#educație spirituală

[uniuneapolitica]

Salutare, comunitate Tumblr! Astăzi ne-am propus să discutăm despre un subiect important și interesant - rolul Bisericii în conservarea valorilor tradiționale românești. Biserica a jucat întotdeauna un rol central în istoria și cultura noastră, contribuind la păstrarea și promovarea tradițiilor care ne definesc ca națiune.

Articolul pe care vi-l prezentăm explorează modul în care Biserica a avut un impact semnificativ în cultura românească de-a lungul secolelor. De la contribuțiile sale în dezvoltarea limbii române și a literaturii, la conservarea tradițiilor și valorilor specifice, Biserica a fost un pilon al identității noastre.

Descoperiți cum Biserica continuă să joace un rol important în conservarea și perpetuarea sărbătorilor religioase și a evenimentelor legate de tradițiile românești. De la Crăciun și Paște, la Sfântul Andrei și Sânziene, sărbătorile reprezintă momente de adâncă semnificație culturală și spirituală pentru noi.

Biserica nu se limitează doar la sărbători și evenimente, ci și la conservarea patrimoniului cultural și arhitectonic al României. Mănăstirile, bisericile și monumentele istorice sunt mărturii ale identității noastre culturale și spirituală. Biserica se implică în protejarea și restaurarea acestor monumente, pentru ca generațiile viitoare să le poată admira și aprecia.

Articolul explorează și rolul Bisericii în educație și formare spirituală. Prin școlile confesionale, seminarii și instituții de învățământ teologic, Biserica contribuie la pregătirea tinerilor în valorile și tradițiile noastre culturale.

Totuși, articolul nu evită să discute și provocările cu care se confruntă Biserica în societatea modernă. Secularizarea și scăderea numărului de credincioși sunt doar câteva dintre acestea. Biserica trebuie să se adapteze și să găsească modalități de a rămâne relevantă în contextul actual.

Să nu uităm că Biserica are și un rol activ în promovarea dialogului intercultural și interreligios, contribuind astfel la creșterea înțelegerii și respectului reciproc.

Dacă sunteți curioși să aflați mai multe despre rolul Bisericii în conservarea valorilor tradiționale românești, vă invităm să citiți articolul complet pe UniuneaPolitica.ro. Haideți să descoperim împreună importanța Bisericii în păstrarea identității no

ionale și a tradițiilor culturale românești într-o lume în continuă schimbare.

Biserica joacă un rol crucial în conservarea valorilor tradiționale românești și în menținerea identității noastre culturale în fața provocărilor contemporane. Haideți să ne educăm și să explorăm împreună importanța Bisericii în păstrarea și promovarea tradițiilor noastre într-o lume în continuă evoluție.

(Articolul complet poate fi citit pe UniuneaPolitica.ro)

[emanuelwien]

Credință și Comunitate: Viața Bisericilor Baptiste din Viena

Rolul Spiritual al Biserica Baptistă Română în Diaspora

Pentru românii stabiliți în Viena, Biserica Baptistă Română reprezintă mai mult decât un loc de închinare – este un refugiu spiritual și un loc al comuniunii. Departe de casă, credincioșii găsesc în biserică un sprijin pentru suflet, un loc în care pot să își exprime liber credința și să se reconecteze cu tradițiile lor religioase.

Această comunitate spirituală oferă nu doar slujbe, ci și sprijin pentru diverse nevoi, consolidând unitatea românilor din diaspora și oferindu-le oportunitatea de a-și păstra valorile și identitatea.

Importanța Cultul Baptist Viena

Într-un oraș multicultural precum Viena, Cultul Baptist Viena joacă un rol esențial în menținerea unității și a spiritualității în rândul românilor. Cultul organizează slujbe, evenimente religioase și activități sociale care întăresc legăturile dintre membrii comunității.

În cadrul acestui cult, slujbele sunt gândite să răspundă nevoilor specifice ale credincioșilor, de la predici biblice, la cântece corale și momente de rugăciune. Prin aceste activități, cultul îmbină învățăturile creștine cu valorile tradiționale românești.

Diversitatea Oferită de Slujbe Bisericești Viena România

Românii din Viena au la dispoziție o varietate de slujbe bisericești Viena România, care le permit să își păstreze conexiunea cu credința lor. Aceste slujbe includ servicii de duminică, rugăciuni de grup, evenimente pentru sărbători religioase și întâlniri pentru familii.

Prin intermediul acestor slujbe, credincioșii găsesc o oază de liniște spirituală și o oportunitate de a se reuni în rugăciune. Atmosfera caldă și primitoare a acestor slujbe încurajează participarea tuturor, indiferent de vârstă sau statut social.

Rolul Esențial al Bisericile Baptiste din Viena

Bisericile baptiste din Viena formează o rețea solidă care sprijină comunitatea românească. Fiecare biserică are propria sa identitate, dar toate împărtășesc același scop: de a oferi sprijin spiritual și de a promova valorile creștine.

Aceste biserici organizează nu doar slujbe, ci și activități educative, precum cursuri biblice, seminarii pentru familii și programe pentru tineri. Ele contribuie la dezvoltarea unei comunități unite, unde fiecare membru se simte valorificat și sprijinit.

Conexiunea dintre Credință și Comunitate

Viața religioasă a românilor din diaspora este strâns legată de identitatea lor culturală. Prin intermediul Biserica Baptistă Română și a Cultul Baptist Viena, românii din Viena reușesc să păstreze o parte din casa lor natală în inima orașului austriac.

Aceste biserici nu sunt doar locuri de rugăciune, ci și spații unde tradițiile românești sunt celebrate și transmise generațiilor viitoare. Evenimentele speciale, precum sărbătorile de Crăciun și Paște, sunt momente în care comunitatea se adună pentru a celebra credința și cultura lor.

Educație Spirituală și Resurse Comunitare

Un aspect important al vieții religioase în diaspora îl reprezintă educația spirituală. Slujbe bisericești Viena România includ programe de cateheză, studii biblice și activități pentru copii, care ajută la întărirea cunoștințelor religioase ale participanților.

Totodată, bisericile oferă sprijin practic, organizând colecte pentru cei aflați în dificultate sau inițiative de voluntariat în beneficiul comunității. Prin aceste activități, ele demonstrează că credința nu este doar o practică individuală, ci și o responsabilitate față de cei din jur.

Concluzie: Credința ca Punct Central al Vieții Comunitare

Pentru românii din Viena, Biserica Baptistă Română, Cultul Baptist Viena, și Bisericile baptiste din Viena reprezintă mai mult decât locuri de rugăciune. Ele sunt centre de sprijin, spații de comuniune și un simbol al identității lor culturale și religioase.

Prin slujbe, rugăciuni și evenimente comunitare, aceste biserici contribuie la crearea unei comunități unite și puternice. Ele oferă un refugiu spiritual, o legătură cu rădăcinile culturale și o sursă de sprijin pentru toți cei care caută un sens mai profund al vieții.

[atitudini]

Foto: TABĂRA DE EDUCAȚIE ȘI CREAȚIE DE LA MĂNĂSTIREA PALTIN

Mănăstirea noastră a organizat în perioada 3-9 iulie, Tabăra de educație și creație românească, în care au participat peste 50 de copii minunați, micii români de azi ce mâine vor fi noua rezistență culturală și spirituală a României. Fără acest zid solid, consolidat pe piatra credinței și pe arta frumuseții dragostei, toate celelalte construcții ale Românie nu pot dăinui. Harnici din cale-afară,…

[saliste-ro]

De ce?

Lumea este în plină schimbare. Soluțiile și sistemele vechi nu mai funcționează. Drumul înainte este prin elevarea Conștiinței și recunoașterea adevărului că totul este creat din interior.

Pentru cine?

Pagina se adresează celor din Săliște, Sibiu care valorează conexiunea cu natura, care au practică spirituală, care cred în cooperare, bunătate și integritate.

Se adresează celor care doresc să creeze împreună cu alții sisteme noi de educație, o viață sănatoasă prin nutriție și o comunitate de oameni interesați de lumea interioară, dezvoltarea personală și conexiunea cu alte ființe din Univers.

Cum?

Noi suntem o tânără familie și dorim să ne conectăm cu cei ca noi. Am creat această pagină ca o punte către tine, pe care ești invitat să treci dacă valorile noastre te inspira.

Ne poți scrie fie aici pe blog, fie în privat la adresa: tribe@ilie.pandia.me

[saintelegembisericaluidumnezeu]

Discuție despre viața bisericească și viața reală

Oamenii consideră că se pot schimba numai pe baza vieții lor bisericești și că dacă nu trăiesc întru biserică, nu este posibilă schimbarea, ca și cum schimbarea este imposibil de dobândit în viața reală. Puteți să vă dați seama care este problema aici? Am vorbit despre aducerea lui Dumnezeu în viața reală și aceasta este calea de intrare în realitatea cuvintelor lui Dumnezeu pentru cei care cred în El. De fapt, viața întru biserică este doar o cale limitată de desăvârșire a oamenilor. Mediul esențial pentru desăvârșirea lor rămâne în continuare viața reală. Aceasta este practica reală și pregătirea concretă despre care am vorbit, care le permite oamenilor să obțină o viață umană normală și să trăiască precum o persoană adevărată în viața de zi cu zi. Un aspect este acela că o persoană trebuie să fie instruită pentru a-și ridica propriul nivel de educație, pentru a putea înțelege cuvintele lui Dumnezeu și pentru a dobândi capacitatea de a înțelege. Un alt aspect este acela că o persoană trebuie să fie înzestrată cu acele cunoștințe de bază necesare pentru a trăi ca ființă umană cu scopul atingerii înțelegerii și rațiunii umanității normale, întrucât oamenii sunt aproape complet lipsiți în aceste sfere. Mai mult, trebuie să ajungă să prețuiască cuvintele lui Dumnezeu prin viața întru biserică și, treptat, să ajungă la o înțelegere clară a adevărului.

