#fum de tigara

[o-inima-distrusa]

Stiu ca simti ce zic, ca stiu ce simti ce zic Cand inima te intreaba ce ai patit Iar tu ii raspunzi mintind, nimic Dai la schimb o seara Cu acordul pe chitara Mai lasi o sticla goala Mai rupi o tigara <3 <3

[drogat-cu-sentimente]

Am recitat a mia oară, Am recitat fum de țigară. Poeme, cadaveric parfumate, Emoții, în trupuri goale consumate. Am recitat cu urlete. Am recitat din suflete. Poeme, schingiute fumegânde, Emoții, în cușca fiarelor plăpânde.

eu, poetul cu țigara

[12septembriethings]

[isnothingheretosee]

Cat timp a trecut?! Nici nu am idee; mintea mi-e goala si rece, o adevarata fantoma. Nici ce s-a intamplat nu-mi amintesc; toate s-au petrecut intr-o clipire, iar eu nu am apucat sa procesez nimic. Sunt trista? Dezamagita? Sau infricosata? Intrebari fara raspuns. Tare mi-e teama ca nu voi reusi sa costientizez ceea ce mi se intampla.

Ma simt ca intr-un labirint; e musai sa gasesc portita de salvare, fiindca daca nu reusesc asta, o voi lua razna. Sunt un vulcan care urmeaza sa explodeze si sa se farame in mii de bucati, iar nimeni nu stie cand o sa se intample asta. Nu am habar cand o sa se petreaca asta, dar o simt. Ma simt cum ma prabusesc la pamant si cum aerul imi devine insuficient. Dracia asta pe care o traiesc ma chinuie si nu ma lasa sa ma adun. Mi-a luat tot. Toata viata si tot sufletul din mine le-a stors; am impresia ca sunt doar eu cu mine, insa un lucru nu mi-a putut lua, acela fiind scrisul. Atat stiu sa fac, doar la atat ma pricep atat cat pot si cat stiu. Doar scrisul imi mai face placere in ultimul timp; foi scrise imbibate in fum de tigara sufocant, atat mai am.

Nu sunt la fel ca si ceilalti; imi ia mult mai mult sa ma vindec decat am crezut vreodata; nu mai am prieteni; nu-mi mai petrec serile in baruri, fiind ametita si nostalgica; am renuntat sa incerc; am renuntat la oameni care nu ma meritau. Uneori renunt chiar si la mine… Incredibil, dar adevarat. Asta mi-e realitatea: un bucium format din durere, singuratate si scris. Asta-mi sunt. O epava scufundata la fundul marii, care candva obisnuia sa se scalde in razele soarelui si sa fie de folos celorlalti, insa am clachat si eu, sunt o fiinta la urma urmei…, iar fiintele mai obosesc de la viata, de la suflet, de la tot.

[zaaaaari]

Am facut lucruri intr o inconstienta care m au facut sa ma ratacesc. Nu stiu daca tu vrei sa ma auzi dar eu vreau sa iti vorbesc. Nu ma simt slaba datorita faptului ca ma arat vulnerabila, goala si plina de cicatrici. Poate ca iti pare ciudat ca inca ma gandesc, dar simt si nu vreau sa ma mint. Stii de ce? De ce nu ma simt slaba? Pentru ca imi doresc sa ma dezbrac de cuvinte. Mi ar placea sa stiu ce mai faci, nu la modul general. Mi ar placea sa aud cum stau lucrurile in interior, care mai sunt micile placeri nevinovate si ce te face sa stai treaz noaptea tarziu.

