#Mănăstirea Tazlău

[mesagerulneamt]

interviu cu Rocsana Josanu, directoarea Direcției pentru Cultură

Om care susține și promovează patrimoniul cultural, fin observator al rolului acestuia și, mai cu seamă, al patrimoniului bisericesc în dezvoltarea turismului, Rocsana Josanu, directoarea Direcției pentru Cultură Neamț, a captat atenția șefilor de instituții publice, în singura ședință de Colegiu prefectural din an, în care a avut ”dreptul la cuvânt”. Și a spus, firesc, adevăruri pe care, în general, lumea le știe, dar nu le ia în calcul când elaborează strategii de dezvoltare locală. A spus și lucruri mai puțin știute, despre arhitectul Bisericii Roznovanu, despre felonul Sf. Ioan Gură de Aur sau despre tiparnițele de la Mănăstirea Neamț.

Rocsana JOSANU

– Ați criticat cele două proiecte ale Primăriei Piatra Neamț, telegondola și modernizarea Curții Domnești. Ambele au deficiențe. Dar v-ați dus dincolo de ele.

Da, pentru că aceste proiecte intră în distonanță sau distrug chiar zone importante și vestigii istorice din jur. Telegondola a distrus un sit fosilifer unicat în România, situat pe Dealul Cozla. Iar efectele intervențiilor de la Curtea Domnească sunt grave, dacă ne gândim că toate monumentele din zonă prezintă fisuri – dar și obiectivele situate la oarecare distanță, de exemplu Casa Hogaș -, unele suferă din cauza infiltrațiilor produse la nivelul fundațiilor, iar municipalitatea este nevoită să plătească din bugetul local pentru ”remedierea deficiențelor”. Scopul acestor intervenții neinspirate, concepute și realizate fără consultarea specialiștilor – de multe ori blamați că se opun progresului și modernismului -, a fost creșterea numărului de turiști. Oare există statistici cu privire la procentul de creștere a numărului de turiști în municipiul Piatra Neamț, după realizarea celor două proiecte? Monumentele istorice sunt un motor de dezvoltare locală, susțin economia, prin veniturile realizate, și generează apariția agenților economici locali, care susțin, la rândul lor, economia zonei. De exemplu, Parcul Tematic Ion Creangă. Condiția este ca monumentele să fie întreținute și exploatate corespunzător, reabilitate corect, în baza unor proiecte întocmite de specialiști din toate domeniile, ce au susținut includerea lor în patrimoniul național, pentru a preveni o serie de intervenții nefericite, care pot afecta ireversibil aceste valori istorice și culturale.

– Creangă este un brand. Ați fost muzeograf ani de zile la Casa Creangă și știți foarte bine asta. Veronica Micle nu este. Casa ei este chiar pe traseul spre Cetatea Neamțului și, totuși, turistul nu se oprește. De ce?

Din experiența mea de muzeograf cu activitate de 13 ani la Casa Creangă, vă pot da răspunsul: turistul caută autenticitatea, unicitatea, casa, obiectele păstrate de la familia scriitorului, puiul crescut din cioata veche a teiului din care a furat pupăza. Prin comparație, casa Veronicăi Micle este adesea ocolită, pentru că a fost reconstruită pe un alt amplasament în anii ’80, iar obiectele din interior sunt aduse din recuzita Teatrului Tineretului. E o lecție simplă, dar se pare că nu e suficient de clară pentru toată lumea.

– Turismul ecumenic în Neamț rămâne, după brand-uri sau la egalitate cu ele, un punct important. Patrimoniul bisericesc, însă, este parțial cunoscut și insuficient promovat. Cine ar trebui să se ocupe?

