#ceapă medie
Explore tagged Tumblr posts
calandrinon · 1 year ago
Text
tag yourself I'm lingua fauna
Tumblr media
35 notes · View notes
cluj-actual · 3 years ago
Text
Ciorba de dovlecel cu lapte bătut
Tumblr media
Este o ciorbă fină, acrișoară, răcoritoare, este perfectă pentru zilele toride.
Ingrediente:
2 dovlecei, de mărime medie o ceapă 1 morcov 500 ml lapte bătut ulei (poate fi şi de măsline - bunicii noştri aveau de floarea soarelui) busuioc, sau oregano, sau măghiran, sau mentă (unora le place mărarul sau pătrunjelul) sare
Preparare:
Dovlecelul se spală și se curăță de coajă dacă aceasta este îmbătrânită sau prezintă lovituri ori alte defecte. Dacă este un dovlecel crud și sănătos (ideal) se poate păstra coaja, cu condiția să fie bine spălat și să provină dintr-o sursă sigură (organic, fără stropiri). Se taie dovlecelul pe jumătate și se curăță cu o lingură miezul cu semințe, apoi se taie în cubulețe de aproximativ 2 cm lățime.
Se spală și se curăță ceapa, apoi se toacă mărunt, la fel și morcovul, care poate fi dat pe răzătoarea mică. Se pun ceapa și morcovul într-un vas cu 3-4 linguri de apă și se lasă la foc mic câteva minute, apoi se adaugă dovleceii și o cană cu apă și se fierbe totul pentru 15-20 de minute până când devin dovleceii moi. Timpul poate să difere, în funcție de cât de tânăr este dovlecelul.
Când legumele sunt fierte, se oprește focul și se toarnă ușor laptele bătut amestecând energic. Se sărează după gust (doar pentru copiii mai mari de 1 an), se presară condimentele preferate (noi am ales menta uscată pentru senzația răcoroasă) și se stropește cu ulei (de preferat când se mai răcește). Se poate servi caldă sau rece, este delicioasă în ambele variante.
1 note · View note
thesima · 3 years ago
Text
Tumblr media
"Lumea de aici pare să trăiască în vremurile de mult apuse. Timpul s-a oprit în secolele XIX sau cel puțin așa îmi dă impresia. Locul înconjurat de brazi, munți, aer curat și rece dar și hanul care semănă mai degrabă cu un bloc în stil tradițional, reușește să te ducă pe spre alte portaluri românești. Nu am cunoștințe în privința artei și spiritualitații acestor meleaguri, însă ceva îmi spune că misterul este un cuvânt nepotrivit pentru acest loc, este inexplicabil.
Am aproape 3-4 săptămâni de când m-am alăturat grupului de Soratici, acestea fiind de probă ca să mă pot acomoda. Mama Soarelui cât și fiica ei, au avut grijă să nu mă piardă din ochi. Am fost supus unor teste greu de înțeles despre cum pot să activez Chindia și ce alte lucruri mai pot face cu ea. Zilele treceau greu când citeam descântece, vrăji și toate în literele chirilice rusești, pentru că, da, au origini rusești (cu trecerea timpului, au existat conflicte ajungând să emigreze o parte din ei) și așa au venit aici. Testele nu doar că erau de citit sau scris, ci și fizice unde mă obligau să lucrez la pământ, tăiam lemne, reparam ce era nevoie prin casă.
Serveam mesele alături de clan după fusul orar pe care îl aveau. Se începea cu micul dejun pe la 6-7 când Relia și Dumbraș dau startul zilei. Mâncarea era bună, gustoasă și destul de consistentă: pâine de casă cu șuncă afumată și ceapă roșie, diverse brânzeturi, alături de lapte cald sau rachiu (țuică) ce se presupune că ar trezi omul până la ultimul vârf de păr. La prânz, Vicențiu - un tip de statură medie, corp solid, drept și tot timpul cu nasul pe sus, dezleagă După- Amiază anunțând și masa. Aici, mâncarea e ceva mai bogată cu mămăligă cu brănză și smântână, ciorbe, tocane de toate felurile, tochituri, gulași și alte delicatese pe care rar am putut să le mănânc. Cina, nu se mânâncă aproape nimic, în schimb, în tabăra Lunaticilor, mesele sunt pline. Nu e neapărat o regulă să nu poți mânca, însă ai face bine să fi în pas cu restul pentru că așa vei arăta respect.
