#Prin ochii ei

[elene-madeleine]

Poate....

ți-a fost teamă. Te-ai speriat de tot ce putea să devină real, de intensitatea copleșitoare a sentimentelor care te înghițeau. Te-ai temut de ce-ți ofeream, de mine, de nemărginirea iubirii care creștea între noi, de ideea unui „noi” ce părea prea puternic să fie stăpânit. Poate m-ai mințit. Ai jucat un rol cu măiestrie, și trebuie să recunosc, ai fost un actor desăvârșit. Ai creat o iluzie în care am simțit fiecare emoție ca pe ceva viu și adevărat. Poate a fost ea, cu părul roșu ca focul și ochii verzi, fermecători, care te-au prins în vraja lor și te-au făcut să mă uiți. Sau ea, cea cu părul negru ca noaptea și mersul fluid, ca un dans neîntrerupt, care te-a atras în valsul ei, de unde n-ai mai ieșit. Sau poate era cea cu părul șaten și vocea dulce, asemenea cântecului de sirenă, care te-a chemat irezistibil, până nu ai mai găsit drumul înapoi.

Sau poate doar... ți-a fost teamă.

[inabusire]

Și deodată se opri. Neanunțat, pe nesimțite, rostogolirea clipelor se aținti într-un singur punct, ca și cum un aparat fusese scos din priză: exact aceeași ultimă străfulgerare de dinaintea stingerii. Lumea încremeni, în ciuda tuturor profețiilor, tuturor învățăturilor care portretizau sfârșitul - nimeni nu și-a închipuit că astfel se va trage linia. Își amintea ce văzuse de dinainte, presimțirile pe care spiritele bolnăvicios de sensibile le au aproape involuntar, le resimt ca pe-o intoxicație fără să știe ce anume o provoacă și cum să scape. Autobuzul se mișca rapid pe asfalt, spintecând bălțile răzlețe lăsate de ploaie, cu viraje ferme și nonșalante. Stătea pe scaun, undeva pe la mijlocul autobuzului, cu geaca udă lipită de vecinul din stânga, cu geanta trasă aproape de bazin, aproape ținută la piept, încă foarte atent ca umezeala să nu fi pătruns până la laptopul dinăuntru. În față, doi elevi aplecați plini de interes asupra dispozitivelor, tastând frenetic în încercarea de a câștiga vreun joc. Avea senzația, uneori, că nu-i mai înțelege. Că deși a prins mai demult, în adolescență, o perioadă asemănătoare, adulții n-au luat în serios poziția chircită, atenția suprasolicitată de culori, sunete și gesturi. Li s-a părut, probabil, că totul e doar o glumă, păcăliți de mirajul a ceva ce era mult prea frumos ca să fie adevărat. Îi privea absent, obosit să tot analizeze, să se simtă de parcă se împușcă singur în picior sabotându-și liniștea. Își impusese să uite, ca pe un fel de igienă a minții, deși adormea de cel puțin jumătate de an cu sunet de fundal. Când liniștea se așternea, apăreau întrebări, priviri și vorbe pe care și-ar fi dorit să le poată amuți. Și-a întors la un moment dat privirea spre parbriz, în locul în care ștergătoarele se intersectau și ploaia era dată deoparte, concentrându-se pe mișcarea repetitivă - deși mult prea deznădăjduit, deși labil și înfricoșat, avea senzația latentă că, totuși, nu se înșeală. Că e ceva ce nu se potrivește: poate amenințarea viitorului care îți displace, presimțirea unei schimbări iluzorii, a unei noi orchestrații care să ascundă în spatele ei, de fapt, aceleași forme de distrugere. Că oamenii nu realizează spre ce se îndreaptă, iar dacă realizează, se retrag bulversați în bula lor protectivă, insistând să picteze în roz niște pereți arși. Se-ntreba în unele nopți ce mai înseamnă liniștea. De ce e dragostea doar neputință. Cum de-a ajuns să fie atât de greu să păstrezi normalitatea. Dintr-o singură clipire, totul se năruise: nimeni n-a scos niciun geamăt, fără urlete de durere, fără lacrimi și isterii, fără groază și fugă. O lume încremenită, moartă. O lume curată, goală, prăbușită-n golul din care s-a ivit. Un Dumnezeu dezamăgit și frânt, sătul să-și vadă creația autodistrugându-se.

-

Unde-am fost laș, până la urmă? N-am făcut decât să mă atac de unul singur și să tac, să tac, să tac, atunci când aș fi vrut să le sparg țestele prin cuvintele mele. M-am izbit de ei ca de o oglindă, văzându-mi în reflexia lor vicii și slăbiciuni, micșorându-mă până la a fi vag diferențiabil într-o mare de oameni. M-am camuflat din frică, străpuns de durerea singurătății, și-am ciopârțit aripile mele cu ciudă. Am răsucit lumea în jurul meu și-am definit totul prin urechile și ochii mei, prin atingerea fragilă a degetelor mele, căci: "Sfârșitul tău este sfârșitul lumii" și nu pot cunoaște realitatea altfel decât prin prisma minții și-a simțurilor mele.

N-am scris nimic nou, și totuși am fost martorul graniței, așteptând, sperând.

[un-suflet-anonim]

Draga mea,

    Îți scriu aceste rânduri din egoista mea iubire ce încă eu ți-o port, și la fel ca și ieri, îmi înec amarul și dezamăgirea prin cântecul nostru preferat, și în fiecare zi închin în cinstea ta un pahar plin de amintiri, sperând că undeva acolo cel care te are acum în brațele lui, te va face mai fericită decât am făcut-o eu, cel care ți-a ucis acea strălucire și căldură, cel care ți-a distrus visele, speranțele și sufletul odată cu ele.

Îți scriu căci dorul și durerea m-au năpădit de îndată ce am realizat că am pierdut totul: iubirea ta, căldura și grija ta, brațele tale în care mă țineai, privirea cu care mă mângâiai, și nu în ultimul rând, te-am pierdut pe tine. Tu erai căldura din frigul ce mă înconjura.

Nu-ți scriu aceste rânduri pentru a te opri din drumul tău doar ca să-ți arunci privirea în trecut acolo unde sunt eu prins așteptându-te, ci îți scriu pentru a-ți mulțumi pentru tot acest trecut frumos și plin de amintiri strălucitoare și călduroase pe care mi le-ai oferit, lăsându-le apoi în urma ta ca pe un bagaj prea dureros și greu de târât pentru tine. Dar nu te judec pentru asta și nici scuze nu-mi caut, ci am să car eu acum acel bagaj dureros, greu și sufocant.