De ce se spune că, atunci când crede în Dumnezeu, o persoană trebuie să Îl aducă pe Dumnezeu în viața reală? Nu numai că viața întru biserică îl poate transforma pe om, dar mai important decât atât, omul ar trebui să intre în realitate în viața reală. Obișnuiați să discutați întotdeauna despre starea voastră spirituală și despre problemele spirituale în viața reală, în timp ce neglijați instruirea în multe lucruri, tot astfel cum vă neglijați pătrunderea în ele. Scriați în fiecare zi, ascultați în fiecare zi și citeați în fiecare zi. Vă rugați în timp ce găteați: „O, Dumnezeule! Fii viața dinăuntrul meu! Cum ar trebui să trec de această zi? Te rog, binecuvântează-mă, luminează-mă. În orice fel m-ai lumina Tu astăzi, te rog, permite-mi să înțeleg în acest moment, astfel încât cuvintele Tale să poată acționa precum viața mea.” De asemenea, vă rugați în timp ce luați cina: „O, Dumnezeule! Tu ne-ai dăruit această masă. Binecuvântarea Ta să fie asupra noastră! Amin! Te rugăm, lasă-ne să ne punem viețile în mâinile Tale. Fii alături de noi. Amin!” După ce terminați de mâncat și spălați vasele, începeați să turuiți din nou: „O, Dumnezeule, eu sunt vasul acesta. Am fost corupți de Satana și acum suntem ca vasele care au fost folosite și trebuie curățite cu apă. Tu ești apa, cuvintele Tale sunt apa vie care îmi hrănește viața”. Înainte să vă dați seama, venea timpul să mergeți la culcare și începeați să turuiți din nou: „O, Dumnezeule! M-ai binecuvântat și m-ai călăuzit de-a lungul acestei zile. Îți sunt cu adevărat recunoscătoare…” Acesta era felul în care vă petreceați ziua și vă cufundați în somn. Cei mai mulți oameni au trăit astfel în fiecare zi și chiar până la ora actuală ei nu au acordat atenție intrării efective, ci doar se concentrează pe vorbele goale din rugăciunile lor. Aceasta este viața de până acum a oamenilor – aceasta este vechea lor viață. Așa sunt cei mai mulți dintre ei, le lipsește orice pregătire concretă și au parte de foarte puține schimbări reale. În rugăciunile lor rostesc doar vorbe goale, se apropie de Dumnezeu prin cuvintele lor, dar din înțelegerea lor lipsește aprofundarea. Haideți să luăm un exemplu dintre cele mai simple – curățarea casei voastre. Vedeți că în casă este dezordine, așa că stați acolo și vă rugați: „O, Dumnezeule! Uită-Te câtă stricăciune a adus Satana asupra mea. Sunt la fel de murdar ca această casă. O, Dumnezeule! Ție mă rog și Îți mulțumesc. Fără mântuirea și luminarea Ta, nu aș fi înțeles lucrul acesta”. Doar stați așa acolo și turuiți, rugându-vă vreme îndelungată, după care vă purtați ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat, asemenea unei bătrâne guralive. Vă petreceți astfel viața spirituală cu mult prea multe practici superficiale, fără o intrare adevărată în realitate! Intrarea în pregătirea efectivă implică viețile reale ale oamenilor și greutățile lor concrete – e singura cale prin care ei se schimbă.  În lipsa vieții reale, oamenii nu pot fi schimbați. Care este folosul vorbelor goale din rugăciunile lor? Fără înțelegerea naturii oamenilor, totul este o pierdere de timp, și fără o cale de practică, totul este o risipă de efort! Rugăciunile potrivite pot păstra înăuntrul oamenilor o stare potrivită, dar nu îi pot schimba pe de-a-ntregul. Cunoașterea neprihănirii de sine a oamenilor, aroganței, deșertăciunii, trufiei și firii lor corupte – cunoașterea acestor lucruri nu vine în urma rugăciunilor, ci este descoperită prin aprecierea cuvintelor lui Dumnezeu și este cunoscută grație luminării aduse de Sfântul Duh în viața reală. În ziua de astăzi oamenii sunt cu toții capabili să vorbească bine și au ascultat cele mai înălțătoare predici, mai înălțătoare decât oricare altele din cursul veacurilor, și totuși, prea puține din acestea sunt puse în aplicare în viața lor reală. Cu alte cuvinte, în viața reală a oamenilor nu există niciun Dumnezeu, iar aceștia sunt lipsiți de viața unui om nou după transformare. Nu există trăirea adevărului în viața reală și nu există nicio aducere a lui Dumnezeu în viața reală. Oamenii își trăiesc viețile ca și cum ar fi fiii Iadului. Nu este acesta oare o abatere evidentă?

Pentru a redobândi aspectul unei persoane normale, adică pentru a obține o umanitate firească, oamenii nu pot să-l mulțumească pe Dumnezeu doar prin cuvintele lor. Când fac așa ceva, se vatămă pe ei înșiși și aceasta nu le aduce niciun beneficiu intrării și transformării lor[a]. Prin urmare, pentru a realiza transformarea, oamenii trebuie să exerseze puțin câte puțin, să intre lent[b], să cerceteze și să exploreze pas cu pas, să intre din latura pozitivă și să trăiască o viață utilă întru adevăr, o viață de sfinți. De acum înainte ea implică probleme reale, lucruri reale și medii reale, permițându-le oamenilor să aibă o pregătire practică. Nu le pretinde să rostească vorbe goale; în schimb necesită instruire în medii reale. Oamenii ajung să-și dea seama că au un calibru slab, iar după aceea se bucură au parte de a mânca și a bea cuvintele lui Dumnezeu, de intrarea potrivită și de practica adecvată; acesta este modul în care aceștia obțin realitatea, și modul în care intrarea se poate produce și mai rapid. Pentru a transforma oamenii, trebuie să existe o anumită practicitate, ei trebuie să exerseze cu probleme reale, cu lucruri reale, cu medii reale. Este oare posibil să dobândești o pregătire reală bazându-te doar pe viața întru biserică? Ar putea omul să intre în realitate? Nu. Dacă omul nu poate să intre în viața reală, atunci nu poate să schimbe vechile modalități de a face lucrurile și de a-și trăi viața. Aceasta nu se datorează întru totul delăsării omului sau puternicelor sale dependențe, ci mai degrabă faptului că pur și simplu omul nu are capacitatea de a trăi și, în plus, nu înțelege standardul imaginii omului normal cerut de Dumnezeu. În trecut oamenii discutau mereu, vorbeau, aveau părtășii și chiar deveneau „oratori”; totuși niciunul dintre ei nu căuta să își schimbe firea în viață; ei doar se încăpățânau să caute învățături profunde. Prin urmare, astăzi voi trebuie să schimbați această viață religioasă a credinței în Dumnezeu. Trebuie să intrați și să exersați țintind un singur lucru, o singură problemă, o singură persoană. Trebuie să faceți lucrurile cu concentrare – doar atunci puteți obține rezultate. Pentru a-i schimba pe oameni, trebuie să începi cu esența lor. Lucrarea trebuie să aibă ca țintă esența oamenilor, pe viața lor, pe delăsarea lor, dependența și înrobirea acestora și doar astfel oamenii pot fi schimbați.

Chiar dacă viața întru biserică poate produce rezultate în unele zone, esențial rămâne faptul că viața reală îi poate schimba pe oameni, iar vechea lor fire nu poate fi schimbată în lipsa vieții reale. Să luăm lucrarea lui Isus din Epoca Harului. Atunci când Isus a anulat legile vechi și a stabilit poruncile epocii noi, El a vorbit prin exemple din viața reală. Atunci când Isus și-a condus ucenicii prin lanul de grâu într-o zi de Sabat, iar acolo ucenicilor li s-a făcut foame și au cules spice de grâu și le-au mâncat, fariseii au văzut acest lucru și au zis că aceștia nu au respectat Sabatul. De asemenea, ei au spus că nu li sa permis oamenilor să salveze vițeii care au căzut într-o groapă în ziua de Sabat, spunând că nicio muncă nu ar putea fi efectuată în timpul Sabatului. Isus a folosit aceste întâmplări pentru a răspândi treptat poruncile epocii celei noi. La acea vreme, El a folosit multe exemple concrete ca să-i facă pe oameni să înțeleagă și să se schimbe. Acesta este principiul prin care Duhul Sfânt își îndeplinește lucrarea și doar în felul acesta poate schimba oamenii. Atunci când lipsesc aspectele practice, oamenii pot câștiga înțelegere doar în teorie și pot interpreta lucrurile doar în plan intelectual – aceasta nu este o modalitate eficientă de a schimba oamenii. Dacă vorbim despre dobândirea înțelepciunii și a judecății limpede prin formare, cum ar putea fi realizat acest lucru? Ar putea omul să dobândească înțelepciune și judecată limpede doar ascultând, citind și îmbogățindu-și cunoștințele? Cum duce acest lucru la dobândirea înțelepciunii și judecății limpezi? Omul trebuie să se străduiască să înțeleagă și să experimenteze viața reală. Prin urmare, formarea nu poate lipsi și nu se poate abate de la viața reală. Omul trebuie să acorde atenție diferitelor aspecte și să aibă acces la diverse laturi: nivelul educațional, expresivitatea, abilitatea de a înțelege lucrurile, judecata limpede, capacitatea de a înțelege cuvintele lui Dumnezeu, bunul-simț și regulile umane, precum și alte lucruri legate de umanitate și cu care omul trebuie să fie înzestrat. După ce înțelegerea a fost atinsă, omul trebuie să se concentreze asupra intrării, și numai atunci poate fi realizată schimbarea. Dacă omul a dobândit înțelegere, însă practica a neglijat-o, cum poate să aibă loc schimbarea? Acum, omul a ajuns să înțeleagă multe, dar el nu trăiește în realitate, astfel că poate să aibă doar o mică înțelegere substanțială a cuvintelor lui Dumnezeu. A fost luminat doar marginal; ai primit puțină lumină de la Duhul Sfânt și, totuși, nu ai nicio intrare în viața reală sau s-ar putea nici să nu îți pese de intrare, astfel încât vei avea parte doar de o schimbare măruntă. După atât de mult timp, oamenii au înțeles multe și pot să discute mult despre cunoștințele lor în materie de teorii, însă firea lor exterioară rămâne aceeași, iar vrednicia lor stagnează, fără nici cel mai mic progres. În acest caz, când veți intra în sfârșit (în viață)?

