#tigara

[ananymouss]

daca screentimeul meu e 222 se anuleaza si nu mai e prea mult

[random-racehorses]

Random Real Thoroughbred: TIGARA

TIGARA is a bay mare born in Brazil in 1982. By TUYUTI out of WIRALA. Link to their pedigreequery page: https://www.pedigreequery.com/tigara

[officialromaniantranslatiuni]

Daca se face un serial adolescentin ar trebui sa refkecte realitatea romaneasca. Nu kkturi americane gen majorete si echipa de bachet. Nu. Cafeaua de la prima oră, tigara din pauza, chiulitu in draci, alea care se păruiau si ăia care mereau la pacanele si evident clubareala la un club de kkt (sau majuri) in fiecare weekend. Asta vrem

Adolescenta mea nu a fost asa 🥺🫣 votez pentru nerdie girl care sta acasă și citește fanficuri

[2doorlejer]

pov esti pachetu copiilor de a 6 a carora le am cerut o tigara

@kawasakiboold

[toxicsoulsblog]

Cat de usor imi vine sa scriu aici… aici pot fi eu, pot scrie orice, efectiv orice durere, orice nebunie, aici imi pot varsa sufletul fara ca nimeni sa mi spuna “ hai nu mai suferi, nu mai fi trista, toate trec, de ce mai suferi si tu acum…”

Aici pot sa ti scriu sau sa scriu despre tine, aici pot sa mi imaginez ca ma intelegi, ca mi intelegi suferința si starile prin care trec. Aici nu poti sa mă judeci, aici esti in lumea mea si totul e mai bine. Aici nu ma poti rani, aici doar ma asculti, fara cuvinte urate, fara priviri reci.

Cred ca s au facut două saptamani de la despartire, pare ca a trecut mai mult. Pare ca ma chinui sa mi distrag atentia, astept mai mereu dimineata ca sa merg la munca si sa mi bat capul cu ce am de facut acolo, mai nou astept sa ma stresez din cauza muncii, chestia asta mi distrage atenția de la gandurile cu tine.

Trece o zi, trec doua si tot asa sa treaca si anul asta si urmatorii, astept sa îmbătrânesc, astept sa mi treaca timpul… Dmn cat de dramatică sunt.

Arunc aici fel si fel de cuvinte, încep propoziții care nu se leagă intre ele.

Ce fac acum? Stau pe terasa si fumez o tigara, afara ploua, e frig, e urat, e ora 23:49, eu pe terasa cu o patura si in pijamale, cu un pachet de tigari aproape pe terminate, fumez mult, din ce in ce mai mult…

Of, depresia! Boală netratata

[aliennasaprincess]

in legatura cu postarea ceea cu accentele ba frate am venit la bucuresti pt faculta si bucurestenii zic ca am un accent destul de moldovenesc. mai ales cand zic chestii cum ar fi tigara. nu inteleeeeg

ma enervaza maxim cum oamenii din zona aia se poarta ca si cand accentul lor e neutru si noi toti restul vorbim gresit gen taci drecu

[night-tears]

Azi am chef de ea.

