#Hobița

[miraclecell]

Yellow Matter Sample

Chapter 1 The one who roams Your life to steal, It is too well concealed. The Transylvanian Carpathian Mountains-1981 The creature swept over the forest like a sorrowful yellow mist and disappeared as quickly as it appeared. One could doubt what it saw if asked to describe it.  The Hobița-Grădiște-(pronounced-Hobitska-Gradishta) village, divided into three regions: the Northerners,…

[rudyroth79]

Centrul de Cercetare, Documentare și Promovare ”Constantin Brâncuși”, Consiliul Local şi Primăria Municipiului Târgu-Jiu organizează, miercuri, 19 februarie 2020, Colocviile Brâncuşi, manifestare dedicată Zilei Naționale Brâncuși, la 144 de ani de la nașterea sculptorului.

Miercuri, 19 februarie, la Galeriile Municipale de Artă, cu începere de la ora 15.00, va fi vernisată expoziția de grafică și ceramică A(BIOTIQUE), autori: Răzvan Dragoș și Ovidiu Ionescu.

Răzvan Dragoș este un tânăr grafician, absolvent al Universității Naționale de Arte din București, cu participări la peste 100 de expoziții naționale și internaționale. Ovidiu Ionescu este artist vizual cu specializarea ceramică. În 1989 a absolvit cursurile Institutului de Arte Plastice ”Nicolae Grigorescu” din Bucuresti, Facultatea de Arte Decorative și Design, iar din 2010 este doctor în arte vizuale. De asemenea, este lector la Universitatea Națională de Arte. Are o activitate expozițională impresionantă, atât în țară cât și peste hotare, fiind recompensat cu numeroase premii și distincții.

Două conferințe cu subiect incitant vor fi susținute în sala Muzeului Județean Gorj ”Alexandru Ștefulescu”, cu începere de la ora 16.00. Prima se intitulează Constantin Brâncuşi – un sculptor de la răsărit, susţinută de cunoscutul critic şi istoric de artă Pavel Şușară, urmată de Premise ale sacrului în sculptura lui George Apostu, susţinută de Dalina Bădescu, istoric de artă, drd. Şcoala doctorală de arhitectură UAUIM.

Ziua se încheie cu vernisajul expoziției Inventar comic, autor: Dan Palade. Prezintă acad. Sorin Dumitrescu.

Dan Palade este un pictor ale cărui prime lucrări erau considerate ”instantanee melancolice ale unei lumi ce producea coloși de fier și beton”, viziuni interpretate artistic ale unui comunism industrializat, pe care l-a cunoscut din interiorul fabricilor petrochimice. Miza lucrărilor cu titluri toxice ținea de negarea neantului uitării, a posibilităţii dispariţiei fără urmă a ceea ce a fost imaginaţie, idealul construcţiei prin muncă fericită, consideră criticul Dan Popescu. Prin comparație, lucrările din ultimii ani ale lui Dan Palade se încadrează într-un nou tip de modernism îmbogăţit atât prin îndelunga sa muncă de creaţie, cât şi prin coagulările fireşti înregistrate în evoluţia artelor plastice.

La rândul său, academicianul Sorin Dumitrescu este un pictor și grafician român, discipol al părintelui Constantin Galeriu, profesor universitar la Universitatea Națională de Arte București, membru corespondent al Academiei Române.

În program este prevăzut și un recital Mircea Suchici, violoncelist al Operei Române din Craiova.

Parteneri ai manifestării sunt Muzeul Național Constantin Brâncuși, Filiala Târgu Jiu a UAP și Muzeul Județean Gorj ”Alexandru Ștefulescu”.

Informații suplimentare despre evenimente se găsesc în programul manifestării, click aici.

Comunicat al Centrului de Cercetare, Documentare și Promovare ”Constantin Brâncuși”, Târgu-Jiu

Știri: Colocviile Brâncuşi la 144 de ani de nai de la nașterea sculptorului (19 februarie 2020, Târgu-Jiu) Centrul de Cercetare, Documentare și Promovare ”Constantin Brâncuși”, Consiliul Local şi Primăria Municipiului Târgu-Jiu organizează, miercuri, 19 februarie 2020, Colocviile Brâncuşi, manifestare dedicată Zilei Naționale Brâncuși, la 144 de ani de la nașterea sculptorului.

[whiskeygin23]

Gate by StefanAndronache

[romanian-aesthetic]

mountain architecture in Romania

(click for captions!)

bonus under read more

Church Saint Michael from Cisnădioara - the oldest monument of architecture in a purely Romanesque style in all Transylvania.

