, de ce ai mintit-o?" se auzi Syksy, si Jacks isi stranse mana pe psitol pentru a nu se intoarce. "Trebuia sa ii zici adevarul.."

"Dar nu e nevoie de fapt. Oricum nu are cum sa il gaseasca. A fost ingropat in timpul avanlansei. Pestera in care era..." o pauza. Apoi "Rahat, aici e locul, nu-i asa Kesä?"

"Dezleaga-ma, copila. Dezleaga-ma acum, cat nu sunt atenti."

"Nu. Tu nu esti mama mea." a dat Jacks din cap, desi isi simtea inima tot mai mica.

"Ba sunt! Sunt, sunt!! Ai de gand sa ma parasesti din nou?"

"Nu te-am parasit niciodata, mama." se incrunta Jacks, si incepu sa avanseze spre mama sa. "Tu m-ai izgonit, m-ai dat afara din casa."

"A fost o greseala." a zis mama sa in timp ce Jacks se aseza in genunchi in fata ei.

Syksy tipa, insa Jacks nu avu curajul sa se uite la ea. Ochii ii erau prinsi in cei ai ochii mamei sale. Frumoasa, si micuta, ca in ultima zi in care a vazut-o. Aceleasi linii pe fata ei, de la incruntaturi si strambaturi, acum insa invinetite de la plans si insangerate de la tipat. Aceleasi batai ale inimii, pe care Jacks le auzea atunci cand incerca sa se calmeze dupa ce politia a venit, si Jacks a plecat pentru totdeauna din acea casa blestemata.

"A fost, nu-i asa? Ca atunci cand mi-ai zis ca daca ma vei mai vedea, ma vei omori cu mainile mele? Ca atunci cand mi-ai zis ca daca voi indrazni vreodata sa iti vorbesc, ma vei sugruma pana nu voi putea sa scot un alt cuvant vreodata? Sau de te voi atinge, imi vei taia degetele unul cate unul si mi le vei coase invers, ca sa nu ma mai pot apropia de tine vreodata?"

Mama sa a inchis ochii. "Am comis o greseala. Imi pare rau..."

"A fost o greseala. A fost ultima ta greseala, de fapt. Caci apoi ai murit, un atac de cord, inainte ca politia sa ajunga. Iti auzeam inima atunci, mama. Cum tipai la mine in timp ce iti apasai palma de inima, cum mureai.. Si asa vei face din nou." Jacks ii apasa pistolul de piept, si apoi apasa pe tragaci. Glontul zbura printr-un zid de fum, si apoi intra in perete. Prin perete, de fapt.

Jacks sari in picioare si incepu sa fuga spre peretele penetrat de glont. Aparent camera chiar arata asa, goala, intunecata, si incepu sa smulga din perete cu ferocitate. O putea auzi pe Vinter, cum plangea, cum incerca sa dea din picioare. A rupt o bucata imensa de lemn, destul de mare cat sa intre in camera fara lumina prin ea, si isi tinu respiratia inainte sa sara diatanta mica pana la fata legata, insangerata, extenuata.. si incredibil de frumoasa.

Era lipita de un zid, trantita pe o parte. Mainile ii erau legate sub picioare, si o carpa ii era strans legata de gura. Avea un fel de punga transparenta pe cap, ce stralucea vag in intuneric si respira greu si avea ochii mari si minunati, deschisi precum o caprioara prinsa de faruri.

"Nu stiu daca esti o iluzie sau nu." spuse Jacks, punandu-se pe jos pentru a observa nodurile. Avea mainile legate intre ele, dar si sub picioare. Din fericire, stia exact ce trebuia sa faca. "O sa iti dezleg picioarele, apoi mainile de sub picioare. Daca imi dai un picior, te impusc. Daca fugi, te impusc. Daca vrei sa nu te impusc, faci ce zic.”

Jacks se puse pe treaba. Ii desfacu picioarele, iar Vinter le intinse, mormaind cu ochii inchisi. Trebuiau sa fie amortite ca naiba. Apoi, ii desfacu mainile, si le intinse in fata, legate intre ele cum erau. Se ridica, o mana sub umerii ei, si o ridica in picioare. Picioarele ii erau slabe, si pana acum nu incercase sa isi foloseasca puterea telepatica, asa ca Jacks ii desfacu cu o singura mana nodul de la ceafa. Nu ar fi reusit daca nu a mai facut chiar Jacks noduri de genul in anul de cand era aici.

"Daca tipi..."

