#cliseu

[laaallalalalalalalala]

Am renuntat la tumblr

E iadul meu

Si in acelasi timp oaza mea de liniste

Mi-as fi dorit sa ma nasc barbat

Cateodata iubesc sa fiu femeie

Dar in momentele in care

Barbatii te privesc ca pe o bucata de carne

Si fiecare zi e plina de priviri indecente

De la barbati care ti-ar putea fi tata

Te saturi

Si cand te saturi

Esti isterica, cretina, feminista extremista

Mi-as fi dorit sa fiu barbat

De cand aveam 7 ani

Si am primit primul compliment

Si nu intelegeam, uitandu-ma in oglinda

Fa-ma Doamne orice altceva

Dar nu femeie

Prietenii tai

M-ar viola la prima ocazie

Sunt isterica, paranoica, asa-i?

M-am incuiat in camera

De paranoica ce sunt

Si cu fiecare zgomot dubios

Sper sa fie o entitate supernaturala

Si nu un barbat

Iti jur ca uneori

Sunt misogina

Recunosc, poate asa am fost crescuta

Uneori caut motive

De ce barbatii fac ce fac

Si de ce sunt femeile de vina

Dar uneori

Paharul se umple

Si da pe dinafara

Rau de tot

Si ramane numai ura

Fata de aceasta rasa

Care pare ca nu se poate controla

Mi-as dori sa mor

Dar mi-e frica ca ma voi reincarna tot in om

E cel mai greu test

Imi pare bine

Si-mi pare rau

Ca ai auzit

Nu stiu daca iti vei aminti maine

Dar macar nu ma mai simt

Atat de singura pe lume

Si neinteleasa

Sunt un cliseu, asa-i?

Daca m-as fi nascut urata

Viata mea ar fi fost un iad

Cum m-am nascut draguta

Viata mea e tot un iad, poate un iad mai mare

Problema e

Ca m-am nascut femeie

Poate e vina mea?

Nu mai port fuste scurte

Port hanorace largi si blugi

Nu ma mai vopsesc

Nu ma mai simt eu

Mi-e frica

Urasc aceasta lume

In care incerc din rasputeri

Sa ma strecor, sa trec neobservata

Noapte buna

[labohemedelanuit]

04:31

Știi, atunci când nu dorm, îmi permit sa visez. Ar fi prostesc din partea ta sa ma intrebi ce anume...și oricum nu as vrea sa afli.

Clișeul, generalizare forțată, caracteristica descrierii unor conținuturi ce promovează integral ceea ce ii leagă pe muritori. Sinonim: iubirea.

Antonim: tu.

Acum desigur te intrebi cine ești “tu”?

Ești o plăsmuire a imaginației mele, pe care mi-am conturat-o cu brevitate in urma dezamăgirilor create de încercarea zadarnica de “cliseu”.

Și sa știi ca atunci când am sa te găsesc in realitatea imediata, mai întâi am sa te admir, (caci dacă am fost răbdătoare ani, doar nu ma nimiceste o secunda in plus), apoi am sa te acaparez cu gândul, ca la sfârșit sa te pot numi purtătorul propriului meu clișeu.

Haide, grăbește-te, ne-așteaptă viața.

[a-ada-wadafac]

De Trei Ori Dragoste (pe Wattpad) https://my.w.tt/UiNb/pWLXx75RDJ //în curând// Cea mai frumoasă dragoste este cea tânără, dar cand este plină de dramă începe să fie toxică. Charity are parte de o poveste de dragoste precum citea în cărți doar că între ea si Alexander intervine un obstacol destul de greu de depășit. Acesta pleacă in război, iar ea se vede nevoită să-l uite. Astfel îl intalneste pe Stephan care …

[vicero]

Tânărul artist care îți arată că nu romii strică România

Are 20 de ani și se joacă cu imaginarul clișeu despre romi și despre ce înseamnă cultura romă.

Citește tot aici: https://www.vice.com/ro/article/yw8kbg/nu-romii-strica-romania

[alexandra15119]

Te iubesc, ți-o spun mereu

Poate prea des sau prea tare,

Poate-ti suna a cliseu,

Dar o fac fara-ncetare...

Inima mi-o faci să zboare

Si lasandu-mi ochii muți

Dulci sunt razele de soare,

Atunci când tu ma săruți!

Vocea ta... Mi-e melodie!