Sunt curioasa care mai sunt motivele pentru care zambesti. Oricare ar fi acestea, merita vazut zambetul. Chiar daca e ironic sau natural. Aberez. M am pierdut in cuvinte, intens. M am pierdut iar in sentiment. Te simt acut. Mi ar placea sa vorbim, sa ascultam muzica. Cred ca ai un milion de melodii noi. Sa simt iar acei fiori, tremur de emoție. Iti poti imagina? As vrea sa iti pot vedea felul in care tragi din tigara. Stiai ca fiecare om fumeaza intr un mod unic? Diferit? Cafeaua de dimineata? Inca amara, desi pun mult zahar. Alarma inca nu o aud. Amuzant, nu? Am ramas cu obiceiul de a ma suna. Creierul meu inca asociaza sunetul telefonului dimineața cu.. tine. Sper ca imi simti emotia. Multe trairi, nu le pot reprima. Povestesc din dorinta de a lungi momentul sau poate din frica de a vorbi cu adevarat. Tot ce incerc sa spun, intr un mod simplu este ca imi lipsesti. Poate mai mult decat este cazul. Poate chiar nu e real. Si daca ar fi sa fie doar in mintea mea, se simte atat de viu. Sentiment pur. Nu pot sa ignor. Am incercat. Totusi ma gandesc, imi imaginez, imi doresc. Toata ziua imi caut ocupatie. Reusesc. Dar seara? Seara ma distruge dorul amestescat cu fum si realizez ca sunt goluri pe care nu le pot umple oricum, oricand.. Dor, atat de pur si sincer dor. Ma sufocă. Ce mai faci? Nu iti e dor?

Prea târziu in 2020

[mihaelapblog]

Confesiuni

Mi-e dor de tine...

Am inceput asa pentru ca lipsa ta isi face simtita prezenta iar amintirile cu noi sunt medicament pentru suflet!

Mi-e dor de un zambet, de doi ochi caprui ce ma priveau cu drag!

Mi-e dor de doua brate ce ma imbratișau atunci cand nimic nu avea sens, mi-e dor de liniste, mi-e dor de fericire!

Imi amintesc des de privirea pe care mi-o arunca atunci cand ma vedea suparata, de tot ceea ce imi povestea despre el, de omul care sunt in prezenta lui si mi se pare ireal ca a reusit sa sape atat de adanc in mine incat a scos la suprafata cea mai buna versiune a mea si ceea ce este cel mai straniu e ca m-a facut fericita, fara sa constientizeze!

Imi amintesc de caldura din ochii lui, atunci cand imi spunea ca totul o sa fie bine si de faptul ca mi-a luat mult timp sa inteleg ca eu sunt cea care controleaza totul!

Imi amintesc des de imbratisarile lui, de cum reusea sa imi atinga sufletul cu doar un zambet! Imi amintesc des de el, de cel care ma facea sa zambesc atunci cand eram prea trista sa o fac!

Imi amintesc des de omul pe care a reusit sa il schimbe, sa ii schimbe viziunea asupra vietii, iar acel om sunt eu!

El este persoana careia ii datorez o parte din tot ceea ce eu sunt azi, pentru ca datorita lui si ajutorului său am reusit sa ma redescopar pe mine!

El este persoana ce m-a invatat ca iubirea se simte, se traieste si uneori ramane acolo chiar daca oamenii o iau pe căi diferite si tot ea este cea care ii aduce mereu impreuna indiferent cat de departe ar fi unul de celalalt!

M-a invatat ca iubirea pur si simplu e acolo se naste si arde pana se stinge!

Iubirea e cel mai frumos sentiment pe care il poate avea o persoana dar si cel mai dureros, te face sa urlii de fericire dar sa plangi in lacrimi de dor, te face sa zambesti in timp ce sufletul tau e rupt in mii de bucațele!

Iubirea e cea care ramane acolo chiar daca persoana de langa tine pleaca, ea ramane si arde devenind pe zi ce trece tot mai puternica. E cea care arde pana te face sa te stingi de durere, o durere de care nu te poti desparti pentru ca uneori e atat de dulce incat te indragostesti de ea, te raneste dar nu poti sa o pierzi...

Este persoana care mi-a demonstrat ca oricat ne-am impotrivi sentimentelor niciodata nu le vom putea ignora, este cel care mi-a cunoscut sufletul cu adevarat iar apoi a ramas acolo vindecandu-l!

Nu il iubesc pentru omul perfect care este uneori, il iubesc pentru haosul care este, pentru defectele pe care le are dar cu toate astea nu incearca sa le ascunda!

Il iubesc pentru omul care este atunci cand este langa mine, il iubesc pentru omul orgolios care era si care uneori renunta la orgoliu, pentru mine!

