#boala

[tootyde]

Frica - Osho

[nicolae]

Sensul sociologic cultural al bolii

Mulți sociologi medicali susțin că bolile au atât o componentă biologică, cât și una experiențială și că aceste componente există independent una de cealaltă. Cultura noastră, nu biologia noastră, dictează care boli sunt stigmatizate și care nu, care sunt considerate dizabilități și care nu, și care sunt considerate contestabile (adică unii profesioniști din domeniul medical pot considera…

[consultatiiladomiciliu-ro]

Un regim alimentar bogat in proteine - avantajos pentru batarii cu boala cronica de rinichi?!

Citeste articolul pe https://consultatiiladomiciliu.ro/un-regim-alimentar-bogat-in-proteine-avantajos-pentru-batarii-cu-boala-cronica-de-rinichi/

Un regim alimentar bogat in proteine - avantajos pentru batarii cu boala cronica de rinichi?!

La persoanele în vârstă cu boală cronică de rinichi (IRC), un aport mai mare de proteine ​​animale sau vegetale este asociat in mod traditional cu o mortalitate crescută. Această constatare contravine informatiilor recente provenite dintr-o analiză a trei cohorte din Spania și Suedia, ale căror rezultate au fost publicate în JAMA Network Open.

La bătrânețe, necesarul nostru de proteine ​​crește. Aportul recomandat de proteine ​​este între 1,0 și 1,2 g per kg de greutate corporală reală pe zi. Pentru pacienții vârstnici cu boli acute și cronice, leziuni sau malnutriție, cerința poate fi mai mare.

„În timp ce adulții mai în vârstă ar putea avea nevoie de mai multe proteine ​​decât persoanele mai tinere, un aport mai mare de proteine ​​ar putea accelera progresia bolii în rândul celor cu CKD, o afecțiune predominantă la adulții în vârstă care adesea nu are vindecare și morbiditate și mortalitate ridicată”, a scris dr. Adrián Carballo-Casla de la Centrul de cercetare privind îmbătrânirea de la Institutul Karolinska din Stockholm, Suedia, și colegii săi. Restricție de proteine

Actualul ghid privind Boala de rinichi: Îmbunătățirea rezultatelor globale recomandă ca pacienții cu BRC ușoară (adică, etapele 1 și 2) să nu consume mai mult de 1,3 g/kg/zi de proteine. În etapele 3-5 (fără dializă) ale CKD, aportul de proteine ​​trebuie limitat la 0,6-0,8 g/kg/zi. „S-a demonstrat că un astfel de regim de aport mai scăzut de proteine ​​​​încetinește ratele de progresie a IRC și îmbunătățește tulburările metabolice la persoanele cu stadiile 4 și 5 de IRC care nu primesc dializă”, au scris cercetătorii. „Sunt disponibile dovezi insuficiente cu privire la impactul general asupra sănătății al limitării aportului de proteine ​​la persoanele în vârstă cu BRC ușoară sau moderată și dacă acest impact este diferit la adulții în vârstă fără BRC.”

Autorii au analizat datele de la trei cohorte din Spania și Suedia, care au inclus 8543 de participanți cu vârsta de cel puțin 60 de ani. Au fost analizate un total de 14.399 de observații, inclusiv 4789 de participanți cu stadiile 1-3 de CKD și 9610 fără CKD. Pentru a capta aportul de proteine ​​pe o perioadă mai lungă și pentru a minimiza variațiile între participanții la studiu individual, cercetătorii au aranjat datele astfel încât să existe o observație pe interval de timp pentru fiecare participant. Pe parcursul celor 10 ani de urmărire, au fost documentate 1468 de decese.

„Am observat o asociere inversă între aportul total de proteine ​​și mortalitate în rândul participanților cu CKD, dar una ceva mai slabă decât în ​​rândul celor fără CKD”, au scris cercetătorii. Asociația puțin mai slab��

În comparație cu participanții cu un aport de proteine ​​de 0,8 g/kg/zi, participanții cu CKD care au consumat 1,0 g/kg/zi de proteine ​​au avut un risc de deces redus cu 12%. La un aport de 1,2 g/kg/zi, riscul de mortalitate a scăzut cu 21%. A scăzut cu 27% la un aport de proteine ​​de 1,4 g/kg/zi. La pacienții fără BRC, reducerile corespunzătoare ale riscului au fost de 23%, 37% și 44%.

