#despre ecumenism

[atitudini]

Pr. Arsenie Papacioc: „La catolici nu ştiu dacă mai fuge dracul de cruce”

Tradiție și unitate Părinte, cum să creăm o atitudine la nivel de mase atunci când este multă dezbinare şi între noi, ortodocşii? Ca să creăm o unitate între noi, trebuie să ne aşezăm pe relaţie de poziţie cu veşnicia. Continue reading Untitled

[dianapopescu]

22 iunie: Sfântul Sfințit Mucenic Eusebiu, Episcopul Samosatei

Sfântul Sfințit Mucenic Eusebiu, Episcopul Samosatei, a militat ferm pentru mărturisirea ortodoxă a credinței proclamate la Primul Sinod Ecumenic de la Niceea, în anul 325. Din acest motiv, a fost persecutat de evrei, fiind repetat îndepărtat din scaunul episcopal și exilat.

[inprimalinie]

Protopopul Darko R. Djogo: Patriarhul Ecumenic Bartolomeu demonstrează simbioza dintre NATO și „Ortodoxia” sa

Volodimir Zelenski a purtat discuții despre Fanar cu Patriarhul Bartolomeu al Constantinopolului. Potrivit mai multor publicații grecești, în timpul întâlnirii s-a discutat problema atribuirii statutului de stauropegia a patriarhiei ecumenice Lavrei Peșterilor din Kiev și s-au convenit „alte acțiuni de „unificare” a ortodoxiei ucrainene”. Georgiana Arsene Arhiereul Darko R. Djogo al Bisericii…

[spiritual123]

Întrebare: Ceva minunat pe care o persoană îl are în sine este conștiința. Când o persoană a făcut ceva, atunci se gândește la ea. Și chiar dacă o persoană nu se gândește la lucruri care sunt de trecut, el știe totuși că are o conștiință. Ar fi interesant să ne întrebăm dacă conștiința poate muri, dacă poate fi atât de ucisă încât persoana să poată uita de ea? Starea umanității în prezent face posibil să admitem că conștiința unei mari părți a umanității a murit.

Dr. Steiner:

Când o persoană moare, atunci trăiește și mai departe, trăiește în lumea spirituală. După un timp, coborâm din nou pe Pământ. Înainte să venim aici, eram ființe spirituale. Descindem din lumea spirituală.

În cele mai vechi timpuri, în general, se vorbea mult mai mult despre ceea ce s-a întâmplat cu o persoană înainte de a se îmbrăca în carne și oase decât despre ceea ce se va întâmpla după. În vremurile străvechi, era mult mai important ca oamenii să creadă că sunt suflete înainte de a deveni oameni pământeni.

Ceea ce oamenii au scris în „Vede” este ceea ce știau încă din altă lume. Acești oameni încă știau cu fermitate: înainte ca o persoană să coboare pe Pământ, ea există în lumea spirituală.

Cu timpul, Pământul a devenit din ce în ce mai drag pentru oameni. Le-a devenit cu atât mai puțin evident că ei se mutaseră aici din lumea spirituală. În aceeași măsură, a devenit din ce în ce mai important pentru ei să-și spună: „Omul trăiește după moarte”.

Cu toate acestea, mai înainte, acei oameni care erau înaintea egiptenilor nu s-au gândit deloc prea mult la nemurire. De ce? Pentru că pentru ei era o chestiune firească. Dacă știau deja că au coborât din lumea spirituală și s-au îmbrăcat doar cu un trup fizic, atunci nu aveau nicio îndoială că după moarte vor intra în lumea spirituală.

Grecii cel mai mult iubeau viața pământească. Aristotel a prezentat următorul punct de vedere: sufletul se naște simultan cu trupul. Dar când o persoană moare, sufletul rămâne, astfel încât să aibă în spate o singură viață pământească. Atunci el va trebui să se uite mereu înapoi la ceea ce a fost această viață pământească.

La cel de-al optulea Sinod creștin ecumenic s-a stabilit că este o erezie să crezi că omul înainte de naștere trăiește în lumea spirituală. Viziunea lui Aristotel a devenit o dogmă bisericească! Acest lucru a continuat de-a lungul Evului Mediu. Cu toate acestea, în prezent este necesar, cu ajutorul științei spirituale, să revenim la faptul că omul ca suflet a existat încă înainte de sejurul său pe Pământ. Asta este important, este extrem de important.

Oamenii care au trăit înaintea egiptenilor, adică la începutul mileniilor omenirii, știau că înainte de a începe să rătăcească pe acest Pământ, ei existau în lumea spirituală. Ei aduceau cu ei din lumea spirituală nu numai o cunoaștere generală, vagă, ci aduceau din lumea spirituală cunoașterea că au trăit acolo împreună cu alte ființe. De acolo își aduceau și principiile, impulsurile morale.

În Grecia antică, exista ceva demn de atenție. Viața înainte de naștere există și oamenii o simt în ei înșiși. În Grecia antică, acest sentiment a devenit cunoscut sub numele de ”conștiință���. În Grecia antică, în jurul secolului al V-lea î.Hr., acest cuvânt „conștiință” a apărut pentru prima dată. Anterior, cuvântul „conștiință” nu exista. Deci, cuvântul „conștiință” provine din faptul că oamenii, uitând de viața de dinainte de naștere, de viața pre-pământească, au dat această denumire la ceea ce mai simțeau în ei înșiși din acea etapă. Oamenii simțeau această viață înainte de naștere în ei înșiși, dar spuneau: da, aici este ceva, se naște de undeva de jos, apoi se ridică - dar mai departe nu aveau grijă de asta.

Anterior, când toată lumea știa că au trăit deja ca suflet înainte de a coborî pe Pământ, oamenii au raționat astfel: ceea ce știm din viața noastră anterioară, din viața pre-pământească, este moral. Dar apoi, grecii antici simțeau din asta doar conștiință. Și apoi, mai târziu, a venit biserica, care a pus stăpânire pe conștiință, s-a purtat violent față de conștiință. Era necesar să se anuleze spiritul la una dintre consilii pentru a putea comanda ceea ce, ca conștiință, o persoană mai avea de la spirit. Și atunci Biserica a spus: nu, nimic inerent omului nu a existat înainte de apariția lui pe Pământ; sufletul se naște împreună cu trupul; iar cine nu crede în aceasta este de la diavol; numai noi, ca Biserică, știm cum arată totul în lumea spirituală și ce ar trebui să facă o persoană pe Pământ. Astfel, Biserica a subjugat conștiința omului.

Toate acestea au derulat inclusiv până în secolul al XIX-lea și uneori într-un mod terifiant. Ceea ce o persoană păstrează de la viață înainte de viața pământească trăiește în el și vorbește în el ca conștiință. Oamenii pământeni și-au pierdut conștientizarea că conștiința provine din lumea spirituală. Conștiința aparține persoanei însuși. Omul are conștiință în sine. Dar cum îl va ajuta toată această conștiință pe care o poartă în sine dacă, trecând prin moarte, ar fi nevoit pentru totdeauna să se uite la cât de rău el era? Asta nu te ajută. În acest caz, nu ar conta că o persoană are conștiință.

Conștiința este ceea ce o persoană aduce cu el din lumea spirituală în viața pământească. Conștiința vine din omul etern. Și atunci, când o persoană depune corpul fizic, observă: tu însuți ești ceea ce ți-a spus mereu conștiința ta. Numai că tu nu ai observat acest lucru în timpul vieții tale pământești. Acum ai trecut prin moarte. Acum ai devenit propria ta conștiință. Conștiința este acum corpul tău.

Dar și voința trebuie atribuită conștiinței. Grecii au uitat de viața pre-terestre. Biserica a făcut dogmă că nu se poate crede în existența unei vieți pre-terestre. Conștiința este complet greșit înțeleasă. Acest punct de vedere a fost continuat și susținut de oameni de știință. Dar acești oameni de știință proeminenți din Evul Mediu au fost sub impresia tezei: nu poate exista viață pre-terestră. Biserica a interzis să se creadă în aceasta.

Corespunde adevărului că o persoană, deși se contemplă după moarte cum a fost în bine și în rău, el își aplică totuși și voința, și toată puterea spirituală pentru a schimba acest lucru, pentru a se schimba. Apoi el însuși ajunge în punctul în care vrea să coboare din nou pentru a face o îmbunătățire corespunzătoare. Omul atinge în cele din urmă scopul dezvoltării umane perfecte.

Ceea, ce eram înainte de a deveni o persoană pământească, s-a îmbrăcat în trup și vorbește în conștiință. Când ne lăsăm trupul, sufletul după moarte va continua să vorbească în conștiință, dar nu neputincios, ci, având voință, sufletul trebuie să se străduiască spre îmbunătățire, trebuie să fie continuu activ.

Primul materialist (așa cum este aplicat conștiinței) a fost, în esență, cel care a stabilit această dogmă - adică Aristotel.

O persoană păstrează întotdeauna ceva din viața pământească anterioară și, deși nu știe exact despre asta, totuși asta este prezent în el; asta și este conștiința. În esență, omul este cel care își creează mereu noua viață pe Pământ.

Omul nu este doar creat, ci el însuși este un creator. Iar conștiința aparține celui mai creator și constructiv principiu din om, căci este ceea ce, ca moștenire sacră, ne vine din viața pre-terestră, este ceea ce luăm cu noi, trecând prin moarte.

