#despre eroism

[atitudini]

Părintele Arsenie Papacioc: Cuvinte de folos

Ascultați un interviu cu Părintele Arsenie Papacioc, realizat de maicile de la mănăstirea Paltin, în chilia Părintelui din mănăstirea Techirghiol.

[officialromaniantranslatiuni]

Regina Maria printre căpeteniile indienilor Sioux.

„După ce mi-a cuvântat în mod misterios, bătrânul războinic și-a scos propria coroană de pene și a așezat-o pe capul meu ca să o păstrez. Pentru mine a fost o onoare colosală care nu se acordă femeilor decât cu ocazii foarte rare, dar am fost declarată de ei drept „Femeie Războinic”, titlu care își are ironia sa, căci eu mă aflam într-o misiune de pace.

Coroana de pene așezată cu toată seriozitatea pe capul meu: a trebuit să mă las jos pe o piele de bizon și am fost ridicată de toți indienii și purtată solemn la cortul lor și poftită înăuntru. Deoarece intrarea era foarte joasă și penele mele uriașe, a trebuit aproape să mă târăsc înăuntru, în mâini și în genunchi.

Aici, conform unui vechi obicei, ar fi trebuit să ne crestăm cu cuțite și să ne amestecăm sângele, dar lucru acesta a fost făcut într-un mod mult mai civilizat și într-o manieră umană: am fost doar înțepați cu un ac, iar sângele nostru a fost amestecat de ofițerul ce servea drept intermediar. Mi-au fost oferite daruri și am întors amabilitatea, oferindu-le broderii românești. Cu cântece și dansuri am fost condusă înapoi în tren. Scena a satisfăcut din plin și am fost nu numai interesați, ci și amuzați.”

Discursul ținut de Red Tomahawk :

ONORATĂ FEMEIE CĂPETENIE

[SIOUXII NU AU UN CUVÂNT PENTRU „DOAMNĂ” SAU „ÎNĂLȚIMEA VOASTRĂ” SAU „REGINĂ”, IAR CUVÂNTUL FEMEIE E FOLOSIT TOATĂ REVERENȚA ȘI TOT RESPECTUL]

VREAU SĂ-ȚI SPUN ACUM CÂTEVA CUVINTE. VEZI AICI PE ACEST SOLDAT [MAIORUL A.B. WELCH]. EL ESTE, PRIN ADOPȚIUNE, UNUL DINTRE AI NOȘTRI ȘI ÎI SPUNEM FRATE. EL MI-A SPUS CĂ EȘTI „CÂRMUITOAREA UNEI NAȚIUNI ȘI O FEMEIE RĂZBOINIC.” AM TRIMIS PESTE OCEAN MULȚI DINTRE TINERII MEI CA SĂ LUPTE CU DUȘMANUL. OAMENII TĂI AU FOST PRIETENI CU OAMENII MEI ȘI AU LUPTAT ÎN ACELEAȘI BĂTĂLII. MI SE SPUNE CĂ AI FOST ÎN ACEL RĂZBOI ȘI ATUNCI AI FĂCUT SACRIFICII. MI SE SPUNE CĂ MULȚI DINTRE TINERII TĂI AU FOST ÎNGROPAȚI DEPARTE DE ȚARĂ. NOI AM DISCUTAT DESPRE ACESTE LUCRURI. NOI VREM SĂ TE ONORĂM. O FEMEIE NU POARTĂ COROANĂ DE PENE DE VULTUR DECÂT DACĂ A SĂVÂRȘIT FAPTE EXTRAORDINARE DE EROISM. CONTRIBUȚIA PE CARE AI ADUS-O ÎN ACEL MARE RĂZBOI NE-A FĂCUT PE NOI, CARE SUNTEM DIN PREERII, SĂ TE ÎNDRĂGIM. SIMȚIM CĂ AVEM ÎN TINE UN CAMARAD PE CALEA RĂZBOIULUI.

DE ACEEA, ÎȚI OFER ACEST ÎNALT ÎNSEMN DE BRAVURĂ ȘI ÎȚI DAU NUMELE DE „WINYAN KIPANPI WIN” (FEMEIA PE CARE O CHEMI) ȘI EȘTI ACUM SORA MEA.

[zaturk]

The Flash: Noul Trailer Are Călătorie În Timp, Eroism Și Mult…Batman

În noul trailer pentru The Flash apare la greu…. Batman. Pentru că, la urma urmei, știe că ceea ce ne dorim cu adevărat de la trailere, Flash este mai mult un fel de Batman, mai ales că este versiunea lui Michael Keaton care face lucrurile și mai interesante. Cât despre Barry Allen al lui Ezra Miller? El se află în centrul poveștii, când își folosește superputerile pentru a călători înapoi în…

[muzicafilmedivertisment]

Cei trei muschetari (2023) | Trailer oficial Adaptare a romanului „Cei trei mușchetari” de Alexander Dumas. În rolurile principale: Eva Green, Vicky Krieps, Vincent Cassel Regia: Martin Bourboulon Data lansării: 2023 Gândurile noastre: Se pare că va fi o saga epică. Abia așteptăm să vedem cum Bourboulon preia această poveste clasică despre eroism și fraternitate.

[stiridinromania]

ENKIDU CU CĂRȚI ȘI FILME este săptămâna aceasta în București, în Sectorul 3.

