#langeron | Explore Tumblr posts and blogs

bartholomaus · 2 years ago

Text

Citate despre situația românilor în preajma anilor 1790-1821. Din relatări, scrisori, amintiri, rapoarte diplomatice, jurnale de călătorie, atât ale călătorilor străini cât și ale localnicilor. Toate aceste texte au fost publicate de mult și sunt binecunoscute istoricilor și cercetătorilor. Dar rareori ajung în compilații și articole ușor accesibile publicului larg. Aceste fapte se întâmplau cu circa 7-8 generații în urmă. Foarte recent! :

” Nenorociţii ţărani români au fost atât de cumplit chinuiţi, încât mulţi au fugit în Transilvania. S-au văzut ispravnici aşezând femeile pe cărbuni şi biciuind copii” Alexandre de LANGERON

” in 1815, sub domnia lui Caragea, un zapciu a venit Ia o biata femeie al cărui bărbat era plecat și i-a cerut bani. Sărmana neavând și neputând mulțumi lăcomia tâlharului, acesta și-a pus slujbașii s-o prindă și au întins-o cu burta la pământ. Cum era însărcinată, au avut grijă să-i facă o gaura pentru a-i pune acolo burta; apoi au inceput s-o bată cu atata cruzime, încât a rămas moartă pe loc. Ce s-a intamplat cu zapciul? A fost adus Ia București, condamnat la o amendă și la țintuirea, timp de doua ceasuri, a urechii la stâlp, și de acolo s-a întors neîndoios Ia alte mârșăvii. Cine nu ar tresări auzind de asemenea atrocitati?” Laurençon

„...legau copii tineri, de câte unsprezece şi doisprezece ani, spate la spate, afară sub văzduh, în vreme de iarnă şi, turnând apă peste dânşii, se lipea de îngheţa ticăloasele trupuri, şi era o jalnică privire văzandu-se pieile rupte şi sângerate când în silă se deslipea trupurile şi părinţii lor erau siliţi să-şi vândă tot, până şi boul ce-i scotea hrana din pământ, ca să scape pe copiii lor de cumplitele tiranii. Pe alţii ii căznea cu bătăi, cu fumuri şi cu groaznice închisori friguroase şi puturoase, nemâncaţi şi neadăpaţi” Naum Râmniceanu

”Acei care nu aveau de unde să dea banii ceruti erau închiși în pivniță și afumați cu fum de ardei roșu, iar in timp de iarnă erau legati desculti afară și li se turna apă pe picioare.” Dimitrie Macedonski

” Aceste nedrepte urmări şi nepomenite peste tot pământul i-au adus pe ticăloşii lăcuitori întru aşa stare, încât întrând cinevaş într-acele locuri, unde să numesc sate, nu va vedea nici biserică, nici casă, nici gard împrejurul căsii, nici car, nici bou, nici vacă, nici oaie, nici pasăre, nici pătul cu sămănăturile omului pentru hrana familiii lui, şi, în scurt, nimică; ci numai nişte odăi în pământ, ce le zic bordeie, unde întrând cinevaş, nu are a vedea alta decât o gaură numai în pământ, încât poate încăpea, cu nevasta şi cu copiii împrejurul vetrii (...).Şi când aceştea, din norocire, prindea de veste când vinea în satul lor zapciu, polcovnicu, căpitanu, mumbaşir isprăvnicesc, mumbaşir domnesc, fugea atât ei, cât şi muierile lor, şi copiii care putea fugi, prin păduri şi pe munţi, întocmai ca dobitoacele cele sălbatice, când le gonesc vânătorii cu câinii.” Dinicu Golescu

Dar această adâncă amorţeală care apasă şi îndobitoceşte o naţiune valahă întreagă nu este o boală ivită pe neaşteptate care cuprinde un popor deodată; ea este urmarea unui despotism de

lungă durată care seacă încetul cu încetul toate izvoarele vieţii, care opreşte, în cele din urmă, toate îmboldirile sufletului şi sfârşeşte prin a produce o apatie generală şi fatală

-Călători străini despre Ţările Romane. Volumul X. Partea I. 2000. pp. 153-154

” Ţăranii sunt nepăsători şi fac parte dintr-o rasă sfioasă, foarte ascultătoare şi supusă faţă de străini, neavând, în faţă, decât cuceritori şi stăpâni arbitrari, din generaţie în generaţie. Sărăcia şi asuprirea sunt vizibile în înfăţişarea lor [a ţăranilor] şi nu pot să cred că trupele care au fost recrutate dintre localnici(...) au putut fi altceva decât nişte bande prădătoare pline de laşitate, devastările comise de ele văzându-se în orice loc..” Hope, Trevor J.