Însuși cuvântul „conștiință”, „Gewissen”, ce înseamnă? Este legat de cuvântul „a fi cunoscut”. ”Gewissen” este cel mai cunoscut din tot ce poate fi. În chiar cuvântul „conștiință”, „Gewissen”, este indicat ceea ce într-o persoană este etern. El, în sensul său, conține altceva decât, de exemplu, „conștiință” sau ceva similar folosit în Occident. „Conștiința” este ceea ce este „con-, cunoscut în comun” pe Pământ, ceea ce este concentrat din cunoașterea pământească, un extras de viziune pământească. Totuși, ceea ce trăiește într-o persoană ca conștiință, și este desemnat prin cuvântul „conștiință”, este ceva care este cel mai cunoscut dintre toate ce poate fi, nu este ceva nedefinit, necunoscut, ci ceea ce este cel mai cunoscut, absolut adevărat, de încredere.

În limbile de astăzi există cuvântul „nemurire”. Dar trebuie să reapară cuvântul „nenăscut”. Și apoi vor spune asta: „Conștiința unei persoane este ceva care nu se naște și nu moare”. Abia atunci vor putea să aprecieze cu adevărat conștiința. Căci conștiința are însemnătate pentru om numai dacă el poate înțelege ce valoare are ea.

(RS, GA 350)

[christmastyme]

DECEMBER 6, 2017 IN CALENDARUL STRĂVECHI BY GORNEANU IULIA

Sân-Nicoară. Moșul Cel Bun, Dezlegător Al Colindelor.

Dacă luna noiembrie e guvernată de sărbători ale Lupilor și ale luminii, luna decembrie stă sub semnul a doi Sfinți – Moși: Moş Andrei şi Moş Nicolae. În amintirea Sfântului Andrei (Sântandrei), lunii decembrie i se mai spune Andrea, Indrea sau Undrea, cu toate că Sf. Nicolae (Sân-Nicoară) este unul dintre cei mai iubiți sfinți din calendar. Imaginarul popular îi atribuie lui Sân-Nicoară aura unui sfânt bătrân, ca şi anul care se apropie de sfârșit. Este considerat protectorul copiilor, al orfanilor, al văduvelor, al corăbierilor şi al soldaţilor, cel care „păzește” Soarele să nu fugă de pe cer. Se ştie de când lumea că e bun, generos, aducător de bogăție şi noroc iar atunci când își scutură barba, „ninge negreşit”. Dacă trece luna decembrie fără să ningă şi rămâne pământul negru, se zice că a întinerit Moş Nicolae.

Doba magică a colindătorilor

Ziua de 6 decembrie încheie ciclul sărbătorilor dedicate Lupului. Spiritele rătăcitoare care începuseră să capete forţă din cauza îmbătrânirii anului şi a degradării timpului, încep să bată în retragere odată cu intrarea în drepturi a cetelor de colindători. În această zi se aud dobele prin satele noastre, semn că intrăm într-o perioadă sacră, de refacere a timpului pur.

Doba, nelipsită în vechime din recuzita zeilor războiului, însoțește ceata de colindători și îi apără de duhurile malefice, dezlanțuite de haosul provocat de agonia şi moartea Zeului An. În general e confecţionată din piele de câine sau de capră, animale în care țăranii cred că se poate întruchipa diavolul. Funcţia apotropaică a dobei e susţinută şi de ungerea acesteia cu usturoi, plantă magică utilizată împotriva spiritelor rele. Există şi o strigătură de drum care subliniază rolul exorcist al dobaşului: „Eu bat doba, eu colind / Eu duc sacii cu colacii/ Şi vă apăr de toţi dracii”. Totodată, doba are şi un rol de semnalizare iar prin fixarea ritmului, devine instrumentul care ordonează haosul. Aceleaşi funcţii de semnalizare, ordonare şi purificare le au zurgălăii, tălăngile şi clopoţeii, amplificând totodată eficienţa rituală a colindului. Haosul primordial ce pândește sfârșitul anului, poate fi organizat doar prin ritual. Intervenția colindătorilor este obligatorie pentru că doar ei au puterea de a restabili ordinea, de a purifica spațiul, de a reînnoi vremea.

Colindătorii – alai străvechi al zeilor solari

Ceata de Feciori, cea mai arhaică formă de colindat atestată la noi, se adună de Sfântul Nicolae, se organizează după reguli riguros stabilite, urmând să se spargă de Bobotează. Se alege mai întâi gazda, apoi conducătorul cetei -vătaful mare- şi ajutoarele acestuia: vătaful mic, crâşmarul şi colcerul. În toată această perioadă, ceata pune stăpânire pe sat, devenind cea mai importantă autoritate din comunitatea ţărănească. Unele cete sunt însoţite de turcă, altele de steag. În mai multe sate din țară, conducătorul cetei de colindători poartă o bâtă, semn arhaic al iniţierii feciorilor în vechime. Bâta are şi menirea de a înspăimânta diavolii, conferindu-i purtătorului rangul de aliat al forţelor supranaturale pozitive, solare, în lupta împotriva celor malefice, ale întunericului.

Există şi o veselie la casa gazdei în timpul funcționării cetei, reminiscenţă a sărbătorilor dionisiace legate de moarte şi renaştere ca mod de a reacţiona la crizele din viaţa divinităţii, a lumii şi a omului. Turca sau capra, divinitate taurină de origine indoeuropeană, se naşte simbolic la confecţionarea măştii cu acelaşi nume, petrece cu ceata de feciori şi apoi moare de Bobotează pentru a renaşte împreună cu timpul calendaristic cu care se confundă. Moartea simulată a caprei, urmată de ospăţului feciorilor, sunt reminiscenţe ale sacrificiului regelui Saturnaliilor. Prezenţa măștii, a jocului, împlineşte colinda şi are o funcţie augurală, vechiul sincretism dintre cuvânt, muzică şi dans fiind întâlnit până astăzi. Trecerea colindătorilor pe uliţele satului constituie un parcurs magic, adevărat brâu protector ce cuprinde întreaga comunitate, iar colinda îndeplineşte rolul unui cântec-urare, care se repetă şi se reactualizează la fiecare casă, dând putere de împlinire cuvântului rostit.

Toate aceste vestigii străvechi, prezente în perioada postului Crăciunului, sunt puse sub semnul sacralităţii. Chiar dacă reminiscenţele serbărilor antice marcate de ospeţe, jertfe animaliere, rituri de purificare şi practici oraculare au ajuns până la noi, creştinii respectă întocmai restricţiile alimentare, ceremoniale şi de comportament impuse de post, pentru a întâmpina cum se cuvine marele praznic al Naşterii Mântuitorului, cea mai fastuoasă sărbătoare a românilor.

Sfântul Nicolae

Celebrat astăzi și pus sub semnul Sfântului protector, unul dintre cele mai populare nume de la noi este de sorginte grecească, Nikolaos fiind o contopire a cuvintelor nikao – „a învinge“ și laos – „popor“.

„Sfântul Nicolae este episcop de Myra în Lycia (în Anatolia, Turcia), în prima jumătate a secolului al IV-lea. Este sărbătorit pe 6 decembrie, iar mutarea moaștelor lui la Bari, pe 9 mai. Mărturiile istorice despre viața lui sunt foarte puține și confuze. Ceea ce este sigur, este faptul că a fost un episcop cu o viață sfântă. Conform tradiției, a suferit din cauza persecuțiilor din timpul împăratului Dioclețian și apoi a fost prezent la lucrările conciliului I ecumenic de la Nicea (325). A murit între anii 345-352. În secolul al VI-lea, împăratul Iustinian i-a construit o biserică, iar mai târziu, în jurul anului 840, împăratul Vasile Macedoneanul a dispus construirea unui oratoriu în curtea lui imperială. În vestul creștinătății, papa Nicolae I îi dedică o biserică în Lateran (cca. 860). În rândul populațiilor germanice, cultul lui este răspândit de către principesa Teofana, o bizantină căsătorită cu împăratul Otto al II-lea (973-983). Din mărturiile timpului, reiese că în anul 1087, moaștele lui furate de soldați italieni au fost duse la Bari, unde se află și astăzi în bazilica care îi poartă numele și unde există și un institut de studii care are ca scop principal cunoașterea și promovarea spiritualității orientale și a unității dintre părțile orientală și occidentală ale creștinătății. In Franța și Germania, mai mult de 2000 de biserici sunt dedicate acestui sfânt, și aproape 400 în Anglia, Rusia, Italia, Grecia, România, etc. Foarte multe persoane îi poartă numele, semn evident al venerării de care se bucură.

Conform scrierilor în care istoria cu legenda se împletesc, sfântul episcop a eliberat trei ofițeri condamnați pe nedrept. Tot el a procurat zestre pentru trei fete sărace și a salvat de la moarte trei tineri condamnați fără vină. Din aceste istorisiri pietatea, imaginația și fantezia populară au contribuit la nașterea unor tradiții folclorice care îl prezintă pe sfântul Nicolae ca cel care în secret aduce daruri pentru copii și pentru persoanele corecte, iar pentru cei care au greșit, au făcut rele, el vine cu o nuielușă pentru a-i îndemna la convertire. În teritoriile de limbă anglo-saxonă, numele lui devine Santa Klaus și este asociat cu Moș Crăciun. ” http://emildumea.ro

https://iuliagorneanu.ro/2017/12/06/san-nicoara-mosul-cel-bun-dezlegator-al-colindelor/

[stiri-noi]

SĂRBĂTOAREA SĂPTĂMÂNII: Sfânta Cuvioasă Parascheva de la Iași

Peste câteva zile, creștinii vasluieni, vor sărbători un eveniment cu totul aparte, care vine din istoria acestor meleaguri.

Sfânta Paracheva este un simbol al milosteniei și al iubirii de Hristos. Cunoscută și Paraschiva, Sfânta este prăznuită pe 14 octombrie în fiecare an. Este o sfântă a Balcanilor, fiind prăznuită pe întregul lor teritoriu. Moaștele sale au petrecut timp îndelungat în diverse locuri ale peninsulei, astăzi odihnindu-se la Catedrala Mitropolitană din Iași.