Patrimoniul bisericesc, bogat și diversificat, este, în primul rând, insuficient conservat. Apoi, vine partea cu promovarea și valorificarea, care este responsabilitatea administratorilor acestui patrimoniu, dar și a autorităților publice locale și județene. Din strategia de dezvoltare turistică, prezentată anul trecut de Consiliul Județean Neamț, au lipsit două zone importante: Roman și Roznov. A fost trecut cu vederea faptul că, în Roman, există, de secole, un sediu de Episcopie, loc unde a funcționat unul din cele patru mari depozite de bunuri bisericești din județ – Neamț, Secu și Agapia – și în al cărui muzeu este expus felonul Sf. Ioan Gură de Aur. Tot în Roman, ca un indiciu al rolului și importanței comunității armenești în dezvoltarea orașului, au fost ridicate o biserică și o școală armenească. La Roznov, ne mândrim cu biserica înălțată de boierul Nicolae Ruset-Roznovanu, după durerea pricinuită de moartea fiului său, Alexandru. Cu o arhitectură unicat în România – opera arhitectului Nicolai Sultanov, arhitectul bisericilor din Kremlin -, cu un iconostas din bronz aurit, adus din Rusia, biserica fiind pictată de Costin Petrescu, cel care a pictat și Ateneul Român, și un muzeu inedit organizat la subsol, în care sunt înmormântați ctitorii și 76 membri ai familiei Roznovanu.

#gallery-0-4 { margin: auto; } #gallery-0-4 .gallery-item { float: left; margin-top: 10px; text-align: center; width: 33%; } #gallery-0-4 img { border: 2px solid #cfcfcf; } #gallery-0-4 .gallery-caption { margin-left: 0; } /* see gallery_shortcode() in wp-includes/media.php */

Arhiepiscopia Romanului

Biserica Armenească

Biserica Russet-Roznovanu

Bolnița mănăstirii, unde a fost tratat Mihai Eminescu

Felonul Sf. Ioan Gură de Aur

Mănăstirea Neamț – muzeul tiparului

– Există, însă, și modele de succes. Muzeul vivant de la Agapia a devenit extrem de atractiv pentru turiști de toate vârstele.

Mănăstirea Agapia adăpostește o comunitate de peste 300 de maici, care locuiesc și în prezent într-un sat mănăstiresc autentic, format din 100 case tradiționale, insuficient cunoscut și promovat turistic. Până nu demult, emblema mănăstirii era pictura lui Nicolae Grigorescu, valorificată inclusiv în muzeul amenajat în zidul de incintă. Recent, maicile au scos la lumină și o altă latură a patrimoniului, meșteșugurile tradiționale: tors, țesut, cusut, brodat, brutărie, promovate în cadrul Muzeului Vivant, un proiect de succes ce atrage anual mii de vizitatori. Proiecte de succes se pot dezvolta și în alte locuri. Biserici și mănăstiri există în toate județele țării, însă câte dintre ele se pot mândri cu cea mai veche mănăstire din Moldova, în cadrul căreia a funcționat până nu demult o tipografie cu zețari? Un muzeu al tiparului ar putea fi organizat, prin valorificarea vechilor tiparnițe, ce stau prăfuite în muzeul Mănăstirii Neamț, precum și prin încurajarea și promovarea meșteșugului ultimilor zețari din România. Tot la Mănăstirea Neamț, casele vechi monahale au fost lăsate să se distrugă și, în locul lor, au fost ridicate nu mai puțin de 11 case ale pelerinilor, complet neocupate. În schimb, fosta bolniță, în care a fost îngrijit Mihai Eminescu, zace abandonată mai la vale.

Mănăstirea Tazlău este un ansamblu de monumente ștefaniene complet izolat și aflat în grija a doar doi viețuitori. Trecând peste starea precară de conservare, zona ar putea reprezenta o atracție, dacă ar adăuga vechimii monumentelor specificul arhitecturii tradiționale din comună. Tazlău este recunoscut pentru frumusețea ornamentelor porților vechi, dar și al caselor care încă se mai păstrează în zonă, însă riscă să dispară, înghițite de arhitectura modernă. Pe terenul mănăstirii – destul de generos – pot fi translocate aceste construcții vechi și amenajat un sat tradițional, inclusiv cu posibilități de cazare.

Prin înscrierea în Patrimoniul UNESCO, bisericile săsești din Transilvania sunt apreciate și cunoscute în întreaga lume. Dar avem și noi biserici din lemn, cu arhitectură specifică zonei Neamțului, care ar putea reprezenta puncte de interes turistic. Câtă lume știe că, în comuna Bicazu Ardelean, există o biserică din lemn, cu pictură interioară deosebită și extrem de rară în zona Moldovei? Și că în zona Văleni – Piatra Neamț a funcționat, în Evul Mediu, o școală de pictură medievală? O parte dintre aceste bunuri valoroase sunt expuse și păstrate cu grijă în biserica din lemn de preotul paroh, care se chinuie de câțiva ani să obțină o finanțare pentru a încropi un mic spațiu muzeistic.