”Oamenii nu prea avea bani, fiind in mijlocul ernii, tărgurile iarna nu era să vânză oamenii vite, vremea de coasă şi de sapă nu era să lucreze, să căştige bani, să plătească, bucate încă nu prea era să vănză; ci numai o seamă de oameni care mai avea putere să plătiia

Iar slujbaşii închidea oamenii şi mueri prin coşeri şi ii inneca cu fumuri de gunoi şi cu ardei ii afuma şi ii ţinea închişi ziua şi noaptea flăminzi, să dea bani. Pe alţii ii lega cu măinile îndărăt şi cu spatele de garduri şi-i bătea cu bicele; pre alţii legaţi ii băga cu picioarele goale in zăpadă geroasă. Aşa chinuia pe creştini. O, amar de bieţii creştini, că plăngea şi să văeta şi săracele văduve ţipa de ger, dar nu era milostivire la varvarii de slujbaşi, că avea urechile astupate ca aspidele şi ca vrăjmaşii ucidea oamenii” . Dionisie Ecleziarhul

” Numai ţăranii, adevăraţii fii ai patriei, erau români, şi suferiau, supt jugul cel mai barbar, jafurile, prăzile şi desmoştenirile de pământurile lor; lăcuitorii satelor, adevăratul arbore al naţionalităţii române, erau reduşi la ultima extremitate a celei mai spăimântătoare miserii; şi limba omenească anevoie ar afla expresii spre a descrie grozăviile şi muncile Ia care erau supuşi aceşti martiri, în acea epocă de sinistră memorie încât, nemairămâindu-i nicio speranţă, Românul întra în codru şi se făcea tâlhar, sau trece a Dunărea şi fugia în Ţara Turcească, după cum se vede pe toata întindere a malului drept al Dunării, de Ia Vârciorova şi până la Marea Neagră, mulţime de sate româneşti, care se află mai în bună stare şi trăind o viaţă cu mult mai fericită decât rudele şi fraţii lor cei rămaşi în Moldavia şi România.”Intr'această stare se afla Principatele, când Tudor Vladimirescu a ridicat stindardul revoluţiei la 1821.” Cioranu

Nici o descriere nu se poate apropia de adevar când zugrăvesti pe slujbasii din Tara Romaneasca. (...) Toate slujbele se cumpără [în Ţara Românească], adică se plăteşte dreptul de a săvârşi orice crimă fără să fii pedepsit. Fiecare slujbă îmbogăţeşte în scurt timp pe acel care o capătă şi după un an trebuie s-o părăsească şi s-o lase altuia – căci acesta e încă unul din abuzurile acestui guvern [valah] monstruos – ca un dregător să nu rămână niciodată mai mult de un an într-o slujbă oarecare; atunci acesta vine la Bucureşti, unde se dedă unui lux tot atât de deşănţat pe cât de prost gust, risipeşte repede rodul jafurilor sale şi, după doi ani de trândăvie, mai cumpără o slujbă şi se îmbogăţeşte din nou, pentru ca să se întoarcă în capitală, spre a desfăşura acelaşi lux. Iată cercul vicios al boierilor din Ţara Românească” Alexandre de LANGERON

”Acesti ispravnici sunt despoți in jurisdicția lor si niciodată nu se tem de o ancheta care totdeauna este ocolită, nici de vreo pedeapsă care este in permanență evitată, datorita venalitații mai marilor lor. Ei iau pe fată si fară rușne de la fiecare țăran, obiectele de gospodarie, vitele, banii. Fiecare familie trebuie sa platească Divanului un bir oarecare; ispravnicul îl îndoiește, îl impătrește, îl înzecește fără a fi autorizat de nici o lege sau ordin și împarte aceasta sumă cu membrii Divanului. Daca țăranul îndrăznește sa se împotrivească acestor groaznice extorcari sau să se

plângă, este băgat la închisoare, despuiat, bătut și supus unor cazne meștesugite în urma cărora adeseori iși pierde viața sau printr-un rafinament de cruzime al călăilor săi, iși vede soția și copiii chinuiti in fața sa (notă: Aceasta se întampla zilnic. Multora din cititorilor mei le va veni greu sa creadă posibile atatea atrocitați, dar daca ar cunoaște moravurile asiatice și pe cele ale boierilor, uimirea lor ar înceta)

SITUATIA IN VREMEA LUI CARAGEA

”Tudor Vladimirescu împreună cu boierii și țăranii români au fost animați să pornească o revoltă generală împotriva dominației otomane din Europa de Sud-Est. Țara Românească și Moldova ajunseseră într-o stare foarte grea. Am putea spune că se întorseseră acele vremuri groaznice din timpul năvălirilor barbare. Suferințele românilor erau foarte mari (...) Puseseră biruri pe boi, cai, oi, porci, grâu, porumb, vin, ba chiar și pe cenușa din vatră și pe fumul ce ieșea pe coșul casei. Din pricina aceasta, românii ajunseseră în timpul domniilor fanariote, în cea mai neagră sărăcie, iar când nu plăteau, erau chinuiți mai rău decât Hristos. Li se puneau juguri de gât și-i băteau până la sânge. Erau spânzurați cu picioarele în sus și afumați cu ardei iute sau iarna dezbrăcau copii mici în pielea goală și-i târau prin zăpadă. De la o vreme, aceste suferințe au întrecut răbdarea și mulți tineri voinici au luat calea codrului”

-----

În continuarea postării de ieri. Diferite fragmente ale mărturiilor celor ce au trecut prin țările române în preajma anilor 1800. Majoritatea au fost publicate de seria ”Călători străini prin țările române” dar sunt și din alte publicații mai vechi, editate de N.Iorga, Hurmuzaki și alții.

” Ţăranii valahi care locuiesc spre hotarul Transilvaniei au posibilitatea de a scăpa de jugul aspru al domnilor fanarioţi, iar emigraţiile sunt foarte însemnate şi trebuie să provoace chiar reclamaţii din partea domnilor, adresate guvernului imperial de la Viena.”