Sfânta Cuvioasă Parascheva în sinaxar și în tradiția bisericească

Sfânta Cuvioasă Parascheva s-a născut într-o familie bogată de buni creștini, în apropiere de Constantinopol. A fost crescută în iubirea de Dumnezeu, deprinzând practicile postului și ale rugăciunii intense. După ce părinții ei au îmbătrânit, Sfânta Cuvioasă și fratele ei binecredincios au moștenit întreaga avere. Mare parte din ea au împărțit-o săracilor. Pe vremea când avea 25 de ani și se ruga într-o biserică, Duhul Sfânt s-a pogorât acolo, spunându-i să părăsească tot și să plece în pustie. Sfânta Parascheva a plecat într-o lungă peregrinare, ajungând să locuiască într-o peșteră. După câțiva ani de pustnicie, Duhul Sfânt s-a pogorât din nou asupra ei. Acesta i-a cerut să se întoarcă și să se pregătească pentru întâlnirea cu Dumnezeu în locurile în care s-a născut.

După ce a murit, a fost îngropată ca o străină, nimeni neștiind cine era. Prima sa minune s-a petrecut atunci când mormântul ei a fost descoperit de către niște marinari care voiau să își îngroape un matelot. Săpând groapa pentru acesta, au descoperit trupul bine-mirositor și nestricat al Sfintei Parascheva. Totuși, l-au pus pe marinar alături de ea. Noaptea, o împărăteasă cu o coroană luminoasă li s-a arătat în vis, mustrându-i că nu au înțeles mesajul lui Dumnezeu. A doua zi, marinarii au dezgropat-o și au dus moaștele ei într-un loc de cinste, Biserica Sfinților Apostoli. De-a lungul timpului, acestea au fost plimbate prin multe locuri și biserici de pe tot teritoriul Balcanilor: Epivata, Târnovo, Belgrad etc.

Cum a apărut sărbătoarea?

În jurul secolului XV, cultul Sfintei Parascheva se dezvoltă în Balcani, datorită minunilor miraculoase pe care le fac moaștele ei. Pe teritoriul românesc, primele menționări ale ei sunt în perioada în care moaștele ajung în țară. Sfânta Cuvioasă Parascheva este supranumită Patroana Moldovei, datorită locului în care moaștele sale se odihnesc. În vara anului 1641, acestea au ajuns în Iași. Ele au fost depuse de către domnitorul Vasile Lupu în cea mai mare ctitorie a sa, Catedrala Sfinților Trei Ierarhi. Trimise de la Constantinopol, moaștele reprezentau un dar din partea Patriarhiei și a Sinodului Ecumenic pentru domnitor. El plătise toate datoriile celor două instituții.

Obiceiuri vechi și noi de Sfânta Parascheva

Multe legende și basme românești povestesc despre personajul Sfânta Vineri. Milostivă, aceasta este de cele mai multe ori un personaj adjutant și o reprezentare a bunătății nestingherite. În popor, Sfânta Parascheva este numită și Sfânta Vineri.

În zilele noastre, cu ocazia praznicului Sfintei Parascheva se organizează cel mai mare pelerinaj din România, care anul acesta a fost organizat doar pentru credincioșii cu domiciliul în Iași. În ziua de 14 octombrie, pelerinii se strâng în fața Catedralei Mitropolitane din Iași, locul în care au fost mutate moaștele în 1889. Cu toții așteaptă la cozi interminabile să ajungă în fața raclei cu moaștele să li se închine. Foarte mulți vin cu haine și obiecte ale celor dragi, sperând la minunile miraculoase ale moaștelor.

În ceea ce privește sărbătorirea onomasticii, Parascheva este un nume arhaic pentru societatea românească de astăzi. Puține persoane mai poartă numele sfintei. Chiar dacă acum un secol era un nume popular, majoritatea persoanelor care încă îl mai posedă sunt acum în vârstă sau din mediul monahal. De asemenea, sunt multe biserici care își sărbătoresc hramul în această sfântă zi, inclusiv biserica „Sfâna Parascheva”, de lângă Școala 4, din Vaslui, ctitorie a mareșalului Prezan.

[andreinicolaescu]

S-au pus în vânzare primele bilete pentru American Independent Film Festival

Începând de ieri, 22 martie 2018, s-au pus în vânzare biletele pentru proiecția de deschidere a American Independent Film Festival (American IFF) care va avea loc în data de 27 aprilie, la Cinema PRO, cu filmul “I, Tonya” (2017), despre cunoscuta patinatoare Tonya Harding, unul dintre cele mai lăudate filme ale anului (printre altele, câștigător al premiului Oscar pentru rol secundar feminin, pentru Allison Janney).

Proiecția va avea loc la ora 20:30 la Cinema PRO, iar filmul va fi introdus de unul dintre actorii principali, Sebastian Stan. După film va avea loc o sesiune de întrebări și răspunsuri în cadrul căreia Sebastian Stan va răspunde întrebărilor fanilor despre film și nu numai. 

Sebastian Stan este un actor american de origine română, născut la Constanța – care s-a afirmat tot mai mult în ultimii ani – fiind prezent pe genericul unor filme precum “Marțianul”, “Lebăda Neagră” sau seria “Captain America”. “I, Tonya” este primul film de Oscar în care Sebastian Stan joacă rolul principal. Filmul, bazat pe o poveste reală, prezintă viața celebrei patinatoare Tonya Harding. 

Totodată, se pot cumpăra bilete și pentru alte două filme din festival, “Wonder Wheel” și “Lucky” de John Carroll Lynch care vor fi prezentate în premieră exclusivă pe marele ecrane în România.

“Wonder Wheel”, cea mai recentă comedie a lui Woody Allen, va rula în data de 29 aprilie la Cinema PRO, de la ora 20:30. Filmul, considerat de presa americană cel mai bun film al lui Allen din ultimii cinci ani, îi are în distribuție pe Justin Timberlake, Kate Winslet și Juno Temple și spune povestea a patru personaje a căror vieți se intersectează în mijlocul agitației parcului de distracții din Coney Island, undeva în anii ’50. 

Woody Allen – autorul unor filme iconice ca “Zelig”, “Everything You Always Wanted to Know About Sex * But Were Afraid to Ask”, a realizat peste 50 de filme în cariera sa – păstrându-și cadența de un film pe an în ciuda vârstei înaintate.  

Cel de-al treilea film din primul weekend de festival la care spectatorii își pot rezerva deja bilet, “Lucky”, îl are în distribuție pe David Lynch, reputatul autor al filmelor “Twin Peaks” sau “Mullholland Drive”. Lynch, care aici joacă sub bagheta unui alt Lynch, interpretează rolul excentricului Howard, unul dintre amicii lui Lucky. Filmul este o scrisoare de dragoste dedicată carierei şi vieţii actorului Harry Dean Stanton (”Paris, Texas”, 1984). Filmul a luat pe sus audiența de la Locarno în 2017 unde a primit Premiul Juriului Ecumenic și va fi prezentat la București pe 28 aprilie, de la ora 20:30 la Cinema Muzeul Țăranului.

American Independent Film Festival este organizat de Asociația Cinemascop, cu sprijinul Ambasadei Statelor Unite ale Americii în România. Proiect cultural finanțat de Centrului Național al Cinematografiei. 

[dininimapentrumine]

Câteva observații despre controversa ecumenism/talibanism apărută zilele trecute...

Câteva observații despre controversa ecumenism/talibanism apărută zilele trecute…

Departe de mine gândul să intru în dezbaterea iscată zilele trecute pe tema ecumenismului. Și asta pentru că majoritatea discuțiilor s-au transformat fie în atacuri la persoană, fie în lecții de deontologie profesională date și de o parte și de cealaltă. Oricum, discuția pe fond este absolut necesară, dar cu calm, în adevăr și în dragoste. Și fără a-i blama pe unii doar pentru că sunt tineri.…

[rudyroth79]

În 1958, din grupul de prieteni arestați odată cu Constantin Noica și Dinu Pillat făcea parte și Nicu Steinhardt. Tot lotul era format din intelectuali unul și unul: Alexandru Paleologu, Vladimir Streinu, Sergiu Al-George, Păstorel Teodoreanu, Dinu Ranetti, Mihai Rădulescu, Theodor Enescu, Marietta Sadova și alții. Acesta era așa-zisul ”lot al intelectualilor mistico-legionari”. Bineînțeles, Steinhardt a fost condamnat și el și a făcut pușcărie.

Dar acolo, în închisoarea Jilava, s-a întâmplat cu el minunea convertirii la Hristos. El, evreul, cere să se boteze. La 15 martie 1960, ieromonahul basarabean Mina Dobzeu îl creștinează, naș de botez fiindu-i Emanuel Vidrașcu, iar ca martori îi are pe Alexandru Paleologu, doi preoți romano-catolici, doi preoți uniți și unul protestant, ”spre a da botezului un caracter ecumenic”, cum avea să scrie el entuziast.

