#Teatrul Naţional I. L. Caragiale Bucureşti

[carmenlidiavidu]

JURNAL DE ROMÂNIA. 1989

Regia Carmen Lidia Vidu

Teatrul Naţional "I. L. Caragiale" Bucureşti

În toamna şi iarna lui 1989, istoria se întâmpla în faţa ochilor noştri. Prin spectacolul “Jurnal de România. 1989” propun să documentez Revoluţia din '89. Pornim de la confesiunile și imaginile din arhiva personală a actorilor TNB și ajungem la protagoniști așa cum sunt ei azi, după trei decenii. România a împlinit 30 de ani de la Revoluţia din '89. Cu această ocazie ne întrebăm: cum ne raportăm la istorie?

[rudyroth79]

Știri: Teatru online pentru spectatorii americani (27 iunie 2020) Din dorința de a veni și în întâmpinarea iubitorilor de teatru de pe alte meridiane, Teatrul Național „I.

[radioclasic]

A murit criticul de teatru Florica Ichim

A murit criticul de teatru Florica Ichim

Criticul de teatru Florica Ichim a murit la vârsta de 83 de ani, a anunţat, duminică, Teatrul Naţional “I. L. Caragiale” Bucureşti. “Teatrul azi este în doliu: ne-a părăsit doamna Florica Ichim, una dintre cele mai importante voci ale criticii de teatru, redactor-şef al revistei ‘Teatrul azi’ şi preşedintele Fundaţiei Culturale ‘Camil Petrescu’. A fost şi va rămâne un reper pentru multe…

[cristina-hurdubaia]

Pădurea spânzuraților sau când pe Radu Afrim încă nu-l poate egala nimeni

Când veți fi dorit să stați de vorbă (în gând) cu propria voastră conștiință, luați o pauză de la toate cele și mergeți musai la Pădurea spânzuraților, în regia lui Radu Afrim, la Teatrul Naţional "I. L. Caragiale" Bucureşti. O să vă întâlniți cu ea, cu Doamna Conștiință, prin toate cotloanele sufletului, și cu cele două umbre ale acesteia, care s-agață cu sete de tot aerul din jurul ei. La prima vedere, ați putea spune că nu e conștiința voastră, e conștiința acestei nații, ce are una cu alta, și-apoi cum să sari de la primul război mondial la telefonul mobil de care ești dependent până la moarte?

Dar dacă ieșiți din sală spunându-vă că e doar o piesă de teatru, adaptată după un roman celebru și-atât, înseamnă că n-ați înțeles nimic din ce se întâmplă în viața noastră, a tuturor, și mai înseamnă că nația asta chiar își merită soarta.

Eram fan Marius Manole și Richard Bovnoczki, dar de azi sunt și fan Alexandru Potocean, pe care l-am văzut până acum doar în filme. Iar Radu Afrim rămâne în continuare, după mine, cel mai bun, încă nu-l poate egala nimeni. Plecăciuni!

[stiri-noi]

Livada de vişini, o cronică de familie spusă cu un umor ce-ți frânge inima - Cotidianul

[zaturk]

Jazzin’ TNB: URBAN SKY SWING by Bucharest Jazz Orchestra

Jazzin’ TNB: URBAN SKY SWING by Bucharest Jazz Orchestra

Jazzin’ TNB: URBAN SKY SWING

�� Teatrul Naţional “I. L. Caragiale” Bucureşti prezintă în premieră, împreună cu The House Production, Programul Jazzin’ TNB. Evenimentul se desfășoară într-un cadru cum nu se poate mai potrivit, Amfiteatrul în aer liber, începând cu data de 27 iunie 2019, orele 21:00.

🔱 Jazzin’ TNB este găzduit de #AmfiteatruTNB, unde sunteți așteptați să redescoperiți acest gen…

[tenews]

Teatrul Național din Chișinău revine la TNB cu două premiere

Teatrul Național din Chișinău revine la TNB cu două premiere

Teatrul Naţional “Mihai Eminescu” din Chişinău joacă la București, la Teatrul Național “I. L Caragiale” (TNB), două montări noi în cadrul turneului “Teatru românesc la Bucureşti, Iaşi şi Chişinău”, arată un comunicat remis MEDIAFAX.