[turistprinro]

Pe urmele lui Brâncuși, prin Târgu Jiu și Hobița

Pe urmele lui Brâncuși, prin Târgu Jiu și Hobița

[radioclasic]

CONSTATIN BRÂNCUȘI - 145 La o aniversare Brâncuși

CONSTATIN BRÂNCUȘI – 145 La o aniversare Brâncuși

Vineri 19 februarie 2021: se împlinesc 145 de ani de la nașterea în Hobița Gorjului a aceluia care avea să fie, prin arta lui, piatră de hotar a istoriei multimilenare a sculpturii, Constantin Brâncuși. 145 de ani nu implică de obicei celebrări majore, dar reprezintă pentru noi prilejul decisiv de-a ne angaja într-un demers sensibil și indispensabil de apropiere de semnificația operei…

[nunoxaviermoreira]

Hobița Gorj Romania Memorial House "Constantin Brâncuși" by MarculescuEugenIancuD5200Alaska https://flic.kr/p/2hGZSNA

[news24hrou]

Ei l-au omorât pe Brâncuși: Călinescu, Camil Petrescu, Geo Bogza, Sadoveanu. ”Nu e un creator în sculptură” Cu 68 de ani în urmă, pe 7 martie 1951, marele Constantin Brâncuși vrea să-și doneze opera țării: 230 de sculpturi, 41 de desene, 1.600 de fotografii, o serie de piese de mobilier. Acedamicieni de vază, precum George Călinescu, Geo Bogza, Ion Jalea ori Mihail Sadoveanu, analizează propunerea și ajung la concluzia că băiatul din Hobița e modest, iar ”Brâncuși nu poate fi considerat un creator în sculptură”. A fost ziua în care l-am omorât, pentru prima oară, pe genialul artist https://ift.tt/2H5Fuft

[mariancojanu]

19 februarie: Nașterea lui Constantin Brâncuși.

19 februarie: Nașterea lui Constantin Brâncuși.

Sculptorul Constantin Brâncuşi, este cel mai cunoscut artist roman, considerat a fi „părintele sculpturii moderne”. Integrat în categoria celor mai mari artiști ai artei secolului al XX-lea, Brâncuşi a exprimat prin creaţia sa, o nouă viziune asupra sculpturii, în care sunt integrat miturile primordiale ale omenirii, dar şi elementele inconfundabile ale artei populare româneşti. Născut la 19…

[rudyroth79]

”Noi avem și rădăcini de piatră, nu numai de lemn, apă și frunze.’’ (Lucian Avramescu)

Se află aici, la Sângeru, la cam o sută de kilometri de București, o ctitorie culturală unică în felul său nu doar în România, ci poate și în lume. Se numește, simplu și emoționant, Muzeul Pietrei și poartă însemnele unui gând frumos al poetului Lucian Avramescu. I-am spus anume ”o ctitorie”, fiindcă acest muzeu își are locul în ograda casei care i-a aparținut unui om de mare devoțiune pentru propășirea acestui meleag și a localnicilor săi. Este vorba despre Victor Nicolae Avramescu, bunicul poetului, cel care, după ce a luptat la marile bătălii de acum un veac în urma cărora s-a înfăptuit visul adevăraților români din cele trei provincii istorice, s-a întors acasă și s-a pus, cu întreaga sa pricepere, în slujba obștii. A fost, vreme de aproape un sfert de secol, primar liberal al comunei Sângeru, după care un om urât la suflet și la gând, căruia el, primarul, îi fusese naș, s-a gândit să îi întoarcă binele, așa după cum îl duceau mintea și sufletul pocite de răutate și de josnicie. Adică trimițându-l la Canal, drum fără întoarcere pe care, însă, cel proscris de cotropitorii de la Răsărit și de cozile lor de topor din țară, nu a mai apucat să îl mai facă, fiind răpus de un atac de cord. După acea, casele și pământul care i-au aparținut au trecut în proprietatea statului, revenind, însă, după 1990, urmașilor celui care a reușit să supraviețuiască dușmanilor de dinafara țării, dar a fost răpus de nemernicia celor de acasă.

