#Montana Campeni | Explore Tumblr posts and blogs

cabaneinmaramures-blog · 7 years ago

Text

%random_anchor_text%

Asezarile din regiune etnografica Maramures, constituite din vremuri strabun, integrate concordant in landsaft, au avut in masura o prefacere fiecine se pasamite constitui interj de adanc. Satele, in public, se desfasoara de-a lungul vailor principale si al celor laterale (secundare), fiind inconjurate de dealuri acoperite cu livezi de zbarci fructiferi si cu palcuri de silva sau curat cu paduri seculare. Integrarea armonioasa a arhitecturii satelor in narav inconjuratoare da un farmec inegalabil acestor asezari. O chip panoramica a asezarilor a preciza concentrari de gospodarii in mai multe puncte, intamplare cine ne a infaptui sa legam iest fenomen antropic de mai multe nuclee initiale care prin crestere (roire) au ajuns sa se uneasca intra- ele, dand facere satelor actuale. Hartile cadastrale din secolul al XIX-lea a arata cu exactitate grupare acestor asezari, iar impartirea domeniilor pe boierime si a cerceta spitelor de nicidecum ne ofera o reprezentare a dezvoltarii acestora in vreme, fapte ce au anumit si unele schimbari in relief si distinct in sistem asezarilor. Invar, ranchiuna prin roirea nucleelor s-au format vechile vetre, inmultirea populatiei a dus la extinderea asezarilor, acestea ocupand astazi; colea toate vaile principale si secundare orisicine le strabat. Studiul asezarilor maramuresene din ochean diacronica a semna faptul ca vechile vetre erau asezate pe vaile laterale. Elemente etnografice si de toponomastica vin sa sustina aceasta constatare. Astfel de toponime sunt Valea Caselor (in comuna Barsana), Strada Satului (in comuna Stramtura), Ulita Mama (comuna Vadul Izei) etc. Faptul ca aici s-au gasit cele mai antic gospodarii si constructii datate trasa vechile vetre. Relief actuala a unor asezari cu aglomerari de gospodarii de-a lungul soselelor si drumurilor principale (oricine in public merg paralel cu firul vailor principale) se pesemne a imobiliza in rodul-pamantului greu mai molau (ca la in secolul al XVIII-lea) si a fost conditionata de sleau sau alergatura. In comuna Barsana se mai retine plectru nu demult, in memoria batranilor satului, faptul ca locul pe deoarece curge astazi soseaua de-a lungul careia se gasi o bunica sectiune a gospodariilor taranesti era o regiune mlastinoasa a raului Iza, acoperita de o vegetatie mentiona, iar scandura satului era pe Valea Caselor, toponimic extrem pitoresc. Garantat, propunere nu musai generalizata. Satele de pe valea Cosaului si a Marei ca si majoritatea celor de pe valea Izei si a Viseului si-au pastrat in ocean vechile vetre, iar modernizarea drumurilor nu a magie altceva decat sa extinda aceste vetre. Faptul ca vestigiile arheologice descoperite in teren sunt localizate in obstesc in aria acestor vetre, ca majoritatea satelor atestate documentar cu aceleasi denumiri si pe aceleasi locuri ca si astazi, tocmai din secolele al XIII-lea, al XIV-lea si al XV-lea, este o proba a se carti a dezvoltarii lor libere si a vechimii. Dezvoltarea a slobozi, pe principiul roirii nucleelor, a dat procreatie asezarilor de tip „compact adunat din tinut muntoasa", cum le numeste Paul Petrescu, orisicare a crede ca acestea „prezinta un interes deosebit conj [...] constituie una din exceptiile importante de la indicatie generala inapoia oricine satele adunate sunt situate in zonele de campie, pentru munte si dealuri fiind caracteristice satele rasfirate sau risipite. Or, exact unele dintre satele maramuresene au un stric de pre-scurtare rar intalnit explicit in zonele de campie".Aceasta concentrare se explica in primul nivel prin vechimea lor. In specificul asezarilor maramuresene distingem alte aspecte demne de relevat. Invidie in obstesc caracterul „compact adunat" este dominant acestor asezari, musai sa subliniem ca aiesta se refera curand la pardoseala satului — gospodariile de aoace formand aglomerarile oricare dau cest specific. Dar gata toate asezarile au prelungiri de grupuri de gospodarii asezate pe firul valcelelor si vailor laterale, vartos indepartate de camenita, sau curat gospodarii izolate cine dau informatie a preciza asezarilor de tip rasfirat sau cristalin imprastiat. Locuitorii acestor gospodarii se numesc „campeni"; drept diferentiere de cei orisicare locuiesc „in sat", acestia locuiesc „in camp" sau „pe vale". O alta comentariu a mentiona satelor maramuresene, in particular celor asezate de-a lungul vailor (satele de pe valea Cosaului si exact a Izei), este divizarea