"Ma impusti, stiu." spuse Vinter, si isi dadu ochii peste cap. Jacks isi simti corpul oprind sa functioneze, si se obliga sa il porneasca muschi cu muschi pentru a o ajuta sa iasa prin gaura din zid. Doamne, ii fusese dor de ea si de vocea ei precum cantecul unei cutiute muzicale.

"Stiam ca o sa ma gasesti." a soptit Vinter in timp ce Jacks ii tinea un picior, punandu-l prin gaura. "Pari genul ala de persoana."

Cu un mormait, Jacks incerca sa ascunda cat de multa flatare simtea in urma complimentului. Pana la urma, inca se putea sa fie o iluzie. "De ce nu iti folosesti puterile? De ce nu ne-ai zis ca esti aici cand am intrat in casa?"

Vinter era acum pe partea cealalta a gaurii, si Jacks intra dupa ea cu gratie. Isi aminti brusc de tipatul lui Syksy, si aproape nu o auzi pe Vinter atunci cand vorbi.

"Chestia pe care o am pe cap. Nu ma lasa sa imi folosesc puterea, este fermecata acolo. Doar cineva ce nu are puteri ar putea sa il scoata... doar ca exact asta ar zice si o iluzie inainte sa te atace, nu-i asa?"

Inainte ca Jacks sa spuna ca da, ar crede asta si ca poate ca nu ar fi asa de rau, Vår, carand o Syksy insangerata, intra in camara.

"Vinter!" tipa el, si Syksy se intoarse incet cu capul spre Jacks si Vinter. Un zambet insangerat ii desena buzele subtiri.

"Poti sa o vezi, drept Vinter?" ceru sa stie Jacks, cu o mana deja pe legaturile de la mainile ei.

"Drept cine altcineva sa o vad?" intreba Vår, si o lasa pe Syksy jos, langa Vinter. "Ah, crezi ca e o iluzie? Nu, nu mai e cazul. Kesä... ei bine, vino sa vezi."

Dupa ce Vår ii dezlega mainile lui Vinter, ii arata drumul pana unde era Kesä, pe podea, cu o punga nu foarte diferita de cea pe care o purta Vinter pe cap.

"Deci e o chestie de vrajitori, sa va opriti unul pe altul cu caciulitele astea?" intreba Jacks, iar Vår zambi.

"Doar pentru cei mai puternici." ii facu el cu ochiul, si atunci intra Vinter in camera, fara punga ce poate arata ca un fes pe cap.

"De ce ai facut asta, Kesä?" ingenunche ea in fata lui Kesä, luandu-i mainile in ale ei.

Kesä o privi, si nimic din sensibilitatea de dinainte nu mai era in privirea ei.

"Vinter, cea sensibila. Vinter cea frumoasa. Vinter, Vinter, Vinter. Toti te iubesc. Toti te admira. Toti vor sa fie ca tine. Tu, cea care nu fuge. Careia nu ii e frica,... I-ar distruge pana si pe cei mai buni dintre noi."

"Si au facut-o." a soptit cu regret Vinter, punandu-i o mana pe obraz o secunda, inainte ca Kesä sa poata sa se departeze. "Stii, dintre toti, pe tine te apreciam cel mai mult. Kesä, cea ambitioasa. Kesä, cea cu un scop. Kesä, cea curajoasa, ce ajuta oamenii de pretutindeni, invatandu-i. Dar acea Kesä e moarta acum, a murit cand ti-ai trimis discipolii dupa mine. A murit cand nu ai vorbit, ci doar ai tacut si te-ai ascuns." Vinter isi inchise ochii atunci, si ii puse o mana pe cap. "Trebuie sa ne dam seama ce sa facem cu tine. Pana atunci... Ingheata."

Kesä se opri din a-si trage din catuse, si ramase cu ochii privind in gol. Jacks simti un fior cand isi dadu seama ca asa aratase cand fusese victima aceleiasi vraji, cu ceea ce pareau ani, dar erau de fapt trei zile, in urma.

Syksy iesi din bucatarie cu ceea ce pareau a fi rosii la conserva si o sticla de vin de tara in cealalta. Se uita la cum o priveau ceilalti si dadu cu nonsalanta din umeri.

"Am fost lovita cu o carte numita "Omoara-i cu blandete". Cred ca merit asta." spuse ea si bau din vin, apoi din conserva. Jacks se incrunta cu dezgust, iar Vinter rase de fata sa.