Nu-ți voi blestema iubirea ce încă ți-o port adânc în mine, și nici alegerea ta din acea zi când, fără milă, m-ai abandonat în mijlocul camerei în timp ce eu priveam la spatele tău ce continua să se depărteze tot mai mult de mine, și la ușa care rămăsese încă deschisă mult timp după ce ai plecat. Știi, nici acum nu am reușit să o închid, și încă te aștept în pragul ei în fiecare zi, privind în zare până când lacrimile încep să-mi umple ochii încețoșându-mi privirea. Și nici n-am să-ți doresc tot răul din lume, și nici să suferi la nesfârșit din cauza egoismului meu, nu voi arunca în tine cu vorbe jignitoare, și nici nu te voi lovi cu ele peste suflet satisfăcându-mi orgoliul bărbătesc.

Nu-ți voi spune cât de mult îmi plâng durerea în timp ce scriu aceste rânduri, și nici cât de mult aș vrea să pot șterge tot ce-am trăit cu tine, toată suferința pe care ți-am provocat-o, toată durerea cu care ți-am amărât sufletul, doar ca să nu mă fi întâlnit niciodată pe mine, cel care n-a știut să te prețuiască, să te protejeze și să te iubească așa cum meritai.  Nici nu știu dacă mai am dreptul să plâng, dacă mai am dreptul să te aștept, așa că doar îmi voi lăsa regretele să-mi atârne de inimă, să mă sufoce și să mă chinuie pentru că am fost prea orb, prea nătâng în fața iubirii tale și te-am târât prin grădina cu spini ai nemerniciei mele.

Te-am avut și te-am pierdut, și nici măcar un singur cuvânt sau gând nu poate descrie ceea ce simt acum, căci dacă aș putea, te-aș picta pe fiecare nor de pe cer, pe fiecare zid, pe fiecare frunză ce se desprinde din copaci, și te-aș expune neîncetat în galeria sufletului meu, scriind eseuri întregi despre tine pe foile gândurilor mele. Te-aș îmbrăca în flori nemuritoare și ți-aș uda petalele cu picăturile de rouă ale iubirii mele, te-aș îmbrăca în zâmbete și-n parfum de fericire, te-aș zugrăvii pe pereții acestei case și te-aș admira pururea și neîncetat, și te-aș strivii sub ochii mei plini de afecțiune și iubire, iar dorul meu te-ar strânge în brațe până te-ar imprima pe pielea mea fierbinte ca un tatuaj.

Dacă aș putea te-aș cânta ca pe o odă, te-aș înălța la cer să strălucești mai puternic decât orice altă stea, și te-aș venera ca pe-o zeiță oferindu-ți în fiecare zi drept ofrandă inima și trupul meu, așezându-te pe altarul existenței mele.

Nu am să te urăsc pe tine cea care m-a abandonat, căci ar însemna să îmi urăsc alegerea pe care am făcut-o atunci când ți-am întins prima dată mâna și-am sărutat-o, și nici nu aș încerca măcar să te blestem. Nu aș putea ucide ce-a mai rămas din noi, și nici nu-mi voi dori sfârșitul tău, căci tu mi-ai fost și încă-mi ești ființa cea mai dragă, alinare și pansament. Și aș minți dacă aș spune că am uitat tot ce am trăit cu tine, că am uitat de noi. Am îndesat în acel bagaj dureros, greu și sufocant toate scrisorile pe care ți le-am scris de când ne-am despărțit. Vor exista acolo pe vecie, vor fi doar niște file de jurnal, niște măzgâlituri ale unui suflet stângaci, egoist și rece, vor fi ca niște amintiri fără destinatar, ca niște lacrimi pline de regrete și fierbinți ce-mi ard pielea lăsând dâre sângerii pe care tu nu ai să le vezi niciodată căzând pentru tine, căci draga mea, tu acum ai ajuns într-un loc unde nu te mai pot ajunge decât cu privirea și cu gândul. Acum ești mult prea strălucitoare și prea caldă pentru lumea mea rece și întunecată.

Draga mea, nu fii tristă și nu plânge, pentru că eu acum sunt fericit rătăcind prin grădina aceea plină cu spini ai nemerniciei mele, simțind ce ai simțit și tu atunci, în timp ce orgoliul meu încă îmi mai bate-n piept.

Cu stimă și iubire,

De la un bărbat ce nu a știut să iubească!

@un-suflet-anonim

[autopsiedeganduri]

Pleoapele îmi erau plumburii, iar ceața se așternea deasupra pământului precum un voal de mătase. Luminile stradale începeau să se asemene unor licurici, iar ochii mei începeau să devină înșelători, la fel și celelalte simțuri. Țineam volanul cu degetele încleștate, asigurându-mă că somnul nu are să mă fure încă. Destinația îmi era necunoscută, însă știam ce avea să mă aștepte. Cu fiecare minut mă aflam mai aproape de ea, și puteam parcă să o simt, de parcă nu ar fi fost întâia oară când o vedeam. Mă las purtat de reverii, iar cutia de metal în care mă aflam se leagănă brusc în stânga și în dreapta. Îmi scutur capul și reduc viteza. Drumul îl știam, îl mai parcursesem de atât de multe ori, însă oboseala îmi îngreuna fiecare mișcare. Nu eram un om credincios, dar înaintasem o rugăciune printre buze, care era menită să ajungă la urechile oricărei zeități avea să mă asculte:”Te rog lasă-mă să ajung la ea, să o strâng măcar o dată în brațe, iar apoi pot să mor fericit.”

Înaintam grăbit, încercând să scurtez multitudinea de curbe, ignorând din răsputeri asemănarea izbitoare cu un carusel pe care o căpătase brusc drumul. Brusc munții nu mă mai sugrumă, lumina orbitoare a orașului străpungând-mă până în orbitele ochilor. Mai aveam atât de puțin și puțin a fost într-adevăr. Parchez în primul loc pe care îl zăresc liber și oftez prelung. O parte din mine și-ar fi dorit să o găsească la scară, așteptând să mă vadă la fel de mult precum așteptam și eu. O sun și realizez că am trezit-o din somn, dar izbutește să mă îndrume către scara blocului ei. Sun la interfon, îmi răspunde, dar nu mă așteaptă, nici în capul scărilor, nici în pragul ușii. Nimeresc ușa ei și pătrund în apartamentul întunecat, aproape împiedicându-mă. Intru în cameră și mă așez pe canapea, la picioarele ei, iar ea continuă să doarmă. Dacă ar fi fost altcineva, aș fi luat-o ca pe un afront, aș fi făcut un întreg scandal și probabil că, deși răpus de oboseală, m-aș fi întors în mașină și aș fi plecat. Acela trebuia să fie semnul meu “Nu se bucură că ești aici. Ești un intrus și așa vei rămâne.” îmi șoptea constant mintea, dar nu mă puteam mișca din loc. Stăteam pe întuneric și o ascultam cum respiră, așa cum am ascultat-o nenumărate nopți atunci când adormea la telefon. Am încercat delicat să o trezesc, deși îmi doream să se odihnească, îmi doream totodată să pot să o strâng în brațe.