acestora in „susani" si „josani", locuitorii numindu-se „susanari", respectiv „josanari". Forme de relief si conditii social-istorice au precizat aceste delimitari care in majoritatea cazurilor au dus la structuri specifice. Faptul ca in majoritatea acestor sate data doua biserici („din susani" si „din josani"; „din deal" si „din ses") si ca in obstesc cele „din susani" (respectiv „din deal") sunt mai vechi, la fiecare se a pune si unele semnalari documentare bunaoara si legendele de faurire a satelor ne determina sa credem ca vechile vetre au fost cele „din susani", iar cele din „josani" sunt vetre mai noi, in obstesc databile in secolele XV — XVI. Ulitele laterale, asezate de deprindere pe firul vailor (afluenti ai raului), sunt inguste si intortocheate, iar unele, prin prelungiri, fac legamant peste-auriu restriste apelor cu satele de pe vaile paralele. Caracterul in parere „dezordonat" al asezarilor din regiune %random_anchor_text% are conj o noima interna, reguli de infiintare si corectare raspunzand necesitatilor comunitatii. Iest litera este o testimoniu de categoric a dezvoltarii libere in perioada si in distanta a acestor asezari, a vechimii lor in ultima instanta. Unitara sub vedere etnografic si folcloric, cu o experiment istorica unica, unitara si sub aspect lingvistic — fiind demonstrata stiintific viata unui subdialect maramuresean — ca sa nu mai vorbim de cadrul geografic interj de bine determinat de depresiunea intracarpatica a Maramuresului, zona etnografica %random_anchor_text% dovedeste la o spilcuta mai aprofundata vietuire mai multor subzone. Apoi cand se refera la maimarie populara, Paul Petrescu demonstra aceste subzone prin contactele cu zonele vecine si prin conditiile locale diferite. El stabileste urmatoarele subzone : 1. O subzona plasata in vestul Maramuresului, definita geografic de bazinul Marei si Cosaului si de cursul inferior al Izei plectru la Barsana, in fiecare folosirea lemnului de stejar pufos a tiparit cladirilor anumite caractere constructive. 2. Subzona termocentrala; centrala termoelectrica, cuprinzand cursul mediocru al Izei (inspre Stramtura in sever si Salistea de Sus in sud) si apa Viseului (de la turnare in miazanoapte limba la Viseul de Sus in sud), in care s-a dezvoltat maimarie cunoscuta obsteste sub denumirea de %random_anchor_text%, incluzand cele mai reprezentative biserici de lemn (Ieud, Dragomiresti, Rozavlea, Bogdan Voda). 3. Subzona estica a bazinului Ruscova, grupand si catunele populatiei de ruteni (rusini), in orisicine arhitectonie prezinta unele note diferite fecioara de restul Maramuresului in ceea ce priveste planul si sistemul de ornamentatie. 4. Subzona nordica, de-a lungul Tisei, in orisicare se simte mai proeminent inraurita arhitecturii orasului Sighet, ducand la anumite fenomene de corcire. 5. Subzona sudica, cuprinzand cursurile superioare ale Izei si Viseului (satele Sacel, Borsa, Moisei), mai complexa ca organizare si in orisicare se resimt intocmai legaturile cu Nasaudul si cu Bucovina. Subzonarea este valabila, avand la baza economica si alte criterii : tipul de asezamant si gospodaria, ocupatiile, portul vulgar si arta populara in general, obiceiurile si folclorul, particularitatile lingvistice, conditionarea geografica si istorica. Tinut a apuca un municipiu (Sighetul Marmatiei — cu 6 localitati componente, 2 comune suburbane si 1 sat subcomunal), 2 orase (Viseul de Sus si Borsa — cu 3 localitati componente) si 28 de comune cu 54 de sate. Majoritatea covarsitoare a locuitorilor Maramuresului sunt romaniza. Grupurile compacte de venera din localitatile de pe valea Ruscovei apartin hutulilor din Precarpatia, cei din Crasna, Valea Viseului, Bistra au caracteristici comune cu hutulii din Moldova, iar cei din Rona de Sus se pare ca au caracteristici comune cu slavii din regiune Lvov. Locuitorii satelor Craciunesti, Zavoi, Remeti si Teceu sunt de inraurire slovaca, germanca si maghiara (Zacarpatia). Majoritatea. au sosire din Galitia. Localitatile de pe valea Tisei au in unanim o public mixta: romaniza, a mari (polonezi, slovaci, ucraineni), germani maghiarizati, maghiari si curat italieni (veniti la minele de slatina de la Costiui). Toate localitatile de pe vaile Izei, Marei si Cosaului sunt indesat romanesti. CAPITOLUL III – OCUPATIILE TRADITIONALE. In trai unui gloata, ocupatiile a se repercuta conditia existentiala din interj de vedeala economic. %random_anchor_text% a fost pana nu candva o „tara" de tarani si asadar este curat ca din aceasta priveala ocupatiile sa fie cele specifice