În timpul nopții tind să nu mă culc deloc, Soraticii înțeleg nația mea și nu se supără, ceea ce e bine. Am simptome precum mâncărimea claviculei, transpirație, gât uscat și convulsii când se apropie faza de Chindie ce continuă până la ora 00:00. Mama Aeliana avea să mă anunțe că sunt pregătit să mă mute la Lunatici, dar cu rețineri după cearta pe care o avuse cu Zamfirica. E cert că nu m-ar da pentru un clan slab și incompetent, însă Chindia nu e de partea Soarelui. Se știe că este cel mai puternic, iar Zamfirica ar face orice ca să mă poată folosi pentru interesele ei, unul dintre ele fiind deja evident - dorește cu orice preț să mă pot clona cu fiica ei, singură la părinți și minoră".
0 notes
retetespeciale · 5 years ago
Text
Reteta Salată cu pui, avocado şi fasole
Tumblr media
Atunci când eşti în grabă şi nu ai timp să găteşti încearcă această salată cu pui, avocado şi fasole, o reţetă saţioasă şi extrem de delicioasă. Salată cu pui, avocado şi fasole - ingrediente necesare: - 120 de grame de piept de pui la grătar - 100 de grame de fasole boabe - cinci roşii cherry - un ardei verde - o ceapă medie - o jumătate de avocado - câteva inflorescenţe de conopidă - o lingură de ulei de măsline - o lingură de zeamă de lămâie - sare şi piper, după gust Salată cu pui, avocado şi fasole - mod de preparare: Taie pieptul de pui sub formă de cubuleţe, iar ocupă-te de legume. Taie pe jumătate roşiile cherry, ceapa sub formă de solzişori, iar apoi trece conopida prin robotul de bucătărie. Amestecă toate ingredientele într-un bol mare, iar apoi adaugă dressingul. Poftă bună! Read the full article
0 notes
taietel · 6 years ago
Text
Salată de broccoli și năut cu sos de tahini și lămâie
Îmi plac salatele consistente care nu au neapărat carne sau brânză. O să mai pun zilele următoare, pentru că testez mai multe. Aceasta este adaptată de aici.
Tumblr media
Salată de broccoli și năut cu sos de tahini și lămâie
1 broccoli tăiat buchețele și bine spălat 2 conserve de năut de 400g, năutul scurs și spălat 1 ceapă roșie medie, tocată mărunt 1 mână de nuci 1 ardei iute mic, tăiat rondele
Pentru sos 3…
View On WordPress
0 notes
coralpersonaprince · 7 years ago
Text
Pilaf de orez de post
Tumblr media
INGREDIENTE
1 cană de orez
2 căni apă
1 ceapă medie
1 morcov
1 roșie medie
1 felie de țelină
50 g ciuperci feliate
1 ardei gras
1 cățel de usturoi
2 linguri de ulei vegetal
½ dovlecel feliat (opțional)
Sare și piper după gust
MOD DE PREPARARE
Taie toate legumele bucățele. Spală orezul.
În oala în care prepari pilaful călugăresc, toarnă uleiul, apoi călește ceapa, ardeiul gras și usturoiul dacă…
View On WordPress
0 notes
90revolution · 5 years ago
Text
Supă de linte kibbeh cu lămâie – 1.28 lei. Tartar de somon tahitian cu cocos – 7.08 lei. Fish and Chips – 5.71 lei. Acestea sunt câteva prețuri din meniul Kaufland PopUp Restaurant, un restaurant-concept cu tentă de fine dining, unde nu plătești decât ingredientele puse în mâncare. Restaurantul este în Pipera, în incinta Si Lounge, un pic mai ascuns. Voiam de mult să trec pe acolo, cam de vreun an știu de el. Recent au redeschis terasa, și dacă tot aveam poftă de o bere la terasă, le-am făcut o vizită.