Am întrebat-o unde este baia și m-am ridicat, tot pe întuneric, să o caut. Ajuns într-un final în fața oglinzii ei, mă blamam cumplit. Ochii mei căprui, brăzdați de cearcăne, mă cercetau aspru. “De ce nu pleci? Este cât se poate de clar că nu ești dorit aici.” mă mustra iarăși mintea mea. Mă spăl pe mâini și pe față și mă bucur când văd primele raze ale soarelui luminând încăperile străine mie. Ies pe coridor și aproape că mă rătăcesc iarăși, dar reușesc cumva să îmi găsesc calea înapoi spre ea. Mă întind lângă ea, dar nu aveam loc amândoi, așa că o cuprind cu o mână, mă agăț de ea ca să nu cad și cumva o caut prin așternut, prin perne. “De ce te temi atât de tare de femeia aceasta?” ma gândeam în timp ce încercam să o trezesc, să o fac să realizeze că sunt acolo. Căutam un soi de validare? Nu neapărat, dar știam în sinea mea că dacă ea ar fi venit, eu aș fi așteptat-o și mi-aș fi petrecut fiecare secundă alături de ea. Greșeam eu să simt așa? Pusesem eu prea multă presiune? În fond, o vedeam pentru prima oară? Dar cum puteam să spun că o văd pentru prima oară? Ne petreceam fiecare moment împreuna, chiar și așa de la distanță, ne cunoșteam unul pe celălalt mai bine decât oricine.

Într-un final se trezește, dar nu bucuria venirii mele o ridică de pe canapea, ci nevoia de cofeină. O urmez în bucătărie și nici nu îndrăznesc să mă așez undeva până nu îmi indică ea. Voiam să o am aproape, dar eram singur în dorința mea. Nu puteam să nu mă gândesc că poate îi eram respingător, că poate voia să mă îndepărteze în sfârșit prin acțiunile ei, că poate nici nu își dorise cu adevărat să vin. Ne-am băut cafeaua împreună, am fumat, am încercat să îi dau spațiu să își facă rutina, dar părea mult mai îndrăgostită de propriul telefon decât de mine. Totuși nu puteam să nu o observ. Încercam să nu mă uit într-atât de insistent, dar simțeam nevoia să o memorez așa cum era în acea dimineață, cu părul ciufulit, ochii încă tulburi de după somn, cu halatul ei roz, atât de rece și intangibilă și poate că acolo greșisem. Poate că ar fi trebuit să o cobor chiar atunci de pe piedestalul pe care tot eu i-l construisem, poate că greșeala mea fusese că nu m-am iubit pe mine înainte să o iubesc pe ea și de aceea am fost mereu nimic în ochii ei. Mi-aș fi dorit să îi citesc gândurile, să pot cumva să știu cu claritate că temerile mele erau nefondate. Ea nu avea să mi le alunge niciodată.

Și totuși am ales să o cer în acea zi. Poate că pentru ea nu a fost nimic profund, nimic special, dar eu simțeam cu toată ființa mea să îmi leg destinul de al ei. Mă așteptam, luni mai târziu să îmi regret gestul, să mă blamez că m-am grăbit, dar cum mă puteam blama, atunci când eu fusesem atât de sigur? Cum să fi alungat acel sentiment de liniște pe care îl dobândisem alături de ea. Sentiment ce nicio altă femeie nu mă mai făcuse să îl simt până atunci și nici de atunci. Cum puteam eu să îmi neg atât de brutal sentimentele și să fi plecat așa cum am venit? O parte din mine regretă că nu am luat-o cu mine. Am fi putut să fugim împreună undeva. Poate povestea noastră ar fi avut alt final, ori poate că finalul era același, ba chiar mai trist. Dar ce poate fi mai trist decât faptul că acum nu o mai am în viața mea? Că femeia căreia sunt atât de pregătit să îi ofer tot ce reprezint, ar prefera orice altceva? Încă aștept să se întoarcă. Încă aștept. Și n-ar fi nevoie de un gest măreț din partea ei, nu ar fi nevoie de scuze, ori de cine știe ce sacrificii, doar să se întoarcă și să nu mai plece.

Încep totuși să cred că nu se va întâmpla, că toată această iubire mă va consuma și mă va arde până nu va rămâne decât scrum în urma mea, că oricât aș iubi-o de mult, nu suplinește nimic altceva, iar eu nu sunt decât un om ce nu are nicio putere asupra ei, nu că mi-aș dori să am. Nu pot decât să o aștept și să o rememorez noapte după noapte, blocat în acest purgatoriu al proprie-i iubiri, pășind de mult pragul nebuniei, așteptând în van cu ușa ferecată în urma mea. Devotamentul meu este deopotrivă admirabil și condamnabil, dar altfel nu am să știu nicicând să fiu.

În lipsa ei privesc răsăritul și mă rog să se îndure soarta de mine, iar poate dacă adorm, am s-o întâlnesc în vise.

[baoinsirius]

Eu te am iubit

Eu te-am iubit necondiționat și de la tine niciun gest n-am așteptat,

Te-am iubit cu ochii deschiși si cu priviri inocente continuu te-am căutat,

Te-am iubit cu trupul și sufletul în mod repetat,

Și orientată către sufletul tău în urmă m-am lăsat,

Iar ei m-au întrebat cum într-un timp atât de scurt eu te-am iubit

Căci sufletului meu nimic concret n-ai oferit,

Dar ei nu știau că de la început tu m-ai vrăjit

Și cu simpla ta prezență m-ai cucerit.

În capul meu ne-am fi potrivit ,ne-am fi putut lega sufletele

Și ne-am fi umplut de dragoste inimile

Însă cumva chiar dacă eu eram a ta, tu nu erai a mea,

Tu nu erai prezentă acolo în lumea ce dragostea ne-o oferea

Și negăsind femeia perfectă în imaginea mea

Te-ai frustrat și spre schimbări drastice m-ai îndemnat

Căci tu pe mine nu puteai a mă iubi necondiționat,

Iar eu nu te pot ierta că m-ai confundat cu al tău autoturism ce poate fi tunat

Și de pe o zi pe alta schimbat.