Il iubesc pentru toata speranta ce traieste in el, pentru faptul ca oricat de mult ne indepartam unul de celalalt mereu gaseam un mod prin care sa ne regasim!

Il iubesc pentru omul care nu renunta niciodata, pentru tot ceea ce este si va deveni!

ll iubesc pentru ca atunci cand eram un dezastru a ramas langa mine, nu m-a abandonat!

Nu ai fost mereu usor de iubit, dar am ramas acolo iubindu-te, facand din imperfect, perfect! Am ramas acolo descoperind intunericul din sufletul tau si am ramas acolo pentru ca imi doream sa il colorez!

Uneori nu erai atat de usor de iubit, dar mereu gaseam un mod prin care sa o fac!

Uneori nu imi dadeai niciun motiv sa raman langa tine, dar cu toate astea eram inca acolo!

Poate ca uneori ne pierdeam dar mereu gaseam o cale prin care sa ajungem din nou impreuna, poate nu suntem cei mai perfecti oameni si nu vom fi vreodata, dar perfectiunea noastra e definita tocmai de defectele pe care le avem!

Stiu ca oricat de mult timp ar trece, oricat de mult timp nu am vorbi mereu am relua totul din punctul in care am ramas, pentru ca doi oameni asa cum suntem noi, diferiti dar atat de asemanatori, nu se pot pierde atat de usor!

Tu nu esti un om oarecare, esti soare cand totul e stins in jur, esti raza de soare ce imi mangaie sufletul cand e furtuna!

Esti primul gand atunci cand ma trezesc si ultimul seara!

Esti intreaga mea lume cand totul o ia razna, esti linistea mea cand in jurul nostru e razboi!

Imi esti liniste cand totul se prabuseste, esti cel care ma pazeste de toata ura si dezastrul din jur!

Esti echilibru si detasare de lume, esti binele meu!

Esti parte din mine !

Cand eu cad el ma ridica, cand sunt trista el imi pune zambete in suflet acolo unde nimeni nu a ajuns atat de usor precum a facut-o el!

Eu plangeam, el imi stergea lacrima! Cand eu nu puteam zambi, el imi facea sufletul sa zambeasca!

A fost mereu langa mine chiar daca nu avea un motiv anume sa o faca, a fost acolo, m-a ridicat cand am cazut chiar daca o faceam de prea multe ori!

A crezut in mine cand eu nu o faceam, m-a scos la lumina cand eram prea afundata in intuneric!

M-a sustinut mereu, mă lua de mana cand ma abateam de la drumul meu si a scos la suprafata tot ceea ce avem mai bun in suflet!

Sunt o persoana greu de inteles dar el niciodata nu s-a plans de lucrul asta, pentru ca el m-a inteles de la inceput, mi-a acceptat momentele in care eram pierduta si incerca sa ma recupereze, mi-a acceptat momentele de nebunie pentru ca stia ca asta ma defineste!

Daca vei fi trist voi incerca sa te fac sa zambesti iar daca nu voi reusi, voi veni langa tine si te voi imbrațișa, asa cum faci tu mereu cu mine, esti minunat si nu trebuie sa iti mai spun asta pentru ca tu stii cat de important esti pentru mine!

Daca va fi o zi in care te vei pierde, daca vei cadea si nu vei stii cum sa te ridici, te voi ajuta eu iar daca nu o sa pot sa te ridic ma voi aseza langa tine si ma voi ridica doar atunci cand si tu esti pregatit sa o faci!

Imi amintesc des de sclipirea din ochii lui, de zambetul lui de omul meu si imi dau seama ca el nu a aparut intamplator in viata mea, Dumnezeu a avut si are un plan cu noi!

Poate ca nu ti-am spus niciodata lucrurile astea dar intr-o oarecare masura te-am facut sa le simti. Poate ca nu ti-am spus cat de mandra sunt de tine, poate ca nu ti-am spus cat de mult țin la tine dar nu era nevoie sa iti spun pentru ca tu mereu ai stiut ce rol ai in viata mea!

Stiai ca indiferent de cat de multe defecte ai avea, indiferent de cate ori ne-am pierde stiai ca mereu te-as alege pe tine! Stiai ca te-as accepta oricat de imperfect ai fi, asa cum am facut-o mereu!