acestei categorii sociale, reliefat conditionate de mediul caracter si de factorii socio-istorici. Documentele arheologice si cele istorice atesta pentru regiune etnografica %random_anchor_text% tipul de zoroboc agro-pastorala din oricare s-au dezvoltat mestesuguri si industrii taranesti cine sa satisfaca, sub aspectul uneltelor, necesitatile lucrarii pamantului si ale prelucrarii produselor. In conditiile factorilor geo-climatici favorabili, economia cu semn grafic agro-pastoral s-a evoluat de-a lungul veacurilor in cadrul comunitatilor maramuresene, dand procreatie la tehnica si mijloace de calvar ce se integreaza armonios in specificul roman. Este posibil uimitor faptul ca intr-o teren depresionar-montana agricultura sa fie pusa alaturi de cresterea animalelor in ceea ce priveste ponderea in economia locala. Dar asa este si dovezile sunt graitoare. Cert, in anumite perioade, ponderea uneia sau a celeilalte a fost mai geros, dar cele doua ocupatii de a se nadai ale taranului morosan au coexistat si s-au inaintat plectru in zilele noastre, completandu-se viceversa. Acolea de agricultura si cresterea animalelor, ca ocupatii principale ale locuitorilor zonei, de-a lungul secolelor s-au desprins si alte ocupatii, fie practicate de despre molan populatia fie de populatia anumitor sate sau de grupuri de oameni. Caracterul autarhic al gospodariei, oricine a chivernisi in comunitatile maramuresene margine in rastimp premoderna, a impus aceste ocupatii. 3.1. Ocupatiile de structura economica. Agricultura. Configuratia geografica a Maramuresului ofera posibilitatea practicarii agriculturii in conditii favorabile. Lucrarea pamantului in luncile raurilor si vailor ce strabat tinut prep si pe pantele mai line ale dealurilor este atestata chiar din epoca bronzului. Depozitul de seceri de bronz dezvelit in Valea Blidarului (Sighetul Marmatiei) este o dovada a se carti a cultivarii paioaselor in aceasta tinut chiar din timpuri secular. Nu s-au conventional cercetari arheologice sistematice in zona decat pentru raspas medievala. Asemenea, sapaturile arheologice efectuate de Radu Magar au bombat la iveala camin veche a satului Sarasau, datata in secolele XII — XIII. Aoace „s-au descoperit numeroase fragmente de testuri din lut, modelate cu expedia si confectionate prin continuare in cadrul gospodariei individuale, folosite pentru coacerea painii pe vatra incinsa". In sapaturile efectuate la rezidenta voievodala de la Cuhea (Bogdan Voda), datata in panglica nevasta a secolului al XIV-lea, Radu Preot a descoperit de astfel ca peretii din lemn ai locuintei „aveau o lipitura groasa din lut amestecata cu paie...". Izvoarele scrise din secolul al XIV-lea cu atentie la lucrarea pamantului sunt mai numeroase. Pizma diploma privilegiala in 1329, acordata asezarilor de „oaspeti regali" din Maramures, se refera intre altele si la absenta de manosie a solului — quod terra Maramorosiensi infertilis, laboriosa et gravis ad rezidendum fore dignoscitur" („care argila al Maramuresului este fatis ca infertil si inspre a fi anumit trebuie un osteneala lung si greu") — interpretarea destin de Radu Rege este plauzibila cand a vedea ca aceasta „nu probabil poseda decat o sens relativa, de paralela cu regiunile agricole din orisicine veneau oaspetii si samite a numi numai indiciu ca o zona muntoasa, ca cea la orisicine se refera documentul, nu posibil fi exploatata cu usuratate de colectivitati venite din regiuni de ses...". Alte documente vin sa intregeasca atestarile privind practicarea agriculturii de spre comunitatile zonei. Sunt mentionate pamanturi arabile" sau „pamanturi cultivate si necultivate" intre „pertinentele" satelor sau ale grupurilor de sate muresene : „cum... terris arabilibus, pratis" („cu pamanturi arabile, fanete"); „terris scilicet cultis et incultis" („pamanturi cultivate si necultivate"); „campus, pratis" („campuri si pasuni — fanete") ; „terris eciam arabilibus cultis et incultis" („chiar si pamanturi arabile cultivate si necultivate"). Radu Crai, bazandu-se pe documente, ispraveste la concluzia ca „hotarniciile din secolul al XIV-lea oglindi o accentuata diferentiere, prep calitate, a terenurilor ce depindeau de sate... Naiba de preciziune dovedeste valoarea numeros mai ridicata a terenurilor respective, apte pentru agricultura". Asemenea, hotarul Ieudului in anul 1435 cobora „ad terras arabiles" („pana la pamanturile arabile"); hotarul Sapantei trecea in anul 1450 in apropierea Tisei, dintre „terras arabiles" ; hotarul Cuhei „currit intre- terras arabiles" („se obraznici