Viața întru biserică este doar un fel de viață în care oamenii se strâng laolaltă pentru a savura cuvintele lui Dumnezeu, iar ea ocupă numai o fărâmă neînsemnată din viața unei persoane. Dacă viața reală a unei persoane ar putea fi și ea asemenea vieții întru biserică și ar include o viață spirituală cuviincioasă, o dreaptă prețuire a cuvintelor lui Dumnezeu, rugăciunea și dreapta apropiere de Dumnezeu, o viață reală în care toate sunt duse la îndeplinire potrivit voinței lui Dumnezeu, o viață reală în care toate sunt duse la îndeplinire potrivit adevărului, o viață reală de rugăciune și de tăcere dinaintea lui Dumnezeu, de practicare a cântării de imnuri și de dans, numai o asemenea viață l-ar face pe om să trăiască așa cum o cer cuvintele lui Dumnezeu. Cei mai mulți oameni se concentrează pe cele câteva ore de viață întru biserică, fără să se mai „îngrijească” de viața de dincolo de acele ore, ca și cum nici nu i-ar interesa. Mai sunt, de asemenea, mulți oameni care intră în rândul vieții sfinților numai atunci când se înfruptă și sorb din cuvintele lui Dumnezeu, când cântă imnuri sau se roagă, după care se întorc la vechiul lor sine din restul timpului. Astfel de vieți nu-i pot schimba pe oameni și nu le vor îngădui să-L cunoască pe Dumnezeu. Atunci când omul crede în Dumnezeu, dacă dorește să își schimbe propria fire, atunci nu trebuie să se desprindă de viața reală. În viața reală trebuie să te cunoști pe tine însuți, să renunți la tine însuți, să practici adevărul și, de asemenea, să înveți principiile, simțul practic și regulile după care să te comporți în toate, înainte de a putea obține o schimbare treptată. Dacă vă concentrați doar pe aprofundarea teoriilor și vă trăiți viața doar în mijlocul ceremoniilor religioase, fără să aprofundați realitatea, fără să intrați în viața reală, atunci nu veți intra niciodată în realitate, nu vă veți cunoaște niciodată pe voi înșivă, nici adevărul și nici pe Dumnezeu, ci veți rămâne veșnic orbi și neștiutori. Țelul celui care lucrează întru Dumnezeu nu este acela de a-și permite să ducă o viață omenească dreaptă doar câteva ore din întreaga zi, iar în restul timpului să trăiască după legile trupului. Și nu este nici acela de a face schimbări în cunoștințele lui teoretice. Este mai degrabă acela de a-și schimba vechea fire, de a-și schimba cu totul vechea lui viață, de a-și schimba toate ideile și concepțiile mentale depășite. Dacă se concentrează doar pe viața întru biserică, omul nu își va schimba vechile obiceiuri, nu își va schimba vechile reguli după care a trăit atâta vreme. Orice s-ar întâmpla, omul nu trebuie să se detașeze de viața reală. Dumnezeu cere ca oamenii să ducă un trai omenesc normal în viața reală, nu doar în viața întru biserică; cere ca ei să trăiască în lumina adevărului în viața reală, nu doar în viața întru biserică; cere ca ei să-și îndeplinească rolurile în viața reală, nu doar în viața întru biserică. Pentru a intra în realitate, o persoană trebuie să se îndrepte cu toată ființa sa către viața reală. Dacă, în credința în Dumnezeu, oamenii nu pot ajunge să se cunoască pe sine prin intrarea în viața reală și dacă nu pot duce un trai omenesc cuviincios în viața reală, atunci vor da greș. Cei care nu-i dau ascultare lui Dumnezeu sunt cu toții oameni care nu pot intra în viața reală. Sunt cu toții oameni care vorbesc despre omenie, dar trăiesc asemenea diavolilor. Sunt cu toții oameni care vorbesc despre adevăr, dar trăiesc în schimb prin doctrine. Aceia care nu pot să trăiască întru adevăr în viața reală sunt cei care cred în Dumnezeu, dar neplăcuți ochilor Lui și alungați de El. Trebuie să vă exersați intrarea în viața reală, să vă cunoașteți propriile lipsuri, nesupunerea și ignoranța, să vă cunoașteți slăbiciunile și umanitatea nefirească. În felul acesta, toate cunoștințele voastre se vor armoniza cu situația și problemele actuale. Doar acest gen de cunoaștere este reală și vă poate oferi ocazia să vă înțelegeți cu adevărat condiția și să izbutiți să vă schimbați firea.

Acum, odată ce desăvârșirea omenirii a început oficial, trebuie să intrăm în viața reală. Prin urmare, pentru a realiza schimbarea, o persoană trebuie să înceapă cu intrarea în viața reală și să se schimbe încetul cu încetul. Dacă evitați să trăiți o viață omenească normală și vorbiți numai despre probleme spirituale, atunci lucrurile devin seci și fade, devin nerealiste, iar atunci cum se mai poate schimba omul? Acum vi se spune să intrați în viața reală pentru a practica, pentru a pune bazele intrării într-o experiență adevărată. Acesta este unul dintre lucrurile pe care omul trebuie să le facă. Duhul Sfânt își face lucrarea în mare parte prin călăuzire, iar restul depinde de practica și intrarea oamenilor. Toată lumea poate ajunge să intre în viața reală pe diferite căi, pentru ca astfel să-L aducă pe Dumnezeu în viața reală și să ducă un trai omenesc normal. Doar o astfel de viață e trăită cu rost!

Note de subsol:

a. Precizare: „în viață”

b. Precizare: „în viață”

Sursa: Biserica lui Dumnezeu Atotputernic

[spiritual123]

La munca în grup esențială este comunitatea - o comunitate de oameni cu cele mai variate caracteristici. Comunitatea ar trebui să fie o entitate conștientă vie în substanța antroposofică la care lucrează în timpul reuniunilor Grupului. Activitatea Grupului este un proces de dezvoltare continuă a conștiinței. Pentru această dezvoltare prin munca comună este responsabil liderul grupului. Sudarea împreună a acestei comunități îi revine personalității liderului de grup. Modul în care este constituit un grup, modul în care se desfășoară activitatea sa - depind de liderul grupului. Rostul Grupului și, prin urmare, sarcina sa este de a aprofunda viața ezoterică a membrilor. Munca desfășurată în comuniune de către Grup este o formare a impulsurilor celei de-a șasea epoci culturale. O anumită contribuție la viața spirituală a celei de-a șasea epoci culturale poate fi de fapt realizată numai în studiu de grup, în elaborarea și dezvoltarea substanțialității ezoterice, așa cum este dată în ciclurile și prelegerile pentru membri. Conducătorul de grup poate lucra corect dacă ceea ce abordează a devenit propria-i viață. Nu contează dacă s-a citit o prelegere și apoi se vorbește despre ea, ci la lucrul în grup, mai mult ca oricând, importantă este modalitatea! Fiecare chestiune depinde de convingerea interioară, de veridicitatea interioară, de reverență față de antroposofie. Când se citește o prelegere, ea trebuie să fie stăpânită pe deplin lăuntric, și când o citiți cu voce tare, trebuie cu adevărat s-o dezvăluiți ca din nou. Și să nu existe „toceală de cicluri”. În grup se lucrează pornind de la membrii grupului. Să se asculte cu atenție ceea ce vine de la ei, pentru a înțelege pe viu nevoia lor. Atunci fiecare își va găsi ceva pentru sine, fie că-i vârstnic sau tânăr, cu un nivel sau altul de studii și educație, fiecare va primi ceea de ce are nevoie și cu ce poate trăi și lucra. Discuțiile nu sunt tocmai potrivite în ședințele de grup dacă nu există o seriozitate reală în spatele întrebărilor. Întâlnirile de grup ar trebui să fie ocazie pentru aprofundarea vieții interioare, pentru ca ceea ce se aude acolo să fie completat și să devină mai practic. (RS)

[cercetandbisericaluidumnezeu]

Îmbunătățirea calibrului este pentru primirea mântuirii lui Dumnezeu

Sursa: Biserica lui Dumnezeu Atotputernic

[danielfilip]

Ce este bine să faci ca să te eliberezi de stres şi de nelinişte!

– Pentru o educație spirituală corectă sunt necesare trei aspecte: în primul rând puține cuvinte, în al doilea rând multe exemple și în al treilea rând mai multă rugăciune.

– Vrei ca rugăciunea ta să se facă din inimă şi să fie bine primită înaintea lui Dumnezeu? Să simţi durerea semenului tău ca şi cum ar fi a ta. Chiar şi numai un suspin din inimă pentru aproapele tău aduce rezultate…

[emanuelwien]

Spriritualitate Românească în Inima Vienei: O Comunitate Vie

Viena, renumită pentru istoria și cultura sa, găzduiește o comunitate vibrantă de români, dornici să își păstreze tradițiile și spiritualitatea. Prin Slujbe bisericești Viena România, credincioșii români se reunesc pentru a se conecta cu valorile lor spirituale și pentru a crea legături profunde între generații. În acest oraș cosmopolit, biserica devine un punct central pentru comunitatea românească, aducând împreună oameni care împărtășesc aceleași credințe și tradiții.

Rolul Bisericii Române în Austria

Biserica Română Austria are un rol esențial în viața românilor care trăiesc în Viena și în împrejurimi. Aceasta nu este doar un spațiu pentru rugăciune, ci și un loc de sprijin spiritual, educație religioasă și coeziune comunitară. Slujbele și activitățile organizate contribuie la menținerea unui sentiment de apartenență și identitate națională. Totodată, biserica facilitează integrarea armonioasă a românilor în societatea austriacă, fără a le diminua legătura cu rădăcinile lor.

Prin ritualurile, sărbătorile și activitățile culturale desfășurate, Cultul Creștin Român Viena devine o punte între trecutul spiritual și prezentul cosmopolit.

Întâlnirile de Rugăciune: Un Moment de Reconectare

Întâlniri De Rugaciune Româneasca Viena reprezintă o oportunitate unică pentru românii din acest oraș de a se aduna în liniște și reflecție. Aceste momente speciale sunt mai mult decât simple rugăciuni; ele devin ocazii pentru introspecție, comunitate și reîncărcare spirituală. Atmosfera caldă și prietenoasă a acestor întâlniri creează un mediu în care toți participanții se simt bineveniți și încurajați să se apropie de credință.

Aceste întâlniri oferă ocazia de a împărtăși experiențe de viață, de a găsi sprijin moral și de a construi prietenii durabile, toate în spiritul credinței.

Tradiții Românești în Contextul Modern

Prin organizarea unor Slujbe bisericești Viena România, tradițiile spirituale românești capătă o nouă viață în mijlocul unui mediu urban modern. Aceste evenimente reușesc să îmbine elementele clasice ale credinței ortodoxe cu nevoile contemporane ale comunității românești.

Biserica devine locul unde românii pot sărbători evenimente importante, precum Paștele, Crăciunul sau alte sărbători religioase, în conformitate cu obiceiurile lor tradiționale. Astfel, comunitatea reușește să transmită aceste valori generațiilor mai tinere, păstrând viu spiritul național.

Spiritualitatea Românească: Un Punct de Referință

Pentru românii din Austria, Cultul Creștin Român Viena reprezintă un pilon esențial al identității lor. Fie că participă la slujbe sau la alte activități organizate de biserică, aceștia găsesc un loc unde își pot exprima liber credința și valorile.

Comunitatea românească din Viena dovedește că spiritualitatea nu este doar o parte a trecutului, ci și un element vital al prezentului, care ajută la consolidarea legăturilor între oameni.