Iară brațele mi-s casă,

Ochii plini de poezie,

Mă privesc, și-s mai frumoasa.

Te iubesc că-mi ești aproape,

Si-n alta parte n-ai fost,

Chiar de-am innotat prin ape,

Ce ziceau că n-are rost...

Te iubesc ca-mi dai căldura

Cand mi-e rece-n univers

Imi oferi, fără masura,

Orice, liniste și un sens.

Vreau să-mi ceai si clătite!

Vreau sa-mi fii cafea cu gheață.

Vreau sa-mi fii nopți nedormite

Vreau să-mi fii tu dimineata...

Vreau sa-mi fii dusul fierbinte...

Vreau sa-mi fii pantofi de casa...

Vreau să fii al meu luceafăr,

Ce mă ridică-n seara-n geam.

Vreau să fii, să fii, doar tu.

Vreau ca tu sa mai exiști

Cel puțin o vesnicie,

Tu apus, tu răsărit.

Vreau să-mi fii lumina nopții,

Al meu înger, tu să fii!

Vreau să fii acela,

Ce ma intreaba cum ma simt...

Vreau să știu tu cum te mai simti...

Vreau să știu de ti rade sufletul...

Vreau a ta povară eu, niciodată să nu fiu...

Te aseman unui prinț...

Niciodată n-am crezut,

Ceva sfânt, aici, trăind...

N-am crezut vreodata a vede,

Un rege, de sus venit.

N-am crezut vreodata a vede,

Un mare conducător,

Fără aur și regate,

Ci doar, al minții mele slujitor.

N-am crezut, ma jur de vrei,

Sa pot vreodata a vede,

Un viitor atât de strălucit,

Langa regele inimii mele...

Vreau ca tu sa mi fii inceput..

Vreau ca tu sa mi fii sfârșit.

Ca in lumina nopții,

Ale tale brațe, să mă cuprindă,

Atât de strâns... oh, ce protecție.

Stiu sigur că nu prinde,

Niciun monstru nelegiut.

Căci și aceștia sunt uimiți,

De farmecul ochilor tai,

Lumina ce ies' din ei...

Doamne, să o mai vad odată!

Doamne, cata fericire,

Poate un om să ti dea,

De ce eu, Doamne, ce-i cu mine.

De ce atata fericire, prin el, mi-ai putut da?

Să fiu sincera, și cred...

El de Sus este trimis,

Al meu înger, ma păzește,

Zi si noapte, neîncetat,

El sta si ma priveste,

Sa vada, prințesa s-a culcat?

A mea viata, mereu rade

Doamne, ce frumos, s-aud

Râsul tău de mic copil

Micul meu băiat, frumos.

Cand te-aud frumos razand,

Mă cuprinde un fior,

Rece, pe șirea spinarii

Si brusc, zâmbesc și eu.

Tu esti fericirea mea,

Bucuria mea toata.

Omul langa care vreau sa stau

Restul meu de viata, toata♥️

[toogoodforyoursoul0]

N am mai scris de ceva timp despre tine, despre noi sau poate totul e despre mine din trecut care iubea, careia nu i era frica sa simta. Ti am pastrat amintirea, cam dureroasa, dar cred ca iubesc sa simt durerea, macar asta e singurul sentiment pe care l mai pot resimti. Ai trezit in mine sentimente, dupa care ai plecat... fara regrete. Te privesc si simt cum se rup bucati din mine, cum tanjesc dupa sarutul tau, privirea ta calda si blanda.. mai pe scurt tanjesc dupa tine. De ce ai lasat urme pe inima mi, pe care nu o sa le mai calci niciodata? De ce ma privesti cu regret? De ce nu mi vorbesti si taci? Alunga mi durerea, te rog, ia o cu tine, nu o mai vreau... tu nu intelegi ca ma rup in bucati doar ca sa fii tu bine? Nu ti am cerut nimic, dar eram in stare sa ti ofer totul. Suna a cliseu. Iarta ma ca te am iubit si ca te iubesc, iarta ma ca n am fost indeajuns. Te iubesc!

[deeeep00]

Mereu m-am gandit la tine cu teama,teama de a nu te mai vedea niciodata pana am ajuns in punctul in care prezenta ta sa ma afecteze atat de tare dar pe langa acea teama este si o bucurie combinata cu tristete.