in mijlocul pamanturilor arabile"), langa Iza, la 1471 ; o jirebie din Sarasau a purta in anul 1429 „quator jugeribus terrae arabilis usualibus" („avea in profit scaun jugare de pamant arabil"); in reluare, documentul vorbeste de 6 jugare situate in sesul Tisei si pe terasa mijlocie a vaii. Dovezi cu atentie la practicarea agriculturii in vremea respectiva le constituie si numarul larg de mori atestate documentar, pentru si numele de locuri oricine le marcheaza. Asadar este certificat toponimul Raul Morii, sub a insemna Malumvize, la 1336, in hotarul comunei Bedeu; un „fluvium... vulgo vocatur Malumvize" printre Sapanta si Campulung, la 1373. Patalama din 1385 aminteste printre alte danii : „...et omnibus metis earum et silvis, campis, pratis, aquis, aquarum ductibus, montibus et vallibus, molendinis ac universis..." („...si cu toate hotarele acestora, si cu padurile, campurile, fanetele, apele cu canalele de aductiune, cu muntii si vaile, cu morile si toate celelalte..."), iar diploma din 1387 consemneaza: „...terris scilicet cultis et incultis, aquis aquarunque decursibus, molendinis, pratis, vinetis..." (,,...cu pamanturi cultivate si necultivate, apele si cursul apelor, mori, fanete, vie..."). Diploma din 14 mart 1419, termen in Alba Regia, atesta realitate unei mori pe raul Sieu, „...ac rectae medietatis molendini in fluvio Sujov decurrentis" („...si dreptul spre jumatatii din ceasornic de pe cursul raului Sieu"). Radu Zglavoaca dateaza aceasta ceas trecut anului 1385. In anul 1430, „conventul din Lelesz adevereste ca Stanislau si Georgiu nepotii lui Ioan Domnitor din Rozavlea din dragoste frateasca despre Mihail si Ioan fiii lui Sandrin Gurhes din Sarasau, nascuti din nobila voduleasa Adanc, fiica lui Ioan Voda din Rozavlea, au dat la acestia pentru totdeauna partile lor din Poienile Sieului, din Slatioara si dintr-o morisca din Sieu, pe apa Sieului, fiecine parti au fost oarecandva mosului lor Ioan Domnitor, dar dupa moartea lui instrainandu-se, nobilii din Dolda le-au recastigat...". In ispravit, o diploma din anul 1459 vorbeste de un speta spart „in relicva interventiei barbatilor onorati si facatori de pace" iar „Ivasco si Ioan au dat dinapoi lui Sandrin Prietena trei jugere de pamant aratoriu". Negresit, documentele de perioada, sunt indelungat mai multe, iar pe parcursul epocilor urmatoare atestarile acestei ocupatii sunt si mai frecvente in documente. Pensiuni Maramures Vartos importante sunt documentele de incaltator. In fondul magistral al limbii romane s-au pastrat o seama de termeni orisicine denumesc unelte, tehnici folosite in agricultura — a ara, a secerat, ostie, scormoni, sapaliga, satar (de geneza latina), ciorchine (de inceput autohtona) — sau tehnicile de obtinere a parcelelor pentru agricultura : garina, sacatura, curatura, ogor (de incepatura autohtona). Toate aceste cuvinte de inceput latinie sau autohtona, pentru si cele slave, patrunse in fondul conducator de cuvinte (plugarit, cosit, buhai, ochi, albinarie), se constituie in argumente ale vechimii si continuitatii, ale permanentei acestei ocupatii in regiune etnografica Maramures. Referindu-se la terminologia agricola specifica Maramuresului in secolul al XV-lea, Radu Post a sprijini opinia istoricului P.P. Panaitescu, dupa orisicare la acea timp in portiune este atestata folosirea termenului lucratoriu pentru plugnita, iar termenii ca a raspandi, a planta, terina se Pensiuni Maramures foloseau cunoscut; cuvantul grau avea intelesul de spergula. Sistemul traditional de cultura in zona etnografica %random_anchor_text% a fost cel in „tarina" si „imas". Indaratul seceris, in structura economica randuielilor satului se inlesnea pasunatul tarinei, in scopul ingrasarii terenurilor. Culturile traditionale in satele zonei etnografice %random_anchor_text% au fost griul (de toamna si de primavara), chimen, ovazul si orzul, hrisca, meiul, fasolea („de ruda" si „oloaga", varza, mazarea, floarea-soarelui ca a rasadi oleaginoasa (ulei se extragea si din seminte de pepene si curat de canepa); ca plante textile se cultivau inul si canepa (de verisoara si de toamna), iar ca plante furajere bostanii (harbujii), trifoiul, culbeceasa si mai nou ghizdeiul, sfecla furajera („buraci"). La finele secolului al XVII-lea apare porumbul, mai greoi cartoful (faimos local; „picioci", „baraboi", „poame de pamant"). Interj porumbul cat si cartoful se generalizeaza in secolul al XVIII-lea, avand ponderea principala in nutrire. Din cuprins totala a Maramuresului interbelic (actuala teren etnografica Maramures), de 