Dar dacă vrednicul gospodar Victor Nicolae Avramescu nu a mai apucat să își vadă redobândit avutul, iată că, peste ani, unul dintre urmașii săi, Lucian, a avut știința și dăruirea nu doar să îl gospodărească așa după cum îl învață legea și datinile străbune, cât mai ales să facă din această casă și din ograda sa un adevărat loc de cinstire a ființei și a conștiinței noastre. Așa s-a născut această veritabilă ”minune” – cum atât de bine i-a spus pe nume prietenul Florian Scalețchi înt-o frumoasă consemnare – în care pătrunzi după ce ai citit, la intrare, acest credo profund și atât de încărcat de adevăr: ”E loc să se mai nască Brâncuși’’.

Numele titanului plecat din Hobița spre a da lumii o inegalabilă lecție de construcție artistică și morală nu este câtuși de puțin întâmplător pomenit atunci când ne purtăm pașii printre comorile de piatră de pe aleile muzeului. De fapt, așa după cum Lucian Avramescu însuși nu contenește să o spună ori de cât ori are prilejul să o facă, ideea însăși a acestui muzeu i-a venit tot de la Brâncuși. De fapt, atunci când a văzut că râșnițele de piatră, pe care țăranii din Nordul Moldovei sau din Banat le folosesc pentru uruiala porumbului, seamănă mai degrabă cu ochii încrustați de Brâncuși pe Poarta Sărutului. Cu singura deosebire că aici, în monumentala dăltuire a lui Brâncuși, ochii sunt despărțiți, exact la mijlocului cercului, de o linie dreaptă. O line care, însă, nu îi separă, ci, dimpotrivă, îi unește printr-o magică forță și chemare a destinului.

Așa se și explică, aș spune eu, de ce în arealul muzeului, între pietrele devenite sculpturi, cele care au forma cercului și, de fapt, a ochiului, ocupă un loc cu totul special. Alături de alte piese care au în comun cu cele din tezaurul brâncușian nu doar forma ca atare, cât, mai cu seamă, o anumită armonie a liniilor și un echilibru al contrastelor, aducându-ne aminte tot de zicerea lui Brâncuși: ”E numai bucurie ceea ce vă dau”.

O altă secțiune esențială a faptului de artă din Muzeul de la Sângeru o reprezintă, indiscutabil, piesele care au forma crucii. Ideea de a le colecționa și a de a le integra în acest spațiu fiindu-i sugerată lui Lucian Avramescu de către eminentul cărturar Răzvan Theodorescu, iar apoteoza acestei colecții o avem în acele cruci unde mâinile celor dispăruți sunt unite pe brațele Celui Răstignit întru mântuirea noastră, Iisus Hristos. Tulburătoare învățătură la care, mai ales în aceste timpuri devastate de egoism, de invidie și de patimi ar trebui să ne gândim mai des și cu mai multă sinceritate. Așa după cum, în același perimetru, se află și o copie în piatră a tronului reginei Maria, al cărui original se găsește în Castelul de la Balcic. Sincer și binemeritat omagiu pe care nepotul bravului luptător din tranșeele primei conflagrații mondiale a socotit că este de datoria sa îl aducă celei pe care Constantin Argetoianu o numea ”ctitoriță a României întregite și una dintre cele mai mari figuri ale istoriei noastre naționale”.

Ar mai fi, desigur, multe de povestit despre această Zidire în Piatră și în Idee, dar cred că nic-o însemnare, oricât de meșteșugită ar fi ea, nu va reuși să îi surprindă temeiurile profunde și sensul catharctic înscris în însăși esența sa. Ceea ce, până la urmă, nici nu este de mirare dacă ne reamintim că, odată, Benedetto Croce spunea că poezia este exact ceea ce nu se poate rezuma în cuvinte. Adevăr pe care, în felul său, îl respectă și îl întărește fiecare vizită făcută aici, la Muzeul Pietrei de la Sângeru.

În tot, Muzeul Pietrei – pe care l-a ctitorit prietenul Lucian Avramescu și pe care îl veghează și îl îngrijește dimpreună cu doamna sa, Georgiana, și cu fiica lor Ana Luciana –, este o tulburătoare Epopee a istoriei și a spiritualității neamului românesc. A rădăcinilor sale de piatră despre care tot Lucian Avramescu a spus atât de inspirat că, alături de lemnul, apele și frunzele acestor ținuturi, ne–a dat puterea de a învinge și de dăinui. Ceea ce, până la urmă, nici nu este ceva întâmplător, atâta vreme cât însuși numele localității se trage de la sângele cotropitorilor tătari pe care țăranii de a aici i-au biruit în luptă.