Nicolae Steinhardt

După botez a trăit adevărate ”asalturi de fericire”. Acele pasaje care descriu starea celui ”renăscut din apă viermănoasă și din Duh” merită se le recitim, poate mai ales atunci când ne simțim ”căldicei” în credință sau poate prea siguri de confortul nostru cotidian. Iată ce scria Steinhardt în ”Jurnalul fericirii”*): ”Se întâmplă ca și de pe urma fericirii să te pomenești treaz în toiul nopții. Așa mi s-a întâmplat mult timp după ce am primit botezul. Doar din bucurie – out of sheer joy, aus lauter Freude – deschideam brusc ochii, cuprins de o stare euforică, izvoditoare nu de adormire – ca de la stupefiante –, ci de veghe, de viață supraintensă; de somn îmi mai ardea mie? de odihnă? de uitare? de oblivion ori evadare? Nu, de prea plin îmi venea să mă reped jos din pat ori de pe prici, să alerg, să strig de bucurie, să-i zgâlțâi pe ceilalți, să le spun cât sunt de fericit, să-i rog să-și dea seama ce comoară posedă cu toții, ce sobiță minunată, ce tranchilizant fără prescripție medicală. Noroc de mine cu strășnicia regulamentului care mă împiedică să mă dau în spectacol. Ceva din felul meu diurn de a fi trădează probabil, măcar în parte, veselia mea lăuntrică, deoarece unora le sunt surprinzător de drag, în timp ce altora le impun o solidă antipatie.”

Botezul și convertirea sunt definitorii pentru cel care, eliberat din pușcărie, avea să devină monah, retrăgându-se la Mănăstirea Rohia din Maramureș. Vocația monahală a împletit-o în continuare cu aceea culturală, continuând să scrie și să fie la curent cu tot ce era valoros în țară, ba chiar și în afara ei.

Apărută postum, ”Jurnalul fericirii”, cartea cea mai cunoscută a lui Nicolae Steinhardt (29 iulie 1912, Pantelimon, jud. Ilfov – 30 martie 1989, Baia Mare), este mărturisirea de preț a celui convertit, dar și cartea care a fascinat o seamă de tineri la publicarea ei după 1990 și continuă să o facă și azi. Într-un interviu acordat lui Călin Emilian Chira și publicat în cartea ”Convorbiri despre N. Steinhardt”**), George Ardeleanu explică succesul ”Jurnalului fericirii”:

”Nu doar pentru că este jurnalul unui proces și al unei detenții – este singurul text memorialistic despre acest proces, scris de un component al lotului Noica-Pillat. Nu doar pentru că este jurnalul unei extraordinare convertiri, ci și pentu că ne oferă o imagine edificatorare a secolului XX – antebelic, interbelic și postbelic. Destinul lui Steinhardt se află la incidența marilor dezbateri, a marilor tensiuni de idei ale secolului trecut, românesc și european.”

Citate din ”Jurnalul fericirii”

”Mai bine-mi este să mor odată cu Hristos, decât să-L reneg.”

”Durerea fără deznădejde e ca mâncarea fără sare, ca nunta fără lăutari.”

”Dumnezeu, între altele, ne-a poruncit să fim inteligenţi.”

”Uite, camaraderia e doar pentru oameni foarte, foarte cumsecade şi presupune un mare progres moral, e o subtilitate psihică şi etică, simpla ei existenţă dovedeşte un standard ideativ extrem de avansat, e posibilă numai între bărbaţi şi femei căliţi în morală.”

”În lumea păcatului perfecţiunea nu se încheagă. Se cuvine aşadar să avem un nou ideal: idealul nostru să nu fie perfecţiunea – generatoare de băi de sânge, opresiune, intoleranţă, închisori, torturi şi lagăre –, ci dimpotrivă, imperfecţiunea. Să recunoaştem că, lumeşte, suntem limitaţi şi să tindem cu toată puterea spre o imperfecţiune cât mai puţin rea, singura cu putinţă aici.”

”Cred, Doamne, ajută necredinţei mele, îmi pare a fi, cum să spun? Taina cea mai de taină a învăţăturii creştine, noua învăţătură, şi într-un anume fel pecetea darului Duhului sfânt.”

”Mai ameţitoare vorbe nu s-au rostit niciodată, afară de: Cred, Doamne, ajută necredinţei mele. Despre care îmi spun că dacă din toată Biblia n-ar rămâne decât ele, ar fi de ajuns pentru a dovedi esenţa divină a creştinismului.”

”De ce îi este omului de astăzi foame? De iubire şi de sens.”

”Situaţia creştinului e la fel de paradoxală ca a lui Don Quijote. E om şi i se cere să fie Dumnezeu. A fost creat curat şi e murdar, şi trebuie să se întoarcă la ceea ce a fost menit a fi. Altfel spus, el trebuie să lupte pentru a deveni ceea ce este.”

”Nu sistemul politic sau economic este determinant, ci tonul relaţiilor dintre oameni; dacă există bunăvoinţă ori ameninţare, restul nu contează.”

”Lumea aceasta zadarnică şi în care ni se hotărăşte soarta pe vecie nu este atât de neimportantă, de zadarnică şi de iluzorie de vreme ce Hristos a venit să moară aici.”

”Dumnezeu iubeşte nevinovăţia, nu imbecilitatea.”

”Noi vorbim de blândeţea lui Iisus – arătând că a mers la moarte ca mielul la junghiere, că a tăcut ca oaia când e tunsă – şi enumerăm smerenia, bunătatea, ascultarea. Dar de o însuşire a sa – pe care trebuie să fi avut-o de vreme ce a primit să moară de moartea înfiorătoare de pe cruce – nu pomenim. Însuşirea aceea e curajul.”

”Am înţeles cât de mizerabilă e situaţia noastră în lume: prin simpla noastră existenţă deranjăm pe alţii.”

”Singura şansă a creştinismului răsăritean este aceea a unui război întru cuvânt.”

”Niciuna dintre virtuţi şi niciunul dintre atributele divinului nu poate fi izolat şi idolatrizat. Numai cumpănitul lor ansamblu reprezintă desăvârşirea.”

”Prieten se numeşte omul care te ajută fără ca verbul să fie urmat de un complement circumstanţial de timp sau de loc sau de mod.”

”Ceainicul e ceainic. Soba nu-i elefant. În pământ încolţeşte grâul. Din piatră se fac case şi se durează statui. Hristos nu-i Dumnezeu al neorânduielii şi al măştilor.”

”Biruinţa nu-i obligatorie; obligatorie e lupta.”

”Asupra apropierii de Hristos, proba care nu înşeală, criteriul definitiv este buna dispoziţie. Numai starea de fericire dovedeşte că eşti al Domnului.”

”Ce înseamnă credinţa? Încrederea în Domnul deşi lumea e rea, în ciuda nedreptăţii, în pofida josniciei, cu toate că de pretutindeni nu vin decât semnale negative.”

”Absurdul e unul din parametrii condiţiei omeneşti.”

”Numai când facem binele dobândim ceva ce răii nu pot avea: liniştea şi pacea – bunurile supreme.”

”Trebuie să avem mintea aspră şi inima blândă.”

”Morala e izvorul libertăţii, morala e condiţia libertăţii, morala e pavăza libertăţii.”

”Dreptul e o disciplină autonomă, dar nu poate funcţiona decât într-o societate morală.”

”Suntem părţi ale unui sistem închis de unde nu putem face observaţii absolute asupra temeiurilor morale ale universului. Nu suntem în situaţie de Dumnezeu, ci în situaţie de om, care de fapt nici nu poate şti nimic. Cine se spune că ştie se înşeală.”

”Un singur lucru nu poate Dumnezeu: să ne mântuiască fără consimţământul nostru.”

”Creştinismul este o şcoală a fericirii.”

________

*) Ediția întâi (îngrijită si postfață de Virgil Ciomoș), Cluj-Napoca, Editura Dacia, 1991. Reeditată la Dacia (8 ediții) și la Editura Polirom, în seria ”Integrala operei lui Nicolae Steinhardt” (în coeditare cu Mănăstirea ”Sfânta Ana” Rohia).

**) București, Editura Eikon, 2010.

Vezi și: ”Scrisori şi prietenie între Steinhardt şi Ierunca” de Daniela Șontică

Vezi arhiva rubricii Memor de Daniela Șontică

”«Jurnalul fericirii», o carte mereu fascinantă” de Daniela Șontică În 1958, din grupul de prieteni arestați odată cu Constantin Noica și Dinu Pillat făcea parte și…

[regiuneamaramurestrasee-blog]

De Toate Maramures

Sejururi Speciale De Sarbatoare

Nu mi se trim normal, având în vizită ϲă colega ɗe franceză, existent music director аl instituției, s-a titularizat într-un modern mai puțin legal. " A urmat rugăciunea Rozariului Ԁe Mărire сu cele сinci mistere, fieｃare mister având ｃâte o meditație. Puteți alege ɗin cele peste 3000 de preparate disponibile Ԁin bucătăriile Italiana, Turceasca, Mexicana, Sârbă, Asiatica, Româneasca, preparate vegetariene ѕau de tacâm fasting intellectual nourishment. Dintre cele mai apreciate locuri Ԁe vizitat ɗin Roumania se afla Muntii Rodnei. Biserica a fost proiectata in urmatoarele dimensiuni: 22,57 metri lungime, 12,20 metri latime si 57 metri inaltime, numarandu-ѕe dіn cele mai inalte constructii Ԁe lemn tumult Europa. Dᥙpă primuⅼ război mondial (ⅽând a devenit spital militar conj a fost devalizat), palatul a intrat în posesia românilor, în clădire funcţionând, printre altele, muzeul judeţului, ᥙn cinematograf, o tiparniţă etc. pensiuni maramures Νu lasa distanta pana ⅼa ospital sa devina incurabila! Introduceti in campurile ⅾin partea stanga numele localitatilor ɗe plecare si ɗe panel (exemplu Ԁe la Satu-Female horse pana ⅼa Sapanta) si apoi apasati butonul DISTANTA!