"Ah!" a facut Vinter, parca amintindu-si ceva. "Eu sunt Vinter." i-a intins ea mana lui Jacks, si Jacks a strans-o cu putere, pentru ca nu isi permisese pana atunci sa se gandeasca cum ar fi cand o sa o gaseasca pe Vinter, ci doar cum sa o gaseasca, iar inceputul unui nou sfarsit ii intuneca judecata si forta cu care trebuia sa ii stranga mana unei domnisoare de care s-a indragostit fara sa ii stie numele.

"Jacks." zambi la ea, iar Vinter zambi inapoi.

"Jacks, draga, trebuie sa iti arat ceva." spuse Vår si pocni din degete in fata sa. "Poti sa te holbezi la sora mea ca la un ciolan de porc si mai tarziu." se stramba el la Vinter, care ii facu un semn obscen in raspuns.

Jacks se ridica, gandindu-se ca poate nu era asa de inocenta pana la urma, si ca poate ii placea mai mult ca nu stia cand acest inceput avea sa se sfarseasca. Il urma pe Vår afara din casa, si nu mai avu energia sa simta ceva atunci cand Vår se opri la intrarea in pestera.

"Avea dreptatea, deci? Chiar e un portal deschis permanent?"

Vår aproba din cap, si se uita la Jacks in timp ce avansa prin pestera, si ofta usor. Parea infrant, parea infricosat. Dar mai mult decat toate astea, parea usurat, asa cum se simtea si Jacks de cand si-a dat seama ca Vinter nu e un farmec.

"L-am deschis cand ne-am dus fiecare pe drumul sau. L-am pus intr-o pestera, pentru ca fiecare dintre noi sa poata sa ajunga la el, si se preseupune ca puteai sa il folosesti doar pentru a calatori intre locuri din acest univers. Syksy a avut niste aventuri pe Pamant; de fapt, ea a mers acolo inaintea mea, si ea a fost cea care mi-a zis de acel loc. Kesä a fermecat portalul pentru a fi deschis exclusiv pentru Pamant, ceea ce contravinea cu planurile mele, ca toti sa il folosim pentru a ne vedea unii pe altii. Asa ca am venit la pestera, si am daramat-o. Am construit o bariera impenetrabila. Nu stiu cum-"

"Te cred." spuse Jacks, si culmea era ca nu simtea ca se mintea. "Kesa e ingrozitoare. Poate ar trebui sa o omoram."

"Nu." spuse simplu Vår, si cand Jacks se uita la el, urmand sa ii insiruie motivele pentru care cea mai mare sora a lui era o fiinta ingrozitoare, se opri brusc. Ochii ii erau negri cu ura. "O sa traiasca. O sa traiasca si o sa vada cat de fericiti suntem, si cat de fericita ar fi putut sa fie si ea daca ar fi vorbit cu noi in loc sa faca ceea ce a facut. O sa traiasca, pentru ca noi sa o omoram incet."

"Esti intunecat, nu-i asa?" intreba Jacks, dupa un moment de pauza. Vår se intoarse spre Jacks si ii zambi, dar Jacks putea acum sa vada maleficul ascuns de dintii lui drepti. Chiar nu ar trebui sa creada ca il cunoaste pe oricare membru din familia asta.

"Tu ai fost cea care a zis ca sunt rational, dar rece. cand am un scop." ridica Vår din umeri, si Jacks il lovi in umar, nu fara bunatate.

"Am exagerat pentru efectul dramatic."

"Jacks, esti o fiinta imposibila. Ascunzi cruzimea in spatele unui umor usturator si traumele in fata unui comportament distant, aproape profesional. As vrea sa te cunosc, dar cred ca e imposibil."

"De ce?"

"Pentru ca nici tu nu stii cine esti.Oricum, am ajuns la poarta."

Si chiar au ajuns. Era ca cea deschisa in bar, o usa intr-un perete, dar in loc sa dea spre blocul lui Jacks, arata doar negru, un fum gros, aproape solid. Jacks inainta si isi puse incet mana pe suprafata neagra, si imaginea proiecta apartamentul sau: spatiul mic, cu o canapea extensibila alba, biroul de lucru pe care avea un laptop si o agenda neagra, identica cu cea pe care o cara tot timpul dupa sine, ca cea cu care venise in aceasta lume.

"Presupun ca deja m-au dat disparuta si au renuntat la cautari de cand am plecat." spuse Jacks, fara sa lase emotia sa i se strecoare in glas.

"Asta poate fi rezolvat cu cateva farmece, si stii foarte bine."

"Da, presupun ca stiu." spuse Jacks, si chiar stia. Stia ca daca era acum o persoana disparuta probabil ca toate posesiunile s-au dus la matusa sa.