Caravana cu filme și cărți se reîntoarce în București. După câteva ediții pe timp de pandemie și după o săptămână petrecută în Brașov Enkidu revine pentru o săptămână în Sectorul 3. Printre filmele săptămânii vor fi OPINCI în regia lui Anton și Damian Groves, drama animată bazată pe o poveste adevărată, despre un globetrotter şi tată singur care încearcă să-i ofere fiicei sale o lecţie despre moarte, eroism şi absenţa mamei din viaţa lor. Scurtmetrajul este bazat pe povestea reală a lui Dan Dumitru și realizarea lui incredibilă, cea de a fi primul român care a făcut înconjurul lumii pe jos. În 1910, în perioada când studia la Paris, acceptă provocarea creată de Clubul de Turism din Franța: cei ce parcurgeau 100 000 de km cu piciorul în jurul lumii câștigau marele premiu în valoare de 100 000 de franci! Treisprezece ani mai târziu, Dan câștigă provocarea și primește premiul... dar descoperă că banii s-au devalorizat din 1910. LAȘUL, producția norvegiană de scurt metraj a ajuns în România la peste 30000 de spectatori unici. Filmul de groază pentru copii care vorbește cu mult suspans și… umor despre curaj cu siguranță va aduna un număr considerabil de admiratori și de această dată. Idunn are șapte ani și îi este frică de întuneric. Într-o zi de iarnă mama întârzie la serviciu. Even, fratele ei mai mare, refuză să facă pe dădaca și o șicanează cu teama ei de întuneric. În ciuda fricii și a faptului că este supărată pe Even, Idunn rămâne singură în casă știind că va petrece cele mai înspăimântătoare ore din viața ei, dar pune la cale și o răzbunare. Este totul așa de înspăimântător pe cât pare? Și cine este de fapt cel laș? Bullingul, una dintre cele mai acute probleme ale generațiilor actuale de copii, este tema principală a filmului CEI MAI DURI DIN CURTEA ȘCOLII regizat de Christian Lo, unul dintre cei mai apreciați și premiați regizori de film pentru copii din NOrvegia. Modulf, de 11 ani, crede că este un super erou. În fiecare zi el este agresat de cei mai răi băieți din școală. Și asta e bine. Pentru că dacă Modulf este singurul agresat ceilalți copii nu vor fi. Într-o zi, o fată nouă, Lise, se mută alături. Lise nu este de acord cu teoriile lui Modulf. Ei îi pasă și creează dezastru în ierarhiile din școală – și dintr-o dată ea este cea din mijlocul furtunii care trebuie salvată. Modulf este forțat să se confrunte cu propria lui situație și să facă ceva în legătură cu aceasta. Programul ENKIDU CU CĂRȚI ȘI FILME – Sector 3 este organizat de Asociația Enkidu, finanțat de Primăria Sectorului 3 și în parteneriat cu Ambasada Norvegiei, Institutul Norvegian de Film, Ambasada Suediei, Institutul Cultural Suedez, Institut de Film Suedez, Studio Set și Ambasada Regatului Danemarcei. Read the full article

[cvintica]

Vă invit la lansarea volumului meu de proză scurtă „Șahiștii. Povestiri”. În ajunul lansării, am fost întrebat la Radio România Actualități cum am ajuns să scriu aceste „șahisme”. Am spus că toate povestirile din această carte au ca pretext șahul; dar de fapt, în toate este vorba despre condiția umană - dacă nu e prea pretențioasă expresia.

„Ce vreau să se înțeleagă e că nu trebuie să fii șahist ca să citești și să îți placă aceste povestiri; dar trebuie să ai o sensibilitate pentru ceea ce e omenesc, cu tot ceea ce omenescul presupune: măreție, generozitate, eroism sau, dimpotrivă, egoism, cruzime, poftă de dominație și putere.

În ce privește geneza acestor povestiri. În istoria șahului sunt câteva ipostaze care mi-au rămas în minte de-a lungul anilor. Cum ar fi moartea lui Alehin; sau șahul jucat în lagărele naziste sau comuniste; sau copiii minune, care dădeau simultane de șah la vârsta de șapte ani. La ele s-au adăugat câteva întâmplări personale, legate de ceea ce am trăit eu în legătură cu șahul, de exemplu cum am învățat șah, copil fiind, în acel „surghiun” atemporal al vacanțelor de la bunici. Ei bine, unele dintre aceste ipostaze, sau subiecte, dacă vreți, au fost filtrate prin câteva stiluri literare; am încercat să văd cum le-ar privi și scrie autori mari care mi-au plăcut și m-au marcat: Kafka, Proust, Marquez. Și așa au apărut cele 32 de povestiri din cartea „Șahiștii”, ca o împletire de stiluri și experiențe”, am răspuns eu.

A doua întrebare a fost legată de documentarea pe care am făcut-o pentru povestirile din carte.

„Toate povestirile sunt documentate la maximum; adică, dacă e vorba de un episod biografic, m-am bazat, ca să spun așa, pe documentarea subiectivă a memoriei, asta e. Dacă însă e vorba de istorie, am respectat tot ceea ce se știe la acest moment despre episodul respectiv. De pildă, senetul chiar este un joc de strategie de acum 3 - 4 mii de ani, cu un oarecare rol în efemera reformă monoteistă egipteană. Dar regulile lui de joc, valabile atunci, nu se mai cunosc cu precizie astăzi. Aici am intervenit; am inventat niște reguli de joc în spațiul neocupat de faptul istoric cunoscut. Și așa am procedat în toate povestirile; unde am putut respecta un amănunt istoric validat, l-am respectat. De pildă, în povestirea „Șah și fugă la Berlin” este vorba de doi șahiști care în timpul unui turneu fug din Berlinul de est în cel de vest printr-o galerie de metrou. Tot cadrul recreat în povestire este cât se pate de veridic, fie că ne referim la oraș, cu oamenii și topografia lui, la regimul comunist de atunci, la specificul organizării unui turneu în Germania de Est. M-am documentat foarte mult, și abia atunci când n-am mai putut să o fac, m-am simțit liber să umplu golurile rămase cu imaginația.”

[cydrone-studios]

Dan Chitic - Despre eroi și eroism

Dan Chitic – Despre eroi și eroism

Dan Chitic – Despre eroi și eroism Eroul este arhetipul Omului perfect. Este modelul primordial și finalitatea stării umane. Eroul este omul aflat în căutarea împlinirii menirii sale și implicit a mântuirii, a îndumnezeirii. Eroul, conștient de condițiile limitative ale existentei sale, de limitele personale, dar și de vicisitudinile și pericolele lumii in care trăiește, alege o cale, un mod de a…

[alenapolyn]

Religia adevărată

Un adept al oricărei religii vă va răspunde la întrebarea, care religie este adevărată, și că anume religia lui este exact cea adevărată. În căutarea religiei lor, oamenii trec deseori dintr-o religie în alta, înțelegând, că cea precedentă nu le satisface nevoile și încep să caute un nou adevăr al existenței.