Când spuneam un pic mai ascuns, mă refer la faptul că este în capătul unei parcări, într-o hală care arată ca un container. Având în vedere evenimentele recente, a trebuit să fac o rezervare, iar la intrare am fost întâmpinat de o tabletă cu senzor de temperatură:
#gallery-0-21 { margin: auto; } #gallery-0-21 .gallery-item { float: left; margin-top: 10px; text-align: center; width: 50%; } #gallery-0-21 img { border: 2px solid #cfcfcf; } #gallery-0-21 .gallery-caption { margin-left: 0; } /* see gallery_shortcode() in wp-includes/media.php */
  Cam așa arată terasa:
#gallery-0-22 { margin: auto; } #gallery-0-22 .gallery-item { float: left; margin-top: 10px; text-align: center; width: 33%; } #gallery-0-22 img { border: 2px solid #cfcfcf; } #gallery-0-22 .gallery-caption { margin-left: 0; } /* see gallery_shortcode() in wp-includes/media.php */
Atmosferă destul de relaxată, câțiva copii care se jucau, o scenă pentru mici concerte în week-end, mese destul de distanțate și câteva iglu-uri. Toți cei din personal purtau mască, pe masă era dezinfectant “din partea casei”, iar meniul ne-a fost prezentat pe tablete, care ulterior am văzut că au fost dezinfectate.
Meniul este alcătuit de Samuel Le Torriellec, un chef destul de apreciat în București, iar ideea celor de la Kaufland este de a oferi un restaurant fine dining, dar fără grija prețurilor. După cum vă spuneam, prețurile sunt infime. Pun câteva pagini din meniu ca să vă convingeți:
#gallery-0-23 { margin: auto; } #gallery-0-23 .gallery-item { float: left; margin-top: 10px; text-align: center; width: 33%; } #gallery-0-23 img { border: 2px solid #cfcfcf; } #gallery-0-23 .gallery-caption { margin-left: 0; } /* see gallery_shortcode() in wp-includes/media.php */
Noi am comandat trei aperitive: tartar de somon tahitian cu cocos (7.08 lei), jumări de pui crocante cu sos thay red curry (3.13 lei) și tempura de creveți cu sos sweet chilli (6.80 lei). Tartarul și aripioarele de pui au fost ok, dar creveții tempura au fost atât de buni încât am mai comandat o porție. Și acum mi-a rămas gândul la ei, și cred că o să mai dau o tură până acolo doar ca să comand vreo patru porții.
#gallery-0-24 { margin: auto; } #gallery-0-24 .gallery-item { float: left; margin-top: 10px; text-align: center; width: 33%; } #gallery-0-24 img { border: 2px solid #cfcfcf; } #gallery-0-24 .gallery-caption { margin-left: 0; } /* see gallery_shortcode() in wp-includes/media.php */
La felul doi am avut porc teriyaki cu orez (9.43 lei), tagliatelle de vită cu ceapă caramelizată (16.37 lei), somon la grătar lăcuit cu ghimbir (12.99 lei) si osso bucco de creveți (11.71 lei).
#gallery-0-25 { margin: auto; } #gallery-0-25 .gallery-item { float: left; margin-top: 10px; text-align: center; width: 50%; } #gallery-0-25 img { border: 2px solid #cfcfcf; } #gallery-0-25 .gallery-caption { margin-left: 0; } /* see gallery_shortcode() in wp-includes/media.php */
Mi s-a părut amuzant că porția de tagliatelle de vită nu conținea tagliatelle iar la osso bucco de creveți erau doar creveții făcuți într-un sos în stilul celui din osso bucco. De altfel ospătarul ne-a avertizat cu privință la acest aspect, iar noi am fost ok cu asta. Mâncarea mi s-a părut bună, dar nu ieșită din comun din punct de vedere al gustului. Creveții mei parcă ar mai fi mers asezonați cu un condiment care să le dea un pic de substanță. Am avut și o garnitură de cartofi prăjiți care păreau genul acela de cartofi congelați și tăiați cu rizuri. În fine, putem spune că mâncarea a fost excepțională raportată la prețul pe care l-am plătit 🙂
Am consumat și câteva băuturi, iar aici prețurile sunt normale, ca în orice bar. O Silva la 330 este 10 lei, o Cola la 250 ml este 8 lei, am luat și un cocktail cu tatratea, la sugestia cititorilor. Cocktail-ul s-a numit Bahama, a fost 25 de lei și a fost pe bază de tatratea, rom, suc de portocale și suc de ananas. Bunicel, mi-a adus aminte de Mauritius 🙂
În total, am plătit 217.24 de lei pentru băuturi, cinci aperitive și patru feluri de mâncare pentru – ați ghicit – patru persoane. Dacă nu punem la calcul băuturile, nu am plătit decât 82.15 lei pentru toată mâncarea. Adică o medie de 20 de lei per persoană. Nu știu de când nu am mai mâncat undeva în București un aperitiv și o porție de mâncare cu 20 de lei.