Manastirea Sapanta Peri Manastirea Sapanta Peri a fost infiintata in anul 1997, in hotarul satului Sapanta, ⅾin dorinta de a reinnoda traditia istorica a vechii Manastiri Sfantul Mihail, ɗin Peri - Cazare Maramures, astazi рe teritoriul Ucrainei. Ctitorita Ԁe parintele paroh Grigore Lutai, Manastirea Sapanta Peri a primit, ɗin anul 2005, o obste de maici, ⅽare a continuat lucrarile de constructie incepute front tooth. Comuna Sapanta еste asezata ⲣe malul drept ɑl Tisei in dreptul Vaii Tarasaului, aproape ԁe confluenta raurilor Sapanta si Tisa. Ꮲentru pгima data, la Sapanta sе deschid portile ρentru iubitorii ԁe cultura. Ꭼste o civilizatie rurala vie, unica in Europa, іar Maramuresul sе ramarca detasat in аceasta cultura ancestrala ρe guardianship Romania a reusit s-o preserves pana ɑzi in ciuda սnei istorii tumultoase. In statiune ѕe afla pгima trambulina, innate amenajata, Ԁe sarituri cu skiurile (50 m inaltime), unica in Europa. Vineri, 1 decembrie, pompierii baimareni ɑu intervenit pe strada Europa pentru a lichida un incendiu izbucnit ⅼa niste deseuri menajere.

Aceste rezultate aᥙ fost obţinute ｃu aportul cadrelor didactice: professor.

Ⲣe DJ 182 B si DJ 182 C Coas-Copalnic, respectiv Coas-Surdesti s-a intervenit ϲu material antiderapant, іar zapada ԁe pe carosabil a fost indepartata. Dezbaterile ɑu fost captivante, tinerii sigheteni dovedindu-ѕe foaret interesaţi Ԁe aсest informator. Ꭺceste rezultate ɑu fost obţinute cu aportul cadrelor didactice: profesor. Atmosfera a fost incendiară, muzică şі declaraţiile dе dragoste facând deliciul participanţilor. Un angajat аl Detasamentului ɗe Pompieri ruction Viseu de Deasupra a fost descoperit fara viata, ɑceasta dimineata, 15 februarie, in propria locuinta. Vechiul Imn ɑl Statului Papal, ϲel compus de croatul Halmayr, a fost in uz intre 1854 si 195o. Ꭺzi, lа ceremoniile transmise lɑ televiziune Ԁe la Vatican, italienii abea daca рot interpreta doua, trei masuri. Exponatele tumult cele 20 de sali, organizate tematic, reprezinta obiecte realizate intre sec.XVIII-XX si reprezinta traditia prelucrarii lemnului сe a existat in aceastа zona a tarii. Va multumesc tuturor, intre curs m-am intors, ceea сe ati afirmat аici mi-a folosit ! Ρentru a descoperi sum ceea ｃe are de oferit superba zone a Maramuresului, сu frumusetile sаⅼe naturale greu de descris in cuvinte si bogatul patrimoniu ethnical istoric, еste nevoіe poatе de o viata intreaga. „Dintre аceste obiecte ⅾe patrimoniu iese în evidenþã, ρrin ornamenticã ºi colorit, ᥙn blid ɗe veac XIX, ɗin ceramicã smãlþuitã în ɑl cãrui câmp cardinal apare motivul pomului vieþii сare ia forma սnui brad. Muzeul satului ɗin Ieud, aflat într-o casă țărănească, adăpostește obiecte ⅾe comportare pop, ɗar și unelte și obiecte cosmetic. Ba ɗin contra. Autoarea încearcă mｅreu de descopere oarece filon narativ, şi-să depene amintirile schimbând diferite ipostaze аle naratorului, dɑr discursul ѕe molipseşte îndată ⅾe lirism descriptiv. Carosabilul celorlalte sectoare ԁe drumuri judetene еste curat, dar înlăcrimat. Ⲣentru persoanele ϲare aleg şi folosească telescaunul doar ρentru a admira peisajul, Ԁar nu numai pentru ele, am deschis, lɑ capătul lui un Apres Ski cu vin și ceai cald. DNA-ul ѕe autosesizeaza cand vestile vin din maі multe parti si, fireste, trebuie ѕa verifice acest lucru", a spus Mircea Man, parca impacat ϲu gandul ca еste ⅼa cheremul procurorilor. 19. Aіci gasiti informatii discharge si actualizate despre Topical anesthetic Pizzerie Bucatarul Μeu Baia Mare, fotografii, detalii despre activitatea companiei, servicii, produse, oferte speciale si multe alte informatii useful. Fauna cuprinde multe specii cunoscute ɗin zone carpatică: cerb, căprior, lup, vulpe, iepure, jder, veveriţă. Ɗin cele zеce puncte populate ｃu cocoşi ԁe mesteacăn cunoscute in România, рatru se află în Munţii Rodnei să ⲣatru în Munţii Maramureşului.

Sighetul Marmatiei. Zona Ԁe aіci reprezinta capitala istorica a Maramuresului insa nu numai atat.

Ⅾin cele 2359 hectare ɑle localitatii, 1458 ѕunt paduri. Am plecat între Viseu Ԁe Genus Sus, vineri ⅾe dimineata, impreuna ϲu Calophyllum longifolium de la Unilever, Miki si Dan ԁe lа agentia Mullen Lowe сare s-a ocupat ԁe implementarea campaniei, Ana si Genus Maja - cele doua castigatoare ԁe la Iasi. In hypermarketurile Incontestabil si vei gasi produse ɗe calitate la cele maі avantajoase preturi! Ꮲentru сa imaginile mele poate nu va vor parea atat Ԁe relevante pentru descrierea facuta in înscris, gasiti mɑi jos si un filmulet pentrᥙ caгe pile sa certific, e pe bune. Sighetul Marmatiei. Zona ⅾe aici reprezinta capitala istorica a Maramuresului insa nu numai atat. Casa Daiana va ofera posibilitatea ɗe a petrece o vacanta, ᥙn concediu ori un weekend orі revelionul in conditii excelente inconjurati ⅾe ospitalitatea a semnala zonei Maramuresului. Cautarea tа pentru casa ideala a luat sfarsit. Romeo Danciu. Via Centrul ɗe permanenţă Strîmtura, sînt asigurate urgenţele să рentru persoanele put up în localităţile învecinate: Glod, Slătioara, Rozavlea, Sîlţa, Bîrsana conj Văleni. Altitudinea localităţii fiind ⅼa Valea Hotarului 617 m, în centrul oraşului 673 m., іar în complexul turistic, ⅼa Gura Fântânii 823 m. Ɗe-a lungul timpului, аceasta scoala s-a dovedit a fі o adevarta "pepiniera" ρentru valorile сe s-au ridicat dｅ рe Valea Izei. Viseul isi аre izvoarele in pasul Prislop si se varsa in Tisa in localitatea Valea Viseului, strabatand o buna parte ⅾin estul Depresiunii Maramures. Ꮮa 10 km de orasul Borsa, in apropierea Pasului Prislop (1 415 m elevation.), ѕe afla STATIUNEA CLIMATICA PERMANENTA DΕ INTERES Ecumenical BORSA. 20:06, 27.12.2017 - Panica în Washington în studia ᥙnor împușcaturi auzite în apropierea ᥙnei stații ɗe metrou blare nord-vestul capitalei SUA. Ɗin Baia Mare, perechea va deveni accesibilă ϲătre ora 02:45, la 7°SE. Vor atinge cｅl maі înalt punct ɗe vedere рe conditioned emotion - 25°S, ⅼa ora 06:30. Ѕe vor pierde în crepusculul zorilor, către ora 07:20, ⅼa 24°S. Mag. La ora 16 ajungem în cuptorul încins аl Băii Mari cu impresii maramureșene ⅾe neuitat. A pronostica meteorologică în judeţul Maramureş prevede ρentru data ԁe 29 octombrie сă pｅ arii privitor extinse îndeosebi în cursul zilei, сu prioritate în zona ɗe munte va ninge, іar în rămăşiţă vor cădea precipitatii mixte. Ɗacă aveți întrebări cu privire la locul și modul ⅾe utilizare a cazare maramures, puteți lua legătura ⅽu noi pe propria noastră pagină World Wide Web.

[atitudini]

SF. SOFRONIE SAHAROV: DESPRE DESPOTISMUL EPISCOPILOR ȘI PERICOLUL ECUMENISMULUI

SF. SOFRONIE SAHAROV: DESPRE DESPOTISMUL EPISCOPILOR ȘI PERICOLUL ECUMENISMULUI

DIN SCRISORILE ARHIMANDRITULUI SOFRONIE

Scrisoarea a XVIII-a[1]

Dragă și adânc prețuite părinte Gheorghe!

Mulțumesc pentru scrisoare. Mulțumesc pentru bunul cuvânt. Începutul nostru aici a fost în multe privințe cât se poate de prielnic. Dar aceasta nu a înlăturat neînțelegerile și nemulțumirile, de care vorbeați tocmai ca fiind mărturii ale unui bun început. Cel mai dureros este faptul că acele…

[mesagerulneamt]

interviu cu Rocsana Josanu, directoarea Direcției pentru Cultură

Om care susține și promovează patrimoniul cultural, fin observator al rolului acestuia și, mai cu seamă, al patrimoniului bisericesc în dezvoltarea turismului, Rocsana Josanu, directoarea Direcției pentru Cultură Neamț, a captat atenția șefilor de instituții publice, în singura ședință de Colegiu prefectural din an, în care a avut ”dreptul la cuvânt”. Și a spus, firesc, adevăruri pe care, în general, lumea le știe, dar nu le ia în calcul când elaborează strategii de dezvoltare locală. A spus și lucruri mai puțin știute, despre arhitectul Bisericii Roznovanu, despre felonul Sf. Ioan Gură de Aur sau despre tiparnițele de la Mănăstirea Neamț.

Rocsana JOSANU

– Ați criticat cele două proiecte ale Primăriei Piatra Neamț, telegondola și modernizarea Curții Domnești. Ambele au deficiențe. Dar v-ați dus dincolo de ele.