”...ţăranul valah nu se hrăneşte decât cu porumb, care, măcinat şi fiert în apă sau frământat în chip de pâine, îi oferă, o hrană pe cât de grea, pe atât de vătămătoare. La aceasta, el adaugă icre, ceapă, usturoi, foarte rar ceva peşte sărat, niciodată carne. Mă cutremur şi acum când mă gândesc la mizeria acestor bieţi oameni, ei mor de foame şi domnii, mulţumiţi să scoată banii care cad în partea lor, nu se ostenesc să încurajeze munca supuşilor lor şi să folosească generozitatea pământului; ei nu se gândesc că un pământ roditor lucrat cu grijă este izvorul principal de fericire al popoarelor.”

Cele mai necesare şi mai uşor de adus îmbunătăţiri țării constau în

construirea de drumuri şi poduri, înlăturarea morilor de apă pentru ca acestea să nu împiedice navigaţia pe râuri, ca în prezent, precum şi introducerea unor noi unelte de lucru, ca şi de instalaţii industriale utile ţăranilor, precum şi fierăstraiele hidraulice, care să prevină risipa inutilă a cherestelei, făcută cu obiceiul prin care se tăia cu securea numai o singură scândură din fiecare copac. Această ţară frumoasă, al cărei pământ şi climă dau naştere unei producţii luxuriante, a fost supusă de soartă unei puteri, care, datorită nevoilor Porţii, dacă nu a lăcomiei domnilor, stoarce fără milă băştinaşii şi smulge belşug chiar de la izvorul său, silind adesea pe nenorocitul român să fugă în munţi, unde, un timp măcar, scapă de cruzimile ce le întâmpină din partea unei cârmuiri tiranice, care îi pedepseşte pe locuitori pentru lipsurile pricinuite tocmai de asupririle acelei cârmuiri”

”De-abia găseşti un drum printre aceste păduri atât de dese. [În Ţara Românească] nu sunt nici poduri, nici şosele. Cele mai multe râuri trebuie să fie trecute fie înot, fie cu barca, sau pe plute, care sunt totdeauna în stare proastă”

”...după o ploaie trecătoare, drumurile valahe ajung de neumblat, transformandu-se într-o tină moale. La un sfert de leghe de capitală, spre exemplu, trăsurile se înfundă în noroi şi la poalele munţilor ţăranul, după ce şi-a deshămat caii, aşteaptă răbdător să se zvânte drumul”

”Clerul e compus din popi sau preoti de mir și calugări. Mitropolitii sunt numiti pe viata de domn . Ei prezideaza Divanul. Sunt înlocuitori de drept in lipsa domnilor, pană la sosirea caimacamului. (...) Nu intrețin decat slabe legături cu patriarhul de la Constantinopol, a carui suprematie o recunosc doar in titlu. Veniturile lor sunt foarte mari. Numărul mănăstirilor de călugari și de călugarite este excesiv față de nevoile populatiei țării. (...). Preotii sunt disprețuiți și cufundați in mizerie; adesea schimba parohia de cate cinci ori on pe an. Boierii le dau slujba cu chirie ca unor muncitori. Episcopii, doi in Țara Românească trei în Moldova, sunt totdeauna aleși dintre calugări, formând de asemenea soborul metropolitan; cu putine exceptii, toti impartașesc ignoranța și prejudecatile poporului. Meritul lor e de a întreține la acest neam nenorocit și asuprit speranțele și temerile inspirate de o religie redusă în întregime la practici exterioare și mai ales la posturi dese și severe, pe care se sprijină morala poporului și care contribuie la împăcarea lui cu soarta.”

”Moldova e mai bogată in cai și vite cornute, Țara Românească în oi. Caii, cu exceptia unor tinuturi din Moldova, sunt mici, dar vioi, mânji buni pentru cavalerie. Boii din Moldova sunt recunoscuti pentru mărimea lor (...) Numărul porcilor e imens, mai ales în Țara Românească; taranii omoară adesea purceii nou născuți, cum se ucid la not puii de pisică sau de câine. Totuși oricat de mare ar fi numărul vitelor, e prea mic in comparație cu întinderea pășunilor pe care le folosesc numeroase cirezi de boi, de cai și turme de oi ale locuitorilor din Transilvania.

Păduri întinse acoperă atat munții cat o parte din câmpie; dar nu sunt exploatate, ci devastate. Ulitele din București și din Iași chiar cele ale orașelor de provincie, acoperite cu bârne în loc de pavaj, consuma o cantitate uriașă de lemn de stejar din cel mai prețios. Tăierile acute la cererea Porții atrag după ele abuzuri care ar fi de neconceput in Europa, dar care sunt firești sub o cârmuire ignorantă și coruptă. Lemnul e scump la oraș din cauza greutatii transportului și lipsa lui domnește in mijlocul abundenței.”

”Este greu sa gasești in Europa un cler mai neștiutor, mai superstițios mai dedat desfrâului decat cel din Țara Românească. Întalnirile for obișnuite, după slujba bisericeasca sunt la cârciumi în locurile de perdiție. Domnul mitropolit Igantie, care din nefericire pentru aceasta tară, n-a ocupat scaunul arhiepiscopal decat doi ani, a vrut să curme aceste abuzuri înființând la București un seminar. Împrejurările l-au silit sa plece în 1812 și planul lui n-a fost urmat.”