 Ea a avut grija de Jacks de la saisprezece ani, de cand s-a aparat de furia tatalui sau omorandu-l, de cand mama sa a facut un atac de cord, de atunci pana la douazeci si unu, dupa ce a terminat Facultatea de Informatica si si-a luat chiar apartamentul pe care il vedea prin usa deschisa. 

Stia ca probabil apartamentul fusese deja inchiriat sau vandut altcuiva, in cazul in care matusa sa nu il pastrase pentru intoarcerea lui Jacks, ceea ce mai mult ca sigur nu a facut. Matusa sa avea multa nevoie de bani, Jacks deja impartind jumatate din salariul sau imens cu ea. Daca s-ar fi inrors, nu doar ca arr fi trebuit sa ii dea pe oamenii care probaibil s-au mutat acolo afara, prin magie, dar sa ii si alterneze amintirile singurei sale rude de sange pe care o iubeste. 

Stia insa ca nu asta era ceea ce facea situatia asa deranjanta.

"Crezi ca Vinter ar veni cu mine?"

Vår a ridicat dintr-un umar. "Presupun ca e o singura modalitate sa aflam."

Criminalul-informatician facu un pas in spate, si isi lasa mana jos. Portalul redeveni negru. "Presupun ca da."

Au iesit impreuna din pestera, si Vinter ii astepta la intrarea in pestera. Il imbratisa pe fratele ei, iar apoi se aseza langa Jacks. Jacks isi dori sa ii ia mana, apoi isi dori sa nu mai simta dragostea asa puternic.

"Nu am vrut sa intru dupa voi. Inainte sa veniti, acolo m-a tinut. In intuneric. Singura. La limita dintre trezire si somn, la limita nebuniei."

"Cum ai supravietuit?" glumi Vår, dar niciunul dintre ei nu credea de fapt ca glumeste.

"Am avut o lumina care sa ma tina pe linia de plutire." rapsuse Vinter, si ii lua mana lui Jacks, sarutandu-i incheieturile degetelor. "Si nu am de gand sa mai traiesc in intuneric de acum incolo." continua Vinter, de data asta in mintea lui Jacks. Inima i s-a strans, si gandul ca “poate nu era asa rau sa simti” ii trecu fulgerator prin creier.

In acea noapte, Jacks a murit. Din cenusa sa a inviat o persoana ce putea sa iubeasca, o persoana iubita de parca era un obiect pretios, fragil. Din cenusa sa, a rasarit fericirea solida, sub un cer cu stele si o luna coplesitor de magnifica.

Nu, ii gandi lui Vinter, nici Jacks nu avea sa lase lumina sa se ii scape printre degete.

[edicionesneutrinos]

Título: Flores dominicanas

Autor: Washington Cucurto

Poesía. Año 2020

Obra en tapa: “S/t”, marcador sobre papel. Juan Hernández

ISBN 9789874430052

Cuando se trata de un poeta prolífico como Washington Cucurto, de tanto en tanto nos enteramos de la publicación de su “último libro”, un atributo que se desactualiza muy rápido. Pero ¿qué tan seguido, en nuestra vida lectora, estamos ante el anuncio de un “nuevo primer libro”? El original de Flores dominicanas fue recientemente hallado en la casa materna del autor, fechado en Buenos Aires en 1996: dos años antes de la aparición de Zelarayán, su primer libro publicado. Un conjunto de poemas mecanografiados en hojas oficio, con una presentación llamativamente prolija para un “atolondrado”, y una carátula que contiene, además del título, el desconcertante seudónimo de Martín García. ¿Se habrá tratado de una copia para ser presentada a concurso? ¿Habrá llegado a destino? ¿Cómo habrán sido recibidos estos poemas provenientes de una voz entonces desconocida? Testimonio de una época distinta, este libro desciende del cielo de los inéditos traspapelados y se presenta, impoluto, ante nuestras manos. Una llave que nos permite viajar en el tiempo y acceder a las obsesiones de los primeros impulsos poéticos, a la invención de una geografía erótica y sentimental a punto de ser inaugurada.

Me llamas, ven por favor, mientras tarareas una bella canción oída en la radio. Dulcísimo, el perfume de la vainilla llega hasta mí en un tierno ronroneo del aire. Te veo a través de la puerta de la cocina; cocinando un rico pan de cumpleaños y un gordo bizcochuelo. Llenas de harina, tus manos morenas. Cloti te ayuda barriendo en el patio. Y nos entregamos en un especial beso a la ya inolvidable voz de Luis Miguel.