În timp ce la participanții fără CKD, mortalitatea a scăzut cu 15% cu fiecare creștere a aportului de proteine ​​de 0,2 g/kg/zi, la pacienții cu CKD, scăderea a fost de doar 8%.

Asocierea nu s-a schimbat în funcție de faptul că proteina este de origine animală sau vegetală. Vârsta participanților la studiu (adică, dacă aveau sub sau peste 75 de ani) nu a jucat nici un rol. Beneficiile depășesc dezavantajele

Cercetătorii au subliniat că efectele biologice ale surselor de proteine ​​ar putea depinde de aportul total, precum și de proporția de proteine ​​vegetale din dietă. „Nu numai că 68% din proteinele totale au provenit din surse animale în studiul nostru, dar și aportul mediu de proteine ​​a fost cu mult peste recomandările actuale pentru persoanele cu CKD moderată”, au scris ei. Prin urmare, nu este clar dacă rezultatele ar putea fi extrapolate la pacienții mai în vârstă care urmează o dietă pe bază de plante sau cu conținut scăzut de proteine.

„Asocierile mai puternice la participanții fără BRC sugerează că beneficiile proteinelor pot depăși dezavantajele la persoanele în vârstă cu BRC ușoară sau moderată”, au concluzionat cercetătorii.

Această poveste a fost tradusă din ediția germană Medscape folosind mai multe instrumente editoriale, inclusiv AI, ca parte a procesului. Editorii umani au revizuit acest conținut înainte de publicare.

[dianapopescu]

16 noiembrie: Ziua Mondială a Cancerului Pancreatic

Ziua Mondială a Cancerului Pancreatic pică în fiecare an în a treia joi din noiembrie. Această zi permite comunităților să se ralieze în creșterea conștientizării și sprijinirii oamenilor care se luptă cu cancerul pancreatic, una din cele mai grave forme de cancer. https://www.diane.ro/2023/11/16-noiembrie-ziua-mondiala-cancerului.html

[coolladydot]

Suferință și extaz (recenzie)

Oamenii normali spun: „Nu-mi pot imagina cum e să te simți atât de rău încât pur și simplu să vrei să mori. Nu încerc să le explic că nu-i vorba că vrei să mori”. Ci faptul că știi că nu ar trebui să fii în viață, că ești copleșit de o oboseală care e ca un balast pe oasele tale, o oboseală amestecată cu o teamă cumplită. Că simplul și nenaturalul fapt că trăiești trebuie rezolvat. Autor: Meg…

[namisweatheria]

This is the first real comic I've ever drawn, and of course it's blatantly silly dykery that has nothing to do with canon. I love them. I'm going to do the meltdown next I think.

I'm really obsessed with Koala telling the world her story of being saved by Fisher Tiger and joining the Rev Army, with Uta's help, and Boa seeing it and having an absolute nuclear meltdown over it.

Boa (who is Not losing her mind from guilt and desire for things to be different) summons Koala to her island to basically do this screencap from IASIP at her:

[just-miru]

me waking up from a 4th nap today

[l3mon-boy]

știi ca treaba e groasa cand scoate mama carmolul si rumalaya

[infopubro]

Vibrațiile uneltelor electrice si boala mâinilor albe

Vibrațiile uneltelor electrice si boala mâinilor albe Despre Vibrațiile uneltelor electrice si boala mâinilor albe. În ziua de azi o persoană folosește mai multe unelte electrice care produc vibrații. Aceste vibrații în timp se dovedesc a fi nocive pentru corp și pot declanșa așa numita boală a mâinilor albe. Ce este boala a mâinilor albe? Boala produsă de vibrații a fost descoperită prima dată…

[luvvictoria]

The Illness of Us

( ♡ ) pairing : Sukuna Ryomen x significant other!reader

( ♡ ) warning : no gender reader, NOT PROOF READ , kinda cringe, human reader, Heian era Sukuna, age gap , idk bro

( ♡ ) a/n ✏️ : BASSED OFF A ROMANIAN SONG I CRIED ON.