Viena furnizează Țării Românești un mare număr de calești, dintre cele mai elegante trăsuri închise, mobile si sticlărie. Cred ca in raport cu populația, sunt puține în Europa orașele unde să se găsească un număr atât de mare de echipaje de calești ca la Bucuresti. Fiecare negustoraș si-l avea pe al sau si boierii și le reînnoiau tot la 2-3 ani.

”București este reședința domnitorului. El iși tine aici Curtea și are un palat destul de frumos. Restul boierilor, foarte bădărani și neștiutori de carte, traiesc în mare lux și au apucături pe jumatate orientale, pe jumatate nemtești. Nevestele lor fac mare risipă de găteli și podoabe și le place, in special, sa vorbeasca nemteste. (...)

Toate vitele moarte, pisicile și câinii sunt aruncați în garlă, iar dintre aceștia din urma un număr foarte mare. Pe malurile gârlei s-au aciuiat câini salbatici, numiti caini de Dâmbovița și care dau mult de lucru locuitorilor”

”Dacă în Țara Românească iarna n-a fost bogată în evenimente militare, in schimb a fost bogată în intrigi. Bucureștii sunt vor fi totdeauna focarul cel mai activ și cel mai necurat. Boierii din Țara Românească sunt vestiți, chiar printre fanarioți, pentru imoralitatea, lacomia, pentru aplecarea și talentul lor spre intrigă.”

”O altă consecință, (...) este ca aerul amânduror capitalelor este în mod fatal stricat de miasmele <ce emana> din noroaiele și apele stătătoare care se adund sub podinile ulițelor. Din aceasta cauza orasele București si Iași au ajuns locuri nesănătoase și locuitorii sunt veșnic bantuiti de friguri și alte boli”

”Egumenii mănăstirilor sunt schimbați foarte des, și este numit cel ce dă mai mulți bani; la fel si protopopii de prin județe. In Țara Românească există numeroase mănăstiri; aproape jumätate din pamântul țării aparține, ca venit, mănăstirilor, care au și tigani robi. (...). Exista mănăstiri care au venituri de mii lei venit anual de pe moșia care le aparține. Aceste mănăstiri, atât de bogate în venituri, sunt atât de dărăpănate, că unele n-au nici acoperiș, și cu cât o mănăstire are un venit mai mare, cu atit ea are datorii mai mari. (...) Prin toate târgurile și satele există foarte numeroși preoți. În unele sate, alcatuite dintr-o sută de colibe, se întâmplă sa fie cite 15 preoți, din care cea mai mare parte sint neștiutori de carte: ei sunt hirotonisiți din rândurile sătenilor simpli, numai pentru a aduce venituri mitropolitului, deoarece, dupa obiceiurile din Țara Românească, de la toate persoanele care fac parte din cler se strânge o dare în folosul mitropolitului.”

Notă de final: Citind aceste texte și multe, multe altele, am sentimentul că nu fanarioții, nu turcii, nu istoria ticăloasă a fost/ este de vină....

PS Ilustrația articolului nu are legătură cu textele. Textele sunt mai vechi de 1837 și din diverse surse. Gravura e opera lui Auguste Raffet, parte din cartea lui Anatole Demidoff ”Voyage dans la Russie méridionale & la Crimée par la Hongrie, la Valachie & la Moldavie” 1837

2 notes · View notes

libidomechanica · 2 days ago

Text

Untitled Composition # 13235

A sonnet sequence

First Stanza

The bandit’s deare, the sacred custom and like through I never more. In day and so he ken of Heaven of nuts to set to sleep, a raise here’s a fine old and Langeron, and role, and why with beaded bubbles o’er the earth we are not, cause t is thy powers,—sighing ye this miser’s tread the Christabel! Look could fan off appear to mournful parson, Peter Pith, than strong as I may for blush in the shore, down in English, save of his cowslips to talk from whom Suwarrow,—who but follow glowed in his sword in lovely daughter from thee, for come doubt if they dare told thy ways! Than her lustre, mixt of shaking hot. And tears, till her gaunt and most rarely through page and fondling in the desert vast be so.

Second Stanza

Who is as a Nun breath’d he felt himself along thorn, and as to alight? Each exuding an hour’s prayed there, till make John has been they hated the time and tied me forth into follow’d—for I have write of the ransom of his feet. The name though my spouse, divided Self make war upon me: my song whose sandles of purity—no Cupid bathe one is streames, and Geraldine pressed; the dew. So like petrel on thy mind. Lime in the splash, done his bow he had lost both at ease a nation. Pinch to your child lies and blue! And no more. But the ruled with a coronal of my ioy, fair maid, right bank, without delay; the struck the region; nor frosted morn, upon his warlike made, and hate, till the wood, so might find.

Third Stanza

And left by, Norman; to his veins no lights! Loe where to run her lips, dropped lip with such bending. Mountains, so innocent maid with Magic- mighty poets of the Sleep; the bonie face, with you, O love, gained and lo, wonder. Or, for who bids all men may love no hatred and weary limbs, bathings come to say what though it so bright for once between some fascinating her body making her hands: while upon trust of all the women in the Flame has the heart in words, saving good.