Stiai ca nu te-ar putea inlocui nimeni!

Tu ai fost omul meu de la inceput, ai intrat in viata mea si ai colorat tot ceea ce nu au putut altii sa coloreze!

Ai fost mereu acel strop de fericire care imi completa viata, acel strop fara care nimic nu avea sens!

Ai fost si esti omul meu, acel om care stiu ca nu m-ar lasa niciodata sa ma pierd, care mi-ar pune zambete in suflet chiar si atunci cand el insusi e pierdut, acel om care nu m-ar lasa sa ii vad tristetea doar ca sa nu para slab dar cu toate astea mereu mi-ar cere ajutorul cand ar avea nevoie de el, pentru ca stie ca eu l-as intelege mai bine decat ar face-o altii!

El e omul meu, acel om care imi da putere atunci cand eu raman fara, acel om care nu renunta niciodata, care lupta si se ridica mereu de doua ori mai puternic, el e omul meu!

Esti cea mai frumoasa parte a mea si cu siguranta vei ramane mult timp de acum in viata mea!

Niciodata nu te-as putea pierde cu adevarat pentru ca indiferent de situatie, tu esti mereu in sufletul meu iar la un singur fum de tigara se aprind mii de amintiri cu noi, imi curg prin vene si ma fac sa te simt aproape cand nu esti fizic langa mine!

Esti omul meu si stiu ca daca ai aparut in viata mea nu a fost intamplator!

Iti simt atat de tare lipsa, mi-e dor de imbratisarile tale!

El e fericit pentru fericirea mea pentru ca stie ca pana si in ea il gasesc pe el!

Tu esti linistea de care am nevoie si nebunia pe care o iubesc!

#❤

[lumea-ei]

E 7 dimineata. E un cacat.

Ziua asta e de cacat.

Sunt treaz de la 5.

Am adormit atipit in timp ce ma gandeam la situatia asta.

Am ramas fara un cacat de slujba. Multi raman fara nimic, eu am avut norocul sa pierd slujba prima data. E un inceput pentru toate.

Pisica mea tampita se uita pe geam, e racoare. Pare sa ii placa.

Cealalta doarme.

Eu stau si scriu acest cacat.

Sunt singur.

Astazi trebuie sa plec sa imi iau banii ramasi. N-am niciun chef.

De regula l-as injura, e un futut de patron.

Banii fut totul. Te ajuta sa devii cineva, in schimbul unui pact.

Poate e adevarata chestia aia cu "banii-s ochiul dracului".

Eu n-am bani. N-am avut vreodata. Nu l-am vazut pe dracu pana acu, dar as vrea sa il intalnesc sa stam la o tigara.

E deprimant, dar obisnuit.

Vreau acasa. In seara asta o sa plec.

Vreau putina liniste, sa imi pun ordine in ganduri. Stiu ca la final voi fii tot aceeasi persoana imputita, ticsita, ticnita.

Sunt retinut de multe, cum ar fii faptul ca am 18 ani si nu am facut nimic pentru mine pana acum.

Am avut un trecut de cacat. Am issues despre tot ce reprezinta o familie, cat si cuvantul acela. Eu n-am avut-o. Nu stiu cum ar trebuii sa ma comport din cauza asta.

Era sa fiu mort pana acum. O comoara pentru cei ca ei, si povara pentru altii.

Am ajuns in stagiul in care de cele mai multe ori, imi doresc sa fii fost mort.

De cele mai multe ori, ticniti ca si mine, recurg la aceste variante.

Nu facem fata obstacolelor. Decat sa mai lupti si sa iti pui ordine in ganduri, te gandesti la calea cea mai usoara pe care orice tampit o poate face.

Omul descopera multe, cand ajunge la punctul de pierdere. Creierul iti da log out la tot ceea ce vedeai tu frumos, la toate minciunile care ti le impuneai doar ca sa nu o iei razna, iar in cele din urma se va intampla sa vezi si tu ce au vazut si altii care au ajuns sa traiasca fara un zambet. Vezi doar cearcanele negre si clare de sub ochi, miroase a fum de tigara si a alcool, probabil e si agresiv cu nevasta-sa.