– Concluzia este că nu există o corelare între strategiile întocmite de autorități și obiectivele aflate, teoretic, în grija acelorași autorități?

De multe ori, se pune accent doar pe infrastructură, pe drumuri, pe spații de cazare, dar se pierde din vedere esențialul: ce poate vedea turistul? Sunt posibile proiecte de mare succes, dar este necesară implicarea autorităților publice locale, pe teritoriul cărora există aceste comori, insuficient exploatate. Din păcate, unii administratori de bunuri de patrimoniu nu conștientizează importanța valorilor pe care le au în grijă, le consideră o povară și se zbat pe toate căile să le excludă din lista monumentelor istorice, pentru a le putea moderniza sau chiar distruge. În alte cazuri, le lasă să se ruineze, iar în locul lor ridică alte construcții noi, neatractive. Autoritățile locale, care potrivit legii, au, la rândul lor, responsabilități în privința administrării patrimoniului propriu, au posibilitatea de a influența cheltuirea banilor publici pentru reabilitarea obiectivelor de interes istoric și cultural, pentru a conserva și promova specificul zonei, aceasta fiind de fapt cheia succesului în domeniul turismului.

a consemnat Cristina MIRCEA

Semnal de alarmă: promovăm telegondola și distrugem Mănăstirea Neamț! interviu cu Rocsana Josanu, directoarea Direcției pentru Cultură Om care susține și promovează patrimoniul cultural, fin observator al rolului acestuia și, mai cu seamă, al patrimoniului bisericesc în dezvoltarea turismului, Rocsana Josanu, directoarea Direcției pentru Cultură Neamț, a captat atenția șefilor de instituții publice, în singura ședință de Colegiu prefectural din an, în care a avut ”dreptul la cuvânt”.

[mesagerulneamt]

”Sfânta Mănăstire Văratec”, așa cum este trecută în scriptele Agenției pentru Dezvoltare Regională Nord-Est, este singurul obiectiv din judeul Neamț care a obținut, din start, finanțare europeană prin POR, Axa 5.1,  pentru restaurare, în vreme ce alte monumente, unele într-o stare care nu mai permite amânări, au fost respinse. La prima vedere, mecanismul care stă în spatele deciziei pare nu doar netransparent, ci și nedrept. Simpla comparație între starea în care se află biserica de la Văratec și starea deplorabilă a palatului ecumenic de la Mănăstirea Tazlău, de exemplu, este relevantă din punct de vedere al caracterului de urgență al intervenției.

Numai că nu gradul de ruinare este primordial pentru aprobarea unui proiect. Mecanismul este complex, funcționează după reguli stricte și detaliile sunt foarte importante. Însă și complicate de legislație din România, ambiguă și contradictorie pe alocuri. În aceste condiții, șansele de aprobare a unui proiect, indiferent de natura lui, stau în abilitatea și în rigoarea cu care a fost întocmit. Așa se explică faptul că există mănăstiri care au câte două, trei proiecte în derulare, în vreme ce altele nu ”prind” niciunul, deși ar avea mai mare nevoie.

Proiectele pentru monumentele istorice s-au depus în două etape. Prima a fost între 25 martie și 25 iunie 2016. Următoarea s-a încheiat în luna noiembrie, În primele trei luni, nu s-au depus decât vreo 7 proiecte și toate au intrat în etapa de verificare din punct de vedere al conformității și eligibilității.

#gallery-0-7 { margin: auto; } #gallery-0-7 .gallery-item { float: left; margin-top: 10px; text-align: center; width: 14%; } #gallery-0-7 img { border: 2px solid #cfcfcf; } #gallery-0-7 .gallery-caption { margin-left: 0; } /* see gallery_shortcode() in wp-includes/media.php */

Mănăstirea Tazlău, care a avut un lung șir de ghinioane, începând cu ratarea unui proiect întocmit de primărie și terminând cu redirecționarea unor fonduri de la Ministerul Culturii către Mănăstirea Agapia, a ratat din nou. Proiectul a fost respins din cauza unor probleme legate de persoana care, prin semnătură, urma să-și asume derularea lui. Starețul nu mai avea suficientă greutate, pentru că la nivelul BOR se hotărâse ca numai forurile ierahice superioare să răspundă din punct de vedere juridic. Pentru acest detaliu, singura ctitorie a lui Ștefan cel Mare neglijată complet, cu zidurile dărâmate, cu plăcuțe de avertizare peste tot și cu doar doi viețuitori, a pierdut primul tren. Nu, însă, și ultima șansă.