Concluzie

Viața spirituală a românilor din Viena este o combinație armonioasă între tradiție și adaptare. Prin Întâlniri De Rugaciune Româneasca Viena, Slujbe bisericești Viena România și activitățile oferite de Biserica Română Austria, comunitatea reușește să își păstreze identitatea și să construiască o viață bogată și semnificativă într-un oraș străin. În mijlocul agitației urbane, aceste momente spirituale oferă liniște, inspirație și un sentiment profund de apartenență.

[saintelegembisericaluidumnezeu]

Creșterea calibrului este pentru a primi mântuirea lui Dumnezeu

Creșterea calibrului este pentru a primi mântuirea lui Dumnezeu

Creșterea calibrului oamenilor se referă la cerința de a vă îmbunătăți puterea de pătrundere, astfel încât să puteți înțelege cuvintele lui Dumnezeu și să știți cum să acționați conform lor. Aceasta este cea mai elementară dintre cerințe. Dacă Mă urmezi fără să înțelegi ce spun, nu este credința ta confuză? Oricât de multe cuvinte rostesc, dacă ele sunt dincolo de priceperea voastră, dacă nu le puteți înțelege orice aș spune, atunci înseamnă că sunteți de calibru slab. Fără putere de pătrundere, voi nu înțelegeți nimic din ce spun, ceea ce face ca obținerea efectului dorit să fie foarte dificilă; există multe lucruri pe care nu pot să vi le spun direct, iar efectul plănuit nu poate fi obținut, necesitând astfel muncă suplimentară. Întrucât puterea voastră de înțelegere, capacitatea voastră de a vedea lucrurile și standardele după care trăiți sunt prea deficitare, în voi trebuie să fie săvârșită lucrarea de „creștere a calibrului”. Asta e inevitabil și nu există nicio alternativă. Numai astfel se poate obține un efect; dacă nu, toate cuvintele pe care le spun ar fi în zadar. Și atunci nu ați rămâne cu toții în istorie ca păcătoși? Nu ați deveni scursurile pământului? Nu știți ce lucrare se desfășoară în voi și ce vi se cere? S-ar cuveni să vă cunoașteți propriul calibru: el nu corespunde deloc cerințelor Mele. Și oare acest lucru nu Îmi întârzie lucrarea? Pe baza calibrului vostru actual și a stării actuale a caracterului vostru, niciunul dintre voi nu este în măsură să fie mărturie pentru Mine și niciunul dintre voi nu este la înălțimea sarcinii de a suporta responsabilitățile apăsătoare ale lucrării Mele viitoare. Nu vă simțiți profund rușinați? Dacă veți continua așa, cum Îmi puteți mulțumi voia? Ar trebui să-ți trăiești viața din plin. Nu lăsa timpul să treacă în zadar – nu are niciun rost să faci asta. Ar trebui să știi cu ce se cuvine să fii înzestrat. Nu te considera priceput la toate – mai ai cale lungă de bătut! Dacă nu ai nici măcar un simț minim al umanității, ce mai e de spus? Nu este totul zadarnic? Iar în ceea ce privește umanitatea și calibrul pe care le cer, nici măcar unul dintre voi nu este pe deplin calificat. Este extrem de dificil să găsești pe cineva potrivit pentru a fi folosit. Vă credeți capabili să faceți o lucrare mai mare pentru Mine și să vă încredințez lucruri mai mari; de ​​fapt, nici măcar nu știți să intrați în multe dintre lecțiile din fața ochilor voștri – deci cum ați putea intra vreodată în adevăruri mai profunde? Intrarea voastră ar trebui să adopte o abordare etapizată și graduală. Nu trebuie să fie haotică – asta nu e bine. Începe chiar cu intrarea cea mai superficială: citește aceste cuvinte rând cu rând până când dobândești înțelegere și claritate. Când citești cuvintele lui Dumnezeu, nu le citi pe sărite ca și cum ai admira florile în timp ce ieși cu calul la galop și nu fi superficial. De asemenea, poți citi regulat câteva cărți de referință (cum ar fi cărți despre gramatică sau retorică) pentru a-ți îmbunătăți cunoștințele. Nu citi cărți precum romane de dragoste, biografii ale oamenilor faimoși sau cele despre știința socială; acestea nu sunt de niciun folos și nu pot face decât rău. Trebuie să stăpânești tot ceea ce ar trebui să pătrunzi și să înțelegi. Scopul creșterii calibrului oamenilor este de a-i face conștienți de esența, identitatea, statutul și valoarea proprie. Ar trebui să înțelegeți de ce oamenii trebuie să urmărească adevărul în credința în Dumnezeu și dacă este acceptabil ca oamenii să nu-și ridice calibrul. Este imperativ să vă mențineți educați; nu trebuie să renunțați la asta! Trebuie să înțelegeți de ce calibrul oamenilor trebuie crescut, cum ar trebui crescut și în ce aspecte să pătrundeți. Trebuie să înțelegeți semnificația faptului de a trăi o umanitate normală, de ce trebuie să fie făcută această lucrare și rolul pe care ar trebui să-l joace omul. De exemplu, pentru a deveni educați, ar trebui să înțelegeți ce aspecte trebuie studiate și cum ar trebui să pătrundeți în ele. Toți ar trebui să știți care este scopul de a deveni educat. Nu este oare ca să înțelegeți cuvintele lui Dumnezeu și să pătrundeți în adevăr? Ce predomină în bisericile de astăzi? A-i determina pe oameni să se educe pe ei înșiși îi face să uite de bucuria cuvintelor lui Dumnezeu și nu fac nimic toată ziua în afară de a se instrui. Dacă le ceri să trăiască umanitatea normală, se vor ocupa doar de a-și aranja casa, a găti sau a cumpăra ustensile de bucătărie. Aceste lucruri vor fi unicul lor obiectiv; vor fi neștiutori chiar și cu privire la modul în care să ducă o viață bisericească obișnuită. Dacă te afli în circumstanțele actuale, ai greșit drumul în practica ta. Atunci de ce ți se cere să intri în viața spirituală? Simpla înv��țare a acelor lucruri te va face incapabil să obții ceea ce ți se cere. A intra în viață este încă lucrul cel mai important; între timp, motivul acestei lucrări este rezolvarea dificultăților pe care oamenii le întâmpină în experiențele lor. Creșterea propriului calibru îți oferă cunoștințe despre natura umană și esența omului, iar scopul principal al acestui lucru este ca viața spirituală a oamenilor să poată crește și firea lor să se poată schimba. Poți ști cum să te îmbraci și cum să te aranjezi, poți fi perspicace și deștept și totuși, în cele din urmă, când vine ziua să te duci să lucrezi, nu reușești. Astfel, ar trebui să fii conștient de ceea ce ar mai trebui să faci în timp ce îți crești calibrul. Obiectivul este să te schimbi; creșterea calibrului este suplimentară. Nu va funcționa dacă nu ți se îmbunătățește calibrul, iar dacă nu ți se schimbă firea, e și mai rău. Niciuna nu poate fi omisă. A avea o umanitate normală nu înseamnă că ai fost mărturie răsunătoare – ceea ce ți se cere nu este atât de simplu. Numai când calibrul oamenilor a crescut încât ei să dobândească rațiunea și stilul de viață al oamenilor cu o umanitate normală și, de asemenea, când au intrat în viață – numai atunci ei vor avea schimbări și mărturii demne de menționat. Când vine ziua să fii mărturie, trebuie să vorbești și despre schimbările din viața ta omenească și despre cunoașterea lui Dumnezeu din interiorul tău. Numai combinația dintre aceste două aspecte este mărturia ta adevărată și recolta ta. Nu este suficient ca umanitatea ta să se schimbe pe dinafară, dar să nu ai nicio înțelegere în interior, și nici nu va fi destul dacă ai înțelegere și adevăr în interior, dar ajungi să neglijezi să-ți trăiești umanitatea normală. Lucrarea săvârșită astăzi asupra ta nu este pentru spectacol, ci pentru a te schimba. Tot ce trebuie să faci e să te concentrezi pe schimbarea ta. Nu merge doar să scrii și să asculți în fiecare zi, fără nimic altceva în viața ta. Ar trebui să ai pătrundere în toate aspectele. Ar trebui să ai viața normală a unui sfânt. Multe surori se îmbracă asemeni unor domnițe, iar frații asemeni unor nobili sau unor persoane de seamă, complet lipsiți de buna cuviință a sfinților. Una e să crești calibrul unei persoane – se realizează întâmplător. Alta e să mănânci și să bei cuvintele lui Dumnezeu – este lucrul esențial. În cazul în care calibrul tău a fost crescut, dar sfârșești prin a nu fi folosit deoarece nu ai mâncat și nu ai băut cuvintele lui Dumnezeu, nu-ți vei fi irosit eforturile ca să înveți? Ambele aspecte trebuie să fie combinate. De ce să aducem vorba despre cunoașterea lui Dumnezeu când se discută despre ce ți se cere? Nu este de dragul rezultatelor lucrării ce are să vină? După ce ai fost cucerit, trebuie să poți fi mărturie din propriile experiențe. Nu va funcționa dacă înfățișarea ta exterioară este una de umanitate normală, însă ajungi să nu fii capabil să-ți pui experiențele în cuvinte. În timp ce ai o viață spirituală normală, ar trebui să dobândești și o umanitate normală, multe aspecte ale căreia vor fi învățate întâmplător. Crezi că măturatul podelei necesită vreo practică anume? Chiar și mai rău este să petreci o oră exersând cum să ții bețișoarele când mănânci! Ce aspecte include umanitatea normală? Înțelegere, rațiune, conștiință și caracter. Dacă poți atinge normalitatea în fiecare dintre aceste aspecte, umanitatea ta va fi la nivelul cerut. Ar trebui să ai asemănarea unei ființe umane normale, ar trebui să semeni cu un credincios în Dumnezeu. Nu trebuie să obții prea mult sau să te ocupi de diplomație; trebuie doar să fii o ființă umană normală, cu rațiunea unei persoane normale, să poți vedea dincolo de lucruri și cel puțin să arăți ca o ființă umană normală. Asta va fi suficient. Tot ce ți se cere astăzi se încadrează în capacitățile tale; nu este o încercare de a pretinde imposibilul. Niciun cuvânt inutil și nicio lucrare inutilă nu se vor înfăptui asupra ta. Trebuie să scapi de toată urâțenia exprimată sau dezvăluită în viața ta. Ați fost corupți de Satana și debordați de veninul Satanei. Tot ce ți se cere este să scapi de această fire satanică și coruptă. Nu ți se cere să devii vreo figură de rang înalt sau vreo persoană faimoasă sau importantă. Asta nu are rost. Lucrarea care se face în voi ține cont de ceea ce este inerent vouă. Există limite privind ceea ce Eu cer de la oameni. Dacă tuturor oamenilor de astăzi li s-ar cere să se comporte ca funcționarii guvernamentali – să exerseze vorbirea pe tonul vocii funcționarilor guvernamentali, să se formeze pentru a vorbi în maniera înalților funcționari guvernamentali sau să exerseze exprimarea pe tonul și în maniera eseiștilor și a romancierilor – nu ar fi posibil; nu se poate face. Considerând calibrul vostru, ar trebui cel puțin să puteți vorbi cu înțelepciune și tact și să explicați lucrurile într-o manieră clară și de înțeles. E tot ce este necesar pentru a îndeplini cerințele. Dacă obțineți cel puțin înțelegere și rațiune, atunci asta va fi îndeajuns. Cel mai important în acest moment este să renunți la firea ta satanică coruptă. Trebuie să alungi urâțenia care se manifestă în tine. Cum poți vorbi despre rațiune supremă și înțelegere supremă dacă nu le elimini pe acestea? Mulți oameni, văzând că epoca s-a schimbat, nu au niciun fel de umilință și răbdare și, la fel de bine, s-ar putea să nu aibă deloc nici iubire, nici purtare sfântă. Cât de absurzi sunt astfel de oameni! Au măcar vreun dram de umanitate normală? Au vreo mărturie demnă de menționat? Ei sunt complet lipsiți de înțelegere și rațiune. Desigur, anumite aspecte ale practicii oamenilor care sunt deviante și eronate trebuie corectate; viețile lor spirituale rigide și aspectul lor înțepenit și imbecil, de exemplu – toate acestea trebuie schimbate. Schimbarea nu înseamnă a te lăsa să te depravezi sau să te dedai trupului, spunând orice dorești. Nu vorbi cu lejeritate. Să ai vorbirea și comportamentul unei ființe umane normale înseamnă să vorbești coerent, spunând „da” atunci când vrei să spui „da” și „nu” când vrei să spui „nu”. Raportează-te la fapte și vorbește corespunzător. Nu trișa, nu minți. Limitele pe care le poate atinge o persoană normală privind o schimbare a firii trebuie să fie înțelese. Dacă nu, nu vei putea intra în realitate.