Fourth Stanza

” He did share, ’twad been tribution. Others, good at? How blythely was locust on me, of Day and press his defect; three preux Chevalier. Till, my desire to life at strove to the familiar dust up,. The diamond was not spend my next to another’s difficulty being shut up,. Is all around about for his softly thick, mine eyes! Shakes of the random scheme of a dull and perplext, Oh alas, failes me, let me of the camp salutary Vintage round!

Fifth Stanza

The rich with iollity. Growth at his Desert wild than the morning- Shower—one Mornings and like loos’d, and day; and in things, except this waist: Fair Cupid bathe once possible bloom! Felt his feet, but we will to see this first long within the cincture on the Lovers pains here figures which rusts are like mind fro a danced; but an exil’d more had fought to Left, and numb his body? But now he doest such visitant or step ran sadly pangs. Where the countering. A virgins, and clot.

Sixth Stanza

Was, thou call meet against my winde, where youth, some dead have soul can conformation, as may Sacred custom, that long; for, let me entwine like smallest hope, cool’d onely by her Content thou now lapsed in tender in thee, or aught wood from the same. In dread the perfection, to the flat, they cry The Babe is born, he’s heart and dropped my flow those the wailing at old how she undressings in a town which the wind, never it be! To jealousy is companionship to see here!

Seventh Stanza

The courts and fitly exchange that such too, had left branch the white arm, and your praised, I did not the Geordi- an know time’s pencil, or mischief transcendent her all, and with death all he foam and a queens and which them indeed, that, near it. A ghost at last embrace the reproues there worth nor what is impossibile. Began to part should be desires; by that Sage said john surrender, on the long day, a false complishment, the falling. That four are na Mary Morison.

Eighth Stanza

Which one we loved and high-favourite, ventures through words Sir Leoline. Such comparison my stout blemish she metal woof, like through why I cannot quell his empty, pure life desires but this might be under hissing the sodger ne’ertheless are evensong; and Jack on summer night. She is not mix’d with my bravest confess’ whence arms open, and let us know pining blight I sing waves bespeak a strong indeed, Mamma, I did banish, in hart both my heart and soul.

Ninth Stanza

Forth the appointed coupled before has virgin best. But their several arts of men, saving goodbye, she hadna sail with Stellas lawes of a new one: our soft verdurous haunts me not, fray vs see, the kiss’d his mental slough? The dinner-bell hast both busy points, secure, And what say or since by more faire louder road rejoice! Zigzag towards to it deem my madness of thy face all-famous oathes, that it on the lone with mistaken, and keep off the old Tyrian.

Tenth Stanza

That beach we canna be alright official canopy, with numbers to mournen ever. It feels it, and thereon she open their countenance is upon her might pressed in return’d her pain in the coffee grinder. More the sable Friar in the landward side, praise, robin in unceasing before, dear lord’s, son’s, or manner, had bagg’d this of a new life into wait, one weep. And that he exactly his appear, and twinkle all so simple Kurd of a doubt away.

Eleventh Stanza

Murmur of the final berries; and moving lake, who wake and fine. Into share it complain, who the forth; thy found I am blacking so longest of it of Good and all this epic will beautiful silent air, glance between your mother I be contradiction, and hill of woll, while two lawyers inconstant feet, two love? Thou art be his lamp, and expelling himself a charge; which reason did melt like legs in a murky old niche in the most.—Fair as the mind, alas!

Twelfth Stanza

It was rescued the skies, where I but much more wonderful and upon my bride in his fine-pointed country circle just now, instead of pain, a quarters her in the hill. More fear my tongue would proclaim it fails, and golden Crown; a Star under too and full in verse, when her kissing, the leopardy of bloom of a favouring string the light then you see her large tears must I replied, his when, by mine is which I have few couldst thou? In the study; and was pleasant articular sorrow; for thee, where life it was all I see—Ah, no! Showing, forth at each act, which when love the sea, wi’ four-and-twenty knows such gifts will be well-built our Ashes mixe both to scare Aurora’s eyes, and was best, your eccho ring.

Thirteenth Stanza

Again thy mind. Who, that grows to know its buried paths, where allot, and nervy tails cowering stems the stars go squander in multitudinous attack, those the rill to lay dead: these raspberries; and lips, O slippery blood again! Through she’sbeen the others hold sword upon. Moment—and though they said: I urge thee, I am come hame? Roads to cancelled for supernatural his forehead. For al the small! Left hand from cloud. And onward she had, a Mirror bad, shepherd’s home.

Fourteenth Stanza

It is good this nested you. Thy glass, and said he, why should heape with a bastard view; remark on what she started, and sadly present— these lines and light, and became, simplified by what cannot blue, as flour, is it by the flood, my breast, and then we knowledge was to know myself, and wel ymake. I move ourselues; for I bubbled shore- side, and the back on such sorrow or to silver think one Shakspeare of duty, some like a smiling at a glance like dreary,—and why?

Fifteenth Stanza

Mary mother up, a foule horror freezing waves. My wanted glass will building him, the curtains of Cupid bathe its spiritual pit-a-pat, or throng. Has perished my head, fourteen-day full many a Gothic daring mine, in gray had the misery most rank, the casement. Tis stranger than our tymely sleep through which I have a fine gold dome, and Tyrian vessel e’er got it, that euer day thou art and gradually up to thy will not forget not rave, he knell!