”A fost o problemă, pentru noi, semnătura reprezentantului legal, care putea fi a episcopului sau a arhiepiscopului, dar nu a starețului”, a declarat Vasile Asandei, directorul ADRNE. ”A durat până ce s-a stabilit, la nivelul Bisericii Ortodoxe Române, cine are calitatea de responsabil legal, dar a fost un motiv pentru care proiectele n-au trecut în etapa următoare, pentru că acea semnătură este foarte importantă”.

Un alt aspect, cel puțin la fel de important, pentru că orice neconcordanță înseamnă sancționarea unui proiect muncit, este cel legat de limita de proprietate. Orice suprafață, fie ea și de doar câțiva metri pătrați, are un cuvânt decisiv de spus în cazul proiectelor europene. Or, în condițiile în care, îndeobște, în oricare colț al României există diferențe, aparent nesemnificative, între cadastru, registrul agricol și, uneori, chiar titlul de proprietate, niciun proiect nu are șanse să ajungă în faza de contractare până ce documentele nu sunt în regulă. Lămurirea acestor aspecte a lungit perioada de evaluare timp de un de zile.

”Ghidul solicitantului trebuie respectat ad litteram, noi nu avem libertatea să-l interpretăm”, a adăugat directorul ADRNE. ”În acest ghid, există o grilă, pe care toată lumea o poate vedea, astfel încât să întocmească un proiect conform criteriilor care sunt punctate. Evaluatorii se raportează strict la grilă, stabilesc punctajul, iar proiectele care sunt conforme, eligibile și cu punctaj mai mare de 60 merg spre finanțare. Ulterior, beneficiarul trebuie să-și facă un proiect tehnic și să organizeze o licitație pentru constructor. Toate aceste etape durează, iar eu nu pot aprecia o situație de urgență decât din punct de vedere al concordanței dintre proiect și grila din ghidul solicitantului”.

Derularea proiectelor cu finanțare europeană este în atenția autorităților de audit naționale și europene și, dacă se constată erori, se pot rezilia contractele de finanțare, iar banii deja primiți trebuie returnați. Angajații ADRNE supraveghează fiecare pas, din momentul depunerii, până ce proiectul de pe hârtie devine obiectiv în teren, dar și ulterior, în perioada de garanție.

”Avem foarte mult de lucru, în acest moment derulăm în jur de 800 de proiecte la nivelul regiunii”, a precizat directorul general Vasile Asandei. ”Ne-am concentrat pe activitățile pe care le avem de făcut, poate am neglijat partea de comunicare și, din acest motiv, au apărut unele suspiciuni cu privire la modalitatea în care sunt parcurse etapele de la înregistrare, la contractare. Vă asigur, însă, că nu există niciun alt criteriu în afara celor din ghiduri și nu există nicio influență, de nicio natură, din partea nimănui. Unul dintre obiectivele noastre este să-i încurajăm pe toți cei care vor să întocmească proiecte și să le oferim informațiile necesare. Iar dacă există exemple, cum este Dragomirna, care are două proiecte în derulare, explicația este că lucrează cu cineva care știe să întocmească proiectele după criteriile bine punctate. Nu este nimeni favorizat, așa cum nu este nimeni defavorizat. Lucrăm cât se poate de corect, pentru că orice eroare are consecințe deosebit de grave”.

* Urgențele de grad zero: Mănăstirea Tazlău și Muzeul Bicaz

După ce-au mai prins curaj, proprietarii de monumente s-au adresat ADRNE în număr mult mai mare în a doua etapă de depunere a proiectelor. În paralel, au fost reevaluate și cele respinse în primă fază din cauza unor ”detalii” de genul semnăturii responsabilului legal. În momentul de față, toate proiectele care au primit peste 60 de puncte la evaluare au șanse să beneficieze de finanțare. Banii sunt.