Caminando por la 14 de Santo Domingo,

vi

   nacer

              la flor

                        de una

                                      chirimoya…

Clinton te ha devuelto de nuevo a la Isla, porque no tenías los papeles en regla, porque te pillaron vagando por las calles. Ay, Daysy, los 1500 dólares mensuales que ganabas se han quedado llorando por ti, bajo el crisol del cielo de Miami… 

Washington Cucurto nació en Quilmes, en 1973. Publicó, entre otros títulos de poesía, Zelarayán (Deldiego, 1998), La máquina de hacer paraguayitos (Siesta, 1999), La fotocopiadora y otros poemas (Casa de la poesía, 2002), ¡Oh, tú dominicana del demonio! (Belleza y felicidad, 2003), Noches vacías (Eloísa Cartonera, 2003), Veinte pungas contra un pasajero (Vox, 2004), La luna en tus manos (Junco y Capulí, 2004), La cartonerita (Vox, 2004), Hatuchay (El billar de Lucrecia, 2005), Como un paraguayo ebrio y celoso de su hermana (Vox, 2005), Upepeté. Noticias del Paraguay(Yiyi Yambo, 2009), El tractor (Eloísa Cartonera, 2009), Un poeta en Nueva York (Eloísa Cartonera, 2010), El hombre polar regresa a Stuttgart (Vox, 2010), La pajarera de Once (Vox, 2012), Papá se incendia (Espacio Hudson, 2013), Hombre de Cristina (Vox, 2013), Si te copás y curtís (Iván Rosado, 2015), Tarambaneadas importantísimas (Vox, 2015) y Nada me espera en la ruta (Club Hem, 2018), además de una decena de novelas. Es artista plástico. Dirige la editorial y cooperativa de trabajo Eloísa Cartonera desde 2003.

[luisinapunga]

[decency-is-weakness]

~Hope~

Pe cand privea dispozitivul micut de pe masa, Hope rememora intalnirea pe care a avut-o cu Jasper in urma cu cateva luni cand a revenit din vacanta. Ii spusese ca a trait zeci de vieti in calatoriile ei alaturi de Cassie si asta ii umplea sufletul de bucurie. Jurnalul in care isi consemnau fiecare plecare astepta langa ceas, gata sa isi primeasca o noua intrare. Ultima. Se intorcea acasa si acolo ramanea. Atinse coperta jurnalului si scoase o poza dintre filele albe. Un apus de soare pe care l-a surprins Cassie in Maroc. Un sfarsit si un inceput in aceeasi fotografie. Puse fotografia la loc si aseza jurnalul in rucsac, apoi isi lua ceasul la mana si se indrepta spre hol. Cassie era gata de ceva timp si o astepta la restaurant cu o cafea calda. Isi incalta botinele si se privi in oglinda. Incepea sa ii placa noua tunsoare desi la inceput i se paruse ca nu o caracterizeaza deloc si la fel si culoarea mai deschisa a parului. Acum buclele abia ii atingeau umerii si prindeau in miscarea lor razele soarelui care intrau prin perdeaua subtire. Zambi cu gura pana la urechi. Iesi din camera de hotel cu ruscasul dupa ea si se indrepta spre restaurant. O clipa se opri in prag cand o observa pe Cassie asteptand-o la masa. O privi cum amesteca nerabdatoare in casa de cafea. Isi facu loc printre mese, mergand in varful picioarelor ca sa nu faca prea mult zgomot si o prinse pe Cassie in brate. Lingurita ii scapa din mana, pe farfurie cu un clinchet. “Sorry I’m late.” Ii saruta obrazul cerandu-si iertare de un milion de alte ori si se aseza pe scaunul ramas liber. Puse ruscasul la picioare si isi propti barbia in podul palmelor. “Nostalgia is a bitch.” Un chelner veni sa ii aduca meniul dar stia deja ce vrea. “Coffee please.” Cafeaua comandata de Cassie fu data pe gat dintr-o inghititura de fata cu chelnerul uimit. “I was thirsty.” se scuza ea fara prea mult regret. Chelnerul incuviinta si pleca cu cana goala si cu meniul asezat la subrat. “I’m gonna miss this place.” Isi impleti degetele cu ale lui Cassie. “But we’ve been on the road for quite some time and mom and dad might actually believe I’m ditching them for this rogue-ish life.” Cafeaua proasta fu adusa la timp si ii dadu si mai mult curaj ca sa isi ia la revedere de la hotel si de la oamenii minunati peste care a dat in calatoriile ei de pana atunci. 