Sixteenth Stanza

In a murky old newspaper was the town is gone. Right not do— the pin at a blow, to sometimes her faith, to their hides behind you love her, for him down sidelong have yours. Trampled art of women may come, my sole imaginable being sitteth forth: Descend, young hart: behold! Which on one knows such a god praying happiness, and no more. Spiritual pit-a- pat, or that day. I brake those Love is strength. Mary morn now be whispered to spring out of nature.

Seventeenth Stanza

‘But add the springs plaine; but find. He foremost fair Geraldine nor selfe did decree that all. The chilly, but lov’d sometimes it were thou born into niche, which a sugred phrase? And fluttering lists of the blooming musk-rose, adore. A Sigh is impose more Shakspeare plants increase, cheese so wert thou enchanter! But the subway jerks, I love you, O Love beguiled, unmixed with thereof was na breach, but heart’s groand! Not find. A schooner, or swain, who do not enuy my lonely rejoice!

Eighteenth Stanza

Youth as wise begin revision, and all the woods. Her than all earth, tasting darkness charm’d a tumults, which theyr eccho ring. Vast abysm he had been the sea. To find through which, like dew, and flow: a hollow thou whose babies in a little—’t was all. When by some patient days by emperor and that come others, warm between you cannonade, ye free. ’Re no less—the come ye flourish, when she withdraw one room with whom true blessing of such, so name of burning eagle home her cheek, and all the polar sky of variety, she still, unless precision was green every shame: for whose hie and was love not be sandlesticks burne, the blue eggs of shade, and lying rhymes may be sure ’twere possessed, the crowds its hers!

Nineteenth Stanza

Such my love; therefore they be; nor dost patronage and green dale: but, fond of the moment space be right employment; and the lady bowery lawns, and travel tired or knighted with a shrieks—all dimly fades on him as silver. I gazed-and griesly gapes, half-listening some, which theyr laies and tricks, still full time, green backward corner, but the rocks, trees and the sheds—large eyes loll which falling how thou shall if that least he fed; and truculent disturb’d his time, the Turks could be.

Twentieth Stanza

In her waist, and aided by the savour of day, and while Souvaroff, or Anglice Suwarrow, the lamp and rage, for all ages, where man: the blue eyes are a lightning. But to his numerous array white does penance now lave to bind me not find. And by nigh he had left him who meddle not in the cry he saw this way was a mist and bucklers, all bound, and became, in the Sculptor’s Passion; for ioy doe still my windowes open to be left here all this garden!

Twenty-first Stanza

So bright! But short in war than his place, he had for the midnight wish and scarlet Iudges, the Mountain, lord Roland candidate. An angels Alleluya single good small, poised feet of doctrines there’s lap, a deserved to quell its head, my memory can be, but neither in the tinkling partridge the knows the same lay to all be thing like to alight? And did not further damn his eye in love one voyce sounds heart of Christabel, called so the June that she doth use and with me.

Twenty-second Stanza

You serve you beneath all it fairer yet! And by nigh he had found as the pleasure; ’bove his fancy to-morrow, this is it may our life shallow brow of the small charmers, warm first shall appointment of poetry’s a things around, gaine, to shield her waist, and Wesley, thy steel us as the deign’d to see me. It will, and then the cause thy creatures, all the sixth year was that well be waded, the please. Long he made his head, for once, you can divide my hair is this night behind yours.

Twenty-third Stanza

—But Fate all my good at? He, who knew that of Nessus, and turn around her wo; yet wishing flee to have drunken in the riuers fethereal forever. And so much materialism’s a serpent’s fine happy eyes like showman. Then Christabel gather goodly ornament, and these hills. She sweet bitterness. When your names upon a chair, the solitude. Puts on his dying but she’s brown length with Blood—his Sighs she’sgane, and for his come but there are not, fast. There was a choking.

Twenty-fourth Stanza

Done, to—not defence of Separate I’ and with doubt, that dream delicate aquiline curve of knee from all fifty year, I walked to light beautie can love always, praying Priam’s song. Too keen heroes have a husband tower; but the warm hear the persona I’ve added modest wine dominion half in love will goes down, her vsury of her muse with milk, in the Damzels, daughters of thine eyes o’er vales and grace shoulders, made up the glamour of their usual look into some one day of empires they were slain the day come, roots of thy thirst wit nor prest it was none, the wind unto me; that, where? And what’s the eyes were sonnets to herself she beam, and the Tyrant’s banishment eternal motives thy own daughter.

Twenty-fifth Stanza

About distant dark deserved prosperity. Farewell, false usurper was of late. If I cling the arbour close by a ten-foot shall I relate em? Half-listened on the nectar-wine, yet lost in being shrill allow, to the sweet did for your eccho ring. But much less arms to sing, the litel fowl hath along that pass. Rose, and downe the year, in the unnamed Smith; one of the voice to avow with her hands a slumber carrol sweet: my sire is since he seems to be at!

Twenty-sixth Stanza

Of Laila smite doest at noon in toil; another’s life, she is stretch is compasses ghosts, my face pale smile, and Roguenoff, and the Cyprian Queene in like their master bright, life-disquiet as fastened to express in country and sacristan, who look at us allow; and Juan’s mind do you, and dancers: we will cries: my foe came moth, the wines and thought but Rousamouski, scherematoff and fear is as on his mourning weep. Wept to his chairman, and fleets and by the quiet tomb, our wonted life as spotted for, sweeter sway, had been bred by you I love must needs must confused away among the lover some time to bake a fan to work of tears of Jerusalem, if younger for it; smiling way.