Mereu am vrut sa vin,sa nu ma mai intereseze de nimeni si pur si simplu sa reapar. Dar am realizat ca nu va schimba nimic aparitia mea ,asa ca am renuntat la orice tine de tine,noi.

Am renuntat de a-mi face niste sperante care nu vor mai exista vreodata.

Pe deoparte te urasc pentru ca am ajuns sa te iubesc atat de mult incat sa imi fie frica de iubirea care ti-o port , de disperarea mea in a ma face bine.

Pierderea ta, este un cliseu constant , o suferinta care incerc sa o acopar prin alte persoane,ma agat de fiecare om care intra in viata mea iar la final realizez ca , e doar o schema pentru a te uita. In fiecare zi e un cosmar constant din care simt ca nu ma mai trezesc si pur si simplu simt tot mai mult cum vreau sa dispar de oriunde , si ma sperie sti? Pe cat de mult vreau sa dispar , pe atat de mult nu vreau. Si devin confuz si ma inchid tot mai mult in mine si imi fac tot mai mult rau nepasandu-mi. Niciodata nu am fost asa , ce a schimbat acum este faptul ca tu pentru mine esti o liniste pe care nu am simtit-o la nimeni. Poate niciodata nu o sa-mi revin si-mi va fi dor de tine dar stiu ca in momentul asta nu-mi pasa de nimic si am ajuns la concluzia ca acel zid e mai bine daca ramane acolo.

Poti fi orice persoana in fiecare zi,ca nu imi pasa ,tu mereu vei fi pentru mine singura persoana care ma face sa ma simt linistit si “acasa” :)

[serpentium13]

undefined

Ca daca nu sunt optimist 

Stabilitatea mea mentala

Pleaca-n mortii ei.

-

Cu sanatatea-s neglijent, d-asta-i deja cliseu

Pisa degeaba ochii, c-am ras in fata mortii

Lascivitatea noptii m-a tinut treaz

Doar la figurat, d-aia-s asa de figurant azi

[suntaici]

Toata lumea din jurul meu ajunge sa fie intr-o relatie, insa numai eu pare ca bat pasul pe loc si nu se intampla nimic. Si nu-i de de parca nu incerc, credeti-ma ca incerc dar pare ca sunt legat cu lanturi de ghinion. Mereu sa intampla sa fiu refuzat, sa nu fie reciproc. A ajuns sa ma doara cand aud de relatii. Nu ma intelegeti gresit, ma bucur pentru oamenii din jurul meu, le doresc tot binele din lume dar ma doare faptul ca ei isi gasesc fericirea si eu inca o caut orbeste dar fara niciun rost

Singurul sfat pe care pot sa ti-l dau este sa ai foarte multa rabdare si stiu ca e un cliseu, dar lucrurile frumoase vin mai greu. Poate pur si simplu nu este momentul potrivit pentru asa ceva, poate sunt alte aspecte de luat in seama, alte prioritati. Cel mai bine ar fi sa nu iti bati atat de mult capul cu chestia asta si sa incerci sa te bucuri de viata ta fix asa cum este acum, si sa te concentrezi mai mult pe tine, pe cum ai vrea sa arate viitorul tau, pe dezvoltarea ta personala, pe prieteni, pe familie. Plus ca, o relatie nu inseamna garantat fericire. Eu consider ca fericirea vine din interior, adica trebuie tu sa doresti sa schimbi ceva la tine, sa te deschizi mai mult fata de lumea din jurul tau, sa accepti ca sunt si lucruri rele si sa nu le lasi sa te doboare. E un proces asta, e ceva ce vine treptat, nu poti sa te astepti sa apara brusc odata fiindca ai intalnit tu pe cineva interesat si gata. Mai bine cauta satisfactia in lucrurile pe care le faci, in munca ta, nu intr-o persoana ideala, fiindca asa cum vin, oamenii si pleaca.

#pepper

[bartholomaus]

Absolut toți românii cu nițică pasiune pentru Istorie și cultură trebuie să-și rezerve 15 (hai 25...) minute să citească acest articol. E esențial!   Lumină, nu alta!

http://www.contributors.ro/cultura/oltenia-habsburgica-prima-tentativa-de-integrare-europeana-a-romanilor/

Napoleon a făcut drumuri de uz militar, rapid. Imperiul austriac a fost și ok și ticălos în același timp. Depinde de moment, de persoană, de loc. Dar pe termen mediu (nu mai zic de termen lung) a lăsat o moștenire bună. Ceea ce nu putem spune despre Imp Otoman. Care - aferim - nu ne-a blagoslovit decât cu ceva mâncare mai rafinată, cu care ne lăudăm noi azi că-i a noastră, de la coada vacii. Dar de bine, de rău, imperiile astea rele gen britanic, francez, austriac au cam lăsat ceva chestii bune in urmă.