The rain was falling hard, but you barely noticed it anymore. It was just another storm, just another distraction from the silence that had settled between the two of you. You sat on the cold floor of the empty temple where you often found him — alone, brooding, but always watching.

Sukuna stood across from you, his gaze fixed on something you couldn’t see. He was always like this — distant, even when you were right there next to him. His silence had a weight that pressed down on you, making it hard to breathe.

And maybe that was the problem.

He had always been a curse — something twisted and dark that you couldn’t stay away from, no matter how much you tried. He had drawn you in like a moth to flame, and you had burned for him. You still did.

But now… now it felt like the fire was slowly dying.

“Și boala lor era că nu se potriveau…” (and their illness was that they weren’t right for each other)

The illness of your love was that you were never meant for each other. Sukuna was chaos incarnate, a god of destruction who thrived on pain and violence. And you — you were human, fragile in comparison. The two of you had clashed from the very beginning, your love and arguments interwoven into a cycle of hurt and passion, never finding a balance.

“We don’t fit together,” he said, his voice cutting through the silence like a blade. He didn’t look at you, but his words hit you harder than anything else ever had.

Your heart clenched painfully. You had heard these words before, but this time, they felt final.

“I don’t care,” you whispered, though your voice shook. “I don’t care if we don’t fit. I still—”

“Still what?” he snapped, finally turning to face you, his eyes dark and filled with something you couldn’t name. Anger? Pain? It was always so hard to tell with him. “Still love me?”

The silence that followed was deafening.

You did. You always had.

But that wasn’t enough, and deep down, you knew that. Sukuna was like a poison that had seeped into your veins, corrupting everything good, everything safe. And yet, even now, you couldn’t let him go. No matter how many times he pushed you away, no matter how many times you fought, you always came back to him.

And he let you. He always let you.

“Și se certau și se iubeau…” (and they argued and they loved each other)

You and Sukuna had never had peace. Every moment of tenderness between you was followed by arguments, by rage. He would kiss you like he was devouring you, pulling you close as if you were the only thing in the world that mattered — only to push you away moments later, his words cutting like knives, reminding you that you were human, mortal, something beneath him.

And yet, despite it all, despite the fire and the fury, there were moments — small, fleeting moments — where it felt like you truly saw him. Not the King of Curses, but the man behind the curse. A man who could love, who could feel, even if he would never admit it.

But those moments never lasted. They couldn’t.

“You need to leave,” Sukuna said, his voice softer now, but no less firm. He stepped closer, towering over you, his eyes never leaving yours. “You need to walk away from this.”

You shook your head, tears burning behind your eyes. “I can’t. I won’t.”

His hand reached out, brushing against your cheek in a rare moment of gentleness. His touch was cold, but it was still Sukuna — still the man you had given everything for.

“You’re a fool,” he whispered, though there was no venom in his words this time. “You’re a fool to love me.”

“I know,” you replied, your voice barely above a whisper. “But I do. I always will.”

His expression tightened, something unreadable passing across his face. There was a part of him, buried deep beneath centuries of cruelty, that wanted to love you the way you deserved. But he couldn’t. He never could.

“I don’t deserve you,” Sukuna murmured, his hand falling away from your face. “You’ll only get hurt if you stay.”

He had never said anything like this before. Sukuna had always been proud, never admitting weakness, never admitting that there was anything wrong with the way he was. But now, as he stood in front of you, it was as if the weight of everything — the battles, the blood, the destruction — was finally pressing down on him.

“Then why don’t you let me go?” you asked, your voice breaking.

For a long moment, he said nothing. Then, in a voice so low you almost didn’t hear him, he whispered, “Because I can’t.”