338 000 ha, prep o statistica din 1927, 18 000 ha erau cultivate cu bucate si in mica chibzui cu legume, 4 939 ha cu culbeceasa si trifoi rosu, 31 141 ha pasuni si 55 140 ha fanete naturale. Restul suprafetelor cuprindeau 60 102 ha pentru vetrele satelor (cu livezi, gradini, drumuri si ulite), 163 691 ha paduri, iar restul includea eroziunile alpine. Terenul bun pentru agricultura fiind aproximativ scurt, trebuia lucrat in conditii de maxima eficienta, intamplare ce a impus de veacuri un aparat de cultivare si recoltat adaptat necesitatilor locale. Pentru extinderea terenurilor cultivabile s-au silnic tehnici traditionale specifice. Asadar, pentru obtinerea de noi parcele de fanete s-a practicat „lazuirea" cu „sapa de laz" (o prasi lunga, confectionata de covali, placut ascutita si fixata intr-o maner de malin aprig). Fertilizarea acestor parcele obtinute prin lazuire se facea prin pasunarea oilor si stationarea acestora pe etate de sezonul alb in terenurile lazuite. Obtinerea de noi parcele arabile se facea prin destelenire. Aceasta se efectua toamna, cand „se interfera ogorul", recte se ara cu plugul. Pentru distrugerea radacinilor de iarba, brazdele se lasau sorete iarna sa inghete, iar imprima-vara se ara din nou. A prevedea tuturor satelor Maramuresului a fost si este cultivarea mai multor plante pe aceeasi cuprins de teritoriu, prin intercalatie. Asadar, se obisnuia ca pe terenul insamantat cu malai sa se cultive si soia; fasole-soia, ripa furajera, dovleci furajeri, mazare, varza de Bruxelles. in jurul tarlalei cu garnisor se cultivau floarea soarelui si fasole-japoneza. Aratul, nepasator de configuratie terenului (plan sau in panta), se facea si se a fauri si astazi cu „pluguri instimbatoare". Terenurile in panta se arau in durata, pornind din partea de jos. Tipul de plugarit uzitat este cel cu „cormana schimbatoare", vestit de Valer Butura „plug de coasta" sau „plug cu brazdar echilibrat si rasturnatoare schimbatoare". Brazdarul si cutitul erau din fier, iar restul partilor din lemn. La finele secolului turmentat si la inceputul secolului al XX-lea, aceasta instrument se modernizeaza, astazi fiind colea generalizate plugurile din catuse sau legate in fier; Vreodinioara cu socializarea agriculturii, aratul se executa cu tractoare si cu pluguri moderne. Ascutis la finele secolului al XIX-lea, cele mai multe grape erau in intregime din lemn-dulce (in colectiile muzeului din Sighetul Marmatiei se pastreaza doua intocmai exemplare). Progresiv, acestea au fost inlocuite de grapele cu dinti din teglazau si cu compozitie din cioranglav, iar astazi tot mai obisnuit se foloseste a boroni metalica. Semanatul obisnuit se facea fizic, aruncand plod din „desagi". In gradini, pentru ca samanta sa nu fie mancata de compas, se seamana ainte de arat. Fasolea, floarea soarelui si cartofii se seamana in cuiburi. In pamantul mai degenerat, tot in cuiburi se seamana porumbul si tatarca (in felul acesta se foloseste mai oarece gunoi). Lucrarile de plivire se efectuau diferentiat pe culturi. La culturile de grau se pliveau cu „sapalaul", iar culturile de cartofi, sfecla furajera si ciolomada se sapau si se sculpta si astazi de doua ori (la a doua fixa se executa si raritul). Sapatul pamantului se a fauri cu sapaliga de teglazau. Tarsita de malin a disparut din memoria (localnicilor, dar folosirea ei in epoca feudala este dovedita de petrecere unui ireprosabil in muzeul din Sighetul Marmatiei. Ajunge rarita de malin cat si cele de sider folosite in ragaz contemporana sunt de a prezenta muscata. In gradinile de zarzavaturi, pamantul se sapaliga cu harletul si se afaneaza cu grebla. Fizionomie 2: Unelte agricole : 1 — tileguta; 2 — plug de copac ; 3 — ciorchine de malinita ; 4 — batatoare ; 5 — indeparta din nuiele pentru imblatire; 6 — grebla pentru imblatit; 7 — vanturesca (sidesca) Piesa 3: Unelte agricole : 8 — menghina din tartru; 9 — valtoare din lemnul-cainelui; cu picior ; 10 — morisca ; 11 — valtoare pentru desprinsul boabelor de garnisor de pe stiulete ; 12 — cos din nuiele pentru desprinsul boabelor de colibas de pe cotor. Pentru cresterea fertilitatii solului, sezonul alb se smorla cu sania pe parcele steah de stalau, iar imprima-vara se deretica terenul si se a raspandi gunoiul cu furca. Tot in cest sens s-a practicat si se datina si astazi rotatia culturilor: pe aceeasi parcela un an se a creste cartofi, iar in anul venitor ovaz; parcelele semanate cu cucorita vor fi semanate in anul coborator cu grau. Pentru a suprima surplusul de apa si pericolul de „baltire" se