Cum să înțelegem că învățătura religiei este adevărată?

În general, este posibil să cunoaștem Adevărul? Și ce este religia?

Adevărul — este o doctrină, care are sub sine nu mitologie, ci o bază clară de dovezi motivate. Este posibil să cunoaștem Adevărul, deoarece, orice Adevăr este ușor de dovedit.

Religia — este un sistem de gestionare a maselor, bazat pe credința într-un dumnezeu.

Sistemul de control nu poate fi niciodată adevărat, deoarece a fost creat nu pentru dezvoltare și cunoștințe, ci pentru înrobire.

Haideți să trecem la dovezi.

Dacă vi se spune, că a muri pentru dumnezeu, țară sau pentru o idee — aceasta este adevărul existenței voastre, atunci nu vă confruntați cu Adevărul, ci cu o minciună pentru a vă manipula.

Cum să nu aibă omul frică pentru viața sa, arătându-i iluzia mântuirii? Este simplu — apelând la informația despre necesitatea morții a unui martir pentru dumnezeu. Sună cam așa: oricum toți vom muri, atunci mai bine pentru dumnezeu.

Da, în această frază este un Adevăr irefutabil:»oricum vom muri cu toții». Persoana înțelege, că într-adevăr va muri cândva, ceea ce înseamnă că cuvintele sunt adevărate — acest lucru a fost dovedit și se poate verifica, că toată lumea este muritoare. Și deja la baza dovezilor se atașează «mai bine să mori pentru dumnezeu».

Gata, programul a fost pus, și oamenii se despart cu ușurință de viața lor. Ei pot fi deja manipulați.

Creatorul nu poate dori moarte sau suferință pentru copiii săi. Voi doar nu doriți să vă torturați copiii. Dar religiile au nevoie de energia suferinței, și ce fac ei?

Ridică la rangul sfinților mucenicii.

Ei spun că suferința — este permisivitatea sau pedeapsa lui dumnezeu și, prin urmare, trebuie tolerată fără un murmur.

Animalele sunt ucise ca sacrificiu.

Pe lângă suferință, religiile au nevoie de un algoritm pentru gestionarea oilor și știu în mod clar că, dând exemplul chinului lui Hristos, se poate obține ascultarea.

În timpul pandemiei preoții încurajau lumea să meargă la biserică, să nu asculte legile statului. Și iată deja iluzia erotismului: mă duc și nu mă tem, pentru că cred în dumnezeu și, dacă mă îmbolnăvesc, voi accepta cu placere această boală, pentru că Isus a suferit, și eu voi suferi.

Eroismul nu mai este în salvarea vieții cuiva, ci în uciderea pe sine și pe alții. Așa se înlocuiesc cu ușurință prioritățile.

Sper că acum ați auzit și înțeles răspunsul la întrebarea, care religie este adevărată. Nici una. Nu este ea acolo.

Adevărul este unul! Ați venit să Trăiți! Acest lucru poate fi demonstrat. De ce vă nașteți? Nașterea — este Viață. Nașterea corespunde Primăverii. Natura este înțeleaptă. Și Viața noastră are toate ciclurile naturii.

Primăvara — este Viața.

Dacă cineva vă cheamă să vă chinuiți, să muriți, să suferiți și înlocuiește Adevărul Vieții cu existența, minte, după cum vedeți, acest lucru este ușor dovedit.

Dar ce înseamnă să Trăiești?

Aruncați o privire în jurul a tot ceea ce trăiește. Viața înseamnă să creezi, să dai naștere, să construiești, și să nu cauți cum să suferi.

Deaceea, acum, când religia creștinismului s-a opus Vieții, spunând robilor săi să demonstreze eroism și să meargă împotriva legilor statului, să sufere pentru Hristos și să aducă suferință altora, trebuie să oprim acest haos de dragul Vieții.

Credința — este Viață. Religia — este suferință. Până când nu este târziu, întoarceți-vă la Credință și începeți să trăiți. Doar ceea ce fac religiile nu se mai ascunde. Sunteți capabili să înțelegeți, unde este adevărul și unde este minciună.

Nu există religii adevărate, adevărată este doar Credința!

https://vera-isv.com/religia-adevarata/

[anne88-reads]

Citesc “Trezirea leilor” de Ayelet Gundar-Goshen. Îmi doream să o citesc de multă vreme, dar, cumva, am tot amânat-o. Până acum. Despre ce este vorba? Într-o noapte, după o gardă lungă, neurochirurgul Eitan Green lovește cu mașina un african și, panicat, fuge de la locul accidentului. A doua zi, viața se schimbă: medicul trebuie să plătească pentru fapta lui. Și nu oricum. Mai multe dileme amenință să distrugă echilibrul fragil dintr-o lume a dezechilibrului și a violenței. Mai multe vieți riscă să se spulbere. Mai multe suflete așteaptă sfârșitul unui coșmar. Responsabilitate? Lașitate? Vină? Eroism? Altruism? Empatie? Ce sunt toate acestea dupa ce o întâmplare absurdă ajunge să domine un destin ce scapă de sub control? Iată câteva dintre întrebările ce-și caută răspunsuri în “Trezirea leilor”, roman al căutărilor și al tensiunilor și meditație despre o societate imorală. @edituranemira https://www.instagram.com/p/B_hAVmNpAeV/?igshid=r4v4pd0h80zf

[turistprinro]