#gallery-0-5 { margin: auto; } #gallery-0-5 .gallery-item { float: left; margin-top: 10px; text-align: center; width: 50%; } #gallery-0-5 img { border: 2px solid #cfcfcf; } #gallery-0-5 .gallery-caption { margin-left: 0; } /* see gallery_shortcode() in wp-includes/media.php */

Muzeul Pietrei, Sângeru. Fotografii de Florin Zago

”Rădăcinile de piatră ale neamului românesc” de Șerban Cionoff ”Noi avem și rădăcini de piatră, nu numai de lemn, apă și frunze.’’ (Lucian Avramescu) Se află aici, la…

[stiri-noi]

Cel mai mare „fake-news” din România: A vrut Brâncuşi să doneze statului român atelierul de la Paris?

La jumătatea acestei luni, mai precis în data de 19 februarie, s-au împlinit 142 de ani de la nașterea marelui Constantin Brâncuși, sculptorul român care a revoluționat arta universală. Cu acest prilej, s-au reaprins controversele în jurul unui subiect extrem de delicat pe care vom încerca să-l deslușim aici.

De-a lungul timpului a curs multă cerneală pe seama informației potrivit căreia, la începutul anilor ’50, Constantin Brâncuși ar fi oferit statului român comunist atelierul său de la Paris, care cuprindea 230 de lucrări, 41 de desene, 1.600 de fotografii, piese de mobilier etc. Legenda spune că floarea intelectualității noastre de atunci, în frunte cu Mihail Sadoveanu, George Călinescu, Geo Bogza și Camil Petrescu, s-ar fi strâns în Aula Academiei Republicii Populare Române, ar fi analizat „oferta” și ar fi declinat-o, pe motiv că opera brâncușiană, „decadentă”, reflecție a „putreziciunii burgheze pariziene”, n-ar fi avut valoare estetică.

Despre dorințele testamentare

În încercarea de a lămuri acest mit, l-am consultat pe Pavel Șușară, critic și istoric de artă, unul dintre cei mai avizați cunoscători ai operei lui Brâncuși. Reacția lui Șușară nu lasă loc de interpretări: „Informația că Brâncuși ar fi intenționat să doneze statului comunist român atelierul, așa cum se găsea el în momentul respectiv, este o simplă legendă cultural-urbană, un fake insidios, această intenție nu a existat niciodată și nici nu ar fi avut cum, Brâncuși luându-și cetățenia franceză tocmai pentru a avea drepturi depline în ceea ce privește manifestarea liberă a dorințelor testamentare”.

Ce-au „înfierat” comuniștii?

Mai mult: „Orice suspiciune că Brâncuși ar fi dat Parisul și climatul său cultural pe Bucureștiul aflat sub ocupație comunistă, în plin realism socialist și într-o ofensivă neîntreruptă împotriva «artei burgheze, a formalismului decadent», este cel puțin o naivitate de un optimism necenzurat”, a punctat Pavel Șușară.

Atunci, ce-au condamnat academicienii comuniști și cu ce prilej, pentru că există documente scrise, acte dactilografiate ale ședinței respective, păstrate la Academia Română, în care George Călinescu și compania dădeau de pământ cu Brâncuși, mai exact cu opera lui?

Istoricul de artă Pavel Șușară a concluzionat: „Ceea ce s-a «înfierat » la Academia Română de către Călinescu, Iordan, Camil Petrescu etc etc nu a fost un document de donație a lui Brâncuși, ci, pur și simplu, opera sa decadentă. A fost o simplă discuție de punere la punct, nu o respingere a unei oferte”.

O fostă țesătoare și un individ cu patru clase l-ar fi „evaluat” pe Brâncuși

Cum a apărut, totuși, legenda donației refuzate? Cum a apărut acest fake-news? Din orgoliul prostesc al autorităților comuniste sau din intenția lor de a minimaliza faptul (real) că Brâncuși, un român get-beget, a ales să dăruiască țării de adopție, adică Franței, o mare parte din opera sa de-o viață? Oricare ar fi răspunsul corect, cert e că mitul donației s-a construit cu personaje reale. Ce spune povestea?

Concluzia lui Gheorghiu-Dej

La începutul anilor ’50, o delegație din care nu lipseau Constanța Crăciun – fostă țesătoare, viitor ministru al Culturii în Republica Populară Română – și Teohari Georgescu – ministru de interne cu patru clase – s-a deplasat la Paris, chipurile pentru a evalua așa-zisa donație a țăranului genial din Hobița. „Operele lui Brâncuşi sunt nişte opere pe care le-ar putea face orice ţăran neinstruit”, au concluzionat, la revenirea din orașul de pe Sena, cei doi „experți”.