Sursa: Biserica lui Dumnezeu Atotputernic

[cercetandbisericaluidumnezeu]

Discuție despre viața bisericească și viața reală

De ce se spune că, atunci când crede în Dumnezeu, o persoană trebuie să Îl aducă pe Dumnezeu în viața reală? Nu numai că viața întru biserică îl poate transforma pe om, dar mai important decât atât, omul ar trebui să intre în realitate în viața reală. Obișnuiați să discutați întotdeauna despre starea voastră spirituală și despre problemele spirituale în viața reală, în timp ce neglijați instruirea în multe lucruri, tot astfel cum vă neglijați pătrunderea în ele. Scriați în fiecare zi, ascultați în fiecare zi și citeați în fiecare zi. Vă rugați în timp ce găteați: „O, Dumnezeule! Fii viața dinăuntrul meu! Cum ar trebui să trec de această zi? Te rog, binecuvântează-mă, luminează-mă. În orice fel m-ai lumina Tu astăzi, te rog, permite-mi să înțeleg în acest moment, astfel încât cuvintele Tale să poată acționa precum viața mea.” De asemenea, vă rugați în timp ce luați cina: „O, Dumnezeule! Tu ne-ai dăruit această masă. Binecuvântarea Ta să fie asupra noastră! Amin! Te rugăm, lasă-ne să ne punem viețile în mâinile Tale. Fii alături de noi. Amin!” După ce terminați de mâncat și spălați vasele, începeați să turuiți din nou: „O, Dumnezeule, eu sunt vasul acesta. Am fost corupți de Satana și acum suntem ca vasele care au fost folosite și trebuie curățite cu apă. Tu ești apa, cuvintele Tale sunt apa vie care îmi hrănește viața”. Înainte să vă dați seama, venea timpul să mergeți la culcare și începeați să turuiți din nou: „O, Dumnezeule! M-ai binecuvântat și m-ai călăuzit de-a lungul acestei zile. Îți sunt cu adevărat recunoscătoare…” Acesta era felul în care vă petreceați ziua și vă cufundați în somn. Cei mai mulți oameni au trăit astfel în fiecare zi și chiar până la ora actuală ei nu au acordat atenție intrării efective, ci doar se concentrează pe vorbele goale din rugăciunile lor. Aceasta este viața de până acum a oamenilor – aceasta este vechea lor viață. Așa sunt cei mai mulți dintre ei, le lipsește orice pregătire concretă și au parte de foarte puține schimbări reale. În rugăciunile lor rostesc doar vorbe goale, se apropie de Dumnezeu prin cuvintele lor, dar din înțelegerea lor lipsește aprofundarea. Haideți să luăm un exemplu dintre cele mai simple – curățarea casei voastre. Vedeți că în casă este dezordine, așa că stați acolo și vă rugați: „O, Dumnezeule! Uită-Te câtă stricăciune a adus Satana asupra mea. Sunt la fel de murdar ca această casă. O, Dumnezeule! Ție mă rog și Îți mulțumesc. Fără mântuirea și luminarea Ta, nu aș fi înțeles lucrul acesta”. Doar stați așa acolo și turuiți, rugându-vă vreme îndelungată, după care vă purtați ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat, asemenea unei bătrâne guralive. Vă petreceți astfel viața spirituală cu mult prea multe practici superficiale, fără o intrare adevărată în realitate! Intrarea în pregătirea efectivă implică viețile reale ale oamenilor și greutățile lor concrete – e singura cale prin care ei se schimbă.  În lipsa vieții reale, oamenii nu pot fi schimbați. Care este folosul vorbelor goale din rugăciunile lor? Fără înțelegerea naturii oamenilor, totul este o pierdere de timp, și fără o cale de practică, totul este o risipă de efort! Rugăciunile potrivite pot păstra înăuntrul oamenilor o stare potrivită, dar nu îi pot schimba pe de-a-ntregul. Cunoașterea neprihănirii de sine a oamenilor, aroganței, deșertăciunii, trufiei și firii lor corupte – cunoașterea acestor lucruri nu vine în urma rugăciunilor, ci este descoperită prin aprecierea cuvintelor lui Dumnezeu și este cunoscută grație luminării aduse de Sfântul Duh în viața reală. În ziua de astăzi oamenii sunt cu toții capabili să vorbească bine și au ascultat cele mai înălțătoare predici, mai înălțătoare decât oricare altele din cursul veacurilor, și totuși, prea puține din acestea sunt puse în aplicare în viața lor reală. Cu alte cuvinte, în viața reală a oamenilor nu există niciun Dumnezeu, iar aceștia sunt lipsiți de viața unui om nou după transformare. Nu există trăirea adevărului în viața reală și nu există nicio aducere a lui Dumnezeu în viața reală. Oamenii își trăiesc viețile ca și cum ar fi fiii Iadului. Nu este acesta oare o abatere evidentă?

Pentru a redobândi aspectul unei persoane normale, adică pentru a obține o umanitate firească, oamenii nu pot să-l mulțumească pe Dumnezeu doar prin cuvintele lor. Când fac așa ceva, se vatămă pe ei înșiși și aceasta nu le aduce niciun beneficiu intrării și transformării lor. Prin urmare, pentru a realiza transformarea, oamenii trebuie să exerseze puțin câte puțin, să intre lent, să cerceteze și să exploreze pas cu pas, să intre din latura pozitivă și să trăiască o viață utilă întru adevăr, o viață de sfinți. De acum înainte ea implică probleme reale, lucruri reale și medii reale, permițându-le oamenilor să aibă o pregătire practică. Nu le pretinde să rostească vorbe goale; în schimb necesită instruire în medii reale. Oamenii ajung să-și dea seama că au un calibru slab, iar după aceea se bucură au parte de a mânca și a bea cuvintele lui Dumnezeu, de intrarea potrivită și de practica adecvată; acesta este modul în care aceștia obțin realitatea, și modul în care intrarea se poate produce și mai rapid. Pentru a transforma oamenii, trebuie să existe o anumită practicitate, ei trebuie să exerseze cu probleme reale, cu lucruri reale, cu medii reale. Este oare posibil să dobândești o pregătire reală bazându-te doar pe viața întru biserică? Ar putea omul să intre în realitate? Nu. Dacă omul nu poate să intre în viața reală, atunci nu poate să schimbe vechile modalități de a face lucrurile și de a-și trăi viața. Aceasta nu se datorează întru totul delăsării omului sau puternicelor sale dependențe, ci mai degrabă faptului că pur și simplu omul nu are capacitatea de a trăi și, în plus, nu înțelege standardul imaginii omului normal cerut de Dumnezeu. În trecut oamenii discutau mereu, vorbeau, aveau părtășii și chiar deveneau „oratori”; totuși niciunul dintre ei nu căuta să își schimbe firea în viață; ei doar se încăpățânau să caute învățături profunde. Prin urmare, astăzi voi trebuie să schimbați această viață religioasă a credinței în Dumnezeu. Trebuie să intrați și să exersați țintind un singur lucru, o singură problemă, o singură persoană. Trebuie să faceți lucrurile cu concentrare – doar atunci puteți obține rezultate. Pentru a-i schimba pe oameni, trebuie să începi cu esența lor. Lucrarea trebuie să aibă ca țintă esența oamenilor, pe viața lor, pe delăsarea lor, dependența și înrobirea acestora și doar astfel oamenii pot fi schimbați.