Turcii au fost tari. De aia au si dominat. Apoi vreo 150 de ani austriecii au fost tari. Dar spre finele sec 18 nu mai erau. A batut Napoleon la ei ca la fasole. Să nu uităm că în povestile astea nu există personaje pozitive. E ca în Game of Thrones. Doar că, la 100 de ani de la prăbușirea multor imperii, se simte (foarte bine se simte!!) care pe cine a avut stăpân. Dar ce vorbim noi aici? Articolul vorbește de la sine

Apropo, principatele române nu au fost cucerite de austrici, ele fiind ”independente”. Austriecii au anexat prin pacea de la Carlovitz un teritoriu otoman. Principatele românești erau PARTE din Imp Otoman.

--

““ Sfântul Imperiu Roman, dar nu a fost nici sfânt, nici roman, nici imperiu. ““ >>

E dovadă de ignoranță să repetați niște clișee istoriografice, precum afornatia lui Voltaire, adevărata de altfel, dar intr-o nuanta. Ideea de Sfânt Imperiu Roman avea o valoare simbolică, nu era vorba de o aroganță ieftină de branding. Desigur, structura lui nu i-a dat aspectul unui imperiu în ceea ce unii considera a fi un imperiu (o masa intinsa, uniformă). Dar nu l-as numi un esec ridicol, întrucât Sfântul Imperiu participa la mentinerea echilibrului de putere în Europa până la Napoleon. "Succesul" unui stat nu depinde de modul în care s-a prăbușit. Cine e mai ridicol? Napoleon că a creat un imperiu în câțiva ani care a fost pierdut în câteva luni sau Habsburgii, a căror monarhie supranațională a durat secole întregi? Niciunul. Istoria nu se cercetează prin judecăți de valoate. "Lupta" de la Caransebes a ajuns sa fie un cliseu stupid, tocmai pentru că e folosit ca un fel de argument suprem. A fost un moment "tâmp"? Da. Dar nu e reprezentativ pentru o întreaga istorie. Este un moment. Și nici măcar unul decisiv. Monarhia habsburgilor nu s-a ridicat doar prin mariaj (nimic iesit din comun), ci si prin razboi, respectiv diplomație. Fără să neg cazul Alfred Redl, implicatiile grave pe care le-a avut si faptul ca scos la lumina coruptia din sistem, vă rog sa priviti la afacerea Dreyfus. Nu vreau sa lansez o comparatie care nu isi are locul, ci doar să vă demonstrez ca "ridicolul" si incompetenta isi gaseau loc în orice sistem, în grade diferite și  în modalități diferite. Să puneti eticheta unei incompetente congenitale statului habsburgic e o prostie.

--

Comparația nu-și are rostul. Să vorbești despre 2 țări puternice cultural care se războiau între ele pentru putere și să faci paralele cu ocuparea unei jumătăți de principat ce făcea parte - tehnic -  din Imp Otoman nu e corect.  Austriecii au încercat să salveze zona de corupția endemică și lipsa de educație primară cvasitotală. Bineînțeles, nu din bunătate vroiau austriecii asta. Dar își dăduseră seama de mult că o populație ceva mai educată și mai puțin coruptă poate deveni mai prosperă. Ar câștiga mai bine și ar putea fi impozitată mai bine. Fiind o provincie de frontieră cu Imp Otoman putea să se bazeze de militari și eventual fortificații. Toate astea însemnau o populație ceva mai răsărită, nu abrutizată de cel mai jos nivel de sărăcie la care fusese adusă de boierimea și Biserica locală. Dar nu prea aveai cu cine, așa cum nici pe baronii pesediști de azi nu ai putea să îi convingi să nu mai fure pentru un BINE al întregii țări.