Două dintre cele mai recente premiere ale teatrului din Chișinău se joacă şi în acest an pe scena Teatrului Național “I. L.Caragiale” (TNB) din București, la Sala…

[politicaastazi]

Festivalul Naţional de Teatru se deschide oficial vineri cu spectacolul „Hamlet | Collage” - Informatia Zilei Maramures

Festivalul Naţional de Teatru se deschide oficial vineri cu spectacolul „Hamlet | Collage” Informatia Zilei Maramures ... Oncologie şi Radioterapie la Spitalul de Copii „Marie Curie” din Bucureşti. Festivalul Naţional de Teatru este produs de UNITER, ARCUB şi Teatrul Naţional „I. L. Caragiale” din Bucureşti şi este finanţat de Ministerul Culturii şi Identităţii ... and more »

vezi sursa: http://ift.tt/2yAVbqa from Blogger http://ift.tt/2zucdTE via IFTTT Like: My Library

[biletero]

Podu' este o comedie spumoasa de 5 stele, iar Horatiu Malaele face un rol de exceptie! Teatrul Naţional "I. L. Caragiale" Bucureşti- 25 septembrie. Bilete: http://bit.ly/2fmufmr. http://bit.ly/2wFTt6T

[jurnalbucuresti-blog]

New Post has been published on JurnalulBucurestiului.Ro

New Post has been published on http://bit.ly/2sb3FhX

UMBRE, o poveste de dragoste aproape incredibilă, în premieră pe ţară la TNB

După o avanpremieră bine primită de public şi de autoarea însăşi, Teatrul Naţional „I. L. Caragiale” din Bucureşti anunţă marţi 6 şi miercuri 7 iunie 2017, de la ora 19.30, premiera spectacolului UMBRE de Marilia Samper, în regia lui Vlad Cristache.

Unul din cei mai apreciaţi regizori ai tinerei generaţii, cu un debut promiţător în 2010 la Teatrul Maria Filotti din Brăila şi o serie de confirmări ulterioare, spectacole realizate pe scene din Bucureşti, Piatra Neamţ, Ploieşti sau Tulcea, Vlad Cristache ne propune de data aceasta o piesă de tip puzzle, din care nu lipsesc câteva accente de policier, în care se intersectează destinele a trei familii marcate de pierderi şi despărţiri, o poveste palpitantă şi un spectacol emoţionant despre puterea de a lua viaţa de la capăt în orice condiţii.

Cu o distribuţie excepţională ce reuneşte apreciaţi actori ai scenei româneşti, din trei generaţii, Ana Ciontea, Gheorghe Visu, Mariana Mihuţ, Victor Rebengiuc, Mircea Rusu, Gavril Pătru, Alexandra Sălceanu, Emilian Mârnea, UMBRE se joacă la Sala Atelier, acolo unde trăirile actorilor şi respiraţia întretăiată de emoţie a spectatorilor aproape că se ating.

Piesa a mai cunoscut o montare chiar în regia autoarei, în 2012, la Teatrul Naţional din Catalonia, pe care Marilia Samper o consideră drept un moment important în cariera sa. A mai pus în scenă şi alte piese, proprii şi de alţi autori. Născută în Brazilia, în 1974, dintr-un tată spaniol şi o mamă braziliană, Samper obişnuieşte să scrie în castiliană, după care textele ei sunt traduse în catalană. Desemnată dramaturg-rezident al Sălii Beckett din Barcelona pentru stagiunea 2016-2017, ea urmează să-şi monteze pe această scenă piesa La alegria/Bucuria. Cu UMBRE, autoarea mărturiseşte: „Mi-am dorit să scriu despre absenţă şi, până la urmă am ajuns să scriu o poveste de dragoste. Proiectul s-a născut din dorinţa mea de a scrie despre ceea ce mă emoţionează. Îmi place să fac speculaţii despre cum se poate trăi, simţi, suferi. Despre cum facem faţă unei situaţii de suferinţă extremă. Nu mi-am dorit un thriller, sau o poveste poliţistă, ci o poveste despre personaje care se confruntă cu absenţa”.

Următoarele reprezentaţii vor avea loc în zilele de 14 şi 21 iunie precum şi pe 2 iulie, în închiderea stagiunii. Toate aceste spectacole sunt programate de la ora 19.30, la Sala Atelier.

  Premieră pe țară

  UMBRE

de MARILIA SAMPER

Traducerea Florin Galiș și Iunia Mircescu

  Distribuția

Mama    ANA CIONTEA

Tatăl    GHEORGHE VISU

Bătrânica    MARIANA MIHUȚ

Bătrânelul    VICTOR REBENGIUC

Bărbatul    MIRCEA RUSU

Străinul    GAVRIL PĂTRU

Fata    ALEXANDRA SĂLCEANU

Băiatul    EMILIAN MÂRNEA

  Regia, scenografia, ilustrația muzicală și

lighting design VLAD CRISTACHE

[carmenlidiavidu]