Regiunea Nord-Est are cea mai mare alocare de fonduri și anume 1,49 miliarde de euro pentru perioada 2014-2020. Până acum, au fost contractate proiecte în valoare de doar 100 de milioane de euro. Programul Operațional Regional are 12 axe prioritare. Pentru unele, sunt deja depuse proiecte care depășesc cu mult fondurile existente, în timp ce, la alte capitole, există bani, dar nu sunt solicitări. Ministrul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene este autoritatea care ar putea regla lucrurile, în sensul aprobării transferului unor sume dintr-un buzunar în altul. Soarta celor 11 obiective din județul Neamț – care, dacă nu prind acest tren, nu mai au nicio șansă până după anul 2010 – stă în mâna ministrului Sevil Shhaideh, omul care poate aproba suplimentarea fondurilor, de la 60 la 128 de milioane de euro. Vasile Asandei speră ca, până la sfârșitul lunii septembrie, să aibă un răspuns pozitiv din partea ministrului și să poată contracta toate proiectele.

Mănăstirea Tazlău este prima pe lista monumentelor aflate în mare pericol. Părintele stareț Iosif Chiriac este convins că ruinele casei domnești a lui Ștefan cel Mare nu mai pot rezista mult timp, iar, dacă se vor prăbuși cu totul, construcția nu va mai fi refăcută niciodată. Și se vor pierde și tunelurile de retragere, construite dedesubt. Biserica în sine, pe care multă lume o numește ”sora mai mică” a Mănăstirii Putna, pentru că are aceeași arhitectură, stă încă pe picioarele ei. Este afectată, însă, de umezeală și de igrasie și are nevoie de o restaurare făcută de specialiști. Ocazie cu care ar scăpa și de șinele de cale ferată încastrate în ziduri, cu scopul de a susține  cafasul (locul în care cânta corul la slujbe).

#gallery-0-8 { margin: auto; } #gallery-0-8 .gallery-item { float: left; margin-top: 10px; text-align: center; width: 33%; } #gallery-0-8 img { border: 2px solid #cfcfcf; } #gallery-0-8 .gallery-caption { margin-left: 0; } /* see gallery_shortcode() in wp-includes/media.php */

Dincolo de ineditul situației, totuși, niște șine de cale ferată, fie ele și vopsite, n-au ce căuta într-o mănăstire veche de peste 500 de ani.

Muzeul Bicaz, fostul Teatru Kalinderu, închis de 3 ani, din cauza unei ciuperci de lemn, a obținut, și el, peste 60 de puncte la evaluarea proiectului, dar mai puține decât Mănăstirea Tazlău. Finanțarea europeană este singura șansă pentru construcția afectată foarte serios de spori. Desigur, mai rămâne ca proprietarul să găsească și un constructor pe măsura misiunii dificile pe care o va avea de îndeplinit, iar, în această privință, ADR Nord-Est nu are niciun cuvânt de spus, deși ar fi de preferat ca firmele care execută lucrările la monumente istorice să aibă și specialiști în domeniu. Deocamdată, Muzeul Bicaz are tâmplăria scoasă, tencuiala răzuită parțial, exponatele depozitate la liceul din oraș și aceleași construcții în împrejurimi – un chioșc și un supermarket -, care au contribuit decisiv la menținerea apei pluviale la temelia clădirii și la apariția mediului necesar și suficient pentru dezvoltarea ciupercii.

Lista obiectivelor care așteaptă verdictul ministrului Shhaideh mai cuprinde Biserica ”Sfântul Gheorghe” din Roman, Complexul monahal de la Mănăstirea Sihăstria, restaurarea patrimoniului cultural al Mănăstirii Secu, Casa Creangă din Târgu Neamț, Casa Hogaș din Piatra Neamț, Muzeul de istorie și arheologie din Piatra Neamț și Casa Nevruzzi din Roman.

Dintre toate, Casa Hogaș, care n-a avut parte niciodată de o restaurare completă, are fisuri vizibile, în mai toate încăperile, apărute în perioada când s-a lucrat la Curtea Domnească și traficul greu a fost deviat pe străzile la intersecția cărora se află.