Eu nu sunt femeia ce ți-ai fi dorit să o iubești la infinit ,

Să o porți în sufletul hrănit de inima ce ți-am dăruit,

N-ai putut accepta tot ce eu avem de oferit

Iar la final tot tu ai răbufnit c-am îndrăznit să cer ceea ce tu de la mine ai primit.

Dar nu uita că-n viață ai de primit tot ceea ce ai de oferit.

Acum , acestea sunt rândurile prin care-ți transmit amărăciunea și durerea

Ce-mi plimbă-n suflet tăcerea.

Tăcerea unei inimi frânte ce-și așteaptă pieirea

Și uneori mai speră să-și regăsească iubirea.

#IEMT

[iubesc-tacerea-ta]

N-ai fost niciodată ușor de înțeles

De aceea ploaia a stat în ochii tăi

Și soarele a răsărit prin ai mei

Bărbații ca tine nu arată ca suferă

Se închid în ei sperând ca nimeni nu-i adulmecă

#therapy

[goodeevilgirlintentions]

Alarma suna la 5 fix. O închid repede sa nu te trezească și ma duc sa pregătesc micul dejun.

E gata așa ca vin să te trezesc cu sărutări din ce în ce mai apăsate "Bună dimineața, Soare ☀️!"...niciun răspuns de la tine 😁mormăi ceva, te întinzi ca o pisica și te întorci cu spatele la mine dezvelindu-ti fundul 🤤... Ma abțin sa îl degust asa ca iti dau o palma peste el...deschzi ochii așteptând o continuare dar.. "n-avem timp acum roșcato, ți-au ajuns 2h ore aseară 😁, hai sa plecam ca se face lumina"

Peste 30 de minute suntem deja pe autostrada în drum spre mare... Ești încă somnoroasa, asa ca deschid geamul un pic cât sa iti fluture prin par, ne privim și dam muzica tare, îți desfaci centura și te apropii periculos de mine cu gura la ureche și o mana între picioare 🙈. "O sa iti placa weekend-ul asta... Promit! " aud în urechea dreapta și privirea ta îmi spune ca ma paște o surpriză. 🥰.

Ajungem în Vama și e surprinzător de liber, Soarele abia răsare... Asa ca te rog sa cumperi niște apa, iar eu ma apuc de instalat cortul pe plaja. Avem noroc sa fim primii lângă apa 🤩 asa ca usa cortului va fii mereu deschisa.

Începe sa fie cald, am transpirat și tu nu mai apari🤔. Scot telefonul și pana sa apelez aud din spate "Edddd!! Ia uite ce am gasit!!!". Ma întorc și va vad... Tu și Blondi, buna ta amica😈, va țineți de mana, iar sticlele de apa rece v-au udat tricourile pe sub care nu v-ati obosit sa purtați sutien 🤦🏻‍♂️.

"Heyy! Ce faci Blondie? De unde ai apărut și ce e cu ghiozdanul asta?

Blondi sare la gatul meu, ma pupa, ca și cum eu sunt BFF-ul ei, nu tu😁, ii simt o mana cum ma strânge de spatele transpirat și îmi spune nonșalant "Pai mă plictiseam acasă, am luat un tren și un microbuz și uite-ma! 😂 Doar ca n-am cazare și nici bani asa ca dorm la voi😁. Ce părere ai? "

Zâmbesc și ma uit la tine, îmi faci cu ochiul și deja am un feeling ca stiu ce surpriza ma asteapta😈. "Da normal, nu e prea mare cortul dar are vedere la mare 😂, și eventual dacă nu e loc dorm eu în masina🤪"

Va uitați una la alta și incepeți sa râdeți 😂

"S-o crezi tu!" se aude la unison. Iti dai hainele jos, prin spate ii dai și ei tricoul jos fix în fata mea, o iei pe Blondie de mana și fugiți amândouă semigoale în apa... 🥰

Eu va urmăresc cu privirea și deja imaginile sunt în slowmotion cu voi doua ca să va pot admira sanii și bucile cum se misca în alergare 🤤... Mi se scoala instant... 🤦🏻‍♂️ Asa ca ma întorc la treaba fără sa știu ce aveam sa patesc la noapte.

Pe zi am stat la plaja, am ras și am glumit toți 3, v-am privit cum va dădeați sanii cu crema una alteia🤤 și ne-am împrietenit cu o gasca de studenți cu care am baut câteva beri pana a apus soarele.

Ne întoarcem la cort și adormim toți 3 răpuși de căldură...

La miezul nopții ne trezește muzica de la clubul de pe plaja și decidem sa mergem sa dansam un pic.

Va trageți câte o rochita pe voi sub privirile mele socate ca ati decis împreună să nu purtați chiloți și pornim către plaja de unde vine muzica.

După câteva pahare și dansuri împreună ne așezăm sa ne tragem sufletul pe o barca trasa la mal. Ne aprindem câte o țigară.

" Ma duc sa mai iau o sticla, vreau sa îmi fac de cap pana dimineața" zice Blondi și pleacă către bar. Nu face doi pași iar tu sari pe mine și ma săruți flamanda, îți simt căldură ce vine de sub rochita și deja regret ca nu am 3 mâini cu care sa iti ating atât sanii cât și dulceata. "Edd vreau sa adorm în orgasme în noaptea asta, du-te după Blondi și hai în cort".

Te privesc și deja înțeleg ce îți dorești. Asa ca având aprobarea ta alerg către bar înainte sa apuce Blondie sa comande. Ajung înainte ca barmanul sa ii ia comanda asa ca o cuprind pe la spate și ii șoptesc la ureche "Blondo, lasa bautură, prietena ta ne vrea în cort pe amândoi, acum!"

O vad cum zâmbește și face ochii mari, apoi îmi ia o mana și ma pune sa ii ating interiorul coapsei pana sub rochita, lăsându-ma sa descopăr cum sucul ei s-a prelins deja pe picior "Credeam ca nu ma mai invitați odată! "

Ajungem în cort și te găsim goala pe spate atigandu-ti clitul și jucând-te cu unul din sfarcuri, ne spui "sunteți cam îmbrăcați pentru ce urmează dragilor! "

Asa ca dintr-o mișcare ii ridic rochita Blondei, iar ea ma scăpa de pantaloni și tricou într-o secunda, cuprinși de dorința o apuc pe la spate începem sa ne sarutam în timp ce eu ii masez sanii iar ea își scuipa în palma și începe sa mi-o frece violent... Nu-mi vine sa cred ca fac asta în fata ta 🙈, dar te privesc cum te arcuiesti uitând-te la noi și îmi dau seama cât de mult iti place.