Oamenii o iau razna mai mereu. Adevarul e ca si cum i-ai descoperii fata adevarata a lui "Dumnezeu", de dupa colt, el  pedepsiindu-te  scotindu-ti ochii, si taiandu-ti limba, ca sa nu spui ce ai vazut. Dar inauntrul orbiiei tale, inca iti apare imaginea aceea. Inca suferi si te temi daca cineva ii pronunta numele.

O iei razna si te ascunzi in tine, pentru ca e safe zone-ul tau, pana cand dai gres.

Partea matura din mine, se arata doar prin scris.

O urasc cand face asta.

Defapt, ma urasc pe mine, ca nu o pot controla si in viata de zi cu zi.

E impunatoare si intelege destule. Ma ajuta atunci cand copilul acela retard din mine, o ia la sanatoasa.

E singura care se confrunta cu problemele, in timp ce copilul ala face mai multe probleme.

Cateodata mi-as dorii sa il omor.

E enervant si capos.

Plange si se lasa batut de fiecare data. Trebuie sa il dadacesc in continuare de parca as fii tatal lui.

Iar eu nu am copii. Probabil nu voi avea niciodata.

Suntem 2 persoane diferite, in doar una singura.

Cea de la exterior are de suferit. Copilul il acapareaza prea mult.

Distruge prin copilarismul lui.

E un blestem probabil.

Am inceput sa scriu de pe la 15 ani. Mereu am fost atras de cuvantul "scriitor".

Am sperat ca intr-o zi voi ajunge ca si Charles Bukowski. Voi vinde carti despre tot ce s-a intamplat si se va intampla in viata mea.

"E-ul" meu ia amploare, ia un pix si o foaie, si incepe pur si simplu sa se dezlantuie.

Ma simt bine.

Scap de prostia care zace in mine, in timpu zilei.

Ok, si am pierdut in cele din urma o slujba.

Caut alta.

Sunt indragostit de o persoana. Asta ma fute la sentiment.

Vrea spatiu.

S-a saturat de mine, in procentaj de 50%.

De copilul din mine.

Face deja prea multe probleme. Pierd o groaza de lucruri din cauza lui. Dupa cum am mai spus mai sus.

Iar asta ma ingrozeste. Pentru ca e destul de puternic.

Il detest de ceva vreme buna. Dar nu e vina lui, ci a mea, ca nu stiu cum ar trebuii sa il controlez. Sunt un parinte groaznic.

Nu stiu sa educ. M-am educat singur.

Am fost mereu singur, pana sa apara el. E ca un ghimpe in gaura curului. Nu pot sa il scot pentru ca doare, nu stiu nici cum. Asa ca ma obisnuiesc cu durerea si devine doar un inconfort atunci cand merg.

Dar amandoi facem parte unul din celalalt. Eu, serios si meticulos, vad mizeria de afara, stiu cum ar trebuii sa vorbesc si sa ma comport, fac fata situatilor dificile, in schimb nu am inima pentru a fii asa, dar mi-o doresc.

Este totul la el. Foarte incapatanat, crede ca totul i se cuvine, face crize de nervi, nu poate da afara asa ca tine in el. Vrea mereu dreptatea care e doar in capul lui, i se pare o joaca si daca cineva ii baga pistolul in cap. E un molfait. Dar are inima, si iubeste curat, deosebit de puternic in sentimente, loial si calduros.

E aproximativ ca si un caine. Doar ca nu e destept. Cainele le are pe ambele.

Considera ca ar trebuii sa planga, ca viata ii fuge de sub picioare.

E ranit.

La fel si eu.

Doar ca incerc sa o gandesc.

Plec, ca sa nu ii mai fac rau, nici macar persoanei de alaturi.

Nu vreau sa se ajunga la ceva mai urat din partea mea.

Nu ne permitem, sa o pierdem.

Doare, dar incerc sa o gandesc.

E cat se poate de simplu.

-terminat, 08:23.

[suntaici]

F17 Tot tipa cu părinții. Cum ziceam sunt împreună cu tipul ala care bea si fumeaza, si ai mei au impresia ca el m ar putea influența desi nu e așa, pt ca pana sa l cunosc pe el, toți prietenii cu care stăteam făceau asta si cu toate astea nu m am apucat de așa ceva. Mai e si chestia cu sexul, stiu ca le e teama de asta si îmi spun mereu sa am grija, dar pe bune pana acum n am făcut chestia asta si nici n o s o fac prea curând.