--

Am găsit nenumărate informații în volumele ”Călători Străini prin Țările Române” care toate confirmă aceeasi filo. sofie de a face politică în toate ultimile 4 secole

[edufinonline]

Mercer Marsh Benefits: Asigurarile private de sanatate, printre cele mai intalnite beneficii de protectie financiara Stresul este boala secolului 21. Departe de a fi cliseu, din pacate, concluzia este ancorata intr-o realitate ingrijoratoare, tot mai multe studii confirma tendintele de deteriorare a starii de sanatate mintala a angajatilor, arata Mercer Marsh Benefits (MMB), precizand ca unul dintre cele mai intalnite beneficii de protectie financiara acordat de angajatorii romani este reprezentat de asigurarile private de sanatate.

[mergpemunte]

Vulcanii Noroiosi - Paclele Mici si Paclele Mari

New Post has been published on http://www.mergpemunte.ro/vulcanii-noroiosi-paclele-mici-si-paclele-mari/

Vulcanii Noroiosi - Paclele Mici si Paclele Mari

Intre o tura pe munte si o iesire din tara, am apucat sa ajungem si la Vulcanii Noroiosi. Desi acest obiectiv este atat de aproape de Bucuresti, nu am reusit sa ajung niciodata aici. Pana acum!

Nu aveam in plan sa facem neaparat si drumetie, ci doar sa exploram Paclele si sa facem sute de poze.

Chiar si asa, dupa ce am terminat de explorat Vulcanii Noroiosi, nu am rezistat si am urcat pe un deal de langa, ca sa prindem un apus. Nu am prins tocmai apusul dorit, ba chiar ne-a prins noaptea prin balarii, dar tot a fost fain.

Din Bucuresti am plecat pe la 8 si ceva iar pe la 11 eram in zona satului Scropoasa. Am oprit direct la Paclele Mari, inainte de a trage la cazarea noastra super draguta 😀 aflata langa Paclele Mici.

Vulcanii Noroiosi de la Paclele Mici si Paclele Mari, se afla in Depresiunea Berca din Subcarpatii de Curbura si ocupa o suprafata de peste 60ha. Acestia s-au format datorita eruptiilor gazelor naturale, gaze rezultate din zacamintele petrolifere aflate la sute de metri adancime.

Zona pare destul de parasita, drumurile cam bombardate dar sunt mai ok ca in alte zone ale tarii. Pe drumul dinspre Buzau spre Satuc, drumul este foarte bun, dar cum faci dreapta spre Berca si Pacle (cum vii dinspre Buzau) , trebuie sa conduci cu prudenta.

Strazile sunt curbate, in unele locuri se ingusteaza, treci prin multe sate, sau apar de nicaieri niste denivelari/gtopi care te arunca daca ai ceva viteza. Trebuie remarcat ca multe dintre gropi erau astupate, peticite, cumva, numai sa nu iti rupi masina pe drumul lor.

Turisti nu pot sa spun ca am vazut prea multi, desi era insorit. Doar un autocar cu cetateni maghiari la Paclele Mari, in rest cam liniste. Eram in timpul saptamanii, asa ca este posibil sa fi contat si asta.

Indiferent de prezenta turistilor, zona este de un pitoresc de necontestat. Este atat de aproape de Capitala si de alte orase destul de mari si totusi, potentialul turistic, este atat de putin pus in valoare. Nu mai mentionez de Fierbatorile de la Berca si de Vulcanii de la Beciu, care nu sunt la el de populare ca Paclele si despre care am aflat ulterior.

La Paclele Mari (care sunt mai mici ca suprafata) am stat ceva mai bine de o ora iar pretul biletului de 6 lei a meritat toti banii. Daca n-ai bani sa mergi pe Luna, poti veni linistit aici. Daca prinzi cadre fara verdeata, chiar ai impresia ca esti pe alta planeta.

Acest fenomen natural nu este chiar unic in lume, insa suntem foarte norocosi ca avem vulcani noroiosi. In Europa sunt doar cateva locuri cu vulcani noroiosi in tari precum Rusia, Moldova, Ucraina, Italia. De exemplu, in Norvegia se gasesc astfel de vulcani sub nivelul marii.

Ne-am plimbat printre vulcani pana am ajuns in explorare, mai pe langa, pe o mica vale. Am revenit rapid in zona principala, insa a fost interesant sa umblam putin aiurea pe acolo.

Dupa Paclele Mari, ne intoarcem vreo 2 km pana la Paclele Mici, unde luam in primire casuta in care vom dormi pentru o noapte.