Jurnal de România. 1989 

*jurnalul unei revoluții, spectacol de teatru multimedia documentar

Actori: Ion Carmitru, Oana Pellea, Florentina Țilea, Daniel Badale 

Apariții video: Germina Nagâț, Dennis Deletant, Dan Voinea 

Costume: Florilena Popescu 

Multimedia: Cristina Nicoleta Baciu 

Bandă Desenată: Gabriela Schinderman 

Muzica: Ovidiu Zimcea 

Regia și Scenariul: Carmen Lidia Vidu 

În toamna şi iarna lui 1989, istoria se întâmpla în faţa ochilor noştri. Prin spectacolul “Jurnal de România. 1989” propun să documentez Revoluţia din '89. Pornim de la confesiunile și imaginile din arhiva personală a actorilor TNB și ajungem la protagoniști așa cum sunt ei azi, după trei decenii. România a împlinit 30 de ani de la Revoluţia din '89. Cu această ocazie ne întrebăm: cum ne raportăm la istorie? Unde sunt poveștile așa numiților „oameni obișnuiți”, care se dovedesc adesea ca fiind mai degrabă extraordinari? Unde sunt amintirile personale, subiective care alcătuiesc textura fină a unei vieți, fie ea mai bine sau mai puțin bine trăită? Proiectul “Jurnal de România. 1989” se bazează pe interviuri cu actorii  ale căror opinii nefiltrate, fie ele personale, civice sau sociale sunt mixate pentru a oferi „fotografia mai mare” a unui eveniment istoric. Spectacolul multimedia va da spectatorilor ocazia de a pune laolaltă un puzzle puternic și foarte uman. Istoria e văzută din prisma biografiilor personale. Cercetarea, imaginea și sunetele alcătuiesc universul multimedia care completează poveștile actorilor. De ce istorie cu i mic? Pentru că istoria cu I mare părem să o știm. Știm când a fost Unirea, știm cum a devenit Ceaușescu președinte și știm și cum s-a terminat cu regimul comunist la noi. Scopul "Jurnalului de România. 1989" e să înțelegem un pic mai bine cam cum era viața pe bune în perioada aia, nu doar din perspectiva momentelor marcante ale istoriei. Fiecare are o părere diferită despre cum a fost la Rovoluție fie că a trăit-o sau nu. Cele mai multe informații pe care populația le repetă sunt "cele oficiale" uitându-și chiar istoria personală. Încercăm să scoatem din arhiva personală anumite aspecte care nu intrau neapărat în ceea ce voia istoria oficială să păstreze. Astfel, scopul ar fi ca, prin alăturarea acestor două tipuri de imagini (oficiale și private), să reușim să-i facem pe oameni să-și formeze o imagine mai nuanțată asupra Revoluției din 1989

[rudyroth79]

Știri: Trei premiere în luna octombrie 2022  la Teatrul Naţional „I. L. Caragiale” din Bucureşti

Știri: Trei premiere în luna octombrie 2022  la Teatrul Naţional „I. L. Caragiale” din Bucureşti

Luna octombrie aduce o nouă serie de spectacole pe scenele Teatrului Naţional „I. L. Caragiale” din Bucureşti, îmbogăţind afişul repertorial al stagiunii cu titluri incitante, susţinute de actori din toate generațiile și semnate de regizori de primă mărime. În zilele de 4, 5, 14 şi 19 octombrie 2022, ora 20.00, la Sala Atelier, sunt programate primele reprezentaţii cu Bolta cerească de Lucy…

[radioclasic]

Când vor fi reluate spectacolele la Teatrul Național din București și cum va funcționa proiectul pilot, cu sălile pline

Când vor fi reluate spectacolele la Teatrul Național din București și cum va funcționa proiectul pilot, cu sălile pline

Teatrul Naţional “I. L. Caragiale” din Bucureşti se va redeschide în 14 mai, cu spectacole în patru săli în acelaşi timp, la 30% din capacitate, spune managerul instituţiei, actorul Ion Caramitru. În 15 mai, vor fi spectacole în tote sălile, la capacitate maximă și doar pentru persoanele vaccinate sau pentru cele cu test COVID negativ, prin proiectul pilot la care vor lua parte Teatrul Național…

[news24hrou]