“Se iubeau, dar nu se potriveau.” (they loved each other but weren’t right for each other)

That was the truth of it. He loved you, in his own twisted way, but it would never be enough. He would never change. You would always clash, always fight, always fall apart only to come back together again, trapped in a cycle that neither of you could escape from.

Sukuna’s eyes softened, just for a moment, as he took a step back. “I want you to move on,” he said, his voice strained. “I want you to live without me.”

You opened your mouth to argue, to tell him that you didn’t care, that you would rather be with him, broken as it was, than live without him. But the words died in your throat as you saw the pain in his eyes — the real, raw pain that he never let anyone see.

“I’ll only ruin you,” he continued, his gaze hardening. “You deserve more than this.”

You wanted to scream at him, to tell him that you didn’t care. But deep down, you knew he was right. You had always known. This was a love that would destroy you in the end.

But how could you leave him, when every part of you still loved him?

Sukuna turned away from you, his form dissolving into the shadows as the storm outside raged on. He didn’t say goodbye — he never did. But this time, something told you it was different.

This time, he was letting you go.

And as the rain pounded against the temple walls, you realized with a heavy heart that he had never been the one keeping you trapped.

It had always been you.

[viatainpasidecuvinte]

M-ai făcut să cred în tine cu puterea unei îndoctrinări de-o viață. Mi-a fost ușor să o fac. Păreai să fii vindecarea mea, ca o religie miraculoasă care prin puterea credinței alungă boala.

Era ușor... ușor să te țin de mână ,să merg mai departe când tu îmi țineai spatele. Era ușor și normal să te urmez ,ca un drum pe care asteptam de-o viață să-l găsesc .

Era simplu să plâng în genunchi, când genunchii mei stăteau în palmele tale. Era simplu și minunat faptul că într-o lume ca asta puteam să cred în ceva, îmi permiteam să cred în tine.

Dar simplu devine greu, iar minunea ține doar 3 zile și credința se zguduie când apar întrebări fără răspunsuri clare.

Ai grijă în ce crezi...și sarea arată ca zaharul și totuși gustul e total diferit.

[consultatiiladomiciliu-ro]

Test rapid din deget pentru boala Alzheimer?

Citeste articolul pe https://consultatiiladomiciliu.ro/test-rapid-din-deget-pentru-boala-alzheimer/

Test rapid din deget pentru boala Alzheimer?

Un test de sânge prin înțepare din varful degetului poate identifica cu exactitate p-tau217 – un biomarker cheie al bolii Alzheimer (AD) – fără a fi nevoie de măsuri de control al temperaturii sau al depozitării acestui test rapid de Alzheimer.

În cadrul unui studiu pilot, cercetătorii au constatat o bună corelație a nivelurilor de p-tau217 din sângele obținut prin prelevare venoasă standard, ca și dintr-o singură înțepătură de deget.

„Vedem potențialul ca p-tau217 capilar din pete de sânge uscat ar putea depăși limitările prelevării venoase standard de a fi invazive, dependente de centrifuge și congelatoare la temperaturi foarte scăzute și, de asemenea, necesită un volum mai mic de sange decât analiza standard a plasmei”, a declarat cercetătorul principal Hanna Huber, PhD, Departamentul de Psihiatrie și Neurochimie, Institutul de Neuroștiințe și Fiziologie, Universitatea din Gothenburg, Suedia.

Rezultatele au fost prezentate la 30 octombrie în cadrul celei de-a 17-a conferințe Clinical Trials on Alzheimer’s Disease (CTAD).

Legătură puternică între probele venoase și din capilare

P-tau217 a apărut ca cel mai eficient test de sânge pentru identificarea bolii Alzheimer. Cu toate acestea, prelevarea tradițională de sânge venos necesită o anumită infrastructură și o prelucrare imediată a sangelui. Accesul sporit și simplificat printr-un test rapid de Alzheimer la acest biomarker sanguin ar putea fi esențial pentru diagnosticarea precoce, gestionarea adecvată a pacienților și inițierea rapidă a tratamentelor de modificare a bolii Alzheimer.