În consecință, liderul României comunizate, Gheorghe Gheorghiu-Dej, ar fi pus cruce nobilei intenții brâncușiene, notând pe marginea raportului înmânat de țesătoare și de semianalfabetul de la „Interne”: „Operele lui Brâncuși nu ajută cu nimic la edificarea socialismului în România. Refuzăm!”.

Intrigat, Constantin Brâncuși și-ar fi retras oferta, acceptată ulterior de Franța, al cărei cetățean devine câteva luni mai târziu. Ce ar mai fi de adăugat? Poate doar faptul că, tot potrivit legendei, nu Dej a avut ultimul cuvânt în chestiunea „donației”, ci Academia Română, care a validat cu ochii închiși recomandarea liderului maxim.

Proces verbal al ședinței Academiei Române din 7 martie 1951

Vreme îndelungată, pentru a descuraja interesul opiniei publice, Academia Română a lăsat să se înțeleagă că documentele dactilografiate ale ședinței din 7 martie 1951 – din care reieșea negru pe alb modul în care „greii” culturii desconsideraseră opera lui Brâncuși – ar fi fost sustrase de un fost angajat. Urma acestora nu s-a pierdut însă. Ca dovadă, vi le prezentăm astăzi.

Dar ce cuprindeau aceste documente? Redăm, în limita spațiului disponibil, pasajele pe care le-am considerat importante: „(…) Şedinţa este prezidată de tov. Acad. M. Sadoveanu. Participă: Acad. Gh. Călinescu, I. Iordan, Camil Petrescu, Al. Rosetti, Al. Toma, G. Oprescu, Jean al. Steriadi, V. Eftimiu şi tov. Geo Bogza, Prof. Al. Graur, Prof. I. Jalea, I. Panaitescu-Perpesicius şi K.H. Zambaccian. Şi-au scuzat absenţa tov. Acad. Gala Galaction şi tov. Lucian Grigorescu”.

Capace de la George Călinescu

După ce am făcut cunoștință cu actorii principali, să vedem ce aveau tovarășii pe ordinea de zi: „Tov. Prof. Jalea dă citire unei note de completare a comunicării d-sale asupra sculptorului C. Brâncuşi, prezentând şi numeroase planşe şi publicaţii cu reproduceri din Brâncuşi.

Rezumând ideile din comunicarea D-sale anterioară asupra cărţii lui Sobolev «Teoria leninistă a reflectării şi artă» în care se pune problema formalismului în artă, tov. Jalea aminteşte că citase pe Paciurea şi Brâncuşi ca exemple de formalism în sculptură la noi. Fiind cazul tipic al unui artist de talent care oscilează între realism şi formalismul extreme, cazul Brâncuşi trebue să fie discutat pentru că ridică probleme importante”.

Cât de importante, explică nimeni altul decât George Călinescu: „Brâncuşi nu poate fi considerat un creator în sculptură fiindcă nu se exprimă prin mijloacele esenţiale şi caracteristice acestei arte. D-sa clarifică noţiunea de realism, în sensul vederilor creatorilor de artă sovietici, ca o transpunere pe plan superior a realităţii şi nu ca o reproducere fotografică a ei, aşa cum o înţeleg în mod stângist”. La finalul intervenției, marele critic literar concluzionează: „Continuarea discuției despre Brâncuși este inutilă”.

La fel de inutilă și dezonorantă, am adăuga noi, cum a fost și această ședință, care a legitimat un fake-news epocal și a batjocorit munca unui român de geniu, doar pentru ca o mână de oameni să-și conserve pozițiile în aparatul de stat comunist.

„Gusturile morbide ale societății burgheze”

Cuvântarea lui George Călinescu a fost completată de tov. academician Oprescu: „Tov. Călinescu a lămurit o serie de chestiuni importante.

D-sa arată că datele şi faptele citate de D-sa cu privire la Brâncuşi, o figură mai puţin cunoscută, arată lipsa lui de sinceritate, şi îl ilustrează ca pe un om de talent şi de mari speranţe în prima parte a activităţii sale, dar care, sub influenţa unor sculptori la modă la Paris, care cultivau indefinitul şi a cubismului (sic!), a devenit formalist, chiar când foloseşte elemente din arta populară, speculând prin mijloace bizare gusturile morbide ale societăţii burgheze”.