Ne faci semn cu degetul sa ne apropiem, iar Blondie mi-o ia înainte și se napusteste între picioarele tale unde începe sa sărute și sa lingă tot ce ai tu mai dulce...

Am în fata o roșcată hot linsa de o blonda voluptoasa cu fundul spre mine... Nici nu știu cu care sa încep...

Imi aduc aminte totuși ce umeda e gura ta asa ca ti-o aduc deasupra capului, iar tu fără sa eziți ii iei capul în gura după ce ii dai de câteva ori târcoale cu limba, mana ta îmi strânge coaiele ușor și le trage spre tine asa încât pula mea e toată la tine în gura pana în gat... 🥰. Nu mai poți respira asa ca ma retrag repede admirând toată saliva dintre gura ta și pula mea. O mai iei de câteva ori asa și simt cum Blondie își face treaba bine acolo jos pentru ca de fiecare data când îți suge și musca clitul... Tu iti inclestezi maxilarul și asta creează o senzație grozava pentru mine care sunt adânc în gura ta...

Te arcuiesti, dar vreau sa te mai chinui un pic asa ca ma duc în spatele blondei care nu se mai satura de mierea care izvorăște continuu din tine, ii dau câteva palme peste fund sa știe ca urmeaza ea, iar după ce ii trag de par capul pe spate, ca să se oprească din lins, întru încet dar adânc în ea. Tu ii vezi ochii mari și surprinși și zâmbești în timp ce o tragi spre tine ca să va puteți săruta flamand cum ti-ai dorit de când ai văzut o azi. "Am udat-o bine înainte? " o întrebi, iar ea printre răsuflari, pentru ca încep sa ma mișc din ce în ce mai rapid și mai adânc iti zice ca "As vrea sa o uzi mereu pentru mine dacă se simte asa, promiti sa îmi faci bucuria asta mai des?" zâmbești, ii bagi mâinile în par, ii sugi limba și ii spui "bucură-te de moment și mai negociem, Edd e cel ce are ultimul cuvant😈"

Înnebunit de discuția și privirile voastre simt cum se apropie extazul maxim asa ca încetinesc ritmul, o scot din Blonda și o bag în tine, suficient cât sa dai ochii peste cap surprinsa de mișcare dar nu pt mult timp pentru ca o surprind înapoi le Blondie și alternez între florile voastre ca o albină, minunadu-ma cât sunteți de ude amândouă și cât nectar de al vostru e la mine pe pula🤤.

Obosesc puțin și tu ma simți, ii șoptești ceva blondei la ureche și ma trezesc deodată trântit pe spate, tu lingadu-ma pe lungime de tot lichiorul blondei "Blondie, dar ce aroma bună ai!" după care te așezi ușor pe vine și ți-o potrivești în asa fel încât atunci când te lași de tot, eu sunt adânc în tine... 🥰 Nu apuc sa ma bucur de priveliște ca ma trezesc cu fagurele Blondei deasupra gurii mele, pe care încep sa îl gust fără retineri. Nu vad dar simt. Tu sari înnebunită în mine, iar blonda și-o freacă de fata mea înainte și înapoi, și aud cum va sărutați ca și cum ar fi prima oara. Gemetele noastre se aud probabil pana în Mamaia, dar nu va pasa, sunteți înnebunite de moment iar Blondei se freacă din ce în ce mai tare, limba mea e adânc în ea, nasul meu ii masează cercul maroniu iar clitul se atinge de barbă... O simt cum nu mai rezista și explodează într-un squirt pe pieptul meu, e de vis🥰... Întinzi tot lichidul pe abdomenul meu și te opresti din mișcări. - "E delicios Blondo!" - "E rândul tău Roșcato!

Imi place când cooperati, și în timp ce Blondie se așează la loc pe fata mea, tu te lași ușor pe spate sprijinita într-o mana și începi sa te misti la fel de adânc.. Simt cum te contracti și cum capul pulii mele iti cauta punctul ala 😈... Nu durează pana îl găsim iar în timp ce te masezi la clit...izbunesti într-un squirt exploziv de care Blondie se bucura în hohote și care odată prelins de pe sanii ei îmi ajunge și mie în gura 🤤. Suntem un triunghi perfect❤️

Îți tremură genunchii așa ca te lași pe spate, iar Blondie ca o prietena buna se napusteste asupra ta într-un 69 perfect. 😈. O vad cu cata pofta te savurează iar și nu vreau sa o întrerup, eu sunt norocosul care mai primește și acasă zilnic desert din asta🤤, asa ca ma pun în spatele ei și întru cu pula în ea și cu un deget umed ii masez cercul maroniu care o face sa scoată un sunet diferit dar la fel de sexy😈... Tu te bucuri de priveliște și decizi sa iti plimbi limba peste coaiele mele provocându-mi senzații noi😈... Te simți nebunatica și limba ta explorează și mai mult... Nu rezist mult și la ultimele mișcări adânci Blonda cedează lăsând-se cu toată greutatea pe tine iar eu din câteva zvacniri o umplu cu crema ta preferata ieșind ușor din ea și lăsând soarele care tocmai răsare sa îmi ofere cea mai buna priveliste: sperma mea se revarsă din Blondie direct pe limba ta care așteaptă insetata🤤🤤🤤😈😈😈. Ma las răpus pe spate, iar voi ca doua prietene bune veniți peste mine de-o parte și de alta și împărțiți dulceata printr-un sărut suculent❤️.

"Mâine vă duc la munte fetelor :))!" e tot ce mai pot zice înainte sa va privesc cum adormiți în bratele mele.

[arhitectul]

ochii tăi mi-au rămas în cap, femeie

de parcă ai prins cu bolduri privirea ta

de peretele interior al craniului meu

să te văd până și-n deplin întuneric.

ochii tăi închiși reflectau lumina ochilor mei

și zâmbetul tău de sub lumina unui bec aruncat în vârful unui stâlp

mi-a încremenit rațiunea. scapă-mă de ea

și fă-mă să te vreau fără circumstanțe agravante

fără justificare și fără scrupule.  mâna mea

pe piciorul tău se simțea la locul ei

și toată răceala palmelor tale

aș fi vrut s-o înlocuiesc, s-o iau în palmele mele.

n-am explicații pentru faptul că

mă gândesc atât la tine.

despre priviri și altele

@arhitectul

[viatainpasidecuvinte]

E ușor să vezi de pe margine și să judeci un om. E simplu să îți dai cu părerea. De asta niciodată nu am înțeles oamenii care aleg calea asta ușoară prin care să pune etichete.