Proiectul DROP-AD investighează performanța de diagnosticare a recoltării prin înțepătură din deget pentru a măsura cu exactitate p-tau217.

În studiul actual, echipa de cercetare a obținut probe pereche de sânge venos și sânge capilar de la 206 adulți (vârsta medie, 71,8 ani; 59% femei), cu sau fără tulburări cognitive, de la cinci centre europene. Un subset de participanți a furnizat un al doilea eșantion prin înțepare din deget colectat fără nicio supraveghere.

Probele de sânge capilar au fost obținute printr-o singură înțepare a degetului, apoi s-au aplicat picături de sânge unice pe un card de plasmă uscată (DPS), care a fost apoi expediat la un laborator (fără control al temperaturii sau răcire) pentru măsurarea marcherului p-tau217.

Si biomarkerii lichidului cefalorahidian au fost disponibili pentru un subset dintre indivizi.

În întreaga populație de studiu, a existat o „corelație foarte convingătoare�� între nivelurile de p-tau217 din DPS (sange uscat) capilar și plasma venoasă, a spus Huber participanților la conferință.

În plus, nivelurile capilare de DPS p-tau217 au reușit să diferențieze indivizii amiloid pozitiv de cei negativi cu amiloid, nivelurile acestui biomarker crescând treptat, „de la indivizi nedeteriorați cognitiv la indivizi cu deficiență cognitivă ușoară și, în cele din urmă, la pacienții cu demență. ”, a spus Huber.

De notat, nivelurile capilare de p-tau217 din probele DPS sange uscat care au fost colectate de personalul de cercetare nu diferă de probele auto-colectate nesupravegheate.

Dar stabilitatea probelor? DPS capilar p-tau-217 este „stabil timp de 2 săptămâni la temperatura camerei”, a spus Huber.

Gata pentrulansarea testului rapid de Alzheimer?

Datele preliminare din proiectul DROP-AD evidențiază potențialul utilizării colectării de sânge prin înțepare din deget pentru a identifica la lumina si neurofilamentului (NfL) și proteina acidă fibrilară glială (GFAP), alți doi biomarkeri AD.

„Credem că p-tau217 capilar, dar și alți biomarkeri, ar putea fi o alternativă accesibilă și ieftină pentru practica clinică și studiile clinice la indivizi cu declin cognitiv Alzheimer, dacă rezultatele sunt confirmate în cohortele longitudinale și de eșantionare la domiciliu”, a concluzionat Huber.

„Măsurarea biomarkerilor printr-o simplă înțepătură din degetul pacientului ar putea facilita prelevarea regulată și autonomă de probe la domiciliu, ceea ce ar fi deosebit de util în medii îndepărtate și rurale”, a remarcat ea.

Descoperirile acestui studiu confirmă și extind constatările anterioare pe care echipa de studiu le-a raportat anul trecut la Conferința Internațională a Asociației Alzheimer (AAIC).

„Datele împărtășite la CTAD 2024, împreună cu materialul aferent prezentat anterior la AAIC 2023, raportarea despre o abordare a testului de sânge „înțepătura din deget” este o muncă interesantă și în curs de dezvoltare, dar nu este încă gata pentru utilizare clinică”, Rebecca M. Edelmayer, PhD, Vicepreședintele Asociației Alzheimer pentru implicare științifică, a declarat pentru Medscape Medical News.

„Aceasta fiind spuse, ideea unui instrument extrem de accesibil și scalabil care poate ajuta la un diagnostic mai ușor și mai echitabil ar fi binevenită de cercetători, clinicieni, precum și de persoanele și familiile afectate de boala Alzheimer și de toate celelalte demențe”, a spus Edelmayer.

„Această tehnologie de testare a sângelui prin înțepare cu degetul pentru biomarkerii Alzheimer încă trebuie validată mai larg, dar este foarte promițătoare. Progresele în tehnologie și practică demonstrează simplitatea, transportabilitatea și valoarea diagnostică a biomarkerilor pe bază de sânge pentru boala Alzheimer”, a adăugat ea.