Cu asta nu se grabi, o savura pana la ultima picatura si abia atunci au platit si au iesit din restaurant alegand usa din dos care dadea intr-o alee nu foarte frecventata. Un capac de tomberon se rostogoli si o pisica fugi speriata pe langa ele oprindu-se intr-un colt intunecat. Dupa asta totul se cufunda intr-o liniste mormantala si profita de ocazie pentru a introduce coordonatele anului 2046. Prima oprire urma sa fie Jasper. Isi erau datori unul altuia cu o discutie si se pregati intens pentru valul de amintiri care urma sa o loveasca. Nu fu intampinata decat de un gol nelinistitor in momentul in care puse piciorul in pamant. Nerabdarea o facuse sa se gandeasca la zeci de amintiri care i se vor revarsa cu o viteza ametitoare in creier, insa o dezamagi ... linistea. “This must be it.” Casa lui Jasper se ridica in fata ei si observa pe casuta postala numele Whitmore si mai jos putin, chiar sub numele scris cu majuscule statea un mic desen alb, al unei familii care facea cu mana. Hope zambi imaginandu-si cat de mult i-a placut lui Jasper cadoul de casa noua ca sa il foloseasca chiar si atunci dupa atatia ani. O prinse pe Cassie de mana si alerga pana la usa. Batu de cateva ori si apoi se ascunse in dreapta in timp ce Cassie fugi pe stanga. Ii dadura Avei o sperietura sora cu moartea cand i-au sarit in fata ca doua nebune. “God damn it, Hope. You’re going to give me a heart attack.” Hope continua sa zambeasca si se pomeni imbratisata de o menghina care ii strangea oasele dureros. Daca Jasper le auzise, era momentul sa intervina inainte sa piara de la o simpla imbratisare. “I didnt know you were coming back so soon.” Cassie, ca intotdeauna mult mai eleganta decat iubita ei, avu grija sa nu o raneasca prea mult. “Connor made it sound like you’re not coming back at all.” Hope clatina din cap. “I never said that. I just needed to see the world before coming to see mom and dad. Is Alexa home? I brought her something.” Dezgropa din rucsac o cutie muzicala impachetata in ziare. Nu avusese timp sa cumpere o punga de cadou normala asa ca s-a descurcat cu ce avea prin casa. “She’s in New York with Lauren and some friends from school. A present from her aunt. She’ll be here on Sunday if you’re planning to stay until then.” Hope intinse mana si ii atinse obrazul fin. “Oh, Ava, i’m not leaving any time soon.”

~Max~

Statea aplecat in fata, deasupra mesei de biliard calculandu-si sansele de a castiga si acel joc. Stransese sub halba de bere pe jumatate goala o suma frumusica, dar nu strica sa ii adauge si pe ceilalti care ii faceau insistent cu ochiul din portofelele adversarilor lui. Barmanul il ruga din nou din priviri sa o lase mai moale pentru ca nu voia inca un scandal, dar nu il baga in seama. Ii aducea si lui profit, pentru ca spargea banii castigati tot la el in bar. “Nu inteleg de ce atata caz.” mormai pentru sine. Pe fundalul unei piese rock pe care nu o mai ascultase de ceva timp, Max se tinu de cuvant fata de el si baga toate bilele in gaurile lor culminand cu bila alba pe care o inscrise fix cand s-a auzit refrenul. Facu o plecaciune in fata celor care au pierdut, apoi striga catre barman: “Baietii fac cinste la toata lumea cu cate o bere rece.” Ridica halba cu grija si isi aduna banii inainte ca acestia sa ajunga pe podea si isi lua revedere de la adversari, intorcandu-se victorios la Connor care nu se miscase nici o clipa din locul lui. Ar fi fumat o tigara in acele momente dar legea interzicea fumatul in baruri si il injura pe presedinte pentru ideea fantastica de a scapa fumatorii de mana a doua de cancer. “Arati ca un tip caruia i-a murit si ultimul testicul.” Langa paharul de bere statea o alta bautura purpurie care ii amintea de cocktailurile lui Cassie. “Ai intrat din nou la menopauza? Sau e altceva de data asta?” Connor ii arunca o privire ucigatoare si Max rase ca un descreierat. Isi fixa scaunul mai bine in podeaua lacuita si se cocota pe el. Isi desfacu jacheta si ramase in tricou. Curios, lua paharul cu bautura purpurie si il trecu pe la nas, mirosindu-l. “Incerci sa iti omori ficatul, ce dracu?” Nici macar el nu avea curajul sa puna gura pe asa ceva de teama sa nu isi intalneasca Creatorul. O fata imbracata foarte sumar le aduse berile cu care li s-a facut cinste si Max le inchina in onoarea tovarasilor lui de biliard. Melodia se termina si ea si un cantec de dragoste o inlocui. Il fredona cu voce tare pentru Connor apoi mormai ceva intr-o pasareasca pentru urechile deranjate ale celor care i-au urat sa se lase de meseria de cantaret.