Pe această linie a mers și profesorul Graur, care s-a declarat „împotriva acceptării în Muzeul de Artă al Republicii Populare Române a operelor sculptorului Brâncuși”.

SURSA: EVZ

(0 vizualizari)

Post-ul Cel mai mare „fake-news” din România: A vrut Brâncuşi să doneze statului român atelierul de la Paris? apare prima dată în Pedagoteca.

[newsromania]

16 martie: 61 de ani de la moartea marelui Constantin Brâncuși

16 martie: 61 de ani de la moartea marelui Constantin Brâncuși

La 16 martie 1957, acum exact 61 de ani, murea la Paris sculptorul român Constantin Brâncuși, ultima lui dorință fiind sa fie îngropat în localitatea sa natală, Hobița, din Gorj. Pe 19 martie era înmormântat în cimitirul parizian Montparnasse. Ca în fiecare an, Primăria și Consiliul Local Peștișani, Gorj, îl omagiază pe sculptorul Constantin Brâncuşi, născut la Hobiţa. La Peştişani este programat…

[alejatedemisoledad-blog]

Constantin Brâncuși - Wikipedia, la enciclopedia libre

https://es.wikipedia.org/wiki/Constantin_Brâncuși

Constantin Brâncuși (Constantin Brancusi en la grafía francesa), (Hobița, distrito de Gorj, Rumania, 19 de febrero de 1876 – París, 16 de marzo de 1957) fue un importante escultor, pintor y fotógrafo rumano,​ considerado pionero del arte moderno. Sus obras se encuentran en museos de Francia, Estados Unidos, ...

[bizmagazin]

Drumuri pentru turiști la Hobița Turiștii ar putea avea parte de drumuri mai bune acasă la Brâncuși, în localitatea natală Hobița, din comuna Peștișani.

[semnebune]

Vă puteți imagina arta universală fără opera lui Brâncuși? Eu nu pot. Și în nici un caz evoluția sculpturii și a artelor vizuale. Până și cei care nu îl înțeleg, nu îi pot rămâne indiferenți, căci geometria înaltă și sfântă a operelor sale tinde să-și taie drum spre absolut (L. Blaga). Cum? Brâncuși înnoiește arta modernă exprimând esența sufletului și a înțelepciunii poporului român, folosind sistemul de noțiuni, atitudini și simboluri comune obștii poporane românești. Mai exact, în formele cele mai închise creează arta cea mai deschisă a secolului al XX-lea, în care subiectul e doar o altă față a obiectului (D. Hăulică, 1968: 21).

This slideshow requires JavaScript.

Constantin Brâncuși se formează ca artist în plin proces de identificare și definire a specificului național românesc (V. Râpeanu, 1968: 169-171). Până la vârsta maturității, preia (pentru a le depăși) atât gândirea artistică românească, cât și pe cea franceză, combinând simplitatea pură a artei populare românești cu rafinamentul avangardei pariziene. Neagă tradiția greco-latină căutând gândiri ale civilizațiilor extra-europene. Mai exact, mitul unei străvechi forme de gândire comune întregii omenirii. Astfel, arta lui Brâncuși se naște din pântecul culturii originare (Urkultur). Iar exemple în acest sens sunt: Sărutul, Rugăciunea, Muza adormită, Prometeu, Domnișoara Pogany, Măiastră etc. (I. Frunzetti, 1968:83-85).

Constantin Brâncuși nu este un outsider. Principiile viziunii sintetice le-a găsit înlăuntrul său de om știutor al înțelesurilor profunde ale artei poporane oltenești. Doar a trebuit să călătorească până la Paris (de fapt, către Sine) ca să dobândească informațiile necesare pentru a trăi revelația cubismului și, în consecință, pentru a elabora noile modalităţi de expresie ale artei moderne. Cheia înțelegerii operei şi a vieții de ascet a lui Brâncuși constă în mărturisirea sculptorului: Trebuie să ne eliberăm de noi înșine pentru ca ceilalți să se poată elibera prin noi (Sorana Georgescu-Gorjan, 2011:143). Brâncuși are convingerea că destinul omenirii este să-şi elibereze spiritul din carcera materială prin revenirea la esența primordială.