Asociația Alzheimer efectuează în prezent o revizuire sistematică a dovezilor și pregătește ghiduri de practică clinică privind testele biomarkerilor pe bază de sânge pentru medii specializate de asistență medicală, cu publicații, resurse clinice și instrumente anticipate în 2025, a remarcat Edelmayer.

Studiul nu a avut finanțare comercială. Huber și Edelmayer nu raportează niciun conflict de interese relevant.

[inabusire]

când îmi spui că nu sunt singură, nu doar că nu pot să cred, ci nici nu m-ajută;

mă face să-mi simt și mai pregnant colțurile mele îndepărtate de orice altă ființă, să simt spațiul arid dintre noi, distanțele iscate;

mă face să privesc rănită, și-aștept să văd ce vrei să-mi iei, ce bucată din mine trebuie să se mai rupă.

când îmi spui că ești aici, îmi amintești doar că

nu am ceea ce-mi doresc

că nu iubesc

că mă simt zimțată,

zdrențuită,

distorsionată.

când îmi aruncați lozinci ca "sănătatea mintală e esențială" și "singurătatea e boala secolului" și "cum să-ți faci prieteni: 3 metode sigure"

mă simt ca o incapabilă,

ca o cerșetoare de iubire și semnificații,

o oarbă-nconjurată de oglinzi.

așa că nu-mi mai spune ce să fac și cum și nu-mi mai oferi soluții de căcat.

am senzația aia de astringență-n gură,

parc-am înghițit cenușă.

[dianapopescu]

10 noiembrie: Ziua Mondială a Imunizării

Ziua Mondială a Imunizării este marcată anual pe 10 noiembrie. Potrivit Organizației Mondiale a Sănătății, imunizarea previne între 2 și 3 milioane de decese în fiecare an și, în prezent, protejează copiii față de boli ale căror vaccinuri sunt disponibile de mulți ani, precum difteria, tetanosul, poliomelita și pojarul, dar și față de boli ca pneumonia și infecția cu Rotavirus, două dintre cele mai amenințătoare afecțiuni pentru copii sub cinci ani. https://www.diane.ro/2023/11/10-noiembrie-ziua-mondiala-imunizarii.html

[un-inger-pierdut]

26.12. 2022

Toată lumea spune, când ai boala asta, că trebuie să gândești pozitiv, că totul o să se rezolve, că trebuie să ai credință și răbdare. Toți spun să nu te lași pradă gândurilor negative, medicii îți spun că nu e o boală din care se moare, deci să ai încredere. Sunt persoane care îți spun ei că știu pe cineva căruia i s-a dat același diagnostic și ani mai târziu a aflat că de fapt e cu totul altceva, că sigur cu ajutorul Lui Dumnezeu o să fie totul bine.

Și totuși, toți acești oameni care încearcă să te încurajeze, nu știu cum e să vezi că toate visurile tale se năruie, nu știu cât e frustrant poate să fie să știi cum erai înainte de toate astea și să vezi, să simți cum ești acum. Oamenii ăștia nu știu că tu te-ai rugat în fiecare seara, încă dinainte de toate astea, și de la Dumnezeu ai primit lovitura asta, care pentru cel care o suportă, nu e deloc ușor de dus. Oamenii ăștia nu știu cum e să încerci să pară că nu ești atât de tare afectat, dar ție să îți fie greu sa mănânci pentru că îți tremură mâna când duci tacâmul la gura.

E greu să gândești tot timpul pozitiv când tu te uiți la oamenii din jurul tău și vezi cât de mult și-au schimbat comportamentul față de tine. E greu să fii pozitiv când vezi cât de repede obosești, când nu poți sa mergi calumea, când vezi că nu îți poți controla mâna drepta cum trebuie și când faci lucruri cât se poate de ușoare ea parcă decide să gândească singură. E greu să fii tot timpul potrivit când încerci într-una să găsești un vinovat și poți învinui pe nimeni, pentru că în esență nu e vina nimănui, nici măcar a ta...

E foarte greu să fii tot timpul potrivit când vezi cât de mult s-a schimbat viata ta într-o singura lună...