Chiar dacă viața întru biserică poate produce rezultate în unele zone, esențial rămâne faptul că viața reală îi poate schimba pe oameni, iar vechea lor fire nu poate fi schimbată în lipsa vieții reale. Să luăm lucrarea lui Isus din Epoca Harului. Atunci când Isus a anulat legile vechi și a stabilit poruncile epocii noi, El a vorbit prin exemple din viața reală. Atunci când Isus și-a condus ucenicii prin lanul de grâu într-o zi de Sabat, iar acolo ucenicilor li s-a făcut foame și au cules spice de grâu și le-au mâncat, fariseii au văzut acest lucru și au zis că aceștia nu au respectat Sabatul. De asemenea, ei au spus că nu li sa permis oamenilor să salveze vițeii care au căzut într-o groapă în ziua de Sabat, spunând că nicio muncă nu ar putea fi efectuată în timpul Sabatului. Isus a folosit aceste întâmplări pentru a răspândi treptat poruncile epocii celei noi. La acea vreme, El a folosit multe exemple concrete ca să-i facă pe oameni să înțeleagă și să se schimbe. Acesta este principiul prin care Duhul Sfânt își îndeplinește lucrarea și doar în felul acesta poate schimba oamenii. Atunci când lipsesc aspectele practice, oamenii pot câștiga înțelegere doar în teorie și pot interpreta lucrurile doar în plan intelectual – aceasta nu este o modalitate eficientă de a schimba oamenii. Dacă vorbim despre dobândirea înțelepciunii și a judecății limpede prin formare, cum ar putea fi realizat acest lucru? Ar putea omul să dobândească înțelepciune și judecată limpede doar ascultând, citind și îmbogățindu-și cunoștințele? Cum duce acest lucru la dobândirea înțelepciunii și judecății limpezi? Omul trebuie să se străduiască să înțeleagă și să experimenteze viața reală. Prin urmare, formarea nu poate lipsi și nu se poate abate de la viața reală. Omul trebuie să acorde atenție diferitelor aspecte și să aibă acces la diverse laturi: nivelul educațional, expresivitatea, abilitatea de a înțelege lucrurile, judecata limpede, capacitatea de a înțelege cuvintele lui Dumnezeu, bunul-simț și regulile umane, precum și alte lucruri legate de umanitate și cu care omul trebuie să fie înzestrat. După ce înțelegerea a fost atinsă, omul trebuie să se concentreze asupra intrării, și numai atunci poate fi realizată schimbarea. Dacă omul a dobândit înțelegere, însă practica a neglijat-o, cum poate să aibă loc schimbarea? Acum, omul a ajuns să înțeleagă multe, dar el nu trăiește în realitate, astfel că poate să aibă doar o mică înțelegere substanțială a cuvintelor lui Dumnezeu. A fost luminat doar marginal; ai primit puțină lumină de la Duhul Sfânt și, totuși, nu ai nicio intrare în viața reală sau s-ar putea nici să nu îți pese de intrare, astfel încât vei avea parte doar de o schimbare măruntă. După atât de mult timp, oamenii au înțeles multe și pot să discute mult despre cunoștințele lor în materie de teorii, însă firea lor exterioară rămâne aceeași, iar vrednicia lor stagnează, fără nici cel mai mic progres. În acest caz, când veți intra în sfârșit (în viață)?

Viața întru biserică este doar un fel de viață în care oamenii se strâng laolaltă pentru a savura cuvintele lui Dumnezeu, iar ea ocupă numai o fărâmă neînsemnată din viața unei persoane. Dacă viața reală a unei persoane ar putea fi și ea asemenea vieții întru biserică și ar include o viață spirituală cuviincioasă, o dreaptă prețuire a cuvintelor lui Dumnezeu, rugăciunea și dreapta apropiere de Dumnezeu, o viață reală în care toate sunt duse la îndeplinire potrivit voinței lui Dumnezeu, o viață reală în care toate sunt duse la îndeplinire potrivit adevărului, o viață reală de rugăciune și de tăcere dinaintea lui Dumnezeu, de practicare a cântării de imnuri și de dans, numai o asemenea viață l-ar face pe om să trăiască așa cum o cer cuvintele lui Dumnezeu. Cei mai mulți oameni se concentrează pe cele câteva ore de viață întru biserică, fără să se mai „îngrijească” de viața de dincolo de acele ore, ca și cum nici nu i-ar interesa. Mai sunt, de asemenea, mulți oameni care intră în rândul vieții sfinților numai atunci când se înfruptă și sorb din cuvintele lui Dumnezeu, când cântă imnuri sau se roagă, după care se întorc la vechiul lor sine din restul timpului. Astfel de vieți nu-i pot schimba pe oameni și nu le vor îngădui să-L cunoască pe Dumnezeu. Atunci când omul crede în Dumnezeu, dacă dorește să își schimbe propria fire, atunci nu trebuie să se desprindă de viața reală. În viața reală trebuie să te cunoști pe tine însuți, să renunți la tine însuți, să practici adevărul și, de asemenea, să înveți principiile, simțul practic și regulile după care să te comporți în toate, înainte de a putea obține o schimbare treptată. Dacă vă concentrați doar pe aprofundarea teoriilor și vă trăiți viața doar în mijlocul ceremoniilor religioase, fără să aprofundați realitatea, fără să intrați în viața reală, atunci nu veți intra niciodată în realitate, nu vă veți cunoaște niciodată pe voi înșivă, nici adevărul și nici pe Dumnezeu, ci veți rămâne veșnic orbi și neștiutori. Țelul celui care lucrează întru Dumnezeu nu este acela de a-și permite să ducă o viață omenească dreaptă doar câteva ore din întreaga zi, iar în restul timpului să trăiască după legile trupului. Și nu este nici acela de a face schimbări în cunoștințele lui teoretice. Este mai degrabă acela de a-și schimba vechea fire, de a-și schimba cu totul vechea lui viață, de a-și schimba toate ideile și concepțiile mentale depășite. Dacă se concentrează doar pe viața întru biserică, omul nu își va schimba vechile obiceiuri, nu își va schimba vechile reguli după care a trăit atâta vreme. Orice s-ar întâmpla, omul nu trebuie să se detașeze de viața reală. Dumnezeu cere ca oamenii să ducă un trai omenesc normal în viața reală, nu doar în viața întru biserică; cere ca ei să trăiască în lumina adevărului în viața reală, nu doar în viața întru biserică; cere ca ei să-și îndeplinească rolurile în viața reală, nu doar în viața întru biserică. Pentru a intra în realitate, o persoană trebuie să se îndrepte cu toată ființa sa către viața reală. Dacă, în credința în Dumnezeu, oamenii nu pot ajunge să se cunoască pe sine prin intrarea în viața reală și dacă nu pot duce un trai omenesc cuviincios în viața reală, atunci vor da greș. Cei care nu-i dau ascultare lui Dumnezeu sunt cu toții oameni care nu pot intra în viața reală. Sunt cu toții oameni care vorbesc despre omenie, dar trăiesc asemenea diavolilor. Sunt cu toții oameni care vorbesc despre adevăr, dar trăiesc în schimb prin doctrine. Aceia care nu pot să trăiască întru adevăr în viața reală sunt cei care cred în Dumnezeu, dar neplăcuți ochilor Lui și alungați de El. Trebuie să vă exersați intrarea în viața reală, să vă cunoașteți propriile lipsuri, nesupunerea și ignoranța, să vă cunoașteți slăbiciunile și umanitatea nefirească. În felul acesta, toate cunoștințele voastre se vor armoniza cu situația și problemele actuale. Doar acest gen de cunoaștere este reală și vă poate oferi ocazia să vă înțelegeți cu adevărat condiția și să izbutiți să vă schimbați firea.

Acum, odată ce desăvârșirea omenirii a început oficial, trebuie să intrăm în viața reală. Prin urmare, pentru a realiza schimbarea, o persoană trebuie să înceapă cu intrarea în viața reală și să se schimbe încetul cu încetul. Dacă evitați să trăiți o viață omenească normală și vorbiți numai despre probleme spirituale, atunci lucrurile devin seci și fade, devin nerealiste, iar atunci cum se mai poate schimba omul? Acum vi se spune să intrați în viața reală pentru a practica, pentru a pune bazele intrării într-o experiență adevărată. Acesta este unul dintre lucrurile pe care omul trebuie să le facă. Duhul Sfânt își face lucrarea în mare parte prin călăuzire, iar restul depinde de practica și intrarea oamenilor. Toată lumea poate ajunge să intre în viața reală pe diferite căi, pentru ca astfel să-L aducă pe Dumnezeu în viața reală și să ducă un trai omenesc normal. Doar o astfel de viață e trăită cu rost!

Sursa: Biserica lui Dumnezeu Atotputernic

[saintelegembisericaluidumnezeu]

Îmbunătățirea calibrului este pentru a primi mântuirea lui Dumnezeu

Îmbunătățirea calibrului este pentru a primi mântuirea lui Dumnezeu

Îmbunătățirea calibrului oamenilor necesită ca voi să vă îmbunătățiți capacitatea de a primi, astfel încât să puteți să înțelegeți cuvintele lui Dumnezeu și să știți cum să practicați în conformitate cu ele. Aceasta este cea mai elementară cerință. Nu este oare o credință confuză dacă Mă urmați fără să înțelegeți ce spun? Indiferent câte cuvinte rostesc Eu, dacă nu puteți să ajungeți acolo, dacă nu puteți să le înțelegeți indiferent ce zic, înseamnă că vă lipsește calibrul. Este pentru că nu dețineți capacitatea de a primi, deoarece nu aveți nici măcar cea mai mică înțelegere cu privire la ceea ce spun Eu. Astfel, este foarte greu să se obțină rezultatul dorit. Multe lucruri nu vă pot fi spuse direct și efectul inițial nu poate fi obținut. Prin urmare, trebuie adăugate sarcini suplimentare la lucrarea Mea. 