Am fost deseori omul judecat și plin de etichete și încă sunt. Nu că mi-ar păsa prea tare de ce spun ei din colțul privitorului, dar mă fac deseori să mă gândesc la viață genul ăsta de oameni.

Cât poate fi de simplu pentru un străin să mă judece pentru ceva ce nu știe? Pentru ceva la care nu a fost parte? Pentru ceva pe care nu îl înțelege sau măcar nu încercă să îl înțeleagă?

E lejer să strici imaginea cuiva doar pentru că nu ești capabil să porți papucii altei persoane. E trist că oamenii nu mai au empatie și efectul de turmă îndoctrinată de zvonuri și povești absurde se tot întinde până mănâncă bunătatea.

E tristă lumea asta în care trăim. Pentru că am ajuns să judecăm curajul unui om de a o lua de la zero și de a alege să fie fericit.

Fiecare are o viață ,dar mă gândeam, ochii care condamnă or avea o viață a lor ?

[suntaiciblog]

„Cele 10 porunci” ale relațiilor

Dacă vezi că se comportă urât de la primele întâlniri, sau de la scurt timp de când sunteți împreună, așa se va comporta și pe termen lung.

Dacă dă semne de agresiune fizică și verbală nu ai nici o îndatorire să-i fii psiholog, sau să mai rămâi lângă el. Nu, nu se va schimba, nu va realiza din senin că e un jeg și se va opri din dragoste pentru tine, ci va continua, din ce în ce mai rău. Siguranța ta e prioritară, pleacă de acolo.

O relație nouă e un început nou, așadar fără legături cu foștii, fostele, și bagaje emoționale din trecut care să afecteze major noua relație. Toți venim cu bagaje, însă e de datoria fiecăruia să le discute cu noul partener și să le rezolve, fie prin terapie sau auto-reflecție.

Scopurile pe termen lung se discută de la bun început pentru a evita dezamăgirile. Dacă îți spune că nu vrea copii, iar tu vrei o familie, sau invers, cel mai bine relația se încheie, nu să continuați pe premiza că „celălalt își va schimba părerea în timp/o să-l conving eu pe celălalt să se schimbe pentru mine”.

Poți refuza sexul oricând dorești/simți dacă nu este ceea ce vrei (indiferent de circumstanță). Nu însemnă nu. Nu-l/o lăsa să te facă să te simți prost pentru că nu ai chef, să te șantajeze emoțional sau amenințe.

Dacă apar divergențe de la primele întâlniri cu părinții ori există prea multe discrepanțe, e posibil ca acestea să continue pe termen lung. Indiferent de care parte sunt părinții, ori că părinții celuilalt nu te suportă, sau că partenerul/a are niște părinți prea „mămoși”. Divergențele dintre voi și părinți pot crea multe piedici dacă nu sunteți capabili să vă detașați de ei și să conștientizați că sunteți voi doi într-o relație și voi contați cel mai mult, nu părinții.

Dacă își schimbă atitudinea după ce începeți să locuiți împreună, ori nu e dispus/ă să te ajute prin casă, cel mai probabil nu o va face niciodată, nu se va schimba.

Nu, nu-ți poți schimba tu partenerul oricât ai vrea, nu-l poți face tu să devină ceea ce cauți și iubești.

Dacă îți arată cine e, crede-l/o pe cuvânt. Fie că vorbim de primele zile din relație, câteva luni, sau chiar ani de zile. Nu mai închide ochii, nu te mai lega de trecut și de cum era acu nu-știu-cât timp când ați început să ieșiți și să simțiți fluturași lângă celălalt. Ce e acum și cum e acum e adevărul, raportați-vă la el.

Fugi de omul care nu e în stare să comunice. Atunci când aveți o problemă, discutați. Nu stați lângă un om care doar se victimizează, dă vina pe tine, sau nu rezolvă absolut nimic din ce îi spui. Comunicarea e unul dintre stâlpii relației și trebuie mereu să fie deschisă, să fiți deschiși spre înțelegere și rezolvat de probleme, pentru bunăstarea relației.

!!IMPORTANT: Postarea nu e de tipul „vezi o chestie ce nu-ți place la partener/ai întâmpinat o problemă? Fugi!”, ci e un fel de „ai grijă la lucrurile astea, mai ales dacă ți se întâmplă constant” pentru că mulți stau în relații în care lucrurile astea se tot întâmplă și nu se soluționează absolut nimic. COMUNICAREA E CEA MAI IMPORTANTĂ, DAR ȘI VOINȚA FIECĂRUIA DE A LUCRA LA PROBLEMELE RELAȚIEI ȘI PROBLEMELE PERSONALE! Nici o relație nu e perfectă și ambii parteneri vor întâmpina dificultăți, însă trebuie să munciți împreună, nu să fiți unul contra celuilalt. În aceiași notă, doar pentru că în relații e mult de muncă nu înseamnă că trebuie să stai și să accepți orice mizerie de la ce de lângă tine, on and on! E vorba de un balans și limite personale, de cât poți duce tu ca individ și unde ți se pare că nu mai este vreo șansă de rezolvare!

[semolinapudding]

Poti sa faci Venti romanesti hc?

Primul meu request românesc. La care nici nu mă așteptam. 🍮

Headcanon-uri cu Venti. În română.

🍏Venti cântă la nunți și la petreceri in Mondstadt. Motiv pentru care este și foarte recunoscut ca rapsod. I se oferă mâncare și vin gratis cât timp ține pe toată lumea distrată. Este uneori acompaniat de alți muzicieni cu chitară sau acordeon. Face dedicații mirelui și miresei și ridică toasturi cu recitaluri emoționante. In majoritatea cazurilor, reușește să facă câteva neamuri de ale miresei să plângă. I se dau mulți bani la sfârșitul nunții și pentru că nu are ce să facă cu banii, îi dă pe toți pe băutură.

🍏 Că tot vine vorba de băutură. Știe toate tipurile de băutură posibile. Vin alb, vin roșu, de la vișinată la cireșată, rafinată, caisată, zmeurată, afinată și socată, până la cele mai tari; țuică, pălincă și rachiu. Berea e pe ultimul loc da nu-i displace nici aia. Bea toate tipurile de bere, de la aia albă până la aia brună, dar preferă vinul. Mai ales ăla din păpădii.

🍏 Știe să îți listeze toate tipurile de băuturi din lumea asta, și le și clasifică, dar dacă îl întrebi când a băut apă ultima oară, nu știe.

—Uăi, ție îți place apa?

—Ce întrebare... Normal că îmi place, toate băuturile conțin apă. Apa este esența vieții, este în noi.

—Apă pură, tu bei?