În concluzie, voi reveni la Kaufland PopUp Restaurant pentru o porție de creveți tempura. Dacă vreți să le faceți și voi o vizită, găsiți pe site-ul lor toate detaliile, inclusiv meniul complet. Vă sfătuiesc să faceți rezervare înainte să mergeți.
Am fost la terasa Kaufland PopUp Restaurant, locul unde plătești doar ingredientele din mâncare Supă de linte kibbeh cu lămâie - 1.28 lei. Tartar de somon tahitian cu cocos - 7.08 lei.
1 note · View note
opartedinmine · 5 years ago
Text
100 de ilustrații pentru predici (IV)
100 de ilustrații pentru predici (IV)
1. Râsul
Cercetătorii de la Universitatea Michigan afirmă că în timp ce un copil râde, în medie, de 150 de ori pe zi, persoana adultă nu o face decât de circa 15 ori.
2. Legi încă în vigoare
În Waterloo, Nebraska, bărbierilor le este interzis să consume ceapă între orele 7 şi 19.
În Camel, New York, bărbaţii nu au voie să iasă în oraş purtând sacou şi pantaloni neasortaţi.
În Gary,…
View On WordPress
0 notes
mesagerulneamt · 8 years ago
Text
În România, dintotdeauna a fost o diferență între locuitorii satelor și cei ai orașelor. Sătenii robotesc din greu la câmp, în grădini, prin curte, fiindcă mereu e ceva de făcut, de arat, de semănat, de prășit, de plivit, de recoltat, de treierat, de măcinat, mai sunt și animalele care trebuie hrănite, adăpate, îngrijite, mai sunt și lemnele de foc… Orășenii lucrează 8 sau 12 ore, după care, teoretic, sunt liberi. Au și ei treburi de făcut, dar mai puține, mai puțin complexe și nu mereu. Orășenii își pot permite nu numai concedii, dar și weekend-uri de relaxare, își îngăduie să citească, să meargă la un film, să se plimbe prin oraș, prin parc. Sunt și orășeni care trudesc din greu, poate mai mult și mai dedicat decât sătenii. Fiindcă, dacă sătenilor, în timpul iernii, le rămâne doar îngrijirea animalelor, că pământul își cere drepturile abia primăvara, orășenii aceștia muncesc și iarna pământul, pentru roadele lui.
* O familie de orășeni
Mariana și Matvei Alexa trăiesc în Roman. Sunt lipoveni amândoi și se ocupă de cultivarea și valorificarea legumelor. Au moștenit niște teren în ”Petru Rareș” – cartierul lipovenesc, cum e cunoscut în Roman de sute de ani -, ci și la limita dinspre nord-est a orașului.
This slideshow requires JavaScript.
Cultivă cam tot ce se numește legumă: tomate, varză, pătrunjel, morcov, păstârnac, țelină, castraveți, ardei de tot felul, vinete, ceapă, usturoi, salate de tot felul, ridichi de tot felul, cartofi, fasole și tot felul de verdețuri. ”Acum, munca… nu ar fi o problemă asta”, spune Matvei Alexa, ”dar sunt o mulțime de cheltuieli. Adică trebuie să ai niște bani ca să te apuci să faci legumicultură: pentru semințe – presupunem că ai terenul, pentru tratamente, pentru amenajări – sere, solarii -, pentru instalații, pentru utilități”.
Fiindcă asta fac de când se știu, soții Alexa ”au avut pe ce pune mâna”, cum spun moldovenii, adică au avut teren și un capital pe care l-au investit și pe care îl tot investesc și acum. Au făcut credit doar când și-au cumpărat o dubiță pentru marfă și Matvei zice că în viața lui nu mai face altul: ”Traseul e cam lung până la bani… Să faci marfa, să-ți iasă marfa, s-o duci la piață, s-o mai și vinzi… Și, la bancă, cum ai făcut banul, cum trebuie să-l dai”.