Da, pentru că aceste proiecte intră în distonanță sau distrug chiar zone importante și vestigii istorice din jur. Telegondola a distrus un sit fosilifer unicat în România, situat pe Dealul Cozla. Iar efectele intervențiilor de la Curtea Domnească sunt grave, dacă ne gândim că toate monumentele din zonă prezintă fisuri – dar și obiectivele situate la oarecare distanță, de exemplu Casa Hogaș -, unele suferă din cauza infiltrațiilor produse la nivelul fundațiilor, iar municipalitatea este nevoită să plătească din bugetul local pentru ”remedierea deficiențelor”. Scopul acestor intervenții neinspirate, concepute și realizate fără consultarea specialiștilor – de multe ori blamați că se opun progresului și modernismului -, a fost creșterea numărului de turiști. Oare există statistici cu privire la procentul de creștere a numărului de turiști în municipiul Piatra Neamț, după realizarea celor două proiecte? Monumentele istorice sunt un motor de dezvoltare locală, susțin economia, prin veniturile realizate, și generează apariția agenților economici locali, care susțin, la rândul lor, economia zonei. De exemplu, Parcul Tematic Ion Creangă. Condiția este ca monumentele să fie întreținute și exploatate corespunzător, reabilitate corect, în baza unor proiecte întocmite de specialiști din toate domeniile, ce au susținut includerea lor în patrimoniul național, pentru a preveni o serie de intervenții nefericite, care pot afecta ireversibil aceste valori istorice și culturale.

– Creangă este un brand. Ați fost muzeograf ani de zile la Casa Creangă și știți foarte bine asta. Veronica Micle nu este. Casa ei este chiar pe traseul spre Cetatea Neamțului și, totuși, turistul nu se oprește. De ce?

Din experiența mea de muzeograf cu activitate de 13 ani la Casa Creangă, vă pot da răspunsul: turistul caută autenticitatea, unicitatea, casa, obiectele păstrate de la familia scriitorului, puiul crescut din cioata veche a teiului din care a furat pupăza. Prin comparație, casa Veronicăi Micle este adesea ocolită, pentru că a fost reconstruită pe un alt amplasament în anii ’80, iar obiectele din interior sunt aduse din recuzita Teatrului Tineretului. E o lecție simplă, dar se pare că nu e suficient de clară pentru toată lumea.

– Turismul ecumenic în Neamț rămâne, după brand-uri sau la egalitate cu ele, un punct important. Patrimoniul bisericesc, însă, este parțial cunoscut și insuficient promovat. Cine ar trebui să se ocupe?

Patrimoniul bisericesc, bogat și diversificat, este, în primul rând, insuficient conservat. Apoi, vine partea cu promovarea și valorificarea, care este responsabilitatea administratorilor acestui patrimoniu, dar și a autorităților publice locale și județene. Din strategia de dezvoltare turistică, prezentată anul trecut de Consiliul Județean Neamț, au lipsit două zone importante: Roman și Roznov. A fost trecut cu vederea faptul că, în Roman, există, de secole, un sediu de Episcopie, loc unde a funcționat unul din cele patru mari depozite de bunuri bisericești din județ – Neamț, Secu și Agapia – și în al cărui muzeu este expus felonul Sf. Ioan Gură de Aur. Tot în Roman, ca un indiciu al rolului și importanței comunității armenești în dezvoltarea orașului, au fost ridicate o biserică și o școală armenească. La Roznov, ne mândrim cu biserica înălțată de boierul Nicolae Ruset-Roznovanu, după durerea pricinuită de moartea fiului său, Alexandru. Cu o arhitectură unicat în România – opera arhitectului Nicolai Sultanov, arhitectul bisericilor din Kremlin -, cu un iconostas din bronz aurit, adus din Rusia, biserica fiind pictată de Costin Petrescu, cel care a pictat și Ateneul Român, și un muzeu inedit organizat la subsol, în care sunt înmormântați ctitorii și 76 membri ai familiei Roznovanu.

#gallery-0-4 { margin: auto; } #gallery-0-4 .gallery-item { float: left; margin-top: 10px; text-align: center; width: 33%; } #gallery-0-4 img { border: 2px solid #cfcfcf; } #gallery-0-4 .gallery-caption { margin-left: 0; } /* see gallery_shortcode() in wp-includes/media.php */

Arhiepiscopia Romanului

Biserica Armenească

Biserica Russet-Roznovanu

Bolnița mănăstirii, unde a fost tratat Mihai Eminescu

Felonul Sf. Ioan Gură de Aur

Mănăstirea Neamț – muzeul tiparului

– Există, însă, și modele de succes. Muzeul vivant de la Agapia a devenit extrem de atractiv pentru turiști de toate vârstele.

Mănăstirea Agapia adăpostește o comunitate de peste 300 de maici, care locuiesc și în prezent într-un sat mănăstiresc autentic, format din 100 case tradiționale, insuficient cunoscut și promovat turistic. Până nu demult, emblema mănăstirii era pictura lui Nicolae Grigorescu, valorificată inclusiv în muzeul amenajat în zidul de incintă. Recent, maicile au scos la lumină și o altă latură a patrimoniului, meșteșugurile tradiționale: tors, țesut, cusut, brodat, brutărie, promovate în cadrul Muzeului Vivant, un proiect de succes ce atrage anual mii de vizitatori. Proiecte de succes se pot dezvolta și în alte locuri. Biserici și mănăstiri există în toate județele țării, însă câte dintre ele se pot mândri cu cea mai veche mănăstire din Moldova, în cadrul căreia a funcționat până nu demult o tipografie cu zețari? Un muzeu al tiparului ar putea fi organizat, prin valorificarea vechilor tiparnițe, ce stau prăfuite în muzeul Mănăstirii Neamț, precum și prin încurajarea și promovarea meșteșugului ultimilor zețari din România. Tot la Mănăstirea Neamț, casele vechi monahale au fost lăsate să se distrugă și, în locul lor, au fost ridicate nu mai puțin de 11 case ale pelerinilor, complet neocupate. În schimb, fosta bolniță, în care a fost îngrijit Mihai Eminescu, zace abandonată mai la vale.

Mănăstirea Tazlău este un ansamblu de monumente ștefaniene complet izolat și aflat în grija a doar doi viețuitori. Trecând peste starea precară de conservare, zona ar putea reprezenta o atracție, dacă ar adăuga vechimii monumentelor specificul arhitecturii tradiționale din comună. Tazlău este recunoscut pentru frumusețea ornamentelor porților vechi, dar și al caselor care încă se mai păstrează în zonă, însă riscă să dispară, înghițite de arhitectura modernă. Pe terenul mănăstirii – destul de generos – pot fi translocate aceste construcții vechi și amenajat un sat tradițional, inclusiv cu posibilități de cazare.

Prin înscrierea în Patrimoniul UNESCO, bisericile săsești din Transilvania sunt apreciate și cunoscute în întreaga lume. Dar avem și noi biserici din lemn, cu arhitectură specifică zonei Neamțului, care ar putea reprezenta puncte de interes turistic. Câtă lume știe că, în comuna Bicazu Ardelean, există o biserică din lemn, cu pictură interioară deosebită și extrem de rară în zona Moldovei? Și că în zona Văleni – Piatra Neamț a funcționat, în Evul Mediu, o școală de pictură medievală? O parte dintre aceste bunuri valoroase sunt expuse și păstrate cu grijă în biserica din lemn de preotul paroh, care se chinuie de câțiva ani să obțină o finanțare pentru a încropi un mic spațiu muzeistic.

– Concluzia este că nu există o corelare între strategiile întocmite de autorități și obiectivele aflate, teoretic, în grija acelorași autorități?

De multe ori, se pune accent doar pe infrastructură, pe drumuri, pe spații de cazare, dar se pierde din vedere esențialul: ce poate vedea turistul? Sunt posibile proiecte de mare succes, dar este necesară implicarea autorităților publice locale, pe teritoriul cărora există aceste comori, insuficient exploatate. Din păcate, unii administratori de bunuri de patrimoniu nu conștientizează importanța valorilor pe care le au în grijă, le consideră o povară și se zbat pe toate căile să le excludă din lista monumentelor istorice, pentru a le putea moderniza sau chiar distruge. În alte cazuri, le lasă să se ruineze, iar în locul lor ridică alte construcții noi, neatractive. Autoritățile locale, care potrivit legii, au, la rândul lor, responsabilități în privința administrării patrimoniului propriu, au posibilitatea de a influența cheltuirea banilor publici pentru reabilitarea obiectivelor de interes istoric și cultural, pentru a conserva și promova specificul zonei, aceasta fiind de fapt cheia succesului în domeniul turismului.

a consemnat Cristina MIRCEA

Semnal de alarmă: promovăm telegondola și distrugem Mănăstirea Neamț! interviu cu Rocsana Josanu, directoarea Direcției pentru Cultură Om care susține și promovează patrimoniul cultural, fin observator al rolului acestuia și, mai cu seamă, al patrimoniului bisericesc în dezvoltarea turismului, Rocsana Josanu, directoarea Direcției pentru Cultură Neamț, a captat atenția șefilor de instituții publice, în singura ședință de Colegiu prefectural din an, în care a avut ”dreptul la cuvânt”.

[news24hrou]

Vizita Patriarhul Moscovei la București – relansarea relațiilor între cele două Biserici / AUDIO

Invitat în Emisiunea Drum cu prioritate, la Europa FM, teologul și cercetătorul științific Nicolae Drăgușin a vorbit despre vizita pe care Patriarhul Chiril I al Moscovei o va face la Bucureşti.