Este necesar să lansez această sarcină de a „mări calibrul oamenilor” între voi, pentru că abilitățile voastre de a primi, abilitățile de a vedea lucrurile, și standardele vieților voastre sunt prea joase. Aceasta este direcția cerută; nu există nicio altă alternativă, și trebuie să se facă în acest mod pentru a putea fi obținute o parte din rezultate. În caz contrar, toate cuvintele pe care le spun ar fi reduse la zero, și nu ați intra voi în istorie ca păcătoși? Nu ați deveni voi degenerați? Nu știți ce este această lucrare care se face în voi și ce vi se cere? Trebuie să vă cunoașteți propriul calibru; nu poate să atingă deloc ceea ce Eu cer. Acest lucru nu întârzie lucrarea? În momentul de față, cu calibrul și caracterul vostru, nu există nici măcar unul dintre voi care să fie în stare să mărturisească pentru Mine, și nu este nimeni care să se ridice la înălțimea sarcinii de a purta responsabilitatea grea a lucrării Mele viitoare. Nu vă simțiți foarte rușinați de acest lucru? Cum va fi posibil să Îmi îndeplinești toate dorințele dacă lucrurile continuă așa? Ar trebui să îți faci o viață completă și plină de satisfacții. Nu lăsa ca timpul să treacă în zadar. Nu există nicio valoare în acest sens. Ar trebui să știi care sunt lucrurile cu care trebuie să fii echipat. Nu te considera un om priceput la toate. Nici pe departe! Despre ce se poate vorbi dacă nu ai nici măcar cele mai elementare cunoștințe despre umanitate? Oare nu ar fi totul în zadar? Cât despre umanitatea și calibrul pe care le cer Eu, nici măcar unul dintre voi nu este pe deplin calificat. Este greu să găsesc pe cineva care să fie potrivit pentru a fi folosit. Voi credeți că sunteți oameni ce pot face o lucrare mai mare pentru Mine și care pot primi o încredințare mai mare din partea Mea. De fapt, nici măcar nu știți cum să pătrundeți multe dintre lecțiile pe care le aveți în față, deci cum ar fi posibil să pătrundeți adevăruri mai profunde? Pătrunderea voastră ar trebui să înainteze sistematic și treptat. Nu trebuie să fie haotică. Aceasta nu ar fi bine. Intrați pe unde este capătul cu cea mai mică adâncime – citiți cuvintele acestea rând cu rând până ce veți dobândi pricepere și claritate. Fiecare frate și soră ar trebui cel puțin să fie în stare să citească. Nu-ți arunca doar privirea în grabă ca și când ai admira florile în timp ce călărești galopând, și nu o face doar de mântuială. În mod normal, poți citi, de asemenea, niște cărți de referință (precum cărți de gramatică sau retorică). Nu este nevoie să citești cărți care îți stimulează mintea prea mult (romane, pornografie, reviste sau biografii ale unor oameni mari) și care fac mai mult rău decât bine. Tu trebuie să stăpânești tot ceea ce ar trebui să pătrunzi și să înțelegi. Scopul îmbunătățirii calibrului nu este altul decât acela de a-i ajuta pe oameni să-și înțeleagă propria esență, identitate, stare sau valoare. Care este lucrul principal pe care bisericile de mai jos ar trebui să-l înțeleagă? În momentul de față, oamenii nu își îmbunătățesc calibrul? Este imperativ să se păstreze această înțelegere de a primi o educație; nu poate fi lăsată de-o parte! Voi trebuie să înțelegeți de ce calibrul oamenilor trebuie îmbunătățit, cum poate fi îmbunătățit, și care aspecte ar trebui să fie înțelese. Trebuie să înțelegeți sensul trăirii unei umanității normale, motivul pentru care această lucrare trebuie realizată și cum ar trebui să se coordoneze oamenii. În procesul de a deveni educat, ar trebui să vă fie clar ce aspecte trebuie reținute și cum ar trebui să pătrundeți. Ar trebui să știți cu toții care este scopul primirii unei educații. Nu este pentru a înțelege cuvintele lui Dumnezeu și pentru a pătrunde adevărul? Care este situația care domină în biserici în prezent? Dacă îi cereți cuiva să primească o educație, această persoană va uita de bucuria cuvintelor lui Dumnezeu. Toată ziua nu face nimic altceva decât să se educe. Dacă îi ceri să trăiască o umanitate normală, această persoană se va îngriji doar de a face ordine în casă sau a găti și a cumpăra ustensile de gătit. Se îngrijește doar de aceste lucruri și nu știe cum să ducă o viață bisericească în mod normal. Te-ai abătut în practica ta, dacă rămâi în situația actuală. Așadar, de ce ți se cere să intri într-o viață spirituală? Tot ceea ce înveți sunt aceste lucruri care nu te pot ajuta să realizezi ceea ce se cere de la tine. Cel mai important lucru este tot intrarea în viață. Motivul realizării acestei lucrări este de a soluționa problemele pe care oamenii le întâmpină în experiențele lor. Îmbunătățirea calibrului îți permite să cunoști natura umană și esența omului – scopul principal al cunoașterii acestor lucruri este ca viața spirituală a oamenilor să poată crește și firea lor să se poată schimba. S-ar putea să știi cum să te îmbraci și să arăți bine; poți să ai intuiție și înțelepciune și, totuși, în cele din urmă, când vine ziua să mergi la lucru, să nu fii în stare să o faci. De aceea, ar trebui să știi și ce trebuie să faci în timp ce îți îmbunătățești calibrul. Obiectivul este să te schimb pe tine. Îmbunătățirea calibrului este suplimentară. Acest lucru nu se va întâmpla dacă nu îți îmbunătățești calibrul. E și mai rău dacă firea ta nu poate fi schimbată. Una fără cealaltă nu va fi de ajuns. A avea o umanitate normală nu înseamnă că ai depus o mărturie impresionantă. Ceea ce se cere de la tine nu este atât de simplu.

Când calibrul cuiva a fost îmbunătățit, astfel încât are atât rațiunea și stilul de viață al unei umanități normale, cât și pătrunderea în viață, doar atunci această persoană va putea să se schimbe și să stea mărturie. Când vine ziua de a sta mărturie, există, de asemenea, necesitatea de a vorbi despre schimbări în viața umană și despre cunoașterea lui Dumnezeu înăuntrul său. Numai combinația acestor două aspecte este o adevărată mărturie și un adevărat câștig. Nu este acceptabil dacă ai doar o schimbare a umanității pe dinafară și nicio înțelegere înăuntru. Nu este acceptabil nici dacă ai înțelegere și adevăr pe dinăuntru, dar treci cu vederea trăirea unei umanități normale. Lucrarea făcută în tine astăzi nu este pentru a o arăta altora, ci pentru a te schimba pe tine. Pur și simplu, trebuie să acorzi atenție propriei tale schimbări. Poți scrie și asculta zilnic, dar nu va funcționa dacă nu te implici în alte domenii din viața ta. Ar trebui să pătrunzi în fiecare aspect. Ar trebui să ai viața normală a unui sfânt. Multe surori se îmbracă precum doamnele bogate și frații se îmbracă precum domnii bogați sau lorzii, pierzând complet decența sfinților. Un aspect este creșterea calibrului unei persoane, care poate fi obținut întâmplător. Un alt aspect de importanță majoră este să mănânci și să bei cuvintele lui Dumnezeu. Oare nu ar fi o risipă de învățare dacă acest calibru al tău este înălțat, însă nu este aplicat, deoarece nu ai mâncat și nu ai băut cuvintele lui Dumnezeu? Ambele aspecte trebuie să fie combinate. De ce cunoașterea lui Dumnezeu intră în discuția despre ceea ce se cere de la tine? Nu este acest lucru pentru binele lucrării viitoare? După ce ai fost cucerit, trebuie să fii capabil de a mărturisi din propriile tale experiențe. Nu este acceptabil dacă aspectul tău exterior este unul de umanitate normală, însă tu nu îți poți exprima experiențele în cuvinte. Când ai o viață spirituală normală, ar trebui să obții umanitate normală, și multe aspecte ale umanității normale vor putea fi învățate întâmplător. Ai spune că măturatul podelei necesită o pregătire specială? Dacă ai nevoie de o oră de practică pentru a ține în mână furculița, este și mai inacceptabil! Ce include umanitatea normală? Înțelegere, rațiune, conștiință și caracter. Dacă poți atinge normalitatea în fiecare dintre aceste aspecte, umanitatea ta corespunde standardului. Ar trebui să te asemeni unei ființe umane normale și să se comporți ca un credincios în Dumnezeu. Nu este necesar să atingi înălțimi mari sau să te implici în diplomație. Trebuie doar să fii o ființă umană normală, cu rațiunea unei persoane normale, să poți vedea dincolo de lucruri și cel puțin să arăți ca o ființă umană normală. Aceasta va fi suficient. Tot ceea ce ți se cere astăzi îți stă în putere și acest lucru nu înseamnă să te forțezi. Niciun cuvânt inutil sau muncă inutilă nu vor fi efectuate asupra ta. Toată urâciunea exprimată sau dezvăluită în viața ta trebuie să fie eliminată. Voi ați fost corupți de Satana și aveți prea multe dintre toxinele Satanei. Tot ceea ce se cere de la tine este să te lepezi de această fire satanică coruptă, nu pentru a deveni o figură de rang înalt, o vedetă sau o persoană măreață. Este inutil. Lucrarea care a fost făcută în voi este în acord cu ceea ce este inerent în voi. Există limite pentru ceea ce Eu cer de la oameni. Dacă oamenilor din ziua de azi li s-ar cere să se comporte ca niște oficiali ai guvernului, și să practice tonul vocii oficialilor din guvern, să învețe să vorbească precum înalții oficiali guvernamentali, sau să învețe maniera și tonul de a vorbi al eseiștilor și al romancierilor, atunci nici asta nu ar fi acceptabil. Nu ar fi realizabil. În conformitate cu calibrul vostru, al oamenilor, ar trebui cel puțin să fiți în stare să vorbiți cu înțelepciune și tact și să explicați lucrurile în mod clar. Atunci îndepliniți voi cerințele. Cel puțin, înțelegerea și rațiunea ar trebui să fie atinse. În momentul de față, cel mai important lucru este să te descotorosești de firea satanică stricată. Trebuie să te lepezi de urâțenia pe care o exprimi. Dacă nu te-ai lepădat de aceste lucruri, cum ai putea să atingi rațiunea supremă și înțelegerea? Mulți oameni văd că epoca s-a schimbat, deci nu practică niciun pic de umilință sau răbdare, și ar putea chiar să nu aibă nicio dragoste sau decență sfântă. Acești oameni sunt prea absurzi! Au ei oare măcar un strop de umanitate normală? Au ei oare vreo mărturie de menționat? Nu au niciun pic de înțelegere și rațiune. Bineînțeles, unele aspecte ale practicii oamenilor care sunt deviante și eronate trebuie corectate. Cum ar fi viața spirituală rigidă din trecut a oamenilor sau aparența de amorțeală și imbecilitatea – toate aceste lucruri trebuie să se schimbe. Schimbarea nu înseamnă că ești lăsat să devii desfrânat sau să îți faci pofta trupului, spunând tot ce vrei. Vorba imprudentă nu se acceptă. A te comporta ca o ființă umană normală înseamnă a vorbi cu coerență. Da înseamnă da, nu înseamnă nu. Fii sincer în privința faptelor și vorbește în mod corespunzător. Nu înșela, nu minți! Trebuie să se știe care sunt limitele pe care le poate atinge o persoană normală în ce privește schimbarea firii. Dacă acest lucru nu este cunoscut, nu vei reuși să pătrunzi realitatea.

Sursa: Biserica lui Dumnezeu Atotputernic

Cum anume se va petrece revenirea lui isus? Aici veți găsi răspunsul. Vizionați gratuit pentru a învăța mai multe.