Poate ar trebui să avem o zi națională a femeilor eroine, femei care din dragoste de țară, în situaţii extreme au fost capabile de sacrificiul suprem. În urma cercetărilor noastre am construit o listă, o galerie a româncelor eroine, femei din diverse epoci, care și-au sacrificat viața pentru țară. Astfel, pe lista aceasta impresionantă apar nume ca Druşa, eroina de la Bobâlna, Anca Zin, eroina răscoalei din 1514, Maria Putoiana, luptătoare în oastea lui Mihai Viteazul, Ecaterina Varga, „Doamna moţilor”, eroina revoluţiei din 1848 din Transilvania, Ana Ipătescu, pistolara de pe podul Mogoşoaiei, Elena Vârnav, eroina de la 1848 în Moldova, Alexandrina Haralambie, fiica generalului Gheorghe Magheru, Maria Rosetti, Măriuca Zaharia, fetiţa de 12 ani, răpusă de un glonţ pe 6/19 august 1917 la Mărășești, maica Mina (Marina) Hociotă din Săliştea Sibiului, călugărița eroină, Elena Chiriţă, eroină a celui de-al Doilea Război Mondial. Imaginea sacrificiului și a devotamentului acestor femei transpare din arhive şi din literatura istorică iar memoria sacrificiului lor trebuie păstrată vie.

Această elită de femei eroine este, de mai bine de un secol, condusă de Ecaterina Teodoroiu. Dedicăm acest articol Eroinei de la Jiu. I-am cunoscut locul nașterii sale și impresionați de modestia locului și încărcătura lui de emoție reală vă redăm aici câteva dintre descoperirile și gândurile noastre.

Casa Memorială Ecaterina Teodoroiu, Târgu Jiu

Casa Memorială Ecaterina Teodoroiu se află în cartierul Vădeni din municipiul Târgu Jiu, pe bulevardul Ecaterina Teodoroiu la nr. 270. Am ajuns la ea, într-o după-masă de primăvară. Pe gardul din lemn o placă mare avertizează că am ajuns la casa care i-a fost acasă Eroinei de la Jiu. Emoția cu care am pășit pragul casei a fost copleșitoare. Poveștile cunoscute despre Cătălina Todoroiu, căci acesta era numele ei, ne-au revenit în minte, accentuându-ne emoțiile.

Casa Memorială Ecaterina Teodoroiu, Târgu Jiu

Căsuța este monument de arhitectură populară și a fost construită la sfârșitul secolului al XIX-lea. În interior, mobilierul original expus este mobilier țărănesc de la începutul secolului al XX-lea. Sunt expuse obiecte personale, fotografii, cărți ce au aparținut Ecaterinei Teodoroiu.

Vitrina cu hainele și cosița Cătălinei Todoroiu

Într-o vitrină, alături de obiecte vestimentare este părul eroinei. Coada împletită din părul Ecaterinei Teodoroiu este considerat unul dintre cele mai importante exponate. Ghidul nostru, custodele casei ne spune povestea cosiței Cătălinei. Atunci când s-a înrolat ca infirmieră, Cătălina a ajuns în același pluton cu fratele ei, Nicolae. Acesta a murit în brațele ei. Când s-a înrolat, Cătălina, fată frumoasă, avea părul lung prins într-o coadă mare. Și-a tăiat părul și pentru a răzbuna moartea fratelui ei, a schimbat hainele de infirmieră cu cele de soldat, hainele fratelui său mort şi, așa îmbrăcată, a plecat la luptă.

Interior Casa Memorială Ecaterina Teodoroiu, Târgu Jiu

Lucrurile Cătălinei sunt acum expuse aici. O ie, o batistă, fusta cu care a plecat de acasă, haina de soldat. Cufărul cu lucrurile ei şi părul său au fost expuse o perioadă la Muzeul Militar din Bucureşti. După înființarea casei memoriale lucrurile Cătălinei au ajuns aici, în Târgu Jiu, acasă.

Căsuța aceasta modestă expune și medalia primită pentru actele de eroism, vase din pământ, masa de lemn, lada de zestre, iar unul dintre cele mai vechi obiecte este patul din tablă, pictat la capete, vechi de peste 125 de ani.

Interior Casa Memorială Ecaterina Teodoroiu, Târgu Jiu

Îndemna plutonul la atac: „Înainte băieţi, înainte!”. La 22 august 1917, Ecaterina a căzut sub ploaia de gloanţe germane. A fost înmormântată pe câmpul de bătălie, pe 23 august, iar după război, a fost adusă în Mausoleul de la Mărăşeşti. Cu ocazia serbării centenarului Tudor Vladimirescu, pe data de 9 iunie 1921, rămăşiţele pământeşti ale eroinei au fost reînhumate, cu onoruri militare, la Târgu Jiu, în sicriu metalic, în piaţa Victoriei. Mausoleul a fost ridicat mai târziu, în anii 1935-1936, de artista Miliţa Pătraşcu, ucenica lui Brâncuşi. Pe cele patru feţe sunt sculptate scene din viaţa eroinei. Monumentul funerar a fost ridicat la iniţiativa Arethiei Tătărăscu, preşedinta Ligii Femeilor Române din Gorj.

Fotografii ale Cătălinei, dinainte de război, fată vioaie și frumoasă, dar și fotografii ale eroinei Ecaterina Teodoroiu, soldat al Armatei Române, sunt pe pereții vopsiți cu var alb, arătând privitorului povestea unei copile cu suflet măreț.

Aceasta este povestea celei numite „Jean d`Arc” a României, a curajului său care a uimit o ţară întreagă. Cu emoție și evlavie am părăsit Casa natală a celei ce a fost Ecaterina Teodoroiu, Eroina de la Jiu.

Articol scris de Adriana Roman

Fotografie de Adrian Satmaru

Galerie fotografii Casa Memorială Ecaterina Teodoroiu

Casa Memorială „Ecaterina Teodoroiu” Poate ar trebui să avem o zi națională a femeilor eroine, femei care din dragoste de țară, în situaţii extreme au fost capabile de sacrificiul suprem.