O casuta superba, cu o curte foarte mare, flori si catina in gradina. Dupa ce am postat pe conturile de Facebook si Insta, am primit multe intrebari despre casuta.

La Paclele Mici am stat ceva mai mult, pentru ca suprafata este mai mare si am vrut sa vedem cat mai mult. Aici am intalnit un cadru si mai pustiu ca la Paclele Mari, unde intalnisem mai multi turisti si era putin amenajat la intrare, cu panouri de informatii diverse.

Oricum, ma gandesc ca cine vine la Paclele Mari trece si pe la cele mici, si invers.

Peisaj frumos, putini turisti.

Cu toate ca este un cliseu, peisajul chiar pare selenar.

In perimetrul unde se afla casuta asta minunata, era si un restaurant, loc de camping unde poti veni cu rulota sau poti inchiria una de acolo. Parea ceva mai multa miscare la Paclele Mici, dar efectiv la vulcanii de la Paclele Mici, am intalnit doar vreo 4 turisti, cat am stat noi pe acolo.

De la casuta pana la vulcanii de la Paclele Mici, am mers cam 5 minute, pe o poteca bine delimitata, creata de catre administratorii campingului.

Multa lume spune ca Paclele Mici sunt mai spectaculoase, dar eu, fiind la prima vizita, nu am apucat sa le compar. Eu m-am bucurat ca un copil de ambele Pacle. Mi s-au parut la fel de spectaculoase.

Nu apuci sa te plictisesti daca ajungi in zona si vrei sa ramai peste noapte. Vizitarea celor doua zone cu vulcani, se face in aproximativ 3 ore. Daca te grabesti, poti sa termini si intr-o ora dar unde mai e farmecul? Ca sa nu mai zic ca poti vizita si Fierbatorile de la Berca sau Vulcanii Noroiosi de la Beciu, alte doua obiective care iti pot umple ziua de activitati.

Dupa putina relaxare si o masa cu carnati de plescoi autentici, pe inserat, am pornit spre un deal de langa, care ne facea cu ochiul de cand ajunsesem.

Aflandu-ne intr-o depresiune, peisajul era destul de limitat. Urcand, ne-am gandit ca poate vom vedea ceva mai mult, inspre Penteleu sau Muntii Vrancei.

Nu am apucat noi sa ajungem pana in varful lui, ca s-a si intunecat si nu am aflat daca s-ar fi vazut ceva si mai fain.

Bineinteles ca nu era nici o poteca pe acolo, asa ca am inaintat mai anevoios, printre buruieni. Coborarea a fost si mai interesanta, intrucat se intunecase si la baza dealului era si un mic rau pe care trebuia sa il sarim.

Evident, aveam lanterne frontale, nu ne-a luat noaptea prin surpindere :))

Per total, pot spune ca a fost o experienta unica, diferita de ce fac eu de obicei. Aici vii pentru peisaje, poze, liniste. Si la munte ai peisaje, poze liniste, dar mai implica si mers zeci de km, plus adrenalina pe ici colo.

Din cand in cand merg si iesiri mai lejere.

In jurnalul viitor va povestesc despre o tura de o zi, in zona Dragoslavele, facuta in noiembrie 2018.

Intre timp am inceput sa fac niste clipuri cu turele pe care le fac. Daca nu ai vazut primele doua episoade, le gasesti aici.

[au-gust12]

Căci nu se regasea in ceea ce avea. Bause prea mult, dar abia atunci avea impresia ca poate schimba ceva. Spontan se grăbi si apuca geamantanul care parca il astepta, insfaca puținele haine pe care le plăcea, isi puse căștile, verificase portofelul, totodata bateria telefonului si iesi pe usa, atunci pleca. Pe drum se tot gândi ca greseste, dorea confirmare, ce prosteste.. Ceru îndrumare si puse intrebari, dar nu primi sprijin, nici macar confirmari, nimeni nu il astepta. Ajunse in gara, se aseza pe o bancă si lasa acolo toate visele sale, se ridica grabit si merse la ghiseu. Ce cliseu, din gara asta mica si veche, de la ghișeul asta îngrămădit, de aici se luau bilete spre alte vieti. Nu se gândi, doar ceru un bilet spre casă. Astepta trenul si se întreba dacă greseste, dar iar pleca spre nicăieri, parca orbește.