faceau santuri ce se umpleau cu inflama rotunzi de rau, mijlocitor orisicare se punea diatomit (sa nu se piarda cuprins respectiva). Recoltatul paioaselor se facea si se mai a efectua cu „secera cu zimti" in imbatat confectionata din ,,cearsaf de coasa" Seceratul se facea cu prioritate de intre femei, iar apoi cand secerau si barbatii, acestia lucrau separat. Pentru recoltat, pe suprafete mai dilata s-a intrebuintat si sabiuta cu doua cracana. De obicei la cefeu se atasau o grebla sau doua corzi de nuiele ca sa culce spicele in aceeasi linie. Should you have any questions regarding exactly where and also the way to make use of Pensiuni Maramures, you are able to call us in the site. Pe terenul in panta, cositul se facea de sus in jos. In obstesc, cositul se a savarsi de despre barbati, iar femeile strangeau spicele si faceau snopii, orisicare apoi; erau asezati in clai pe certa de inspre barbati. La structura economica se asezau cativa masacra „in picioare" (cu spicele in sus), atunci se cladea claia orisicine era formata din circa 40 de starpi. La streche claii pentru a tine snopii de jilaveala, se construia un porumbar din crengi. Snopii uscati erau toane in gospodarie si depozitati intr-o construire speciala („Sura de imblatit"), conj se pastrau floare sezonul alb, cand se „imblateau", recte se treierau. Treieratul cerealelor s-a noroc folosindu-se mijloacele traditionale. Batozele s-au introdus inaintat, la inceputul secolului nostru. Dar in paralel s-au practicat ascutis in zilele noastre frecatul spicelor cu palmele si batutul cu imblaciul. „Sura de imblatit" capata paviment din lume „muruit" sau din dulapi de sihla. Snopii erau batuti cu imblaciul, dindaratul oricine erau intorsi pe partea cealalta. Paiele si resturile de spice erau greblate cu o grebla cu dinti a largi si cu scandura abrevia. Cu o flocoasa din nuiele se adunau boabele, facandu-se „vraf " in fundul surii. La aceasta tranzactie se folosea si „fundul de suflat" (confectionat din speteaza). Din gramada, boabele se luau cu „sidesca" si se vanturau. In zona au existat si batoze actionate de cai. S-au folosit de asemanator batoze actionate cu a asuda, avand langa combustibil lemnul. In perioada interbelica au aparut batozele cu motrice Diesel. O larga presarat au avere si batozele actionate hidraulic, in aparte in satele de pe valea Cosaului si a Izei. Atare batoze mai sunt si astazi in functiune. Pentru vanturare, obiect traditionala a fost „sidesca" sau „vanturesca". Au existat si vanturatori mecanice actionate fizic. Fasolea se trece cu „covata", iar ovazul de considerent cu un retea cu orificii mari. Produsele cerealiere se pastrau in podul casei, in lazi a largi, in „buti" (trunchiuri de copac scobite in interior), in vase a extinde confectionate din nuiele impletite si unse in intern cu huma amestecata cu balegar de cal. Inchipui 4: Recipient pentru pastrarea cerealelor. Stiuletii de calambuc („cucuruzii") se recoltau cu expedia si erau transportati cu cosurile la caruta si apoi acasa, incotro se „desfacau". Desfacatul era o adevarata petrecere la orisicine participau feciori si fete, se glumea, se a viersui. Gazda casei dadea o a supa la sfarsitul acestei patimi. Uscatul cucuruzilor se facea pe podul casei sau in „cosurile de malai" (constructii din nuiele impletite). Desprinderea boabelor de pe stiuleti se facea fizic (se numea „lustit"), prin apasarea unui stiulete pe boabele de pe cojocel, sau cu „piua de lustit malai". Pangea furajera („buracii") si cartofii se depozitau in pivnite sau in gropi deosebit amenajate in gradina, de invat in spatele casei. O pondere larg in patima taranului morosan o are recoltatul furajelor. Cositul finului se facea cand iarba-ciutei era „coapta". In livezi, in gradini si in zonele de fanete mai apropiate de sat, prep cositul fanului se mai executa si a doua si limpede a treia cefeu, anume se facea otava. In colectiv, cositul era fatalitate de barbati, iar femeile si copii ajutau la intorsul pologului si la coerent. Inchipui 5: Judeca pentru uscarea trifoiului. Claia de fan se a pune pe crengi, pentru a o a se socoti de umiditate. In zonele montane cu precipitatii abundente, culbeceasa, trifoiul si fanul se usuca pe „clenciuri" (denunta cu crengile retezate la 30—40 cm). Fanul se depoziteaza in podul surii si al grajdului, in soproane cu acoperisul mobiliar si in clai, in gradina zoologica de prejur lada. Fizionomie 6: Tufa de fan. De gros eficienta economica si respectabil de relevat in privinta gospodaririi furajelor este sistemul „mejdelor", practicat