Casa Nevruzzi, un edificiu care i-a găzduit pe regina Maria și pe regele Ferdinand în timpul războiului, adăpostește acum Muzeul de Istorie din Roman. Este o clădire impresionantă, cu arhitectură barocă și cu două nivele, care se află în proprietatea statului din 1934. După cel de Al Doilea Război Mondial a fost, rând pe rând, sediu al Comitetului de Partid, școală și casă de copii. Succesiunea de destinații a condus la multiple modificări interioare, pentru a da funcționalitatea necesară clădirii, așa încât restaurarea de acum este mai mult decât necesară.

În stare mult mai gravă se află Casa Celibidache din Roman. Din păcate, proiectul depus nu a întrunit numărul minim de puncte, iar construcția, aflată deja în pericol de prăbușire, nu mai are timp să aștepte până după 2020. A fost respins, de asemenea, proiectul bisericii de la Curtea Domnească din Piatra Neamț, altă ctitorie de-a lui Ștefan cel Mare, care n-a avut niciun fel de probleme până acum câțiva ani, când a început restaurarea ansamblului. Umezeala, care a afectat și pasajul, dar și Muzeul Cucuteni, a început să urce și în zidurile bisericii.

”Eu am încurajat toți proprietarii de monumente interesați să întocmească proiecte europene”, a declarat Rocsana Josanu, directoarea Direcției pentru Cultură Neamț. ”Știu că munca la un astfel de proiect înseamnă bani, înseamnă timp și consum nervos, însă este, cu siguranță, o oportunitate care nu trebuie ratată. Nu știu care sunt motivele pentru care n-a trecut Casa Celibidache, de exemplu, o clădire care se află într-o situație foarte gravă, însă, dacă ar ajunge la faza de contractare celelalte proiecte, m-aș bucura foarte mult. E păcat să ni se acorde niște fonduri și să nu ne pricepem să le folosim”.

Cristina MIRCEA

      Soarta a 11 monumente istorice din Neamț este în mâna ministrului Shhaideh ”Sfânta Mănăstire Văratec”, așa cum este trecută în scriptele Agenției pentru Dezvoltare Regională Nord-Est, este singurul obiectiv din judeul Neamț care a obținut, din start, finanțare europeană prin POR, Axa 5.1,  pentru restaurare, în vreme ce alte monumente, unele într-o stare care nu mai permite amânări, au fost respinse.

[mesagerulneamt]

Sfinți din Neamț - Cuviosul Chiriac de la Tazlău

Sfinți din Neamț – Cuviosul Chiriac de la Tazlău

FOTO: Doxologia

Sf. Cuv. Chiriac, pomenit pe 9 septembrie, este cel mai cunoscut pustnic nevoitor din preajma Mănăstirii Tazlău. El se află printre marii slujitori de neam și de Dumnezeu din veacul al XVII-lea din Moldova. S-a născut la începutul acelui secol, într-o familie de credincioși din satul Mesteacăn. De mic copil, fiind luat de părinți la sfintele slujbe de la Mănăstirea Tazlău, a…

[mesagerulneamt]

Aflată în procedură de clasare din luna martie a anului trecut, Casa Mironescu din Tazlău a fost vândută, fără ca moștenitorii să fi anunțat Direcția pentru Cultură Neamț, instituția care avea drept de preempțiune. Vânzarea s-a făcut destul de discret, în sensul că un localnic, care a dorit să achiziționeze imobilul, s-a dus și a luat legătura direct cu moștenitorii (ei locuind în Cluj, Brașov și Bacău).

This slideshow requires JavaScript.

Anunțul, care apăruse pe internet în primăvara lui 2016, conținea o descriere completă a imobilului, inclusiv o parte din istoric, probabil în ideea de a fi cât mai tentant: «Vând casă la țară intravilan (suprafața construită aproximativ 400 mp) cu teren (livadă cu meri și pruni de 1400 mp) în suprafață totală de 1800 mp, în comuna Tazlau, Județul Neamț, Romania, la preț super-avantajos de 20.000 euro. Casa si terenul se află în comuna Tazlău, Ia o depărtare de 20 km de gara Roznov și la aproximativ 38 km de Piatra Neamț, pe DN156A. Casa este construită pe fundație solidă din piatră, pe două nivele, cu târnaț (prispă – n.red.) din lemn, scară exterioară și cu un turnuleț situate Ia nivelul acoperișului, are o fântână la intrare și montat hidrofor în exterior, iar în casă are toaletă și montată instalație de apă!