—A... Când nu am bani de vin, beau apă. Dar trebuie să fie măcar minerală...

🍏 Dar când vine momentul să pună gura și pe apă, se simte incomplet, și trebuie să compenseze el cu ceva. Un vinuț, un cidru de mere.

🍏 Venti știe toate melodiile posibile, din trecut și din viitor. Îl pot vedea cântând muzică populară sau folclorică la nunți și petreceri. Are o voce puternică, e făcută pentru asta.

🍏 Pe măicuțele de la biserică le ia la joc în glumă vinerea, și este dat afară după, pe motiv că perturbă liniștea.

—Ce ironie! Habar nu au că-s chiar Barbatos și am venit să le înviorez. Dar nu e afectat deloc. Ba chiar i se pare amuzant.

🍏Oferă lecții de poezie și de cântat în timpul liber, care e tot timpul pentru că nu face nimic niciodată. Multe dintre ele le ține la catedrală sau la biserică, unde e liniște. Învață copiii să cânte pe note și să facă parte din corul bisericii.

—Un', doi, trei și! Venti dă startul, dirijând copiii si adolescenții în fața catedralei.

Și copiii încep a cânta, unii pe note, alții pe lângă note, ba urlă versurile, ba răcită in loc să cânte. Un dezastru. Iar Venti ascultă dezastrul auditiv, cu ochii mari, zâmbind forțat ca să nu îi descurajeze.

—Gata! Gata... Ne oprim.

—"Zeul nostru Barbatos, deasupra noastră el..."

Copiii se opresc și așteaptă următoarea îndrumare a lui Venti, in timp ce el se uită prin niște foi. Jean apare din spate. A venit să vadă cum merge treaba.

—Cum merge până acum, Venti? Nu-i așa că sunt niște copii minunați? Vor fi pregătiți într-o săptămână pentru cor?

—Oh, Marea maestră Jean, Da! Viitorul Mondstadtului. Au nevoie de mai mult antrenament... Mai ales pe partea sincronizării, dar până acum totul merge perfect, văd foarte mult potențial! Spune el, arătând spre toți copiii mucoși din fața lor.

🍏Venti este un profesor răbdător și care chiar își dă silința. Reușește să învețe pe oricine, pentru că are o metodă didactică foarte unică, fără să bage anxietate in copii cum fac alți profesori. Jean îi vede meritele cel mai mult, pentru că Venti este foarte modest și nu se afirmă cu toate actele pe care le face pentru Mondstadt.

🍏Venti ar ști de poeziile lui Eminescu și chiar i-ar plăcea foarte mult.

🍏Este arestat din greșeală pe motiv că nu are acte. Și de fiecare dată este luat de braț de unul de din cavalerii Favonious și dus la Jean, care îl eliberează și le spune să îl lase în pace.

🍏Mai și fură struguri din vii, și urlă moșnegii la el. Care îl prinde cu vreo ghioagă.

—Uăi copchile! Tutz' grijania ta!

Și Venti fuge cu strugurii în pălărie.

—Ce urât! Învață să împarți și cu alții! Se strică strugurii că nu faci nimic cu ei. Nici must, nici nimic! Degeaba ai vie dacă ești zgârcit! Îi spune Venti de la distanță, pe bună dreptate pentru că moșneagul chiar era zgârcit cu toată lumea.

[ispeakofficial]

TRAFICUL DE PERSOANE ÎN ROMÂNIA

În Italia, jumătate din prostituatele care își atrag clienții pe străzi sunt românce, iar 37% dintre acestea sunt chiar minore.

Dar cum au ajuns ele acolo? Ei bine, majoritatea au fost răpite sau păcălite. Auzim foarte des de ele la știri sau prin alte emisiuni TV.

Însă româncele noastre sunt exploatate doar în alte țări? Răspunsul este "NU". Multe din acestea sunt exploatate chiar la ele în țară.

Din păcate, foarte puține victime sunt identificate și astfel, cifrele pe care le cunoaștem reprezintă, de fapt, doar vârful iceberg-ului.

România este cunoscută atât pentru cetățenii exploatați la muncă și care nu ies în față din cauza ideii "că doar nu au avut noroc și au nimerit un șef rău" cât și pentru femeile exploatate sexual care nu raportează deoarece, de cele mai multe ori, alegem să acuzăm victima și nu agresorul.

De vină sunt atât mediul cât și familiile victimelor. Multe studii arată că un background de victimizare în familie face ca o persoană să fie mult mai expusă la exploatare pentru viitor.

Totodată, chiar dacă există campanii de informare, oamenii le ignoră cel mai adesea mergând pe premisa "Mie nu mi se poate întâmpla niciodată așa ceva"

Adevărul este însă altul: oricine poate să fie o potențială victimă. Exploatarea se afla sub ochii noștri. Are diverse forme: exploatare prin muncă, exploatare sexuală, datorii ilegale, prelevarea ilegală de organe, căsătoria forțată, mamă surogat, adopții ilegale, comitere de fapte penale, cerșetorie forțată, servitute domestică.

Despre toate acestea, vom vorbi însă în postările următoare pentru a le putea dezbate și detalia cum trebuie. Până atunci, nu uitați că pe contul nostru se află un link pe care dacă intrați puteți să faceți sesizări pentru astfel de situații.

View this post on Instagram

A post shared by E.C.L.E.R (@ispeak_official1)

[n0idoi]

Eram azi in masina cu o fetita (indragostita pana peste cap, prima iubire, primii fluturi in stomac, primul tot..)

Am vorbit despre ✨prima iubire ✨si rolul ei in viata fiecaruia. Nu ma asteptam la urmatoarea ei intrebare…

- "Si? Cine-i prima ta iubire?"

Pe moment n-am spus nimic, doar am zambit pentru ca mi-au trecut sute si mii de amintiri prin cap. Toate sentimentele pe care le-am "investit" in omul asta, toate noptile in care adormeam cu zambetul pe buze pentru ca el era ultima persona cu care vorbeam, fluturasii din stomac pe care-i simteam de fiecare data cand ieseam din bloc si el era acolo -cu rucsacul lui negru de la Nike si zambetul pana la urechi, parul ciufulit si mainile in buzunar-, toaaate strazile pe care ne plimbam ca ultimii idioti, banca noastra din fata scolii unde stateam aproape in fiecare seara de primavara…. etc

Nu am vrut sa-mi amintesc si de partea urata a relatiei asa ca i-am raspuns:

- " Nu conteaza cine e prima mea iubire. Iti voi povesti candva despre ultima."

Nu a trecut mult timp si a urmat intrebarea fortă:

- "Cum il cheama? Si cum arata?"