Au împreună doi băieți și o fată. Cât au fost copii, adolescenți și chiar studenți, toți trei au lucrat cot la cot cu părinții, la câmp și la taraba din piață. Unul din băieți e plecat mai demult. Fata a urmat turismul și acum e în Statele Unite. Rămăsese băiatul cel mic, dar a renunțat, anul acesta, după vreo doi ani slabi. Are o firmă de construcții și amenajări și speră să câștige bani indiferent de vreme, ploaie, dăunători și toate celelalte.
* La câmp
Așa numește familia Alexa terenul din spatele abia înființatului depozit Holcim, unde are parcele semănate cu ceapă, varză, morcovi, gogoșari. ”Cu gogoșarii se pierde. Am pierdut în fiecare an, fiindcă dădea bruma și îi prindea pe tufă și a trebuit să caut un soi care se coace mai târziu. Da, dar trebuie să fie și un soi productiv, că am avut un soi bun, se cocea mai devreme, dar nu dădea cine știe ce producție”.
This slideshow requires JavaScript.
Matvei Alexa vorbește despre culturile sale cu dragostea unui părinte vorbește despre copilul lui, dar și cu obida acestuia când copilul îi face greutăți și cu revolta părintelui când cineva ori ceva îi atinge cumva copilul: ”Am mari probleme cu ciorile. Uite, porumbul ăsta e semănat a doua oară; toate semințele mi le-au scos și mi le-au mâncat ciorile! Și e sămânță cumpărată, șapte milioane jumătate m-a costat…! După aceea, mănâncă ardei, gogoșari… îi ciugulesc până îi dau jos; chiar dacă nu-i mănâncă pe toți, dar îi desprind de pe tulpină”.
O parcelă, de vreo jumătate de hectar, cu gogoșari mici, răsăriți de trei săptămâni, este curată ca o piață din centrul unui mare oraș. A fost erbicidată, dar și plivită de patru ori. Plivită la mână de Matvei și încă doi băieți. Explicația dlui Alexa este suficient de elocventă: ”Cu erbicidarea, sunt mai multe aspecte. În primul rând că erbicidul nu acționează la modul general, să distrugă toate buruienile. Unele nu sunt afectate de erbicid și acestea răsar. Cum poți scăpa de ele? Numai prin plivit manual, fiindcă erbicidul nu acționează în profunzime, ci acționează ca o peliculă la suprafața solului și atacă anumite buruieni atunci când ele răsar. Dacă împotriva buruienilor care scapă și răsar aș folosi un utilaj – o prășitoare, de exemplu -, aș distruge pelicula de erdbicid și m-aș trezi cu parcela plină de toate buruienile”.
* ”M-am dus să scot certificat de producător și domnelor de acolo nu le ieșea suprafața declarată de mine. Păi, doamnelor, le spuneam, eu fac cel puțin două culturi. Eu, dacă pun ceapă, ridichi, salată prima cultură, a doua cultură merg cu roșii, castraveți, ardei… pe aceeași suprafață”.
Familia Alexa nu are vacanță, concediu ori timp liber. ”Doar de Crăciun și de Paște”, spune doamna Mariana, ”atunci da, mai stăm și noi, dar încolo… A, și puțin, adică mai ușor, la Crăciunul și la Paștele ortodocșilor, că nu prea vine lumea la piață atunci. Deși să știți că îi apucă pe unii pofta de vreo ridiche ori de vreo murătură cum numai noi știm să punem. Doar dacă nu vrei să faci nu ai treabă. Dacă nu vrei să faci, nu faci. Dar dacă vrei, n-ai cum să nu faci, că se cere. Legumele cer atenție tot timpul, tot timpul. Este atât de multă treabă încât de multe ori nu dovedești să o faci”.