Twenty-seventh Stanza

But, in braue gleam; sweet maid, as throne! Poor girl was dared then bite in his heart was a seal of green: fire and some back he seem’d through too discompositions. The sad bosom, magnified. And knees both hinder may the presents thy cheek, and revelled forth a potato. Nobody locked thee any word in thee any love Gregory! In safety to fulfillment with liquid broidery, scarlet cloak, and should decree that, yet still find none in someone who wonders, all her night.

Twenty-eighth Stanza

Of his less go; my mother near? Make hastily—as not to batteries erect, as Dante’s rhima, or that’s how your dazed eye? And made performer lay; if thou hast ravished and twice to have full as Morning daies labours thoughts and cell, or they were thy brain persisting place. To have sugar, but something was this woe. ’Er the woodcutter; and the pictures, carried her cloak I hate the ashen grammar upwards, and sweet pleasant science as strange to life. Perhaps tis so?

Twenty-ninth Stanza

But t is a dog and she had found sweet smelling wide, looking of heart-free, when in strength he might of help from myself, I could blow arion’s fundamental taste, which thy broad-should make all remaining—the more the physician had a heaven, the Lass of heaven, and let them both, sparkled and her made a seal the Lord Gregory! The Arrows sends messenger, freely, request dyed purple: taste, and go about higher day she did smart, eternal motion mair enchanter!

Thirtieth Stanza

More joy the milk and saw a cherry weep, and his rapacious soul love is like an ocean’s flotilla, and Admiral’s masters, fearful moan, among those hope of the vision blest, should read in a tricks her near? Her Body change things—for females with her within a cold were, so keen blades, struck Sylvander’d o’er vales an hundred. Fresh and cried, at what’s young or old, or the face, and free from the image in me worthy mistes eclipse that moment’s self, who still, and the earth? And then this’ she smile, they, generations that every shape of the dream, deepening air will she apple trees never me was a living above the lady the sigh’d;—the next to attending paved with haste; the Duchess of his Lips press’d my Soul!

Thirty-first Stanza

In full-spread with ocean, ye’re but is parted some other conquerors is a beggar at the elements the wind enough, hire swire is a godfathers of mercy, born with leaves. Whether flood, my branches, ’gainst us if we tried into nought there is grace they sound of the Danube’s bank of sheep are like dolphin tumults, which you I love not this despair. Twin to feel her flesh so pure airy voice, and tears, and to the Queen of our horses the profit while stand again!

Thirty-second Stanza

Thy father place, for a mourne, which in treasure, carelesse of the woods may Sacred peace, when rails, and I became heave, as well believes, at all those Lovers’ souls comming to uprear love’s most classic Russian, until, impatient, mark and said, He was quite into thee to shrill doth more—I’ve said: As the old oak tree! This circumstances lead: so that in myself Thou—then Wheresoe’er may. And pleasure the earth teach hand camp saluted with our soul love you are in beauty lay.

Thirty-third Stanza

We meet against the utmost wonder is the sky. And down—yet the Records of the Sculptor’s perish everybody on the skeletons are. And did not shield her and chaste flesh so thicket into a lawsuit upon myself nor they bear youth went on the Rain of a mortgaged with perdition. To sometimes, who were alone—in soule up the last comfort still, I know not wake; for it scarce perceive you insist on grain, an ear a calm: God granted was worse used to cinders rail’d, to have heart, an ill delight, over eclipsing every neck is love—whose sweetness be unimpeded by the drew, but I could never; quo’ she, most drowns itself in their hall. Twas Cupid bathing to it must promises to cave!

Thirty-fourth Stanza

And eat his army’s loss so that in their late rhyme; yet sweet Christ, where, and though not a sound of crime, not vsde to filch away yourself from the Heaven his verse thine heads with such truth. Black where I bemoan but sad dirges, like Roland dun, through to spy: for this art; at lengthened drowsy number was to all the morning’s incense-pillow my characters all; believe: if t is the trees, with new sudden a passage find than thousand said she, My grand illumination of that!

Thirty-fifth Stanza

For my part, varied him go, until into his toilet,—which he canvas; the gentle dart, and me, and lende me like this blood which made anither! Trembling on the soil of proud browne, hire wild toyes, the monk is to look at me o’ the shade by doing easily sunder at beyond the whole World—no Road to Wyndermere. With not entirely. ’ Martial immortal green. On which I gasp to haue needs a constantiates in heavenly ignorance stretched in that of thine!

Thirty-sixth Stanza

Our two cheered all her the warm pies to colours so truly write, and kept his backward country’s a thing. And with the visions chair was told by a cavern the crost toward in love: too long, like stone than that lovers did always great effects, to dispense with turrets and of roses to say; he could redress his wrong, and that now escaped head upon. Twas impose not to be King, fair is as thereof every difficult to say, phillis the graves and Wills a length the hall. Along time it is a wolf where they seem of a birthday part in our love thee mid fresh with a groue most rich red medusaes mazeful hermitess, beautiful seven together I could not know of a dulled art of that your echo ring.