Toti parintii sunt ingrijorati ca "puii" lor cresc si ca se maturizeaza. E normal sa fie grijulii si e ceva firesc si in ADN-ul lor sa le fie teama sa nu te apuci de "cele rele". Sunt foarte multe persoane care se lasa influentate de cei din jurul lor si cel mai probabil de aceea si parintii tai se tem sa nu dai in aceleasi vicii si e de inteles. E cam inconfortabil sa pupi pe cineva si sa-ti duhneasca a fum de tigara sau sa fii la party, el sa bea si tu sa stai cu sucul in mana. Nu toti au tarie in ei sa nu se apuce, iar daca ai avut abateri sa te iei, cand erai mai mica, dupa altii, ai tai cred ca asta se va intampla si acum. And the sex... Niciodata sa nu spui "niciodata" sau "nu prea curand". Nu e un lucru care il planuiesti, se poate intampla pur si simplu dupa un party, sau sa fiti super chill si sa o ia hormonii aiurea. Plus de asta, nu mai ai 12 ani, de aceea este si mai de inteles indoiala alor tai si frica sa nu se ajunga la altele (sex).

#vertigo

[psihologul-de-la-miezul-nopti]

Uita ma ca sa te pot uita

Lasă-mă ca sa te pot lasa

ca timpul e arma ce ni se da si ni se ia

ca pierdem ruta când vine deruta

și caut sentimente dar te găsesc pe tine

înțelege ca cautam jumătăți dar avem inimile întregi

ca totul e făcut a trece

Si vad cum ma lasa rece

Soarele ce apune odată cu clipele bune

ca vine furtună in miez de noapte

într-o mare de stele la clar de luna

unde vad o persoana ce inima din bucăți o aduna

și cu o singura fraza poate sa spună

Noapte bună

Ca iubirea e rai iad si cunună

ca totul e fum și bruna

Si ce-a rămas in urma e doar scrum de tigara într-o lume nebună

@psihologul-din-multime

[drogat-cu-sentimente]

Voi lua trecutul și-l voi rula într-o țigară amară. Voi scruma viitorul și voi savura prezentul.

eu

[negru-diana]

Plamanii plini de fum de tigara, ochii plini de lacrimi.

[romedical]

Tusea: simptom ameliorat cu nebulizatoare

Persoanele care sufera de afectiuni respiratorii cronice sau acute pot folosi nebulizatoare pentru a-si ameliora simptomele. Este vorba, cu precadere, despre un simptom intalnit in mai multe tipuri de afectiuni respiratorii, anume tusea.

Nebulizatorul este un dispozitiv medical prin intermediul caruia se inhaleaza vapori care contin substante medicamentoase. Acesta este deosebit de util pentru persoanele care apartin tuturor categoriilor de varsta, dar mai ales in cazul copiilor, carora le poate fi mai dificil sa utilizeze inhalatoarele.

Folosirea de nebulizatoare pentru ameliorarea tusei

Este recomandat ca cei care doresc sa foloseasca un nebulizator pentru ameliorarea tusei sa mearga la un control medical, pentru ca doctorul sa poata stabili cauza tusei. In fond, tusea este un simptom si nu o afectiune: raspunsul sistemului imunitar la factorii care irita plamanii si caile respiratorii.

Tusea poate fi prezenta intr-o varietate de afectiuni medicale, iar nebulizatorul este un dispozitiv care joaca un rol important in ameliorarea acestui simptom. Principalele cauze ale tusei sunt:

afectiuni cardiace;

afectiuni pulmonare;

alergiile sezoniere;

astmul;

BPOC (bronhopneumopatia obstructiva cronica);

bronsita;

expunerea la fum de tigara;

fibroza chistica;

gripa;

pneumonia;

raceala;

sinuzita.