Azi, cand ninge afara si imi aduc aminte de ea, si ce insemna asta pentru ea. Azi, cand tot ce imi doresc sa aud este acel: “Te gandesti ca la un moment dat o sa fim la casa noastra si o sa avem un semineu maree langa care sa stam cand ninge?”. Azi, nu m-ar deranja sa il aid pentru a mia oara. Azi, simt iar acea bucurie in suflet de parca as da fuga la ea in orice moment. Azi am chef sa fug la ea. Am chef de strada acea de langa blocul meu unde avea casa, unde ne jucam cu bulgarii de zapada. Azi vreau sa o vad, sa o strang in brate si sa ii spun ca mi-a fost dor. Azi, vreau sa ascult melodiile acelea rock care ma innebuneau mereu. Azi, am chef sa stau sa cu ea si sa o ascult cum imi poveste despre Harry Potter si de cum are un crush pe el. Azi am chef de barfa, de jocuri, de strans in brate, de amintiri, de problemele acelea la mate care nu aveau niciun sens. Azi am chef sa stau sa ii spun cat de dor de cum era. Totusi, azi nu este ziua perfecta sa imi aduc aminte de toate ceea ce s-a intamplat. Inainte sa nu apuc sa imi iau adio de la ea. Azi nu o mai vreau trista, cu lacrimile pe umarul meu. Azi, vreau sa ma sune si sa imi povesteasca despre inca o idee conspiratioanala tampita. Azi, vreau sa o vad razand, razand cu adevarat. Azi, vreau sa simt din nou vantul de pe deal batandu-ne in fata, in timp ce devoram un burger. Sa stea langa mine si sa ma intrebe cand am crescut asa. Azi vreau sa o astept sa ajunga in fata scolii cu o cutie de bomboane in mana. Azi as fi asteptat-o la iesirea din casa cu masina, ar fi facut misto de mine ca ma dau mare si mi-ar pune iar o melodie pe care o detest. Azi as da melodia aia mai tare si as canta-o cu ea. Azi as duce-o la ski, m-as ruga de ea sa aiba incredere in mine si s-a pune in fund incepand sa planga de frica. Am intra pe poarta ei ude leoarca, as privi-o cum scoate cheia de sib ghiveci si ar spune: “Siguranta si incredere”. Usa s-ar deschide si totul ar mirosi a mancarea ei preferata. Mama ei ar sta in bucatarie, ochii ei neincercanti si-ar lua copilul in brate cu un zambet enorm pe fata. Tatal ei s-a lua de noi ca racim si ar face o gluma porcoasa despre cum ne-am udat. Imi e dor de glumele alea. Am urca la sa in camera si mi-ar povesti din nou despre nu stiu ce carte, s-ar pune pe burta in pat si mi-ar rasfoi toate paginile incercand sa ma convinga sa o citesc. As incerca sa imi aprind o tigara si mi-ar scoate ochii despre cum nu este bine sa fumezi. Am veni la mine unde bunica mea ar ranji si ar intreba-o de vrun baiat de la facultate. S-ar inrosi si ar manca cu pofta din pufuleti. “Mamaie, sunt fata mare!” ar spune la final. Am iesi in oras, mana-n mana, si mi-ar povesti despre o intamplare din copilarie de care eu am uitat. Ar privi spre cer cu stralucire in ochi si ar zambi usor. Am fi din nou copii aia din liceu care radeau cand vedeau un tip dragut pe strada. Am iesi in curte si am vana stele cazatoare ca sa ne punem dorinte. “Data viitoare o sa imi doresc sa iau restanta!” ar spune. “Data viitoare o sa imi doresc sa iau bacul!” as raspunde eu. S-ar uita urat la mine si ar spune cu o voce de adult impersonat ca daca l-a luat ea, sigur am sa il iau si eu. Dar nu l-a luat, nu a avit rabdare sa fie azi aici langa toti cei care ii simt lipsa cumplit. Azi ma duc spre cimitir si imi pun pe buze acelas ruj usor mov. Asa o simt cu mine. Ii pun un trandafir alb pe marmura rece, si ii povestesc despre tipu asta nou din viata mea. Probabil m-ar sfatui sa nu il sperii si pe el asa cum am tentinda. Stiu bine ca intr-o zi, eu voi fi cea care va cobori din tren si ea va fi acolo cu un trandafir alb, intr-o zi dupa o viata lunga. I-am promis ca voi face tot ce ne propusesem vreodata sa facem impreuna. Vreau sa am multe sa ii povestesc atunci cand ii voi auzi din nou vocea. Doar ca ea va fi cea tanara, alba si nespus de frumoasa. Azi, stau cu poza cu cele doua copilite cu ochii deschisi ce radeau la piscina. Noi radeam, ochii ne radeau, toata poza pare ca rade. Azi am chef sa o iau in brate si sa nu ii mai dau drumul niciodata. Azi o vreau fericita. Azi, imi e dor de ea.