...Desi l-am vazut recent si acum arata total diferit de cum arata cand micuta de mine i-ar fi oferit luna si toate stelele de pe cer, i-am povestit despre el din trecut; baiatul blond, inalt, slabut cu ochii mai frumosi ca oceanul, si zambetul lui care mi-a ramas printat in minte atâția ani. Nu am vrut sa intru in detalii asa ca nu am spus numele lui,..pentru ca "prima mea iubire" nu mi-a fost iubire. 🙃

[nparadox]

8 iulie, 23:47

Gânduri diverse imi ajung acum în gând. E liniște și gălăgie în același timp. Am ajuns acasă, dar totul e deja schimbat. Nici nu știu ce simt, sunt total pe modul automat. Ca un robot. Nu știu în ce direcție să mă duc și pe cine să ajut prima dată. Pe mine? Pe partenera mea? Pe mama? Toți trecem printr-un moment de cumpănă la care nu ne-am putut pregăti vreodată.

Îmi pare rău că te-ai stins, fiindcă ai mai fi avut atâtea de văzut și experimentat. Ai avut o viață foarte interesantă, te-a dus în atâtea locuri, dar te-a adus lângă o femeie puternică și ați format o familie frumoasă, unită. Cred că ești mândru de ceea ce ai obțtinut în toți anii ăștia și de oamenii pe care i-ai format. Unul dintre ei sunt eu, Mihai. Îți mulțumesc pentru toate lecțiile oferite, pentru susținerea ta și fiindcă ai pus cărămidă peste cărămidă ca să mă ajuți să devin bărbatul ce sunt azi.

Nu m-a pregătit nimeni pentru momentul acesta, dar nici nu cred că există vreun antrenament, curs, training care să te formeze pentru așa ceva. Simt că sunt gol, că nimic nu mă mai poate atinge. Orice aud, orice gând îmi trece prin minte, este respins automat de mintea mea. Azi am stat puțin doar eu cu tine. A fost mai liniște ca niciodată. Restul familiei era în zonă, dar doar eu eram acolo, lângă căpătâiul tău. Și așa voi rămâne, până la ultimul moment. Rolurile se mai schimbă, mi-ai zis la un moment dat. Ai fost la căpătâiul meu cand am fost bolnav, când am fost fericit, când am fost trist, când am obținut rezultatele de care ai fost mereu mândru. Știu că ai fost mândru de mine și că m-ai iubit necondiționat. Acum e rândul meu să fiu la căpătâiul tău, până la final.

Știi că ți-am povestit de ea, de cum învăț cuvinte în maghiară, de cum ne-am mai plimbat și faptul că văd ceva în ea. Ea este prezentul, viitorul. Tu mi-ai zis de atâtea ori să mă focusez asupra prezentului, așa că mă voi focusa pe ea, pe noi. Așa cum am văzut la tine, așa cum m-ai învățat. Nu știu cât de mult îmi va reuși, fiindcă sunt într-un moment foarte, foarte greu.

Să știi că sunt lucruri ce nu am apucat să ți le zic despre ea. Ai văzut-o în poze, dar să știi că e mult mai frumoasă în realitate. Și apoi, după ce vorbești cu ea, devine și mai frumoasă și realizezi de ce m-am îndrăgostit de ea. Ea e foarte bună la suflet, câteodată prea bună pentru societatea aceasta. E o fată muncitoare, care își iubește familia. Ne asemănăm destul de mult, dar avem și multe lucruri de învățat unul de la celălalt. Îmi pare rău că nu ai avut șansa să o cunoști, cred că nu au fost momente potrivite să vin cu ea acasă. Cu siguranță ți-ar fi plăcut de ea, ai fi îndrăgit-o și ai fi râs foarte mult cu ea.

Mi-aș dori ca ea să reușească să se vadă prin ochii mei, fiindcă și-ar schimba opinia. Mi-aș dori să văd ce e în sufletul ei, fiindcă și ea trece printr-o perioada agitată, ciudată, deloc deloc ușoară. Aș vrea să îi fiu sprijin și voi încerca din răsputeri. Sunt un bărbat puternic, dar în acest moment mă simt fără puteri, fără ghidaj și pentru o perioadă de timp tot voi fi în derivă. Dar, îmi voi reveni, voi cere ajutor, voi anunța că sunt în derivă și voi da tot ce am mai bun în raport cu ea. Fiindcă ea merită, merită un partener atent, un prieten care să fie prezent. Și voi încerca, chiar dacă voi greși.

Acum, tot ce îmi doresc e să vă văd pe amândoi. Tu, în capul mesei. Ea, lângă tine, în locul meu. Și eu să vă privesc și să nu zic nimic. Doar să vă ascult. Ea este prezentul, ea este viitorul.

[elene-madeleine]

Frumusețea ești tu

Mă-ntrebi ce-i frumusețea. O întrebare care pare naivă și totuși cu un înțeles atât de profund. Frumusețea se afla în fiecare oglindă pe care o privești. Indiferent de cine ești. Frumos îți este părul ciufulit, prins pe grabă într-un coc. Frumos este și cel pieptănat, ținut în frâu de agrafe și fixativ. Frumos este și creștetul ce a renunțat la podoaba capilara sau a scurtat-o cât a simțit. Frumoase-s rădăcinile tale negre deși restul părului e blond. Frumoși ți-s ochii, indiferent dacă în ei vezi marea, frunzele, cafeaua ori negrul abisului. Frumoasă ți-e pielea, pictată aparte, plină de tatuaje, de cicatrici, de pistrui, de vergeturi, de vânătăi. Frumos ți-e trupul, unicat. Creație rară, demnă de admirație, cu forme de relief aparte, cu particularități pe care le iubești.

[nimrod-the-rebel]

Fata mea, tu nu ești fata lor

Să nu crezi ce vor, să nu faci ce vor

Dă-ți jos machiajul lor, nu purta chipul lor

Nu deveni ce-ar fi vrut ei să fii în viitor

Nu te încadra în sistemu' lor de valori

Frumusețea ta, ei n-o văd prin ochii lor

Nu te vinde lor, nu fi produsu' lor

Nu-ți dori absolut nimic din lumea lor

Mergi pe drumu' tău greu, fă-ți banii tăi

Da' fără să te-ncurci cu oameni răi

N-ai nevoie de ei, o să vezi în timp

Ești frumoasă cum ești, ține cont de ce zic

Fără compromisuri, urmează-ți visul

Sistemu-i infernul, nicidecum paradisul

Și durerea te face să simți că trăiești

Că eu pe lista lor sunt doar un suflet șters..

Nimeni Altu - Sufler șters