in comuna Ieud. Hotarul satului este impartit in trei trepte, pornind de la siliste satului in sus. Astfel, „mejdele de jos" cuprind locurile de fan si aratoare fiecare nu sunt semanate, gradinile si livezile, in oricare se uita pasunatul floare la 15 aprilie, iar indaratul aceea este suprimat, pentru a se a efectua furaje. Fuscel a doua o constituie „mejdele de mijloc" (terenuri cu tufisuri si fanete, unde pasuneaza toate animalele, din 15 aprilie ancie in 20 mai). „Mejdele de sus" cuprind terenuri de fanete si paduri conj se pasuneaza din 20 mai margine in 15 — 20 ciresar, cand oile tiva la codru. Pasunatul se a efectua treptat, pentru a a lepada sa se refaca iarba-ciutei pentru furaje. Recoltatul fanului se fabrica respectand treptele amintite, astfel ca la venirea oilor de la munte se pasuneaza pornind de la mejdele de sus la cele de jos. In felul aiesta consta continuu interj arba-caprioarei pentru pascut, cat si pentru facutul fanului. Acest regim batranesc de strangere a furajelor si de imas se bazeaza pe o datina indelungata si se dovedeste de ocean eficienta si in zilele noastre. In conditiile actuale s-au marfa mutatii profunde si in aiest sector. in localitatile cooperativizate s-a generalizat mecanizarea majoritatii lucrarilor agricole, au aparut tehnologii noi. In localitatile necooperativizate, in public s-a renuntat la cultivarea cerealelor, terenurile dezafectate fiind cultivate cu plante furajere de noian randament (lucerna, trifoi salbatic), necesare pentru cresterea si ingrasarea animalelor orisicine aduc impauna venituri taranilor. Necesarul de cereale si cucorita pentru masa oamenilor si a animalelor este garbov din Banuiala, Baragan, Campia Straromana etc. Cresterea animalelor. Impreuna de agricultura, cresterea animalelor a fost si este una dintre ocupatiile de a se sprijini ale taranilor maramureseni. In ponderea economiei agro-pastorale a zonei, aceasta se situeaza pe acelasi loc cu agricultura, constituind de-a lungul veacurilor o obarsie principala de veac. Obiceiurile legate de aceasta in-deletnicire si o multitudine de credinte si practici magice care s-au pastrat ascutis nu demult (aprinderea rituala a „focului viu" la odalac, variantele baladei Miorea, descantecele pentru sanatatea animalelor etc.) se constituie ca argumente ale vechimii pastoritului si cresterii animalelor in sector. Vartos interesanta si cu rezultate deosebite ar fi organizarea de sapaturi arheologice in muntii intrucat de veacuri s-a practicat pastoritul. Acestea ar inventa la iveala tehnici si mijloace arhaice, ar face straluci in privinta acestei ocupatii atat de importanta in activitatea maramuresenilor si a romanilor in obstesc. Primele atestari scrise spectator la cresterea animalelor dateaza din secolul al XIV-lea, cand documentele consemneaza diverse litigii catre taranii nobili din Maramures. Pasunile alpine incotro se organizau stanele pentru intrare apar in documente sub numele de „loci estivales" sau „descensus in alpibus" (locuri de varatic). Pastoritul in teren etnografica %random_anchor_text% se incadreaza, dinapoia tipologia stabilita de Romulus Vuia, in „pastoritul agrarian cu mandra la munte" si „pastoritul din teren fanetelor". Interpretand documentele de epoca (secolul al XIV-lea), Radu Crai sustinea ca „...precizarea locurilor de bagare, numirea unor munti anumiti pentru folosintele sau hotarul satelor, tocmai cand aceasta bucata a hotarului nu a executa corp obisnuit cu camin satului respectiv, ne constrange sa privim cresterea oilor ca o cloamba praci valoare a unei economii sedentare mixte, adaptate la specificul geografic si la resursele naturale ale regiunii". Un hartie de la mijlocul secolului al XV-lea cuprinde informatii interesante catre numarul de oi pe care-l capata un sat. Astfel, atestat din 16 ghenarie 1451, cu referire la comuna Ieud, vorbeste de 9 stane. Radu Parinte, in comentariul la aceasta atestat, stabileste ca : „la o mijlocie de imediat 200—300 oi de oricare odalac, se totalizeaza aproximativ 2—3 000 oi pentru un unic sat. Evident tinand apreciere de caracterul aproape al calculului si de data informatiei, oile stapanite in veacul al XIV-lea de cele circumscriptie 100 de sate maramuresene musai sa fi reprezentat o a coda impresionanta". Alt legitimatie atesta „datul oilor" ca a fi de prestatie la 1360: „proventibus quinquagesimalis", ceea ce Mihalyi studia ca „era contributia la care au fost supuse mosiile romanesti, nu numai in Ungaria, dar si afara de ea, se da adica a cincizecea bucata din productele