[artthroughmme]

uneori, stau si ma pierd in idealul pe care l-a creat acest univers in fiecare dintre noi. sunt atat de uimita de fiecare chip pe care il vad in ultima vreme, iar astăzi pur si simplu am simtit cum am un nod in stomac. nu este vorba de apreciere sentimentala, ci doar de fizic, m-am uitat la tine si felul in care in soarele cădea pe fata ta parca era scos dintr-un film. parul tau blond, era scos din povesti, iar felul in care soarele iti colora pielea, o facea sa fie si mai deosebit.

un alt chip deseobit a fost ultimul pe care l-am văzut si a fost al tau, iar eu încă il caut, deoarece stiu ca viata o sa ne intersecteze intr-un punct si aleg sa traiesc ce am acum, si ce va fii atunci cand poate ne vom întâlni. discuția atat de copilărească cu tine la un pahar, la o nunta, atat de pueril, la o tigara si cel puțin ceva foarte plictisitor. de mica, te-am văzut ca pe idealul meu, mereu ai fost ghidul meu.. De parca "il mai stii pe baiatul ala, da..?!", iar mereu cand te vad aceea copila din mine tresare si ma trage de inima.

tocmai asta vad eu in frumusețea vietii, ma vad pe mine, un singur suflet împărțiț in frumusețea a ta, un suflet care iubește o viata pe care o s-o aiba si pe cea pe care a avut-o si cea pe care o are.

iubesc sa te vad, iubesc sa vad si sa admir, iubesc sa recunosc frumosul si mi-as dori ca unoeri sa plecam departe de stereotipul "e a cuiva", as vrea doar sa fiu eu si sa pot admira pe oricine, dar pe tine... seara aia, discutiile acelea, insistarile tale, poate au bucurat momentan sufletul unei adolescente care te-a visat de mica, au ciupit aceea parte a inimii mele, dar pentru cea de acum, care creste si înflorește, au fost niste mângâieri ale Universului, ca se poate si ca se va putea, pana atunci, inca trăiesc yolo.

[lumea-ei]

De prea mult timp vars lacrimi in scrumiere,

Ca nu mai am nicio tigara care sa ma ajute sa trec peste probleme,

Ca m am pierdut! M am pierdut de atatea ori de pe drumul meu,

Si totul a venit inapoi, de 10 ori mai rau,

C-am incercat de prea multe ori sa fiu ascultat,

Incat mi s-a luat de unu si altu care-mi repeta intr-una "sa tac",

Mi s-a luat de oameni care-si dau doar in cap,

Da hai sa-ti zic ceva, foamea nu mai sta in stomac.

Petrec timp cu altii, in loc sa-l petrec cu mine, ma lupt de atata vreme sa-mi fac doar mie bine,

Sa ma schimb, sa evoluez, sa observ, sa incetez,

Din a mai darama, acelasi suflet neinsemnat peste o povara grea.

-Moarte

[usandthebigworld]

Aprind lumanarile, dau drumul la apa fierbinte si astept...

Astept ca apa sa ma cuprinda usor usor , sa ma tina in brate, sa ma incalzeasca, sa nu ma mai simt atat de singura...

Stau in cada, imi aprind o tigara si ascult...

Ascult gandurile, muzica, apa, cum inspir si expir, fara a avea un scop, un final...

As vrea sa stau un infinit , sa plutesc, sa fiu una cu apa, iar grijile mele sa se imprastie odata cu valurile, cu rasaritul, cu apusul.. 

Vreau sa levitez, sa stau cat mai aproape de cer, sa ma pierd printre nori, printre stele.. sa vad lumea ca pe niste puncte umblatoare , care dispar cu cat ma indepartez mai tare.. 

Am obosit.. 

Sa traiesc acelasi film pe replay, incercand sa dau contur unui zambet, unei sperante ca va fi mai bine, va fi altfel, va fi frumos.. 

Sa ma las purtata si raspurtata de vant.. sa mi recunosc sensibilitatea, iubirea, sentimentele , vulnerabilitatea si sa nu mai fug..  