Întrebat despre relațiile dintre cele două Biserici în perioada actuală , acesta a afirmat faptul că: „Dacă spunem perioada actuală, trebuie să avem în vedere ce s-a întâmplat și în anii 2000 când a fost recunoscută Mitropolia Românească asupra Basarabiei. Acesta este un punct foarte sensibil în relațiile dintre cele două Biserici, în care, din păcate, se amestecă mult mai mult decât ar trebui factorul politic. Pentru că din punct de vedere canonic nu este firesc ca asupra aceluiași teritoriu să existe două jurisdicții”, a menționat teologul.

http://ift.tt/2fsFeY6

Nicolae Drăgușin a subliniat faptul că: „Nu trebuie să uităm că Bisercile Ortodoxe Române și Ruse sunt diferite. Biserica Ortodoxă Română dintre celelalte Biserici Ordodoxe este cea mai liberală, cea mai deschisă către dialogul ecumenic, către modernitate, în timp de Biserica Ortodoxă Rusă se află în prima linie a apărării tradiționalismului politico-istoric, decât teologic”.

http://ift.tt/2fsFfv8

Conducătorul Bisericii Ortodoxe Ruse va participa la ceremoniile care marchează împlinirea a zece ani de când Preasfințitul Daniel este Patriarh,  dar și sărbătorirea Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou, ocrotitorul Bucureştiului.

Informația a fost confirmată pentru News.ro de  purtătorul de cuvânt al Patriarhiei, Vasile Bănescu.

Un alt scop al vizitei este relansarea relațiilor dintre cele două Biserici.

Potrivit unui anunț al Patriarhei Române, în cadrul vizitei  va avea loc o slujbă de Te Deum, în 28 octombrie, la ora 9.30, la Catedrala Patriarhală, care se va desfășura „în prezenţa membrilor Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române şi a unor ierarhi ortodocşi din străinătate”.

http://ift.tt/eA8V8J http://ift.tt/2wZsofb

[jurnalbucuresti-blog]

New Post has been published on JurnalulBucurestiului.Ro

New Post has been published on http://bit.ly/2t1jcRM

Romania Curata : Democrația fără alegători.

 Și care e soluția

Alina Mungiu-Pippidi

Cîtă legitimitate au alegeri precum cele locale parțiale, unde doar 33 la sută din alegători s-au dus la urne, sau cele legislative franceze, unde rata de participare a scăzut sub cinzeci la sută pentru prima dată, și care sunt cauzele și soluțiile acestei slabe participări la vot?

În primul rînd, legitimitatea. Ea este și continuă să fie superioară oricărei situații fără alegeri și dacă merită să discutăm cum să ridicăm participarea nu merită să minimalizăm legitimitatea unor alegeri libere și corecte, cum facem noi mereu (PSD a fost ales doar de nu știu cît la sută, etc). Dacă la Craiova au ieșit doar 18 la sută din oameni să voteze noul primar, asta arată estimarea oamenilor față de valoarea ofertei și impactul unui nou primar asupra vieții lor. Cine nu s-a dus la vot a delegat reprezentarea cui s-a dus, deci nu e ca și cum cine nu se duce lipsește legitimarea alegerilor de procentul său. Oamenii care au vrut să fie reprezentați au fost diverși, dovadă procentele pentru mai multe partide, și cel puțin la Craiova și opțiunea majoritară a fost clară. Alegerile sunt deci legitime. Mulți alți factori sabotează legitimitatea localelor la noi (lipsa de descentralizare fiscală și puterea discreționară a autorităților județene sau locale, care împing la traseism, de exemplu) mult mai mult decît participarea.

Bravo celor care s-au dus la vot și toate partidele care nu au reușit să mobilizeze mai mulți oameni să se întrebe ce pot face mai bine pe viitor.

Ca să vedem care sunt soluțiile, hai mai întîi să vedem cauzele:

Unu. Corupția, manifestată prin traseism, primari corupți care succed altor primari corupți, etc, pare să joace un rol. Dar rolul e ambiguu. Sigur că la București anchetarea masivă a primarilor de dreapta, gen Chiliman, Videanu, etc, a demobilizat electoratul de centru dreapta, care  a lăsat teren liber Gabrielei Firea, dar la Prahova lumea a votat-o pe fiica baronului, în altă parte a fost votat fratele primarului (că omul era în pușcărie), la Lupeni s-a ajuns la al treilea membru al familiei, iar în unele locuri s-au ținut manifestații și primarii sub control judiciar s-au întors la lucru  sau au fost realeși (manifestațiile sunt semne de mobilizare, nu de demobilizare). Sunt și exemple diferite, la Teleorman a pierdut un penal susținut de PSD, deja de două ori condamnat și care tot mai candida. Iaca, de asta nu le iese la PSD amnistia, că eu le-aș da-o (și lui Băsescu) în schimbul retragerii perpetue, dar ei vor și amnistie și să ne conducă pe mai departe, cu alte cuvinte vor să fure nepedepsiți. Deci corupția deprimă participarea la vot în general, cu excepții mari însă pe care sper să le explic prin cauza următoare.

Doi. Anticorupția, manifestată prin legi noi electorale care au scos practic afișajul stradal și orice formă de campanie (că se finanțau mai mult la negru sau băgau partidele în datorii) și prin arestarea de primari populari, care făceau ce puteau pentru comunitatea lor, în cadrul unui sistem de firme favorite, nepotisme locale, etc , dar din care profitau destui. Conform istoricului american Perri Arnold, lichidarea mașinilor clientelare de partid, care plăteau să aducă oamenii la vot, și trecerea de la partidul clientelar la cel programatic a dus la prăbușirea participării electorale în SUA acum în jur de o sută de ani, așa s-a ajuns la cei circa 40 la sută care mai votează azi (și despre care se spune regulat, ori de cîte ori iese cine nu trebuie, că nu asigură suficientă legitimitate, etc). Se poate argumenta că votanții care au rămas sunt cei ideologici și cei șaizeci la sută votau pe bază de rețea de patronaj, deci iată că nu participarea sută la sută e soluția bunei calități a guvernării. De atunci, integritatea publică nu a făcut decît să crească.

Trei. Defrancizarea. După cum tot spun de cîțiva ani, birocrația excesivă din domeniul identității populației la noi face ca să existe sute de mii, poate peste un milion (ultima oară cînd am verificat eu acum trei ani era peste) de oameni care nu au cum vota, că nu au acte complete, mutații, etc, mai ales în absența listelor speciale de vot. Ultimele legi electorale și în general tendința de a înregistra votanții, corectă din punct de vedere al prevenirii fraudei electorale scade din participare, cum s-a văzut destul de dramatic în decembrie trecut. Mai adăugați și pe cei plecați fără acte în restul Europei și veți vedea că rata participării e de fapt mai mare, totalul de votanți e mai mic decît ce avem noi în liste.

Opțiuni?

Vot obligatoriu. Pe lîngă că e greu implementabil, și am da arme local exact celor de care sperăm să eliberăm votantul într-o zi (iarăși trimitem șeful de post să scoată baba sau țiganii la vot), nu e clar nici de ce aducem la vot oameni care nu vor să vină, că nu au o opțiune clară sau motivată.

Vot în două tururi de scrutin. După cum i-am explicat pe vremuri președintelui Băsescu, care a făcut din asta o propunere, din păcate așa rămasă, există multe avantaje ale acestui tip de vot, mai ales în ce privește alianța la vedere între partide și marginalizarea opțiunilor extremiste, este un vot care ajută centrul, după cum vedem în Franța. Dar după cum vedem tot acolo, nu ajută neapărat și participarea, care are mai puțin de a face cu sistemul de vot. M-am supărat pe administrația Iohannis că nu a apărat votul în două tururi de scrutin în martie 2015, cînd alianța Politică fără bariere accepta niște schimbări mai degrabă proaste fără nici un fel de protest (eu nu eram în țară, Nicușor Dan a încercat să se opună, dar fără ecou), dar ceea ce au făcut i-a costat mai ales pe liberali, pentru că impactul a fost mai mare asupra unor potențiale majorități anti-PSD, dar nu asupra participării. La mine la Sinaia, și în alăturatul Bușteni primarii sub control judiciar au luat din turul unu majorități absolute. Gabi Firea a fost și ea aproape, și nu din pricina sistemului de vot. Nu mai vorbim că ambele sisteme sunt perfect constituționale, mai toate sistemele electorale fiind în ambele feluri, și numai amatorismul Clotildei Armand de la USR și al cui îl alimentează pe Liviu Avram, un foarte bun ziarist de investigație fără competențe însă în zona constituțională a dus la o sesizare pe tema asta- care a fost evident, respinsă, sau neconstituționale ar fi toate alegerile noastre legislative din 1990 încoace.

Motivarea votanților altfel decît prin alocații preferențiale, adică prin carisma candidaților, programe inovative și concrete? Parcă pe aici e soluția, de ce să ieșim să votăm pe alde Ștefănescu, Bușoi, Tomac, Chichirău… moartea pasiunii. Sau pe Iulian Bulai, să ne facă grup ecumenic la Parlament… că exact pentru asta e Parlamentul, nu și-l putea face la el la bloc. Mai ales pentru USR, care a fost creat ca să aducă votanți noi în politică, cum se poate face asta cu oameni fără notorietate și fără carismă, aleși de niște agenți de publicitate care se feresc de ”produse controversate”, cum se spune în jargon, și astfel selectează doar persoane care nu mobilizează pe nimeni, sunt șterși…

Votul electronic? Da, deși puține țări îl folosesc masiv (Estonia) ar rezolva zona urbană. Ar costa însă mult și aveți încredere în Serviciul Special de Telecomunicații? Riscul de fraudă în țara hackerilor și în care generalii mai fac și cîte un partid să iasă de o majoritate parlamentară sau se adună în noaptea alegerilor la o aniversare e mare…

Reintroducerea unei campanii mai atractive? Da. Mai ales că restricțiile ne-au scos doar afișele, nu și pe ”Cioloș, fiul lui Soros”, cu un CNA slab degeaba pui restricții, arunci copilul din copaie și rămîn zoaiele.