[rudyroth79]

În niște însemnări anterioare am pomenit Teatrul Tmu-na, centru omologat de fringe. El dispune de trei săli, și prezintă spectacole de teatru, concerte de muzică rock, seri de dans modern, uneori câte două reprezentații în paralel. Oferta e deosebit de bogată. În principiu, Tmu-na acceptă (sau nu) propuneri de montări deja finalizate, venite din partea celor mai diferite grupe de fringe; teatrul primește o anumită subvenție, și decide ce inițiativă binemerită să fie adoptată și ce inițiativă nu; în condițiile date, e firesc ca el să prezinte montări de calitate, îndrăznețe ca propunere repertorială, sau ca formulă de spectacol (”Ubu rege”, Yerma sau o monodramă despre Silvia Plath, de pildă), după cum e firesc, inevitabil, ca printre aceste montări să se strecoare și încropeli ale unor veleitari.

Mi-am propus să comentez în însemnările mele și teatru de fringe, și am văzut deunăzi spectacolul ”Teamă de incident” (traducerea titlului nu poate reproduce toate nuanțele titlului în original, termenul ebraic pentru ”incident” însemnând și ”eveniment” și având și felurite conotații).

Autorul piesei este Noam Ghil. E un om încă tânăr – s-a născut în 1979; piesa lui de debut, ”Sfârșitul unei glume”, a fost jucată în 2007 la Teatrul Național Habima, după ce a cîștigat premiul I la un concurs de dramaturgie. În 2015 i s-a jucat piesa ”Colonistul” (e vorba despre un israelian stabilit în teritorii, adică în teritoriile ocupate de Israel în războiul de șase zile) – pentru acest text autorul a fost distins în 2016 cu titlul de dramaturg al anului; a mai scris o piesă pentru copii jucată la Teatrul din Beer Sheva și o alta, tot pentru copii, jucată pe un grup de dansatori. Anul trecut ”Teamă de incident” a fost pusă în scenă, ca și ”Colonistul”, de către Igael Sachs și, dacă am înțeles eu bine, de un grup de interpreți care e, în parte, cel din spectacolul de acum trei ani, și poartă numele ad-hoc de ”echipa de lucru”.

Traduc din broșura care prezintă activitățile Teatrului Tmu-na. În septembrie–octombrie 2018, se scrie despre subiectul piesei, definită în această broșură ca ”o comedie despre șase personaje secundare în roluri principale”: ”Iohanan Blum zace pe podea câteva clipe după ce soția lui Adina i-a înfipt un cuțit în inimă. Încercând să-și salveze mama de pușcărie, cei doi copii ai ei transportă cadavrul tatălui lor la intrarea într-o așezare de coloniști îndepărtată. Bănuiala imediată cade asupra locuitorilor unui sat arab învecinat. În pofida descoperirilor facute de un detectiv tenace al poliției, incidentul e definit ca act de terorism. Iohanan și membrii familiei lui devin eroi naționali, și fantezia eroică în care ei s-au angajat scapă de sub control”.

Rezumatul acesta nu acoperă însă decât o parte din subiectul piesei; la cealaltă parte mă voi referi un pic mai încolo.

Scenografia spectacolului este a Daphnei Peretz. Un spațiu negru, o mescioară pătrată joasă, o alta, foarte mică, într-un colț, un fotoliu, două scaune de lemn, câteva siluete cu contur alb, așa cum se desenează pe podele sau pe caldarâm conturul victimei unei crime sau a unui accident; conturul lui Iohanan Blum se poate plia și e la un moment dat instalat în fotoliu; un rol important în desfășurarea acțiunii îl joacă patru stative metalice care se pot ușor muta din loc în loc și în care se montează fâșii lungi de material textil colorat – instalația care servește, în cele mai diferite locuri posibile, pentru delimitarea zonelor în care e interzisă pătrunderea străinilor; instalația aceasta îndeplinește în spectacol nu numai o funcție metaforică, ci permite și câteva foarte simpatice gaguri.

Intervențiile muzicale din spectacol au fost compuse – cu desăvârșit simț teatral – de Sosh Raizman.

Care sunt cele ”șase personaje secundare în rol principal” ale piesei?

Adina, mama asasină, este Orly Tubaly, într-o irezistibilă creație tragicomică; eroina ei este o casnică exasperată de indiferența pe care soțul, obsedat de știrile de le televiziune, o manifestă față de soție; actrița lasă foarte subtil în suspensie întrebarea dacă Adina este naivă pînă la nerozie și inconștiență, suferindă de Alzheimer, sau absolut dereglată psihic; oricum, știe că riscă pușcăria și nu e deloc dornică să ajungă acolo. Echivocul personajului, capabil și de o doză considerabilă de prefăcătorie, e menținut până în finalul piesei, cînd Adina moare, plânsă de toți ai ei.

Dan Kiesler e fiul ei Avner, un neisprăvit care scrie poezii, dar e ros de complexe de inferioritate, și de ambiția de a le învinge. Liz Ravian este Ruti, fiica Adinei; eroina e lesbiană și s-a despărțit de curând de partenera ei. Mama cunoaște foarte bine toate nefericirile copiilor ei, și se mândrește cu ei, și cu nefericirile lor.

Regizorul Igael Sachs, actor ca pregătire profesională de bază, și-a asumat rolul unuia dintre polițiști, Ihiel, cel care finalmente descoperă adevărul în privința morții lui Iohanan Blum și e deznădăjduit de faptul că nu este lăsat să facă public acest adevăr; e foarte stăpânit în rol, și-și calculează cu iscusință rarele izbucniri de furie neputincioasă. Fratele acestui destoinic polițist, Amos, este Maayan Blum; actorul scoate în relief cu naturalețe și cu haz mărginirea personajului, și prejudecățile lui religioase – ambii frați sunt coloniști, ambii sunt oameni cu frica lui Dumnezeu, ambii poartă kipa; dar fratele mare ține să afle adevărul despre moartea lui Blum, în timp ce mezinul e dispus să se mulțumească și cu o versiune amenajată a crimei.