Acelasi final..

Eu - goala, singura, in cada, vulnerabila... obosita.. regretandu-mi tot si toate.. ca ma chinui sa raman nemiscata, neclintita ca nimeni sa nu mai poata sa ma raneasca...

Si totodata-mi regret ca fac asta -  inec sentimente ce imi aduc aminte ca traiesc, ca exist, ca sunt.. 

Cu ce pret? 

Traim intr-un carusel care ne invarte, ne ameteste, acum vedem lumea de sus si in 2 secunde disparem.. fugim.. uitam.. 

INEXISTENTI.

[isnothingheretosee]

Cat timp a trecut?! Nici nu am idee; mintea mi-e goala si rece, o adevarata fantoma. Nici ce s-a intamplat nu-mi amintesc; toate s-au petrecut intr-o clipire, iar eu nu am apucat sa procesez nimic. Sunt trista? Dezamagita? Sau infricosata? Intrebari fara raspuns. Tare mi-e teama ca nu voi reusi sa costientizez ceea ce mi se intampla.

Ma simt ca intr-un labirint; e musai sa gasesc portita de salvare, fiindca daca nu reusesc asta, o voi lua razna. Sunt un vulcan care urmeaza sa explodeze si sa se farame in mii de bucati, iar nimeni nu stie cand o sa se intample asta. Nu am habar cand o sa se petreaca asta, dar o simt. Ma simt cum ma prabusesc la pamant si cum aerul imi devine insuficient. Dracia asta pe care o traiesc ma chinuie si nu ma lasa sa ma adun. Mi-a luat tot. Toata viata si tot sufletul din mine le-a stors; am impresia ca sunt doar eu cu mine, insa un lucru nu mi-a putut lua, acela fiind scrisul. Atat stiu sa fac, doar la atat ma pricep atat cat pot si cat stiu. Doar scrisul imi mai face placere in ultimul timp; foi scrise imbibate in fum de tigara sufocant, atat mai am.

Nu sunt la fel ca si ceilalti; imi ia mult mai mult sa ma vindec decat am crezut vreodata; nu mai am prieteni; nu-mi mai petrec serile in baruri, fiind ametita si nostalgica; am renuntat sa incerc; am renuntat la oameni care nu ma meritau. Uneori renunt chiar si la mine… Incredibil, dar adevarat. Asta mi-e realitatea: un bucium format din durere, singuratate si scris. Asta-mi sunt. O epava scufundata la fundul marii, care candva obisnuia sa se scalde in razele soarelui si sa fie de folos celorlalti, insa am clachat si eu, sunt o fiinta la urma urmei…, iar fiintele mai obosesc de la viata, de la suflet, de la tot.

[fara-posts]

Fişier audio de la loana

PTT-20210523-WA0004

1:55

Tu ...vin,eu...tigara...ce mai echipament, pentru dar...ă,o stea fara nume si spune...ce sa faca o stea, fara nume,c o asa echipă... si spune, ce sa faca o stea fara nume cu un vin si o tigara, ce dragoste ...pentru a câta oară, rascolesti in mine potopul si nu mi sunt,in fine,n am locul, decat cand te simt langa mine, mi e bine si uit tot ...cu tine...in rest, un vin, o tigara, o stea fara nume si iară, nu mi spune ca nu ma cunosti, doar n ai nume....o stea fara nume și ...spune....

[toxicsoulsblog]

O luna.

Cine si ar fi imaginat ca se pot intampla atatea intr o singura luna? Nu, nici eu.

Am suferit, am cazut grav la pamant, am vazut intunericul din mine, am vazut cine eram cu adevarat si am mai vazut cine a fost langa mine in acel moment.

O perioada grea, un iad mai bine spus si in acelasi timp o perioada de vindecare.

“A trebuit sa se intample”, imi repet, “asta a fost momentul”.

Momentul in care eu trebuia sa devin “femeie” in adevaratul sens al cuvantului, momentul in care trebuia sa aflu cine sunt cu adevarat, cum sunt eu.