Operele lui Brâncuși scot la lumină opoziția dintre gândirea orientală integratoare şi cea occidentală dezintegratoare (arta cubistă adoptă formele artei negre). Picasso, Braque ori Modigliani dezintegrează obiectul din plenitudinea existenţei. Brâncuși atinge o sinteză expresivă ce îi conferă obiectului statutul de simbol. Pornind de la realitatea concretă, întrupează conceptele și emoțiile în formă. Refuză reprezentarea figurativă a realităţii, pledând pentru vitalitatea spirituală a formei. Prin operele sale dă expresie materiei aparent inerte sublimându-i chintesența freamătului organic. Are o gândire filosofică de tipul identității contrariilor, în care toate participă la tot iar totul se configurează în conformitate cu fiecare parte a sa (I. Frunzetti, 1968:86). Detaliile le omite fiind neesențiale, așa cum afirmă în cazul Peștelui (1918-1928):

“Când vezi un pește, nu te gândești la solzii lui; te gândești la iuțeala mișcării sale, la corpul lui strălucitor care înoată văzut prin apă. Ei bine, iată ce am vrut eu să exprim. Dacă i-aş fi reprodus aripioarele, ochii şi solzii, i-aș fi oprit mișcarea şi aş fi obținut o simplă mostră (échantillon) a realităţii. În vreme ce eu am vrut să surprind scânteia spiritului din el.” 

Malvina Hoffman, Sculpture Inside and Out, W. W. Norton & company, 1939, p. 51 apud Ion Frunzetti, Viziunea folclorică ta Brâncuși, în volumul Colocviul Brâncuși, Editura Meridiane, București, 1968, p.86.

Sculptura lui Brâncuși iradiază două principii opozante: o inocență a sufletului pur de copil şi o înțelepciune lăuntrică înrădăcinată în moștenirea dobândită de la vechile culturi de pe teritoriul carpato-danubian. De altfel, acesta ne şi mărturisește: Quand nous ne sommes plus enfantes, nous sommes déjà morts. Mistifică materia, viziunea sa de țăran oltean nelăsându-l să cadă în senzualitatea de tip beefteak (Lionello Venturi). Brâncuși e un martir pentru o singură formă, pentru un ou (Henry Moore), oul fiind simbolul formei originare, al Începutului Lumii.

Forma ovoidală ce pare gata să se înalțe într-o clipă reprezintă expresia perfectă a artei lui Brâncuși şi a modului său folkloric de a gândi Lumea (I. Frunzetti, 1968:88). Imaginea-simbol a ovoidului apare în forma originară a Păsării Măiastre şi în Leda. Apoi, în Leda şi în Foca, omologia Cosmos-Om indică asimilarea femeii cu elementul acvatic (apa-lună-femeie) opusă asocierii bărbatului cu elementul piric (foc-soare-bărbat), pentru a insufla complementaritatea părților fecunde ale cercului vieții.

Adam şi Eva supun oul originar diviziuni, oul secționat fiind simbolul timpului uman. Simbol al fertilității, Eva e fermecătoare şi inocentă, un boboc de florare gata să rodească. Adam muncește pământul, îi dă plod. Împreună exprimă perpetuarea vieții umane,(re)întregirea Oului (I. Frunzetti, 1968:90). Clepsidre (sfere tăiate având jumătățile opuse una alteia) apar în scaunele din jurul Mesei Tăcerii din Târgu Jiu. Simbol al reculegerii, Masa Tăcerii abstractizează masa rotundă şi joasă din lemn, așezată, de obicei, lângă vatra caselor țărănești răspândite în Oltenia, Muntenia şi Dobrogea. Corespunde filosofiei lui Brâncuși: totul este inevitabil menit veșnicei tăceri (V.G. Paleologu, 1968:52).

Ascensiunea către Cer şi mitul zborului cosmic sunt reprezentate prin curbe parabolice, ca în ultimele forme ale Măiestrei – Pasărea în spaţiu şi ale Coloanelor infinite. Păsările Măiestrei sunt conectate mai pregnant cu stilistica artei poporane şi cu semnificațiile folclorice ale românilor, spre deosebire de aerodinamica Pasăre în văzduh. Dar toate sunt inspirate din credința populară că, la moarte, sufletul ia forma unei păsări ce zboară o vreme până ce trece în lumea de dincolo. Până şi în cazul Păsărilor în spaţiu e sesizabilă ideea păsării suflet (P. Comarnescu, 1968: 42).