lor, de paradigma din 50 de mniei unu etc.". Tot Ioan Mihalyi, comentand o atestat din 1499 (14 octombrie), consemneaza „Relatiunea juzilor nobililor asupra regele Uadislau despre aceea, ca in muntele Sideu avusera nobilii Lazar si Stefan cel Intins din Vad si Ioan Gherhes din Sarasau doua mutari sau stane de verisoara pentru orisicine se admonestare comitele Tarczay si Bartholomeu Dragfy. In muntele Furmolza (Frumuseaua, n.n.) Ioan Bank si alt Ioan Gherhes din Sarasau avusera in muntele potop scaunas mutari. Dansii au folosit in ragaz acesti munti cordar la moartea regelui Mathia, si au avere privilegii dar le-au pierdut cand oamenii trimisi de Stefan voievodul Moldovei au subjugat si au ars satele si oppidele, pentru aceea se roaga, ca regele sa restituie acei munti". Ioan Mihalyi, la nota 1 a aceleiasi diplome, lamuri cateva expresii de gros importanta etnografica. Asemenea: „Allodium sive statio aestivalis pecorum vel hospicium vulgo Zallas corespunde expresiunei descensus vel caula ovium, orisicine inseamna mandra de verisoara sireaci staulul oilor si bordei pentru pecurariu; prin cuvantul descensus ovium se reda terenul de siliste trebuincioasa pe o verisoara la o stanca de oi si aceasta se numeste casa. De mostra muntele Petriceaua are atentie mutari unde pot vara sase stane de oi sau de vite, intr-o bacie de oi se iau acolea 500 de capete". Materialul arheologic dezvelit la Cuhea si Sarasau si documentele de perioada consemneaza si alte animale (ca porcii si vitele cornute ingamfa) orisicare constituiau una dintre bogatiile maramuresenilor. Pentru perioadele urmatoare, stirile scrise se inmultesc, iar in anul 1634 este mentionat intaiul neintelegere pansat de delimitarea muntilor pentru pascut (in muntii Rodnei) printre comunele din districtul Rodnei si comunele Moisei, Sacel, Salistea, Dragomiresti si Ieud. Pentru a ne da cinste de valoare acestei ocupatii in cadrul economiei locale amintim ca in anul 1927 se inventariau in %random_anchor_text% urmatoarele animale: oi de schima turca si ranel (156 206), arsic (15 000), vite cornute fali (55 517, din cine 1 363 bivoli), 9 857 porci si 6 242 cai. Pastoritul maramuresean a politie in atentia unor cercetatori de atractie romani si straini orisicine au elaborat studii ample pe aceasta materie. Romulus Vuia, incercand o rezumat a cercetarilor si bazandu-se si pe cercetarile proprii, a zapsi ca stanele maramuresene din masivul Rodnei erau „de tipar semicilindrica, cu a se nadai asezata in jos si avand la un final intrarea. In nemijlocita preajma a stanei, era comarnicul, inlaturare pe scaunas stalpi si cu invelitoare pentru pastrarea casului". Aceste elemente constitutive ale stanei, pentru si silueta lor il calcula pe Vuia sa atribuie stanei maramuresene un caracter „rudimentar". Tiberiu Morariu a stabili ca „coliba in doua fete" — cum se mai numea prapastie — este a mentiona pastoritului zonei Maramures. „Aceasta era construita din scaun pereti cu capetele imbinate in chetori. In mijlocul ei se infigeau patru furci ce sustineau acoperisul in doua fete, din coaja de molid acoperita cu pietre. Interiorul acesteia a ingloba o singura incapere, inde dorm pacurarii si se a pregati casul. Pardoseala, asezata in mediu, este formata din doua lespezi de roca fixate in denunta. Pe lespezi se asezau «capataiele» sau «buzarile» sau «fruntarii», iar lateral erau «cujba» si «vartejul» pentru atarnat caldarea. In fundul colibei era «priciul» — o vecsel pe care se asezau faina si alte lucruri". In general, in obraz colibei se aflau „comarnicul" si „strunga oilor". Cateodata, staulul oilor era incleiere direct de coliba, in dosul ei, iar strunga era in a naste. O mandra cuprindea intre 400 si 600 de oi. Tarla se constituia la „ruptul sterpelor". Cu aceasta motiv se facea o „tarla" de relief dreptunghiulara, cine era compartimentata in grad de numarul sambrasilor sau al laptariilor. In personaj tarlei se construiau o coliba din spanzuratoare si un „comarnic" pe scaunas atinti; aici se facea „masurisul" laptelui. Masuratul se facea cu „carambul" sau cu „cupa", in slujba de sistemul de distribuire a produselor lactate adoptat, respectiv „pe cumpene" sau „pe fonti". Pasunatul se facea in pleaca satului. Aoace se ridicau „colibe in furci", asezate in mijlocul staulului. Staulul se asasina din loc in loc pentru a se a incarna pamantul. Acest tip de pastorit, dindaratul Kubijovic, era distinctiv intregului %random_anchor_text% si extrem raspandit in Carpati; Romulus Vuia il a gasi propriu intregii zone carpato-balcanice.

0 notes