Suna prostesc faptul ca “am devenit femeie” dar chiar asa e, eram o copila. Traiam ca in liceu cu copilariile mele si visam la un viitor cu casa, familie si copii langa un om la fel de imatur ca mine. Gandeam si nu actionam sau actionam si nu gandeam, iar acum stai si te intreaba. Cum adica? Iti spun acum.

Aveam momente cand gandeam ca un om matur dar nu actionam ca unul si momente cand actionam ca un copil si nu gandeam deloc matur. Eram total pe dos si ma enerva faptul ca mi dadeam seama de actiunile mele dar nu faceam absolut nimic sa remediez asta.

Traiam in intuneric. Cum asa?

Eram egoista, vedeam raul in oameni, toti imi voiau raul, asa gandeam. Ma vedeam o victima in momentele cele mai nepotrivite, am fost victimizata constant de propria persoana. Prea multa neincredere de sine si prea mult contam sa ma ajute altul.

Cam asa definesc eu intunericul. Tu?

O singura persoana mi a fost alaturi si aia e chiar mama mea, omul pe care o sa l iubesc o viata intreaga chiar si dupa ea. Mi a vazut propriul iad si a intrat cu talpile desculț in el. Mi a dat cele mai grele palme ca sa mi revin, a tras de mine pana in ultimul moment si m a sustinut iar cand ma scapam de sub control imi tinea fraul, i am provocat rani adanci deoarece nu ma lasam asa usor…

Am multe regrete in viata dar singurul pe care nu o sa mi l iert e asta, faptul ca a trebuit ca ea sa ma vada asa.

Ti se pare penibil ce scriu? Ti se pare o poveste scrisa de o psihopata, ceva mitic?

Nu, chiar asta e realitatea, asta am trait, toate astea le am simtit. Fix acei termeni imi pot descrie povestea, poti tu mai bine? Scrie ti povestea, priveste inauntrul tau si incearca sa ti scrii povestea, vei descoperi multe, crede ma, odata ce ai inceput nu o sa te mai poti opri, e ca un drog, ca o tigara, odata aprinsa nu mai poti da inapoi, poti face pauze dar mereu te vei intoarce la ele.

Ah, uitasem, depinde si cat de puternic esti. Se pare ca eu nu sunt atat de puternica, tigara o mai aprind, de scris… mai scriu.

M am vindecat pe jumatate. De ce doar pe jumatate?

Am aflat cum sunt eu, m am cunoscut pe mine si am invatat foarte multe, acum stiu de ce sunt in stare si de ce nu. Sunt mai increzatoare, incerc desi gresesc dar ma ridic si o iau de la capat.

M am acceptat asa cum sunt, mi am acceptat greselile chiar si pe cele mai dureroase. Am privit pentru ultima data in urma si mi am promis ca nu o sa mai fie la fel, nu si de data asta, fata aia nu o sa mai existe.

M am videcat de mine cea cu “probleme”… dar nu m am vindecat de el, la naiba.

( Mi a scapat, scuze! :)) )

Am iubit si inca iubesc. Indiferent de actiunile mele eu chiar am iubit si aveam momente cand credeam ca el ma face o persoana mai buna. A fost prima persoana cu care am simtit acea conexiune, stiam ca noi trebuia sa ne intalnim, ceva m a impins sa i acord acea sansa si asta nu o s o regret. Nu pot si nu e momentul sa trec peste el, asta o sa mai dureze, o sa ma mai macine un timp.

Amintirile… ce mai mare durere e sa ai amintiri o gramada, cu carul mai bine spus, cu o anumita persoana. Cu greu scapi din inchisoarea asta. Ce denumire frumoasa, stiu :))).

O luna, mii de ganduri, cea mai grea durere si vindecata pe jumate

[daworrld]

Tigara's Dojo Your name is Basic - Stop Motion

It's Basic first class learning the ropes from his new Sensei Tigara's. #animation #stopmotion #dojo #martialarts 

 Software used - Stop Motion Studio

 - CapCut 

 Music used: JeffSpeed68- September Expressions Daworrld Production. Thanks for watching!