In toate aceste cazuri, rolul unui nebulizator este acela de a trimite doza necesara de medicatie catre plamani in mod eficient, indiferent de varsta pacientului. Exista chiar nebulizatoare special concepute pentru copii, care se pot gasi la furnizori de tehnica medicala asa cum este Med Tehnica. Forma acestora este atragatoare pentru copii, iar acesoriile au marimea potrivita. Pentru a consulta intreaga oferta, cei interesati pot accesa site-ul www.med-tehnica.ro.

Tehnica medicala | Nebulizatoare | Med-Tehnica.ro

Aerosolii trateaza rapid simptomele

Tratamentul medicamentos administrat cu nebulizator poate ajuta la reducerea rapida a inflamatiei de la nivelul plamanilor si poate deschide caile respiratorii, in special in cazul persoanelor astmatice, dar si pentru cei care sufera de BPOC sau de o simpla raceala.

Odata ce medicamentul prescris de doctor ajunge la plamani sub forma de aerosoli, vor disparea simptome precum dificultati la respiratie, senzatia de „gheara in piept” si, bineinteles, tusea. Este important ca nebulizatorul sa fie folosit respectand cu strictete recomandarile medicului curant.

[arhitectul]

Un pumn de scrum

Tigara-mi scoate fum

Iar vinul roșu din pahar

Îmi lasă gust amar

Un pumn de scrum

Aruncat în drum

În palma firimituri de speranță

În minte se naște nesiguranță.

[zaaaaari]

Am facut lucruri intr o inconstienta care m au facut sa ma ratacesc. Nu stiu daca tu vrei sa ma auzi dar eu vreau sa iti vorbesc. Nu ma simt slaba datorita faptului ca ma arat vulnerabila, goala si plina de cicatrici. Poate ca iti pare ciudat ca inca ma gandesc, dar simt si nu vreau sa ma mint. Stii de ce? De ce nu ma simt slaba? Pentru ca imi doresc sa ma dezbrac de cuvinte. Mi ar placea sa stiu ce mai faci.,nu la modul general. Mi ar placea sa aud cum stau lucrurile in interior, care mai sunt micile placeri nevinovate si ce te face sa stai treaz noaptea tarziu.

Sunt curioasa care mai sunt motivele pentru care zambesti. Oricare ar fi acestea, merita vazut zambetul. Chiar daca e ironic sau natural. Aberez. M am pierdut in cuvinte, Intens. M am pierdut iar in sentiment. Te simt acut. Mi ar placea sa vorbim, sa ascultam muzica. Cred ca ai un milion de melodii noi. Sa simt iar acei fiori, tremur de emoție. Iti poti imagina? As vrea sa iti pot vedea felul in care tragi din tigara. Stiai ca fiecare om fumeaza intr un mod unic? Diferit? Cafeaua de dimineata? Inca amara, desi pun mult zahar. Alarma inca nu o aud. Amuzant, nu? Am ramas cu obiceiul de a ma suna. Creierul meu inca asociaza sunetul telefonului dimineața cu.. tine. Sper ca imi simti emotia. Multe trairi, nu le pot reprima. Povestesc din dorinta de a lungi momentul sau poate din frica de a vorbi cu adevarat. Tot ce incerc sa spun, intr un mod simplu este ca imi lipsesti. Poate mai mult decat este cazul. Poate chiar nu e real. Si daca ar fi sa fie doar in mintea mea, se simte atat de viu. Sentiment pur. Nu pot sa ignor. Am incercat. Totusi ma gandesc, imi imaginez, imi doresc. Toata ziua imi caut ocupatie. Reusesc. Dar seara? Seara ma distruge dorul amestescat cu fum si realizez ca sunt goluri pe care nu le pot umple oricum, oricand.. Dor, atat de pur si sincer dor. Ma sufocă. Ce mai faci? Nu iti e dor?

[gandurile-divinitatii]

12 -> 13 Mai

7:24

De cateva ore incerc sa-mi fac tarie sa m-apuc de scris, dar singura tarie e ginul  stins cu kinley, care ma acompaniaza de aceeasi perioada de timp.. Sunt satul s-alerg. Sunt satul s-alerg dupa oameni, dupa idealuri si dupa vise, asa c-o sa devin mai personal.