Fiul Adinei este invitat la televiziune și se amorezează nebunește de crainică; aceasta e interpretată cu strălucire, în cheie rafinat grotescă, de Maayan Weisberg. Stăpânirea de sine profesională a crainicei Daphna, care nu-și trădează enervarea nici atunci când personajul căruia îi ia interviu se dovedește incapabil să dea vreun răspuns, e contrazisă violent de înjurăturile cumplite cu care iese din scenă în momentul în care nu mai e ”în emisie”. Ieșirea isterică a personajului, atunci când ajunge în situația de a-și mărturisi, hohotind de plâns, frustrările, este un alt moment jucat cu virtuozitate de actriță. Daphna e femeie măritată, dar în cele din urmă ea divorțează și se mărită cu Avner, în care a deșteptat un năvalnic avânt poetic. Momentul în care Dan Kiesler trece, declamându-și un poem, de la recitare la cânt, este un moment antologic pe care tînărul și dăruitul actor îl interpretează con brio. De Ruti, fiica Adinei, se amorezează nebunește Amos, fratele polițistului model, convins că sărutările lui o lecuiesc pe aleasa inimii lui de atracția pe care o simțea până nu demult față de femei; și perechea aceasta se căsătorește. La începutul spectacolului Liz Ravian joacă un personaj mai degrabă placid, preocupat de ale lui; dar apoi ea se transformă treptat-treptat, pe măsură ce înaintează acțiunea piesei, și justifică, pe cât e posibil, elanurile autocritice ale eroinei, care susține că nu mai e cea de dinainte, ci o ființă cu totul nouă, lăsând în același timp, cu mult tact, publicul să bănuiască în transformarea eroinei destulă amăgire și auto-amăgire.

Cititorii vor fi înțeles deja că, pe nesimțite, piesa abandonează tema isteriei naționaliste și a falsului eroism, alimentate, amândouă, de teama obsesivă pe care o inspiră atacurile teroriste, în favoarea temei fățărniciei religioase, prin care se acreditează minciuni și se afișează aparențe mirifice cu scopul de a ascunde realitățile triviale ale vieții. Îmi dau prea bine seama că există o strânsă legătură între fanatismul naționalist (demagogic adesea) și ipocrizia bigotă, dar mi-e greu să mă eliberez de sentimentul că dramaturgul, atât de inteligent și spiritual și pătrunzător în alte privințe, nu a tratat această legătură cu suficientă abilitate artistică, lăsând loc impresiei că, la un moment dat, piesa ”o cotește” arbitrar de la un subiect la altul.

Asta nu mă va împiedica totuși să afirm că și piesa, și spectacolul, cu momentele lor de satiră feroce, ating, cu luciditate și cu talent, teme politice și morale de actualitate și vitale, și produc o imensă satisfacție unui public care împărtășește cu încântare vederile lucide ale realizatorilor acestei montări.

Arhiva rubricii Cronica de teatru

Vezi și arhiva rubricii Cronica muzicală

”Teamă de incident” de Gheorghe Miletineanu În niște însemnări anterioare am pomenit Teatrul Tmu-na, centru omologat de fringe. El dispune de trei săli, și prezintă spectacole de teatru, concerte de muzică rock, seri de dans modern, uneori câte două reprezentații în paralel.

[semnebune]

Anunțtată cu entuziasm la TNI, pe 31 octombrie, de la 18:00, în Sala Studio  va avea loc premiera spectacolului „Moartea unui artist” de Horia Lovinescu. Regia este semnată de Irina Popescu Boieru, iar scenografia îi aparține  Rodicăi Arghir. Din distribuție: Emil Coșeru, Mihaela Arsenescu Werner, Doina Deleanu, Andrei Grigore Sava, Radu Ghilaș, Brândușa Aciobăniței, Ada Lupu, Daniel Busuioc, Radu Homiceanu.

TNI: Un eveniment teatral special pe scena Sălii Studio: 100 de ani de la nașterea dramaturgului Horia Lovinescu.

O premieră în preajma aniversării celor 70 de ani de viață ai maestrului Emil Coșeru, actorul despre care omul de teatru Sorina Bălănescu scrie în caietul de sală al spectacolului: „ține de stirpea actorilor care știu să rămână frumoși, sfidând filele nemiloase din  agendă, în orice rol dintre cele pe care un  regizor ori altul îl așază”.  

Irina Popescu Boieru, despre „Moartea unui artist”

    „Pentru cei care s-au înverșunat să ferece în sertarele uitării întreaga dramaturgie românească a câtorva decenii, fără măcar să o recitească, pe motiv că ea, în totalitate, ar fi fost aservita puterii comuniste, iar autorii ei niște nedemni colaboraționiști ai acesteia, un spectacol cu piesa Moartea unui artist astăzi poate părea cel mult demersul perimat al unor nostalgici incurabili.

   Nu ne vom împiedica însa de aceștia. Ei nu sunt decât unul dintre multele valuri demolatoare ale istoriei, care au măturat fără discernământ trădare și eroism, servilism și rezistență, minciună și adevăr, impostura și valoare, sub pretextul că au fost contemporane, că s-au produs într-o aceeași epocă nefastă. Nu e prima oară când se aruncă la lada de gunoi a istoriei tot ce a aparținut unei anumite epoci: opere, mentalități, comportamente, curente artistice, atitudini sau personalități, fără o prealabilă triere. Deci nu pentru aceștia am făcut acest spectacol.

    De  sorginte declarat cehoviană, piesa lui Horia Lovinescu este o împletire de confruntări și înfruntări. Se întâlnesc și se luptă generații, atitudini, caractere, viziuni artistice, viața și moartea. Lăsând efemerul în seama mass-mediei și ocupându-se, aidoma autorului inspirator, Cehov cel fără egal, numai de ceea ce e important și ve��nic, Moartea unui artist oferă șansa și provocarea unor partituri generoase pentru actori, plăcerea redescoperirii unor adevăruri fundamentale și a unor sentimente și relații sincere și recognoscibile în viața reală, iar toate acestea conferă piesei o permanentă și vie actualitate.”