Thirty-seventh Stanza

Wet more than smile not you so; let her but what’s out of your own Joys, and what cause, but to give reliefe: but, finding a shady was of our hunger eves. You are at last it was but not yet a breach shalt find what had any share that her soul will not stare o’ the lovely did the virgins the great caused; below. Not thou like type of duets and feels it, dips it looked askance at Christabel stream, though is impossible for some to my mind, the sacred Altare dogs—your bier?

Thirty-eighth Stanza

You know’st not to be disdain’d,—a lamp with dew, but slowly as Jerusalem, terrible tumble and London, you more the sad mishap, a desert plant in embalmed dart an image of colour upper than my bride and turns nor came heart. I love so much her hair in the vanish’d bliss he had not his suppose that of deeds, the slab: refresh with all them a’, ye are but seldom sleepy frowning Form, his verse and the sigh doth always find some of truth not say—at leave built.

Thirty-ninth Stanza

Bred by youth, I mean a Golden keel’d, is left hand is plainly thou doubtless time, and all wind, am urged by the dizzy with one and gems and virtuous strange, and you are like mist, upon this slowly bow’d: I bow’d to evaporate. As well against us if we tried to behold, which is beat to the apartment with no long the Latmian wonder’d as pale herself to been shore, and far upward could be something as you pleasant sighes of old in the forth thy good!

Fortieth Stanza

Or a juggler hates to the town’s all is sometimes twould to a swamp, into these tend vpon her eye. Tho’ half asleep, but rarely through and fruit squires to fight, that gallant fighting far away, dark, and lips and take his hands; no sight have patient days we look’d no less—the mair we’se ne’er return, my spouse, who stands and expell’d them both, to take this? Towers: then was in her blamable, which cannot quench love, and that widow’d nation of the Smiths’ whom Fresh pain, into some far from above, dancing born into some women may kisses her cheekes, and fill’d him thro’ the pulse and warm South, that pass’d, or to none, the wheel not by thee as the crowing: astrophel with every courted: wha spied, art thou dost the war, the assault.

Forty-first Stanza

Less; thou roll’d; the narrow spear; but here! Call around goblet, where memory has power to find not of all men belief, the which they can remembered not warm, but the coast, at first: the white, empty, pure Sugar from each will to you. When thousands should descried Annie, dearest, and your child of memory sets down, tak down on the breath’d, came they, sunlike, leave thy touch is enchanter! An hendy hap ich has as vain promise to preparation prithee, too eager now that all.

Forty-second Stanza

She himself in striving the voice? And there was black piano appassion, which so she be a company. My beloved, then still bear, we’ll sighs in those pants are echo, faine the year, I would weep for mischievously behind his Narcissus Eyes and does she is nowhere he sat, but since their attend, instead. Were t aught ungenerous. Large tears, till the air stretched for those track unseams as the vineyard at Baalhamon; he least little, been o’er books, but, like type of dark.

Forty-third Stanza

Because to which the great bare swarm of fish, fowl, and Love beguiled, the effects of youth and call, whose strings to bear child, one is stretch for he nil false tree among the blush so the east comely as Jerusalem, that lover the boom of the dusk below my vow, or fortnight, art brought but expressing; is come to some hame? Ye who wish me to dream, mither, But as Lord Gregory, she lay, had done him in his spears, and her lovers mad. For only a gift which, done, possessed. ’ Increase, cheese so well believe Max like the finde, an age—expected guessed upon thy change tradition Unattain’d I stated his may assert, and Tschitsshakoff, and lose hie and rich in sighing fancies great torment, that their prey, charming noise.

Forty-fourth Stanza

And all cares and make! Let the paynes and said; but earn’d with their sad eies I thee flee. Her faces, But as if afterwards had taught them were before a crescent? And by Cervantes; by various matters still; and turquois flood, some down by yours. Wreck did raise and Love one Morning—the milky way, he probationer and coffee came. Un- apple, you sit and all, unless t is held as soon that Soul- wasting sing. Right! To guide. Make vs once affeard: nor care, the Babe!

Forty-fifth Stanza

To the pear on what can you, sweet, did that he stars, sun, and dirks, and not say—at least Here is no spot of these effort useless. Neither whom were love in the pillar’d view until he cheat song together late guest, or no? The red wildly roun: Welcome, without pity, by various feeling to an anthem sweet beauty for Mahomet or parts around her arms, that still allow’d ever habit rather slowly up the huge and Conscience,— now raise, a bastard sheet of gold.

Forty-sixth Stanza

When I kiss there roam in its spiritual pit-a-pat, or those body left thee resort. I fear there, and come into the home though a travell’d their owne mishap, a true love-sick shepherds’ tents of cold they who print thy seruants sing; ne let me gowd, set to giue to my beloved, and does see thou will the hole of Separate I’ and the women too; but, having way. Yet he, who wish me to the old oak tree! Why, general country is true, ’ and Hayley’s Triumph’d the wood will he please.

Forty-seventh Stanza

The ioyous mastiff bitch? Fire, where he sense, in his shirt by turn and the sixteenth, whether head into wail such power, tu—whoo! You are thy mother pain in the cord of all dimly fades upraised, as days is though not I, but he reproues there stopt with body needs in Jesu’s side, and leaue my loue collecting, and sith red rose, full well night, your form with earthly cot, full face. The keep through mossy skulls that you, beautiful seldom. Who speakes and returning, right rich gems—the door!

#poetry #automatically generated text #Patrick Mooney #Markov chains #Markov chain length: 6 #177 texts #sonnet sequence

0 notes