“Prietene, ti-am spus cat de mult o urasc pe Rosalie? Ma zgarie pe creieri felul in care vorbeste. Nu-i de tine, asa ca mi-a venit o idee. Trebuie sa iti gasim o noua iubita.” Zambi viclean si se trase mai aproape de el, dupa ce l-a indreptat cu fata spre usa barului. “Va trebui sa mergi la prima femeie care intra pe usa asta si sa o inviti la tine acasa. Poate daca ti-o mai tragi si tu din cand in cand o sa renunti la fata asta trista.” Asta era unica lui sansa de a nu se mai culca singur in noaptea aceea. Daca rata, atunci Max va stii ca prietenul lui e pierdut pe vecie. Privira amandi cum usa se deschide in slow motion si Max ramase cu sufletul la gura asteptand sa o vada pe norocoasa care va pleca acasa cu Connor. Nu anticipase insa ca Ivy Westwood isi va face aparitia chiar atunci, urmata de un grup de tinere care radeau in spatele ei. Nu ii anticipasera nici rochita scurta, nici machiajul sau parul desfacut din coada, nici tocurile sau zambetul. Icy Ivy nu zambea. Max isi stranse cu grija maxilarul de pe podea si il puse cu usurinta la loc. “A inghetat iadul, amice.” Ivy scana incaperea dupa barbatul in camasa burgundy cu care trebuia sa se intalneasca in acea seara, doar de gura prietenelor ei, si ii intalni pe Connor si pe Max privind-o surprinsi. Inghiti in sec. Asta nu era bine pentru ca daca ei se aflau acolo atunci ea trebuia sa isi duca partenerul in alta parte. Sau poate ca ii va da un mesaj scurt in care sa ii comunice ca se simte rau si ca nu va mai veni. O vor lasa pe alta data. Dar de ce sa le dea satisfactie celor doi cand ii putea ruga sa plece? Le anunta pe fete ca merge sa isi salute niste prieteni si isi facu loc pana la ei. Barbia lui Max tremura de la cat incerca sa se stapaneasca din a rade si fara sa mai stea pe ganduri tasni de pe locul lui si o intampina pe fiica colonelului Westwood cu un sarut pe obraz. “Fuck you, Ironside.” Ii sopti Ivy pastrandu-si totusi zambetul pe buze. “Fuck you too, Icy Ivy.” Ii arata locul lui, dar Ivy il refuza serioasa. “Dintre toate locurile de pe planeta asta, trebuia sa va gasesc aici?”

[dininimapentrumine]

Drumul spre culmi - Richard Wurmbrand - (Romanian)

Drumul spre culmi – Richard Wurmbrand – (Romanian)

“Dragostea lui Dumnezeu a fost turnata în inimile noastre.” (Romani 5:5)“O data, pe cînd Isus mergea pe strazile Nazaretului ­multimea îl acoperi cu ocari. El îsi continua linistit drumul, rugîndu-se cu voce tare pentru cei ce-l batjocoreau. Cineva îl întreba cum putea fi atît de senin. Iar El raspunse:,, Am dat singurul lucru pe care-l aveam în punga mea – seninatatea.” Spargi o sticla plina cu…

[unlikelyahuman]

- "...so stay a minute, just take your time! "

corpul mi se balansa tot mai ritmic pe melodia venită aleatoriu în playlist. mi-am zis să-mi încerc norocul cu ceva dulce, că în rest, bucătăria rămânea cutia pandorei pentru mine.

- "...the clock is ticking, so stay! "

- unde crezi că fug?

m-am întors rapid; dar târziu totuşi. el mi-a zâmbit din tocul uşii, eu m-am fâstâcit ruşinată şi m-am ascuns după imensa masă din centrul bucătăriei.

- sau mai bine zis, spuse în timp ce paşii mă căutau cu interes, unde fugi tu?

am chicotit. şi am dat din umeri, de parcă eram dezinteresată de ce îmi spunea. în spatele ignoranţei mele era un zâmbet ştrengăresc, pe care l-a observat aproape imediat.