[saintelegembisericaluidumnezeu]

Practică (8)

Tot nu înțelegeți diversele aspecte ale adevărului și în practica voastră încă mai există destule greșeli și abateri; în multe arii, trăiți după noțiunile și închipuirile voastre, niciodată capabili să înțelegeți principiile practicii. Astfel, este încă necesar ca oamenii să fie îndrumați să intre pe făgașul cel bun; cu alte cuvinte, ca să fie în stare să-și reglementeze viețile omene��ti și spirituale, să pună ambele aspecte în practică, și să nu aibă deseori nevoie să fie sprijiniți sau îndrumați. Numai atunci vor avea ei o statură adevărată. Și chiar dacă în viitor nu va fi nimeni care să te îndrume, tot vei fi în stare să experimentezi de unul singur. Astăzi, dacă ai priceput care aspecte ale adevărului sunt cruciale și care nu, în viitor, vei fi în stare să intri în realitate. Astăzi, sunteți conduși pe calea cea bună, îngăduindu-vi-se să înțelegeți multe adevăruri, iar în viitor veți fi în stare să mergeți mai departe. Se poate spune că oamenii sunt făcuți să înțeleagă acum calea cea mai pură. Astăzi, ești dus pe calea cea bună – și, când într-o zi nu va fi nimeni care să te îndrume, vei practica și vei avansa mai mult în conformitate cu această cale, cea mai pură dintre toate. Acum, oamenii sunt făcuți să înțeleagă ce tipuri de practică sunt corecte și care sunt deviante. 

După înțelegerea acestor lucruri, în viitor, experiențele lor vor fi mai profunde. Astăzi, noțiunile, închipuirile și abaterile din practica voastră sunt schimbate, iar calea practicii și a intrării vă este dezvăluită, după care această etapă de lucru se va încheia și veți începe să mergeți pe calea pe care voi, oamenii, se cuvine să mergeți. Atunci lucrarea Mea se va încheia și, din acel moment, nu vă veți mai întâlni cu Mine. Astăzi, statura voastră este încă insuficientă. Sunt multe dificultăți care se ivesc din natura și substanța omului și, tot astfel, există unele lucruri adânc înrădăcinate care trebuie încă să fie dezgropate. Voi nu înțelegeți detaliile mai delicate ale substanței și naturii oamenilor și încă aveți nevoie de Mine să vi le semnalez; altfel, nu ați fi în stare să le recunoașteți. Ceea ce se cunoaște drept mustrare și judecată se petrece atunci când, într-un anumit punct, lucrurile din oasele voastre și sângele vostru sunt expuse. Îmi voi finaliza lucrarea numai atunci când va fi împlinită în detaliu și în întregime. Cu cât mai profund vă sunt expuse esențele corupte, cu atât mai multă cunoaștere veți avea, iar lucrul acesta va fi de o mare însemnătate pentru mărturia și desăvârșirea voastră viitoare. Lucrarea Mea va fi completă numai când lucrarea de mustrare și de judecată va fi împlinită întru totul, iar voi Mă veți cunoaște după mustrarea și judecata Mea. Nu numai că-Mi veți cunoaște firea și dreptatea, ci, mai important, Îmi veți cunoaște mustrarea și judecata. Mulți dintre voi au noțiuni mărețe cu privire la noutatea și minuțiozitatea lucrării Mele. Oricum, s-ar cuveni să vedeți că lucrarea Mea e nouă și detaliată și că vă învăț să practicați față în față, luându-vă de mână. Numai acest lucru este benefic practicii voastre și abilității voastre de a rămâne neclintiți în viitor; altfel, ați fi aidoma frunzelor de toamnă, ofiliți, îngălbeniți și uscați, fără pic de valoare. Ar trebui să știți că Eu știu totul despre inimile și sufletele voastre; și ar trebui să știți că lucrarea pe care o fac și cuvintele pe care le rostesc sunt de o mare subtilitate. Așa s-ar cuveni să fiți tratați – pe baza firii și a calibrului vostru. Numai în acest fel va fi mai clară cunoașterea voastră despre mustrarea și judecata Mea și, chiar dacă astăzi nu știți, mâine veți ști. Orice ființă creată va cădea în mijlocul cuvintelor Mele de mustrare și judecată, fiindcă nu tolerez împotrivirea niciunei persoane față de Mine.

Toți trebuie să puteți să vă reglementați chibzuit viețile. Puteți să vă organizați fiecare zi oricum doriți; sunteți liberi să faceți orice vreți; puteți să citiți cuvintele lui Dumnezeu, să ascultați imnuri sau predici sau să scrieți bilete devoționale; și, dacă vă interesează, puteți să scrieți imnuri. Oare nu constituie toate astea o viață convenabilă? Se cuvine ca toate aceste lucruri să clădească o viață omenească. Oamenii ar trebui să trăiască în mod natural; doar după ce au cules roadele umanității și vieților lor spirituale se poate socoti că au intrat într-o viață cuviincioasă. Astăzi, discernământul și raționalitatea nu îți lipsesc doar când vine vorba despre umanitate. Există multe viziuni ce ar trebui să fie cunoscute și cu care oamenii trebuie să fie înzestrați și, orice lecție întâlnești, aceea este lecția pe care ar trebui să o înveți; trebuie să fii în stare să te adaptezi la mediul înconjurător. Ca să fie rodnică, îmbunătățirea nivelului tău de educație trebuie făcută pe termen lung. Există niște lucruri cu care trebuie să te „doteziˮ pentru o viață umană cuviincioasă și, în plus, trebuie să-ți înțelegi intrarea în viață. Astăzi, ai ajuns să înțelegi multe dintre cuvintele lui Dumnezeu – citindu-le, din nou, acum – pe care nu le-ai înțeles atunci, iar inima ta a devenit mult mai statornică. Și acestea sunt rezultate pe care le-ai dobândit. În fiecare zi în care mănânci și bei cuvintele lui Dumnezeu și există puțină cunoaștere în tine, poți comunica în mod liber cu frații și surorile tale. Nu este aceasta viața pe care se cuvine să o ai? Uneori, pui unele întrebări sau cântărești un subiect și acest lucru te face să deosebești mai bine și îți oferă mai mult discernământ și mai multă înțelepciune, îngăduindu-ți să înțelegi unele adevăruri – și nu este acest lucru ceea ce conține viața spirituală despre care se vorbește astăzi? Nu este acceptabil să pui în practică doar un singur aspect al vieții spirituale; să mănânci și să bei cuvintele lui Dumnezeu, să te rogi și să cânți imnuri – toate constituie viața spirituală și, când ai viață spirituală, trebuie să ai și o viață a umanității normale. Astăzi, mult din ceea ce se spune este cu scopul de a le oferi oamenilor rațiune și discernământ, de a le îngădui să aibă viața unei umanități normale. Ce înseamnă să ai discernământ; ce înseamnă să ai relații interpersonale normale; cum ar trebui să interacționezi cu oamenii – ar trebui să te înzestrezi cu aceste lucruri mâncând și bând cuvintele lui Dumnezeu, iar ceea ce ți se cere poate fi dobândit printr-o umanitate normală. Înzestrează-te cu lucrurile cu care ar trebui să te înzestrezi, dar nu merge prea departe; unii oameni folosesc tot felul de cuvinte și vocabulare și, prin aceasta, se dau în spectacol. Mai există și alții care citesc tot felul de cărți, prin care se desfată cu dorințele trupului. Ei chiar studiază și caută să întreacă biografiile și citatele unor așa-zise mari figuri ale lumii și citesc cărți pornografice – acest lucru este și mai ridicol! Oameni ca aceștia nu cunosc poteca de intrare în viață, și cu atât mai puțin nu cunosc lucrarea lui Dumnezeu astăzi. Nu știu nici măcar cum să-și petreacă fiecare zi. Viețile lor sunt atât de goale! Ei nu știu absolut deloc în ce ar trebui să intre. Tot ce fac este să vorbească și să comunice cu alții, de parcă vorbitul ar ține locul propriei lor intrări. Nu au nicio rușine? Aceștia sunt oameni care nu știu cum să trăiască și care nu înțeleg viața omenească; își petrec toată ziua îndopându-se și făcând lucruri fără noimă – și ce sens are să trăiești astfel? Am văzut că mulți oameni, în afară de faptul că muncesc, mănâncă și se îmbracă, își ocupă timpul prețios cu lucruri fără sens, fie că glumesc și se prostesc, bârfesc sau dorm toată ziua. Este aceasta viața unui sfânt? Este aceasta viața unui om cuviincios? Ai putea fi desăvârșit de o astfel de viață josnică, înapoiată și nepăsătoare? Ești atât de dispus să te predai Satanei pe degeaba? Când viețile oamenilor sunt ușoare și în mediul lor înconjurător nu există suferință, ei sunt incapabili să experimenteze. În medii confortabile, oamenilor le este ușor să devină depravați – dar mediile nefavorabile te fac să te rogi cu o mai mare insistență și te fac să nu cutezi să-L părăsești pe Dumnezeu. Cu cât viețile le sunt mai ușoare și mai monotone, cu atât simt oamenii mai mult că viața nu are niciun sens și că mai bine ar muri. Atât de stricat este trupul oamenilor; ei au de beneficiat doar dacă trec prin încercări.

Etapa lucrării lui Isus a fost făcută în Iudeea și Galileea, iar neamurile nu au știut de ea. Lucrarea pe care a făcut-o El a fost foarte secretă și nicio națiune, în afară de Israel, nu a știut de ea. Numai atunci când Isus Și-a terminat lucrarea și aceasta a stârnit zarvă au aflat oamenii de ea și, pe atunci, El plecase. Isus a venit să facă o etapă a lucrării, a câștigat niște oameni și a terminat o etapă a lucrării. În orice etapă a lucrării pe care o face Dumnezeu există mulți care Îl urmează. Dacă ar fi împlinită doar de Dumnezeu Însuși, ar fi lipsită de sens; trebuie să existe oameni care să-L urmeze pe Dumnezeu până când El duce la bun sfârșit acea etapă a lucrării. Numai după ce lucrarea lui Dumnezeu Însuși a fost terminată încep oamenii să împlinească lucrarea încredințată de Dumnezeu și numai atunci lucrarea Lui începe să se răspândească. Dumnezeu face doar lucrarea de inaugurare a unei noi epoci; lucrarea oamenilor este să o continue. Astfel, lucrarea de astăzi nu va dura mult; viața Mea împreună cu omul nu va continua foarte mult. Eu doar Îmi termin lucrarea și vă fac să îndepliniți datoria pe care se cuvine să o îndepliniți, pentru ca această lucrare și această Evanghelie să se poată răspândi cât de repede posibil printre neamuri și alte națiuni – numai astfel vă puteți îndeplini datoria ca oameni. Timpul de astăzi este cel mai prețios dintre toate. Dacă îl ignori, ești un nesăbuit; dacă, în acest mediu, mănânci și bei aceste cuvinte și experimentezi această lucrare și, totuși, îți lipsește hotărârea de a căuta adevărul și nu ai nici cel mai mic simț al poverii, atunci cum rămâne cu viitorul tău? Oare o persoană ca tine nu e pregătită de eliminare?

Sursa: Biserica lui Dumnezeu Atotputernic