[r-the-queen-of-everything]

Cred, imi doresc si sper sa nu fi fost tu, unica mea sansa de a fi fericita. Vreau sa fii altul. Vreau sa fiu totul pt altul. Si el sa fie totul pentru mine. Uite, vreau un cliseu, chiar si greu de digerat. Vreau ceva normal si in acelasi timp extraordinar. Vreau sa ma intorc la tine de fiecare data. Chiar daca bine, chiar daca rau. Chiar daca deloc si chiar daca totul. Vreau tot si vreau nimic. Vreau si vreau sa vrei. Vreau sa te iubesc cu fiecare celula. Chiar si alea bolnave si paralitice. Vreau sa te simt in fiecare secunda din viata mea. Chiar si atunci cand nu esti. Vreau sa ma trezesc si sa nu te caut in pat, ci sa te am. Vreau sa inchid ochii si sa imi pot imagina si simti fiecare rid de-al tau. Vreau ca atunci cand ma cauti si iti lipsesc sa stii unde sunt. Sa fiu numai si numai a ta. Doar eu, doar cu mine! Si atunci cand vrei o alta, sa fiu tot eu. Vreau sa fii egoist in privinta mea. Vreau sa fiu totul pentru tine. Vreau sa fii tot. Al meu. A ta.

[ksqueenofdamnes]

M-am saturat de nelinistea asta pe care am o in suflet. Nu pot sa functionez de cand ai plecat. Decizia ta mi-a zguduit lumea. Si inca nu stiu de ce ai plecat. Spune-mi, ai curajul sa-mi recunosti in fata de ce m-ai lasat fara sa spui nimic? Doar o nenorocita de fraza scrisa pe o foaie: “Nu voiam sa se termine asa, insa mi-am promis ca o sa invat din greseli.” Ce sa inteleg din asta? Am fost o greseala pentru tine? Nu a insemnat nimic pentru tine cele 10 luni petrecute impreuna? Iubirea ta a fost doar o joaca? Pentru ca pentru mine nu a fost. Mi-am dat tot sufletul in relatia asta. Am simtit ca esti persoana potrivita si voiam sa construiesc o viata cu tine. Voiam sa fii printesa mea din povesti pe care sa o salvez mereu, cum face printul in orice basm pe care il stim. Voiam sa te urc pe un piedestal, ce spun, erai deja urcata in ochii mei. Cum nu mi-am dat seama ca te-am pierdut? De ce am crezut in tine pana in ultima clipa? Pentru ca eram orbita de iubire, o iubire falsa se pare. Mi-ai spus ca nu te voi pierde daca stiu cum sa te tin langa mine. Imi amintesc clar cand mi-ai spus asta. Si stiu unde am gresit. Nu am vorbit cand trebuia, si cand m-am decis s-o fac era deja prea tarziu. Dar nu trebuia sa reactionezi asa. Ai zis ca ma iubesti. Daca ma iubeai nu plecai. Nu asa. Dar pentru tine nu a contat. Erai hotarata. Sincer iti spun, nu te-ai gandit la consecintele faptelor tale? M-ai lasat singura cu toate sentimentele pe care le simteam. Cu toata dragostea pe care ti-o purtam. Si a fost al dracului de greu. Este al dracului de greu. Ma omoara singuratatea asta. Stiu, sunt dramatica si asta urasti cel mai mult. Imi pare rau, spun ce simt. Cel mai rau doare e ca nu stiu nimic de tine. Cum sa pot trai asa cand pana acum ceva timp erai lumina ochilor mei si te iubeam neconditionat. Probabil vei spune ca sunt doar vorbe. Dar nu ai idee ce e in sufletul meu. M-am autodistrus. Am uitat complet de mine. Am uitat sa traiesc de cand ai plecat. Am uitat sa am grija de mine. Am uitat ce e aia mancare. Tot ce stiu este alcool si tigari. Cliseu, stiu. Inca nu mi-am revenit. Mor ca nu stiu cum esti, cum te simti chiar daca mi-ai “aratat” ca nu-ti mai pasa. Imi amintesc de ziua cand am fi facut un an. Ce crezi? Am fost la o tipa in seara aia si i-am tras-o. Si nu am simtit nimic. La un moment dat a vrut ea sa ma futa. Atunci am zis stop. Si s-a terminat tot. Eram beata da, dar constienta de faptele mele. Erai prezenta, Ana! In orice gand, in orice miscare. Nu am putut sa mai fac nimic. Era prea mult pentru mine. Egoist din partea mea pentru ce am facut. Dar nu-mi pasa de nimic. Voiam sa te uit. Ce crezi? Nu am reusit. De ce? Pentru ca inca te iubeam. Si imi doream sa te aduc inapoi. Uite cum imi pun sufletul pe tava pentru prima oara. Si asta din cauza ta. M-ai schimbat. Asta o recunosc. Si nu stii cat regret noaptea aia in care mi-am iesit din minti. Atat de proasta am fost. Atat de egoista incat nu mi-am amintit cat te iubeam. Nu stiu daca realizezi cat te-am iubit, insa am facut-o din tot sufletul si cu atata intensitate incat sincer, am uitat sa ma iubesc pe mine. Poate exagerez putin aici pentru ca pe mine nu prea m-am iubit. Toata dragostea mea s-a indreptat catre tine. Erai si o stii, femeia vietii mele. Te-am asteptat atata timp incat nu am crezut ca e adevarat cand s-a intamplat. Si am crezut mult timp ca e un vis. Si m-am trezit la un moment dat din visul asta. Si tu erai acolo, langa mine. Si m-am bucurat atat de tare ca nu am visat. Si cand am realizat asta, am crezut ca in sfarsit ma pot aseza la casa mea. Iar iese drama queen din mine. Si nu-mi pare rau. Realisez ca m-am aruncat in relatia cu tine. Am facut-o pentru ca vedeam, simteam din partea ta la fel. Si nu regret pentru ca te-am iubit enorm si esti femeia care m-a “invatat” sa iubesc. Am simtit alaturi de tine ca pot trece prin apa si foc. Si as fi bagat mana in foc pentru tine. As fi facut orice ca tu sa fii fericita. Cum nu ai vazut asta? De ce ai realizat dupa ce ai plecat? Stii cat de dureros a fost pentru mine sa aflu asta? Si mai ales de la altcineva. Pentru ca inca nu ai curajul sa-mi spui in fata de ce ai plecat. Ce crezi ca poate sa ma mai raneasca? Plecarea ta brusca m-a ranit destul. Si ce crezi? Am acceptat sa pleci, am acceptat sa nu mai stiu nimic despre tine. Ce spune asta despre mine? Probabil unii ar spune ca sunt puternica. Eu zic ca nu sunt. Si spun asta datorita faptelor pe care le-am facut. Mi-am gasit “alinarea” in tigari si alcool. Fara droguri. De asta sunt mandra. Alt cliseu. Asta e. Asa a fost sa fie, se zice. Am trecut in 2017. Ce crezi ca am facut in noapte aia? Am plans! Din cauza ta. Am plans ca o proasta. Pentru ca nu erai langa mine cum ar fi trebuit. Si sunt aici, ametita si scriu ce-mi vine in cap. Cand oare o sa te uit? Cand voi putea spune cu adevarat “sunt bine!” ?!