Programul lor de lucru începe înainte de răsăritul soarelui și se încheie mult după apus. Asta primăvara și vara, fiindcă toamna și iarna programul continuă și după apus. Matvei Alexa: ”Mă trezesc noaptea să mai reglez centrala din răsadniță sau centralele de la solariile de roșii. Sunt ele automatizate, astea de la roșii, dar tot trebuie să le mai verifici, ca să nu te trezești cu toată producția înghețată. Fiindcă folia de pe solarii este ea mai groasă, o pun eu în două straturi, dar e totuși folie și se pierde multă căldură, nu e cum ar fi un perete, chiar și de lemn”. Mariana Alexa: ”Răsadurile sunt foarte delicate și pretențioase. Iar când, în sfârșit, le răsădești în câmp, poate să vină un îngheț din senin și trec de la 10-15 grade în timpul zilei la -10 grade noaptea și au murit. Apoi degeaba mai pui alte răsaduri și degeaba alea merg bine, că ai pierdut perioada bună. Au ieșit alții pe piață și, când să ieși și tu, nu mai cumpără mai nimeni sau a scăzut prețul de tot. Și ăsta e numai unul din riscurile meseriei ăsteia”.
Legumicultorii, ca și cultivatorii de cereale de altfel, se lovesc adesea – mai ales atunci când au cantități mari de produse – de prețurile scăzute oferite de bazele de depozitare. ”Am acasă porumb de acum patru ani”, spune Matvei. ”L-am dus la siloz și mi-au dat 30 de bani pe kilogram. 30 de bani!!! Nu-l arunc, îl fac peleți pentru pus în centralele termice”.
* La ce (mai) e bun vinul bun
”Eu fac vin singur. Nu cultiv viță de vie, dar mă duc la Focșani și îmi iau struguri și îmi fac vin așa cum îmi place mie. Și fac și rachiu. Nu exagerat de tare, așa cum zice lumea de noi, dar de 45-47 de grade da, îl fac. Că, într-un an, nu am avut timp, așa au fost treburile atunci, că nu am mai dovedit și nu am avut timp să mă duc să cumpăr struguri. Ei, nu am vin, nu am, asta e. Mă duceam la magazin și luam o sticlă de vin și o apă, 100 de mii de lei. Și am tras eu o concluzie: natural sută la sută nu e vinul ăsta și mai costă și cât costă… Și nu m-am mai lăsat de atunci fără struguri. Fac vinul meu și, acum, am vin și de anul trecut, și de acum doi ani. Seara, când ajungi acasă de la câmp, rupt de oboseală, ți-e și sete, te simți și slăbit așa… stors de puteri. Ei, un pahar de vin bun îți dă putere, te reface. S-a întâmplat că, exact după ce am băut un pahar de vin, să se ivească ceva și am mai lucrat până noaptea, târziu, am rezistat”.
* Un fel de subvenție
După cum spune statistica, un român consumă, în medie, 31 kg tomate, față de 34,5 kg cât e media în UE. În România, se produc roșii cam 20,3% din producția totală de legume. Întrucât în 2015, numai în sere și solarii s-au produs aproape 102.000 tone de tomate, a apărut programul guvernamental Tomata 2017, derulat de Ministerul Agriculturii, prin direcțiile județene, care își propune să sprijine cultivatorii de tomate să obțină recolte românești, mai multe și mai bune. Se dau 3.000 de euro pe o perioadă de 8 ani celor care cultivă roșii pe minimum 1.000 mp, cu condiția să obțină barem 2 kg de roșii pe metru pătrat, să valorifice măcar 2 tone (dovedit cu acte), să figureze în registrul agricol și să poate atesta că au vândut recolta în lunile ianuarie – mai și noiembrie – decembrie. O poate vinde oriunde – piețe, târguri, magazine, restaurante, unități de procesare -, trebuie doar să facă dovada vânzării, cu un carnet de comercializare.
* ”Eu sunt omul care nu-și face socoteli… Așa e: nu-mi fac socoteli ca să nu-mi fac griji. Dacă aș scoate o singură cultură, atunci da, aș socoti totul, ca să știu cum stau. Dar așa, cu mai multe culturi, nu socotesc, fiindcă dacă una nu scoate profit, scoate cealaltă, dacă asta scoate mai puțin, iese la aialaltă mai mult și tot așa, se completează, într-un fel, culturile”.