Următoarele reprezentații vor avea loc pe 9 și 10 noiembrie, de la 18:00, la Sala Studio.

Bilete aici.

#gallery-0-5 { margin: auto; } #gallery-0-5 .gallery-item { float: left; margin-top: 10px; text-align: center; width: 33%; } #gallery-0-5 img { border: 2px solid #cfcfcf; } #gallery-0-5 .gallery-caption { margin-left: 0; } /* see gallery_shortcode() in wp-includes/media.php */

  IAȘI/ La Naționalul ieșean se joacă „Moartea unui artist”, de Horia Lovinescu Anunțtată cu entuziasm la TNI, pe 31 octombrie, de la 18:00, în Sala Studio  va avea loc premiera spectacolului „Moartea unui artist” de Horia Lovinescu.

[cosminmasallyblog-blog]

In lumea mea, sunt inconjurat de 5 cercuri

Cum am spus lumea mea nu este perfecta....

Ce inseamna asta?

  Primul cerc repezinta acceptarea, cred că este aceeaşi senzaţie pe care o ai cu o clipă înainte de moarte când îţi dai seama că de fapt eşti doar un muritor ca orice altă vietate ce a umblat pe Pământul acesta. Ştii că nu eşti aşa şmecher cum te credeai, dar că există o bucurie în toată povestea asta. Aşa fragil şi vulnerabil , ai îndrăznit să visezi şi să încerci să cucereşti pământul şi cerul. Acceptarea de sine înseamnă că vine o clipă când te îmbrăţişezi pe tine, fizic, mental, emoţional, spiritual şi îţi spui ”Bravo, băi!”

Oricine eşti şi oriunde ai fi, meriţi un bravo. Nu eşti mai prejos cu nimic faţă de niciun alt om de pe Pământul acesta. Poate ţi se pare că ai o viaţă foarte diferită, dar asta doar pentru că lecţiile tale de viaţă sunt diferite.

  Al II cerc  reprezinta curajul, m-am intrebat mult timp ce inseamna a avea curaj? Desigur ca suntem invatati inca de mici despre un anumit tip de curaj prezent in basmele sau naratiunile studiate la scoala. Aici intalnim eroi care savarsesc acte pline de eroism de unde rezulta ca ei au curaj.

Cel mai curajos om pentru mine nu este acel om care face anumite lucruri(de multe ori putem fi constransi sa actionam in anumite feluri) ci cel care poate sa vorbeasca deschis si fara jena despre sine insusi!

  Al III cerc  reprezinta nebunia, atunci când încetezi să fii preocupat cu nimicurile care preocupă pe toată lumea, eşti considerat nebun, atunci când ierţi eşti considerat nebun. Ei bine, tu nu arunci cu noroi. În interiorul tău găseşti doar frumos şi pace şi un dor nebun de o lume mai bună, iubitoare şi sensibilă. Indiferent cât de tare ai fost rănit în trecut ori prin ce ai trecut, atunci când ierţi povara îţi este ridicată.

Atunci când faci eforturi ca să plăteşti cu aceeaşi monedă, mori încet, te lupţi cu tine însuţi şi te persecuţi pe tine însuţi. Te pedepseşti de parcă te urăşti şi nu poţi să adormi noaptea.

  Al IV cerc reprezinta lupta, lupta cu mine...viata ne loveste pe toti, intr- un ritm si o intensitate diferita, insa toti ne-o luam in freza. Dar nu e vorba despre cat de tare poti sa lovesti ci despre cat de tare poti sa fii lovit si sa continui sa mergi inainte.

Vorbesc cu mine însumi şi-mi zic: "- De'atâţia ani, De când mă porţi spre acelaşi sublim necunoscut, De ce mă minţi cu-aceleaşi îndemnuri de temut, Şi-mi profanezi credinţa cu-acelaşi prefăcut; Surâs"

  Cercul final (V) & centrul reprezinta increderea, puterea, si siguranta.  Pun mare preţ pe părerea celor din jur şi sunt afectat puternic când acţiunile, comportamentul sau chiar propria mea identitate sunt criticate şi judecate şi în acelaşi timp nu ma pot bucura de o activitate sau un lucru decât dacă cei din jur îmi arată aprobarea şi validarea. (da stiu, AIUREA)

Cât timp îmi sunt centrul propriei existențe, nu mă pot deschide cu adevărat către altceva sau altcineva, nu pot nici cunoaște vreun lucru oarecare, nu mă pot împărtăși de ceva al acestei lumi, chiar dacă am impresia contrară. Mă caut pe mine în tot ceea ce mi se înfățișează, și din cauza asta nu pot percepe, înțelege, accepta, nu mă pot apropia de nimic din ce nu sunt eu însumi.

[doracademyint]

Un articol nou a fost publicat pe http://www.glumazilei.tk/entuziasmul-exaltarea-sufletului-catre-dumnezeu/

Entuziasmul - exaltarea sufletului catre Dumnezeu

„Starea tainică de armonie, atât cu noi înşine, cât şi cu tot ceea ce ne înconjoară, ne dă senzaţia că tot ceea ce ne înconjoară ne transmite o stare de entuziasm molipsitor.” – profesor yoga Gregorian Bivolaru

Cuvântul entuziasm este de origine greacă şi înseamnă „a avea un zeu în tine” sau „a fi într-o condiţie zeiască, divină„. Aşadar, starea de entuziasm presupune o stare de inspiraţie divină, de impuls divin. Ea apare într-o stare de transparenţă şi de deschidere faţă de Divin, se produce atunci când fiinţa are un anumit grad de trezire a inimii spirituale, de candoare (să ne reamintim cât de uşor se entuziasmează copiii). Entuziasmul este manifestarea liberă a bucuriei, a fericirii, este o stare de fervoare şi de exaltare a sufletului, animat de un elan ascendent, mai mult sau mai puţin conştient, către Dumnezeu. O fiinţă rece, închistată, egotică, blazată nu poate să manifeste entuziasm atâta timp cât se menţine în aceste stări dizarmonioase, perturbatoare. Este foarte important să manifestăm o stare de entuziasm atunci când realizăm orice acţiune benefică.