Nu mai am nicio asteptare de la tine. Sunt constienta ca nu vom mai avea nimic din ce ne-a legat. Dar vreau sa te intreb: “de ce nu ai curajul sa dai ochii cu mine?” Sa stam la o discutie. Vreau sa stiu de ce ai plecat.

[letsdavinart]

Te iu...ștept

Dimineata cand ma trezesc si imi intind bratele Spre miazazi si spre miazanoapte As vrea sa le intind pana sub umerii tai, sa iti rezemi gatul pe unul dintre ei poate pe miazazi si sa te acopar cu miazanoapte.

Iti spuneam candva despre un pod despre doua lumi - cliseu - Am verificat intre timp si am realizat nu ca lipseste podul ci ca NU trebuie vorbit despre el Trebuie vazut cu ochelari din aceia (credinta) carorla le-am facut reclama in acea tabara

In acea tabara in care tu te-ai bucurat o zi si ai plans mai multe

Si sa vezi unde am ajuns... in viitor. Dar daca tu iubesti trecutul Ramai cu el draga mea. Eu te iubesc pe tine... si totusi nu pot ramane cu tine daca tu pleci cu trecutul.

E abia dimineata ai timp sa-i spui la revedere Monstrului Si daca Monstrul am fost eu Am fost. Zi-i la revedere Eu nu mai sunt trecutul Sunt prezentul si viitorul.

Te astept