Cu intrarea în programul tomatelor, soții Alexa au avut de investit serios: cu sămânța de tomate din care au scos răsaduri, cu energia electrică, cu turba (amestecul special de pământ și resturi organice în care se seamănă semințele pentru a  se obține răsaduri – n.n.), cu tratamentele, cu instalația de irigat ”în ploaie” și ”prin picurare”, cu ațele pentru legat, clipsurile și alte mărunțișuri. ”Încă nu e chiar așa de rău! Mai rău era dacă voiam să facem marfă ecologică, fiindcă acolo te verifică trei ani de zile, ca să constate că nu pui îngrășământ și abia după trei ani intri, efectiv, în programul de cultură ecologică”.
Ca să vândă producția, în condițiile în care au apărut tot mai mulți vânzători de legume, marile magazine, dar și așa-zișii ”intermediari”, Matvei și Mariana au diversificat anul acesta gama tomatelor. Ei cultivă, la această dată, patru soiuri de roșii, trei dintre ele străine (și scumpe, ca semințe), al patrulea autohton, din semințe pe care le-au avut de la părinții lor. Roșiile acestea nu sunt la fel ca formă și colorit, în schimb sunt gustoase și răcoritoare. Tomatele sunt atârnate de niște fire, cu ață specială. Răsadurile plantate anul acesta au ajuns acum la 2,5 m înălțimea. Într-un an și jumătate, tulpinile pot ajunge la 18-20 m și produc în continuare. Ca să le poată recolta, soții Alexa coboară mereu plantele, cu ajutorul firelor de care sunt legate. Recoltează primii ciorchini de la pământ, după care rup frunzele de până la ciorchinele următor și coboară planta, astfel încât primul ciorchine necules să fie aproape de pământ. Operația se repetă la fiecare recoltat. Tomatele sunt, totuși, o cultură pretențioasă, necesită multe operațiuni, mai tot timpul: stropire, lăstărire, agățarea după ață și altele.
* Cum se transformă un eșec într-o realizare
Din păcate, ca și în alte domenii, și furnizorii de semințe ori de materiale pentru legumicultură vând produse neconforme, uneori chiar falsuri. Matvei Alexa: ”Eu nu mai am încredere în cei care vând sămânța, fie ea firma cât de mare și recunoscută. Fiindcă e foarte scumpă, din ce în ce mai scumpă, și nu obții întotdeauna ce ar trebui să obții. Păi, am dat 86 milioane de lei pe sămânță de morcovi pentru două hectare! 43 de milioane pentru un hectar, deci. E o sumă, nu? Ei, la banii ăștia, eu nu trebuia să am morcovi rășchirați, îngemănați și așa mai departe. Păi, eu respect tehnologia, fac toate lucrările cerute, semăn cu semănătoarea la cât se indică, deci fac totul și produsul e de râsul curcilor, cum vine asta?! Fiindcă veni vorba de morcovi… Într-un an, din cauza seminței, am avut 16 tone de morcovi calitatea a doua… Ei, i-am dat cu 50 de bani, că mi-a convenit atunci. Anul următor  n-am mai reușit să-i dau. Ce naiba să fac cu atâția morcovi? M-am gândit să-i folosesc cumva, că era păcat de atâta muncă și cheltuială, așa că am cumpărat patru viței și i-am hrănit cu morcovi, câte un sac de 40 de kilograme de fiecare pe zi, cu urluială și niște lucernă. I-am vândut și nu mi-am oprit decât măruntaiele de la unul din ei. Dacă aș fi știut dinainte ce gust dăduse cărnii morcovul, zău că mă gândeam mai bine unde și cu cât să-i vând”.
Matvei Alexa și-a mai scos, totuși, din cheltuiala cu sămânța, chit că a rămas nerecuperată munca. Pentru oameni ca Mariana și Matvei Alexa mereu vor rămâne de recuperat munca, efortul, sacrificiile.
Dan AILINCĂI
GALERIE FOTO
This slideshow requires JavaScript.
Viața și munca unor orășeni obișnuiți În România, dintotdeauna a fost o diferență între locuitorii satelor și cei ai orașelor. Sătenii robotesc din greu la câmp, în grădini, prin curte, fiindcă mereu e ceva de făcut, de arat, de semănat, de prășit, de plivit, de recoltat, de treierat, de măcinat, mai sunt și animalele care trebuie hrănite, adăpate, îngrijite, mai sunt și lemnele de foc...
0 notes