Casa se află la strada Principală, la numărul 34, din comuna Tazlău, într-o zonă liniștită, împădurită cu brazi și în apropierea râului Tazlău și a Mănăstirii Tazlău. Casa (moșia sau conacul, cum era denumirea pe vremuri) este unicat decorată și mobilată, interior-exterior și este împrejmuită de o frumoasă terasă din lemn, are ca facilități: energie electrică, boiler electric, sobă de teracotă, fântână, loc de parcat mașina, anexe, etc.

În această casă a trăit și a locuit medicul și scriitorul I.I. Mironescu, născut la Tazlău. Actuala casă memorială, este în prezent proprietate privată, cu trei proprietari de drept, după succesiunea efectuată de moștenitorii de drept atât ai casei, cât și ai terenului. Casa a aparținut doctorului și scriitorului I.I.Mironescu, care a fost și învățător în satul Tazlău. Acesta a urmat școala primară în Tazlău și Piatra Neamț, după care și-a făcut studiile liceale la Liceul Internat din lași. Acesta a urmat cursurile la Facultatea de Medicină din Iași. În 1912 își susține doctoratul în medicină și lucrează ca doctor cu specialitatea în dermatologie la Berlin, el este numit profesor la Facultatea de Medicină în 1921, unde va sta până în 1939, devenind și șeful Clinicii de Dermatologie de la Spitalul ”Sfântul Spiridon”.

I.I. Mironescu a înființat la Tazlău un sanatoriu pentru relaxarea persoanelor cu surmenare fizică sau morală, unde s-au perindat nume de seamă ale literaturii române.

Casa din Tazlău era, cu mult timp în urmă, și locul de întâlnire și relaxare spirituală al multor personalități marcante de cultură din jurul revistei ”Viața românească”,printre care amintim de: Mihail Sadoveanu, Garabet Ibrăileanu, Panait Istrati, George Topârceanu, Otilia Cazimir, Păstorel Teodoreanu, Ionel Teodoreanu. În trecut, casa memorială scoasă la vânzare a fost amenajată ca muzeu, în prezent este proprietate privată, dar cu o valoare istorică deosebită, ea necesită în prezent mici renovări și reparații de consolidare, atât în interior, cât și în exterior.

Decorul și zona comunei Tazlău unde se află situată casa și terenul, este unul foarte frumos, înconjurată de munte si brazi, puternic ozonificată, este ideală pentru relaxare sau pentru a petrece vacanța! Casa poate fi restabilită și folosită ca și Pensiune Turistică, loc de relaxare și de petrecere a timpului liber, aceasta fiind o atracție deosebită și din punct de vedere istoric. Solicit respectuos să fiu sunat doar de persoane serioase, cu adevărat interesate de anunț, în afara zilelor de Sâmbătă și Duminică. Prețul nu este negociabil!».

* ”A venit cu actul de vânzare-cumpărare la primărie și atunci am aflat”

Din momentul când oferta a devenit publică, a început agitația, însă, până la urmă, nicio instituție nu a cumpărat casa memorială. ”Dl. Iacoban, care era președinte al Consiliului Județean, a venit la Tazlău, împreună cu domnii Bumbu și Moisii, s-a discutat despre posibilitatea ca imobilul să fie cumpărat de Consiliul Județean, dar, până la urmă, nu s-a concretizat”, a declarat Constantin Machidon, primarul de Tazlău. ”Dacă am văzut că nu apare nicio șansă de nicăieri, ne gândeam cum am putea face să cumpărăm noi casa și, spre sfârșitul anului trecut, a apărut băiatul ăsta, care lucrează ca șofer de TIR în Germania, cu actul de vânzare-cumpărare la primărie. Atunci am aflat și noi că s-a vândut și i-am atras atenția să o lase așa, muzeu memorial, că e o grămadă de istorie acolo și ar fi păcat. M-a asigurat că o va păstra așa cum este și-și va amenaja o singură cameră, undeva la etaj. Acum cheia este la mama lui, în caz că vrea cineva să meargă să viziteze, iar el a plecat înapoi la muncă, în Germania. Din câte îl știu, este băiat serios și, dacă a spus că va rămâne casă memorială și se apucă de renovări imediat după ce dă căldura, așa va face”.