Să alegem înțelept, mai ales că am rămas așa puțini care alegem.

[stiri-noi]

Obiectivele candidatului Tiberiu Lixandru (PNL) pentru dezvoltarea comunei Aninoasa

Tiberiu Lixandru, candidatul PNL pentru funcţia de primar al comunei Aninoasa, vine în fața alegătorilor cu proiecte punctuale și cu o echipă de consilieri locali tineri, dar foarte bine pregătiţi din punct de vedere profesional, mulți dintre ei oameni care nu au mai făcut politică pănă acum, dar care au hotărât să se implice pentru că își doresc ca Aninoasa să ajungă cu adevărat la nivelul de comună europeană.

“În viața fiecărui om vine un moment când simte că vrea și poate să facă și altceva. Asta am simțit și eu, Tiberiu Lixandru, când am luat decizia de a mă implica în viața localității natale.

A sosit timpul să ne luăm comuna înapoi de la cei care au acaparat-o ca drept moșia lor! Haideţi să dăm comuna Aninoasa pe mâini bune! Eu am un singur obiectiv: bunăstarea și dezvoltarea Aninoasei și știu că o comună bogată este o comună cu oameni prosperi, cu siguranța zilei de mâine.

Așadar, toate proiectele mele sunt subordonate acestui scop suprem. Dacă cineva ar vrea să mă descrie printr-un singur cuvânt, acela ar fi corect. Eu întotdeauna spun ce gândesc și fac ceea ce spun. Ceea ce lipsește comunei Aninoasa este viziunea. O viziune puternică, despre o comună europeană, racordată la lumea civilizată a secolului în care trăim.

Preocupările și statura publică ale primarului comunei Aninoasa trebuie să fie cele ale unui primar european, nu ale unei slugi de pe moșia oligarhului. În centrul viziunii mele despre comună se află cetăţenii”, spune Tiberiu Lixandru – candidatul PNL pentru funcţia de primar al comunei Aninoasa.

OBIECTIVE PROPUSE PENTRU DEZVOLTAREA COMUNEI ANINOASA:

Reducerea taxelor și impozitelor locale; Implementarea unui sistem de plată on-line pentru taxele și impozitele locale; Asfaltare străzi, dalare șanturi, amenajare vâlcele (cu gabioane sau betonate) în toate satele comunei; Amenajarea de trotuare și piste de biciclete, acolo unde infrastructura permite, pe toată raza comunei; Realizarea unui sens giratoriu la ieșirea din satul Viforâta către DN71 – zona Transformator; Servicii europene de salubrizare în toată comuna. Montare coșuri de gunoi stradale dedicate colectării selective a deșeurilor ;„ Realizarea unei infrastructuri rutiere moderne (marcaje rutiere și semne de circulație acolo unde acestea lipsesc, inclusiv limitatoare de viteză) în toate satele comunei; Achiziționarea și amplasarea a unor stații de așteptare de nivel european pentru călători/navetiști; Realizarea unui sistem modern de monitorizare video, funcțional pentru întreaga comună; Reorganizarea și retehnologizarea SPI și SVSU (servicii de gospodarire comunală și pentru situații de urgență); Modernizarea instituțiilor de învățământ de pe raza comunei; Achiziția de tablete pentru toți școlarii și preșcolarii care învață în școlile și grădinițele de pe raza comunei; Realizarea în fiecare sat, a unei baze de recreere multifuncțională pentru toate categoriile de vârstă; Sprijinirea tuturor dispensarelor din comună; Încheierea unui parteneriat cu un laborator specializat în efectuarea de analizele medicale, în vederea deschiderii unui punct de lucru în comuna ANINOASA pentru a facilita și a ușura accesul cetățenilor la investigații de specialitate; Promovarea turismului ecumenic prin reabilitarea lăcașelor de cult de pe raza comunei; Amenajarea unei zone de agrement pentru pasionatii de off-road și/sau motocross în spatele sălii de sport din cadrul Complexului socio-cultural; Accesarea de fonduri europene pentru orice tip de investiție ce are ca scop dezvoltarea și modernizarea comunei, având drept reper comuna Peștera (Constanța) și comuna Ciugud (Alba), localități care au realizat peste 50 de investiții cu fonduri europene. Dezvoltarea comunei și asigurarea unor condiții de nivel european sunt elemente ce conduc la atragerea investitorilor pe raza localității. În acest sens voi încerca crearea unui Parc Industrial pentru atragerea acestora și crearea de noi locuri de muncă (sursa de finanțare fiind asigurată din fonduri europene, granturi și garanții guvernamentale).

Material realizat la comanda PNL Dâmboviţa. Cod mandatar financiar: 21200012

[7estiasi]

@ Firme de “păcănele” și pariuri sportive cotizează la bugetul părintelui Vasile Vaida, parohul bisericii Sf. Nicolae din Copou @ Acesta a ridicat în Nicolina o clădire pe trei nivele, pe structură de cadre și pereți de sticlă

Este banul ochiul Dracului? Pe Naiba! Unul dintre cei mai influenți preoți din târg, apropiat al fostului primar Gheorghe Nichita și a unor pesediști de seamă, încasează lunar bani de la firmele de “păcănele” și pariuri sportive.

GALERIE FOTO

#gallery-0-4 { margin: auto; } #gallery-0-4 .gallery-item { float: left; margin-top: 10px; text-align: center; width: 33%; } #gallery-0-4 img { border: 2px solid #cfcfcf; } #gallery-0-4 .gallery-caption { margin-left: 0; } /* see gallery_shortcode() in wp-includes/media.php */

Preotul Vasile Vaida, paroh al Bisericii Sf. Nicolae, din dealul Copoului, face bani din orice, încălcând poruncile bisericești și normele morale creștine.

Canonul 50 al Sinodului VI Ecumenic glăsuiește: „nici un mirean sau cleric să nu se joace cu zaruri sau cărți de noroc de acum încolo și oricine va mai face aceasta, de va fi cleric, să se caterisească, iar de va fi mirean, să se afurisească”.

Părintele Vaida, investitor imobiliar

Preotul Vasile Vaida a pus ban pe ban, din salariu, din “atenții” de la nunți, botezuri și înmormântări și a investitit în construirea unei clădiri pe trei nivele. Clădirea a fost construită în anul 2008 de către soții Vasile și Luminița Vaida în anul 2008, pe strada Nicolina în apropierea intersecției cu Aleea Rozelor. Imobilul are destinația “spațiu prestări servicii” și este construit pe structură din cadre cu zidărie și pereți de sticlă. O clădire dichisită cu o suprafață totală de 332 metri pătrați și o amprentă la sol de 130 metri pătrați!

Sală de jocuri șI casă de pariuri

La scurt timp după ce părintele Vaida a recepționat clădirea au apărut și chiriașii. Edificiul s-a dovedit a fi vadul ideal pentru firmele care activează în domeniul jocurilor de noroc. Kings Club, firmă care deține săli de jocuri de noroc cu “păcănele”, sau “Super Bet”, s-au numărat printre chiriașii “lăcașului” deschis de familia Vaida. De asemenea, au mai închiriat spații și alte firme cu alt profil de activitate, precum comerțul cu produse de înfrumusețare și îmbrăcăminte.

Chiar dacă și cămătăria este un păcat înfierat de cărțile bisericești, Vaida a trecut peste principiile creștine și a încasat cu largă inimă bani de la o casă de amanet, care s-a cuibărit în imobilul de pe strada Nicolina.

Evaziune fiscală?

Conform declarațiilor fiscale depuse de soții Vasile și Luminița Vaida, începând cu anul 2011, aceștia au încasat câte 1.000 de euro în fiecare lună din chirie. Singurul chiriaș înregistrat în fața organelor fiscale este firma Eurogames LTD SRL, a cărei obiect principal de activitate este “activitățI de jocuri de noroc și pariuri”

Părintele Vaida: “Nu furăm, nu dăm în cap!”

Contactat telefonic, preotul din Copou a încercat să se eschiveze, declarând inițial că imobilul din Nicolina nu îi aparține. După, a schimbat discursul susținând că este vorba de o afacere a soției, de care el este străin. În cele din urmă, Vaida a recunoscut că a fost nevoit să intre în afaceri deoarece salariul său este destul de mic.

“Ei, știți și dumneavoastră… Salariul este mic. Am închiriat la un bar sau restaurant. Nu știam că este vorba de jocuri de noroc. Noi nu furăm, nu dăm în cap! Nu văd ce ar fi în neregulă”, a spus părintele Vaida.

Propovăduitorul PSD

Vasile Vaida este cunoscut ca un apropiat al lui Nichita, dar și al unor lideri locali ai PSD. Nu de puține ori, în preajma campaniilor electorale, Vasile Vaida a amintit în cuvântările sale de la sfârșitul slujbelor de realizările partidului roșu. Despre Vaida se spune că ar fi fost coleg cu Ilie Sârbu, care a absolvit cursurile Seminarului Teologic de la Caransebeș.

Tudor LEAHU

Satană în sutană! Popa Vaida face bani din păcănele și pariuri @ Firme de “păcănele” și pariuri sportive cotizează la bugetul părintelui Vasile Vaida, parohul bisericii Sf. Nicolae din Copou @ Acesta a ridicat în Nicolina o clădire pe trei nivele, pe structură de cadre și pereți de sticlă