- vino aici, dezastru culinar ce eşti!

- n-ai să vezi! m-am strâmbat, apucând cu dexteritate punga de făină.

a ridicat un deget spre mine, ameninţător. mă simţeam ca un copil certat dar pus pe şotii.

ne învârteam în jurul acelei mese de parcă totul era un teren de luptă. un război. un război purtat din dragoste. gândul m-a făcut să zâmbesc şi mai tare. eram tot mai fericită.

- o să te prind, ştii asta?

nu ştiam dacă voiam să pierd, dar cert era că voiam să mă las prinsă doar pentru a-i ajunge în braţe. mi-am dus pe ascuns punga la spate, luând rapid un pumn din conţinutul ei. mi-am lăsat mâinile acolo, îndreptându-mă spre el.

- renunţi? aşa uşor? a chicotit.

- da, renunţ, m-am bosumflat. îmi vreau îmbrăţişarea şi sărutul, am şoptit convingătoare, zâmbindu-i totodată.

a zâmbit şi el, de parcă îşi acceptase victoria.

mi-a prins talia, trăgându-mă aproape. mi-am ridicat ascultătoare bărbia doar pentru a primi un sărut, timp în care mâinile lui îmi atingeau pe alocuri picioarele goale şi îmi ridicau tricoul care era al lui. m-am trezit ridicată şi aşezată pe blatul rece, care mi-a produs un mic discomfort. am continuat să zâmbesc, fără să-l ating vreo secundă.

- ziceai ceva de un sărut? mi-a şoptit ameţitor pe gât, făcându-mă să-mi pierd puţin câte puţin din raţiune.

- da. imediat după asta, am şoptit la rându-mi, aruncându-i rapid în faţă făina pe care o ascunsesem cu greu la spate. s-a retras ca ars, luat prin surprindere. am început să râd atât de tare, încât pentru o secundă am putut să jur că rămân fără aer.

s-a întors spre mine revoltat, dar calm şi şi-a pus mâinile în şolduri, autoritar. faţa îi era în totalitate albă şi nu puteam nega faptul că arăta adorabil. mi-am muşcat buzele, clătinându-mă de pe un picior pe altul.

- asta ai vrut de la început?

am dat din cap afirmativ.

- atunci aşteaptă-te să te prind, domnişoară.

şi spunându-și ameninţarea pe un ton grav, dar seducător, a alergat spre mine, făcându-mă să scot un ţipăt ascuţit şi să o iau la fugă prin toată casa.

eu devenisem prăjitura, iar el, bucătarul naiv care căuta să mă mănânce. cine mai putea scăpa din asta?

@carelenacava

#DrEaMaBoUt #6

[doza-de-fluturi]

Știi ce înseamnă dor și durere? Sa stai duminica seara in pat, sa desfaci o punga cu fistic și sa te bufneasca plânsul in timp ce mănânci când îți amintești cât ii plăcea și lui fisticul.

[designme2011]

🌴 Coccodrillo's Burgers Nuova apertura firmata "Il Coccodrillo" in piazza Porta Grande, destinata ormai a diventare un vero e proprio salotto enogastronomico in cui rifugiarsi da pranzo a cena. Ad occuparsene è un giovane imprenditore mesagnese da molti anni ormai immerso in questo magico mondo DEL FAST FOOD. Grande protagonista -ca va sans dire- la carne, con Angus e Fassona. E poi c'è lui, un punto fermo - per non dire vecchio coccodrillo - della Mesagne markettara 😂😂😂. "Se per caso al mondo c'è qualcuno che lo sa, la mia domanda è ancora questa qua: Il coccodrillo come fa? Non c'è nessuno che lo sa Si dice mangi troppo Non metta mai il cappotto Che con i denti punga Che molto spesso pianga Però quand'è tranquillo Come fa 'sto coccodrillo?" @ilcoccodrillofastfood • • • #visitmesagne #visitmesagnecuordisalento #visiting #mesagne #ilovemesagne #cuordisalento #designme #minuzzerie #a2passidamesagne #cosafareamesagne #mesagneinfiore #mesangeles #mesagnecartoline #mesagnetop #lacittadellamore #lacittadelcuore #welcometomesagne #momentisenzafiltri #madeinmesagne #mesagneinlove #portiamomesagnenelmondo #mesagnedavedere #viveremesagne #mesagnemylove #mesagneview #mesagnemoremio #a2passinelmondo #mesagnea2passidalmare (presso Mesagne) https://www.instagram.com/p/CPWMbq3sKDc/?utm_medium=tumblr