„Este important să mergem plini de entuziasm şi cu braţele deschise către fiecare experienţă benefică pe care viaţa ne-o dăruieşte, aşa cum este iubirea, de exemplu. În orice experienţă pe care viaţa ne-o rezervă, trebuie să ne avântăm cu o credinţă deplină în Dumnezeu. Dacă avem o credinţă de nezdruncinat în Dumnezeu şi Îi implorăm ajutorul, fiecare experienţă pe care viaţa ne-o rezervă îşi va dezvălui pentru noi tâlcul ei ascuns. Atunci când ni se oferă posibilitatea de a alege, trebuie de fiecare dată să alegem să înfăptuim tot ceea ce este bun.” – profesor yoga Gregorian Bivolaru

De asemenea, este important ca practica spirituală să fie întotdeauna abordată cu o stare de entuziasm şi cu o credinţă de nezdruncinat în Dumnezeu şi în reuşita acelei practici. Această stare este prin definiţie euforică, pasională, intensă, efervescentă şi ne face să ne depăşim limitele. Starea de entuziasm presupune încredere în Dumnezeu şi în forţele proprii, în reuşita acţiunii întreprinse şi este însoţită de o stare de optimism şi de efervescenţă. Toate acestea sunt în măsură să genereze rezonanţe profund benefice cu energiile din Macrocosmos, atrăgând după sine succesul într-un timp mult mai scurt. Fiinţa umană care are SAHASRARA în mod armonios activată realizează cum se manifestă mentalul iluminat. La acest nivel, conştiinţa se umple de un flux de lumină, adesea „aurită”, iar predominant există o stare contaminantă de entuziasm.

„O speranţă divină, universal valabilă şi constantă este, totodată, un înălţător proces de rezonanţă ocultă care se manifestă neîncetat în universul nostru lăuntric. O astfel de speranţă ne hrăneşte sufletul şi ne oferă energii subtile care ne ajută să ne transformăm din ce în ce mai repede. Tot ceea ce fiecare dintre noi numim lume paradisiacă, trebuie să începem să trezim, să creăm şi să dinamizăm mai întâi în propriul nostru MICROCOSMOS. Gândirea noastră creatoare, imaginaţia noastră constructivă, entuziasmul nostru, intenţiile noastre binefăcătoare, voinţa noastră, iubirea noastră fără margini, senzualitatea noastră îmbătătoare, bucuria de a trăi, umorul stenic, speranţele divine şi universal valabile, fiecare dintre toate acestea şi, totodată, tot ceea ce este minunat în noi, trebuie să devină această lume paradisiacă ce înfloreşte în universul nostru lăuntric.” – profesor yoga Gregorian Bivolaru

Aforisme despre entuziasm

• „A fi incapabil de entuziasm este un semn de mediocritate.” – Honore de Balzac • „Numai entuziasmul poate da naştere la înfăptuiri măreţe.” – Karl Liebknecht • „Entuziasmul este electricitatea vieţii.” – Gordon Parks • „Să mergi din eşec în eşec, fără a-ţi pierde entuziasmul, acesta este succesul.” – Winston Churchill • „Nu ne putem ridica la adevărurile mari fără entuziasm.” – Luc de Clapiers • „Entuziasmul este spiritul sincerităţii şi adevărul nu poate săvârşi victorii fără el.” – Edward Bulwer-Lytton • „Entuziasmul este mama efortului, iar fără el nimic măreţ nu a fost realizat vreodată.” – Ralph Waldo Emerson • „Entuziasmul este un fel de credinţă căreia i s-a dat foc.” – George Matthew Adams • „Entuziasmul este emoţie cu inspiraţie, motivaţie şi puţină creativitate.” – Bo Bennett • „Pentru omul entuziast nu există criterii, perspective şi calcul, ci numai abandonare, frământare şi dăruire.” – E. Cioran • „E nevoie de entuziasm şi de răbdare ca de oţet şi ulei în salată.” – G. Cesbron • „Ultimul dintre oameni care ratează în această lume este entuziastul.” – E. Cioran • „Nimeni nu este aşa de bătrân ca acela care a supravieţuit entuziasmului său.” – Henry David Thoreau • „Dacă nu ne naştem încă o dată, dacă nu reîncepem să privim viaţa cu inocenţa şi entuziasmul copilăriei nu mai are niciun sens să mai trăim.” – Paulo Coelhlo • „Să faci un lucru cu entuziasm, tocmai asta înseamnă a te afla la porţile Paradisului, a simţi iubirea care transformă, a face alegerea care te duce în faţa lui Dumnezeu.” – Paulo Coelhlo • „Entuziasmul este cel mai important lucru în viaţă.” – Tennesse Wiliams • „Oamenii sunt convinşi mai mult de entuziasmul convingerilor noastre decât de corectitudinea lor.” • „Când ai pierdut entuziasmul, ai pierdut totul.” • „Entuziasmul şi perseverenţa pot face dintr-o persoană mediocră o personalitate; indiferenţa şi inerţia pot transforma o persoană cu calităţi, într-un om mediocru.” • „Cum putem face imposibilul? – Cu entuziasm!” • „Libertatea are o doză de entuziasm care face omul să se ridice deasupra naturii sale şi să acţioneze cu eroism şi curaj.” – Alexander Hamilton http://www.yogaesoteric.net/content.aspx?lang=RO&item=5880

Publicat de: Sanziana Busuioc

14 Feb 2017

Source link

[spanacblog]

HOTEL MUMBAI O poveste captivantă despre eroism și altruism, „Hotel Mumbai” reconstruiește cu multă intensitate asediul terorist asupra celebrului hotel Taj din Mumbai, India.