120 de ani de la nașterea actorului Grigore Vasiliu Birlic

Pe 24 ianuarie se împlinesc 112 ani de la naşterea actorului Grigore Vasiliu Birlic. Unii spun că a fost un actor de geniu și l-au comparat deseori cu Louis de Funes sau cu Charlie Chaplin. A ajuns pe scenă după multă muncă. S-a născut pe 24 ianuarie 1905, la Fălticeni, în familia unui negustor. A vrut să se facă clovn la circ. Părinţii l-au îndemnat însă să înveţe pentru a face o carieră. A urmat cursurile Liceului „Nicu Gane” din Fălticeni, făcând parte din prima promoţie a liceului. A fost comediantul clasei, stârnind des amuzamentul colegilor prin poznele făcute. ” O simplă grimasă în liniştea deplină a orei, şi toată clasa izbucnea în hohote de râs, dând peste cap lecţia...”- scrie în cartea ”Oraşul Muzelor” scriitorul Eugen Dumitriu. Era atras de scenă, dar a fost împiedicat, iniţial, de familie să urmeze această carieră. Așa că s-a înscris la Facultatea de Drept din Cernăuţi. În timp ce îşi pregătea licenţa în Drept, tânărul a făcut figuraţie la Teatrul Naţional din Cernăuţi pentru a-şi câştiga traiul. Accentul său peltic a stârnit ropote de aplauze la Teatrul din Cernăuţi, iar după absolvirea Facultăţii de Drept, s-a angajat la Teatrul Naţional din Cernăuţi, unde a câştigat simpatia publicului. Actorul şi-a încercat mulţi ani la rând norocul la Conservatorul din Cernăuţi. A dat examen şapte ani la rând până a fost, în sfârşit, admis. De şase ori a fost respins din cauza defectului de vorbire. „Eram peltic şi scuipam când vorbeam”, povestea Birlic despre motivul pentru care n-a fost admis la Conservator. Ambiţios, viitorul actor de excepţie nu s-a lăsat până nu a intrat în rândurile studenţilor. Admis într-un final la Conservatorul de Artă Dramatică din Cernăuţi, în 1933 s-a mutat la Conservatorul din Bucureşti. La Teatrului Vesel s-a remarcat prin rolul principal în comedia bulevardieră franţuzească ”Birlic”, unde a interpretat rolul funcţionarului Perjoiu. Comedia s-a bucurat de un succes uriaş, iar actorul şi-a căpătat porecla de Birlic după numele piesei. În cariera sa de succes care a urmat numele i-a rămas Birlic sau Grigore Vasiliu-Birlic. ”Avea un fizic împotriva tuturor canoanelor profesionale. Era un om mărunţel, insignifiant, cu o figură caricaturală. Iar în mijlocul acestei feţe ilare se aflau doi ochi de o infinită tristeţe, doi ochi de câine bătut. Acest contrast crea un soi de tensiune care era însăşi esenţa artei lui. El juca precum un echilibrist care merge pe-o sârmă, atent să ţină această cumpănă fragilă între tragic şi comic. ”, spunea Radu Beligan despre Birlic Birlic a interpretat, de-alungul carierei sale nu mai puţin de 13 personaje din opera lui Caragiale. A fost, pe rând, Crăcănel şi Candidatul în ”D-ale carnavalului”, Spiridon şi Rică Venturiano în ”O noapte furtunoasă”, Brânzovenescu şi Dandanache în ”O scrisoare pierdută”, Coana Efimiţa în ”Conu Leonida faţă cu reacţiunea”, Lefter Popescu în ”Două loturi”, Costăchel Gudurău în ”Telegrame”. A jucat roluri celebre în filme precum Lefter Popescu din ''Două lozuri'', Crăcănel din ''D'ale carnavalului'', Costăchel Gudurău din ''Telegrame'', Spirache Necşulescu din ''Titanic vals'', Jupân Canciano din ''Bădăranii'', Brânzovenescu din piesa ''O scrisoare pierdută". În 1970, bolnav fiind, Birlic a cerut să mai joace o dată rolul din piesa care i-a dat numele. Cu puţin timp înainte să moară a urcat pentru ultima dată pe scenă interpretând rolul din ”Birlic” în piesa regizată chiar de el. S-a stins din viaţă pe 14 februarie 1970, la Bucureşti. http://ift.tt/2j9HmDx http://ift.tt/2j9CUEU

[carmenlidiavidu]

Jurnal de România. 1989 - Dan Voinea

În decembrie 1989, când avea gradul de maior la Direcția Procuraturii Militare, Dan Voinea a fost desemnat procuror în procesul Elenei și a lui Nicolae Ceaușescu, el întocmind rechizitoriul pe baza căruia cei doi au fost condamnați la moarte și executați, în 25 decembrie 1989. Un interviu pentru spectacolul de teatru documentar "Jurnal de România"- regia Carmen Lidia Vidu 

[carmenlidiavidu]

“Jurnal de România. 1989″ - Germina Nagâț

Interviu cu Germina Nagâț pentru “Jurnal de România. 1989″. Despre Securitate și poliție politică, despre un stat normal, despre puteri nelimitate, justiție și despre control, abuzuri și crime, despre analfabetism și îndoctrinare, despre destructurarea țesutului social, despre comunism și naționalism, despre cei care au făcut ce-au vrut cu viețile oamenilor. 

Germina Nagat, membră în Colegiul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității - CNSAS

Carmen Lidia Vidu, regizoare

Teatrul Naţional "I. L. Caragiale" Bucureşti