[bartholomaus]

« Eşecurile sunt suportabile, în măsura în care nu-s respon­sabil eu, ci soarta. »

Cand o sa inteleaga multi de varsta mea sau apropiata mie ca un copil in ziua de astazi e un lux? Nu mai traim pe vremuri cand facea țața Veta 5-6 copii ca unde mananca unu, mananca si ceilalti. Si vai ce educati sunt, cu 5 clase si practica legea pumnului. Acum trebuie sa le oferi multe, nu doar din punct de vedere material, ci si o educatie. Pai cum? Am multe cunostinte care au facut copii si ii cresc bunicii, ii educa vecinii, ii hranesc rudele.

Multi faceti copii parca doar sa le faceti poze sa ii puneti pe facebook, ca si cum v-ati luat un bichon. Le dati telefoanele in mana si va scapati de responsabilitatea de parinte. Si nu, dragii mei, nu suntem obligati sa suportam proasta educatie a copiilor vostri in locurile publice! Nu ei sunt vinovati, dar nici noi! Va inmultiti atunci cand voi sunteti niste oameni de valoare, cu caracter si educatie, cand aveti ce oferi unui suflet, nu cand jucati la aparate sau injurati ca la usa cortului pe strada cu tigara in mana si le barfiti pe altele, ca ele o duc mai bine decat voi, ca nu au copii de la 18 ani, nu stiu ele greutatile. Faceti copii inconstient, ca apoi sa starniti mila? Mila cui? Nu ma mira ca isi bat joc pana si de profesori, ca “da-o dracu’ de scoala, banii vin la aia cu cap, nu la aia cu bac”. Stiu ca e o afirmatie dura, pe care mi-o asum. Romania e tara unde ai nevoie de carnet sa conduci o masina dar n-ai nevoie de nici un fel de test ca sa aduci pe lume un viitor adult de care sa iti bati joc.

De vazut: https://www.youtube.com/watch?v=XOwuXEueunM

[artthroughmme]

m-am săturat în totdeauna sa aud mereu aceleași povești despre cum oamenii iti oferă totul dar tu nu dai nimic înapoi. ma simt pusă intr-o poziție care pe lângă faptul ca este copilaroasa este si la fel de penibila. in ultimul timp imi place sa cred ca am crescut, ca m-am maturizat și ca am realizat totusi o mica parte din esenta vieții și ca nimic nu ma mai poate demonta cum se întâmpla in trecut si asta mi-am dovedit mie atunci cand te-am revăzut si acesta este gandul meu de bine. atunci cand te-am revăzut m-am simțit suparata, dezamagita, mahnita, pentru doua minute, apoi am fumat o tigara si am realizat ca eu nu sunt asa, nu mai sunt acelasi ghem de nervi, furie si supărare pe care credeam ca il stăpânesc, acum sunt doar eu si sunt la fel de simpla si de transparenta cum eram acaum ani buni. nu ma mai ascund si daca ma doare, spun, daca nu imi convine, ma revolt, iar dacă urasc, tac si mi vad de viata mea. nu mai am nevoie de drame finite in viata mea, am nevoie de liniște, căldura și pace, dar nu din partea cuiva, ci doar a mea. am nevoie sa ma apreciez, sa ma iubesc si sa realizez ca sunt cel mai frumos pachet de iubire si înțelegere, sunt cea mai calda figura si interpretare a denisei si imi pare rau uneori ca multi oameni nu m-au vazut asta si ca au plecat, dar este in regula, they made me like this si merita aplauzele. incerc pe zi ce trece sa fiu cizelata si pusa la punct, poate nu imi va iesi neaparat azi, dar poate maine sau poate saptamana viitoare. sunt satula de jocurile copilariei, mesaje de dor, mesaje de singurătate, acum e doar despre mine si de acum, doar asa va fi pentru ca merit.