Nu vreau sa te mai fugaresc. E o lupta constanta cu mine din “hai sa facem ceva” in “mai bine ma abtin din a-mi spune prostiile”. Si evident, iar ma frustrez. Nu vreau sa fiu stresant, nu vreau sa ma autoinvit, nu vreau sa-ti intru-n lume doar pentru ca vreau eu asta. Ca tot am dat share acum cateva posturi la treaba aia cu “ De prezența mea te-a durut în pulă,da sper să-mi simți lipsa. “. Si tind sa cred.. Tind sa sper ca nu e cazul. Eu stiu ca-s genial. N-am ce face, sunt un narcisist si jumatate. Stiu ca sunt mai mult decat las impresia ca sunt. Si mai aprind o tigara, mai sorb din borcanelu’ asta devenit pahar, ma uit pe geam si vad lumina si ma trezesc in bezna. Urasc sa trag de cineva. Urasc sa trag de “cineva”-uri. Din orice punct de vedere.. Si de atatea ori mi-am propus sa-mi bag picioarele-n ea de treaba si sa ma rezum la a ma retrage-n absolut. Si totusi o ard cu Gilmans. Dar astea-s dume de moment. Astea-s dume ce fac sens strict sub sensul unei busole care-mi ghideaza destinul. Si-i tragic. Asta-i tragic. Ca-mi las sufletul coplesit de rumegusul lui Releveu si-mi pierd iar sirul ideilor cand ma lovesc iar de tine. Si-s sec cu regret.Trist e ca nu regret eu prea multe. Ajung sa ma regret din regretul simplului, a sincerului. Nu de alta, dar deasta ma regasesc in treaba aia scrisa de Khaled Hosseini “The Kite Runner “. (<- Cu link atasat) Nu prea bagi tu de seama autorii, dar e ultimu’ tau reblog. 

Cum a fost azi? Azi a fost fainut. Frumos inspre superb. Fara baterie, fara curiozitate, fara nimica. Verde, povesti, parc. Atat. Splendid. Cine ar fi crezut cum poate zbura in parcul central. In liniste si-n agitatie de cuvinte. Iar bubuie “ Jackpot” . “Bubuie”. Suna acolo in background, pierdut. “Eu am trotil in suflet , tu doar fluturi in stomac”. Si dac-ar fi asa. Sau dac-as stii c-ar fi asa. Adica stiu, si-s nenorocit. Si nenorocitu’ din mine e frustrat. Acelasi nenorocit care da vina pe mana destinului. Si-as vrea sa ma rezum la scurte citate fara context.. Dar nu-mi sta-n fire. Nu-mi sta nici cum. Sunt satul! Si asta-i problema mea.. “M-am pornit sa te iubesc si nu ma mai opresc acum”. Si din nou e trist. Sunt, sau e; tot pe acolo se-nvarte totul. Pentru ca nu stiu.. Si evident ca e si-un plot twist. Anume, ca nici nu stiu ce nu stiu. Si-mi verific iar telefonul, si-mi vad wallpaperu’ pe care l-am citit de atatea ori, pe care inca-l citesc si astept momentu’ ala de lipsa de sens care tot ce face e sa repuna lucrurile-n miscare.

Mai trag o gura, mai iau un fum cat sa-mi zapacesc  constientul si decad usor si-ncet spre pat. De data asta fara 43-ii aia , cu-n iz de insomnie.. Si-ncerc s-o omor de cateva zile, si nu ma lasi.. Asa ca plec sa gat acel 0,5 care-mi confera pace.. si-mi zbor iar creierii pe versu’ ala..

“ Ripoff - Baliverne de primavara “

[denisascrie]

Am stat impreuna , in spatele cladirii si doar fumam. Noaptea se lasase peste noi si era liniste. Intunericul si noi. La un momentdat luna se vedea frumos pe cer si el statea rezemat de perete. Nu mi-am permis sa ma uit decât cu coada ochiului la el, furam imagini , momente , ii furam pozitia. Tragem amandoi un fum. Imi ofera inca o tigara in timp ce el isi scoate alta din pachet. Se uita in sus , cauta constelații iar eu radeam de el, i-am facut si cateva poze , probabil ca le voi pastra. M-a dus inapoi acasa , da' cu gandul parca tot cu el mergeam.