Casa Mironescu este unul din cele două simboluri ale comunei Tazlău, alături de mănăstirea ctitorită de Ștefan cel Mare. Cum nu s-a ocupat nimeni îndeaproape de întreținerea imobilului, deja pe fațadă se văd urmele ploilor care s-au prelins, subtil, pe ”traseul” instalației electrice. Și acoperișul pare a avea nevoie să fie schimbat.

* ”Cât timp e în procedură de clasare, ar fi trebuit să ne anunțe”

Un an începând din clipa în care a fost declanșată procedura de clasare, orice imobil este protejat prin lege ca și cum ar fi monument ”cu drepturi depline”, ceea ce este valabil și în cazul Casei Mironescu. Numai că, până în luna martie 2017, când deja expiră termenul de un an, este foarte puțin probabil ca lista monumentelor din județul Neamț să fie îmbogățită cu muzeul memorial de la Tazlău. Și, în această situație, imobilul va reveni la statutul lui inițial, de ”proprietate privată”, și va depinde exclusiv de voința proprietarului. Care, e adevărat, a promis că va face tot ce depinde de el ca unul dintre simbolurile comunității să rămână, în continuare, viu.

Primarul de Tazlău spune că ar fi bine ca în casa memorială să se organizeze cenacluri și seri de poezie, ca în timpurile bune, pentru că, de vizitat, ”nu se prea înghesuie lumea”.

Rocsana Josanu, directoarea Direcției pentru Cultură Neamț, a fost mai surprinsă decât primarul să afle că deja casa s-a vândut: ”Noi am notificat proprietarii și aveau obligația să ne anunțe în cazul vânzării, ceea ce n-au făcut, deși aveam drept de preempțiune. E încă o picătură într-o mare de dezamăgiri vizavi de sensul în care se mișcă lucrurile. Singurul beneficiu pe care-l aveau proprietarii de monumente era scutirea de impozit pe clădire și pe teren, dar s-a modificat legea și această scutire este acum la latitudinea autorităților locale. Așa că, dacă vrea primarul, e bine, dacă nu, nu. În schimb, lista obligațiilor e lungă. Bunăoară, dacă noul proprietar al Casei Mironescu vrea să se apuce de lucrări până în luna martie, are nevoie de aviz de la noi, dacă începe mai târziu și imobilul iese din perioada de un an, în care este considerat monument, iar, între timp, nu este clasat, nu mai are nevoie de aviz”.

Casa din Tazlău a fost amenajată ca muzeu memorial în anul 1969, la inițiativa Rodicăi Mironescu, fiica lui Ioan I. Mironescu. Ea a strâns obiecte personale de-ale tatălui ei, dar și fotografii, schițe, cărți, însemnări și note, și a reconstruit, în două încăperi, atmosfera din perioada când a trăit medicul și scriitorul I.I. Mironescu.

This slideshow requires JavaScript.

Gard în gard cu muzeul, este o altă casă deosebit de frumoasă, care a fost a boierului Broșteanu. Moștenitorii acestuia – care, și ei, lucrează în Germania – au început s-o renoveze, i-au făcut gard nou și i-au schimbat acoperișul. La fel ca muzeul memorial, Casa Broșteanu nu este clasată, dar stârnește admirația oricărui trecător, care-și dă seama că, dincolo de gard, e o parte din însăși istoria localității.

Cristina MIRCEA

Casa Mironescu a fost cumpărată de un șofer de TIR Aflată în procedură de clasare din luna martie a anului trecut, Casa Mironescu din Tazlău a fost vândută, fără ca moștenitorii să fi anunțat Direcția pentru Cultură Neamț, instituția care avea drept de preempțiune.

[mesagerulneamt]

Sfântul născut în apropiere de Piatra Neamț

Sfântul născut în apropiere de Piatra Neamț

Pe 7 septembrie, când se face Înainteprăznuirea Nașterii Maicii Domnului, sunt pomeniți Sfinții Cuvioși Simeon și Amfilohie de la Pângărați.

Sf. Cuviosul Simeon s-a născut la începutul secolului al XV-lea, într-un sat din apropierea orașului Piatra Neamț, în timpul domnitorului Alexandru cel Bun. S-a retras în isihie, împreună cu încă doi ucenici, la poalele muntelui numit ”Paru”. Auzind Sf.…