Coloana fără sfârșit din Târgu Jiu (arborele celest din miturile populare sau osia lumii din poveștile bătrânilor) provine din oul primordial secționat. Are rolul unui imens stâlp al morţilor, însă, simultan, e şi o scară a cerurilor. Este un áxis múndi al românilor. Octaedrele trunchiate cu vârfurile uşor rotunjite supuse numărului de aur îi impun un ritm vertical, o ascensiune treptată spre infinit. Este vorba de o interpretare filosofică a unor străvechi structuri existente în folclorul şi în stilistica artei poporane românești: stâlpul morţilor (în Transilvania, Banat și Oltenia încă mai există, pe alocuri, obiceiul ca la mormânt să se pună stâlp cu/fără pasăre lângă cruce) şi stâlpi de lemn ai prispelor gorjene (motivul decorativ numit șirul de zile şi nopți impregnează în Coloana fără sfârșit o geometrie de pălimare).

Oul secționat în clepsidră sugerează ideea întregului originar şi imuabil, ce se reproduce infinit în dimensiunea temporală a existenţei umane în seria indivizilor ce se succed de-a lungul veacurilor şi aspiră către cunoașterea lăuntrică a Sinelui, a Sacrului (I. Frunzetti, 1968:91). Coloana fără de sfârșit e simbolul dorului comunităţii tradiţionale fată de Origini, al concretului față de abstract, al finitului față de infinit, al morții şi al devenirii umane de-a lungul generațiilor față de Unitate(P. Comarnescu, 1968: 43).

„Coloana fără sfârșit e aidoma unui cântec etern care ne poartă în infinit, dincolo de orice durere şi bucurie artificială.” – Sorana Georgescu-Gorjan, Așa grăit-a Brâncuşi, Colecția C. Brâncuşi, Editura Scrisul Românesc, Craiova, 2011, p.94.

Până şi iubirea este stilizată, Sărutul devenind Poarta eroilor căzuți în Primul Război Mondial. Dublul cerc tăiat median de o verticală integrează existenţa umană în unitatea cosmică. Fiind vorba de comemorarea celor care s-au jertfit pentru patrie, stâlpii-oameni semnifică iubirea şi recunoștința urmaşilor față de eroii neamului românesc, nu iubirea ce pecetluiește contopirea dintre o femeie şi un bărbat (P. Comarnescu, 1968: 41). De asemenea, corpul Cocoșului se înalță înăuntrul unei elipse, întreruptă de cele trei trepte ascendente ale crestei aflate într-o progresie matematică (Ionel Jianu). Este vorba de un salut dăruit Soarelui, salut ce exprimă dorința de a zbura, de a te elibera de constrângerile pământești (I. Frunzetti, 1968:92).

Obârșia țărănească a lui Constantin Brâncuși şi educația sa în conformitate cu Rânduiala şi Rosturile civilizației tradiţionale românești îl impulsionează să remedieze prin arta sa criza occidentală a viziunii tradiționaliste. De la Moşii săi din Hobița, jud. Gorj, Constantin al lui Radu Nicolae Brâncuși a priceput că orice existenţa particulară e parte a Cosmosului şi că toate părțile Cosmosului sunt temeinic interconectate (faptul că individul participă la viaţa cosmică stă la baza majorităţii creațiilor folclorice românești). De aceea, în viziunea celui care a schimbat abordarea asupra spațiului în arta modernă, sculptura e cea mai desăvârșită exprimare a Dorului românesc (Sorana Georgescu-Gorjan, 2011:91).

Brâncuși a înțeles să îmbrățișeze întregimea spiritului, nu să-l întemnițeze (așa cum face arta analitică şi imitativă a secolului pozitivist). A curățat subtil natura gândirii mitice, a viziunii magice şi a logicii simbolice, pe baza cărora omologiile Om- Cosmos, existență-esență, Pământ-Cer se manifestă în creațiile sale. Operele lui Brâncuşi reflectă funcția magică apotropaică a sculpturii poporane oltenești, mituri şi tradiții românești. Astfel, din poziția de geniu tipic românesc, Brâncuşi relevă Occidentului dimensiunea sacră a realităţii satului tradițional, înscriind particularitățile gândirii folklorice românești în arta universală (V. Râpeanu, 1968: 173-174). Pentru Brâncuşi, forma supremă de accedere la tainele sculpturii şi de exteriorizare a geniului creator o reprezintă smerenia. Tăcerea sa îi conturează cei mai exact plenitudinea şi grandoarea fiinţei. În concluzie, Brâncuşi se răsfrânge asupra spiritualității şi culturii românești, asemenea lui Mihai Eminescu, topindu-se în supremul anonimat al geniului (D. Hăulică, 1968:16-19).

Brâncuși: esență a gândirii folklorice

[news24hrou]

Maestre, să ne ierți! Casa memorială CONSTANTIN BRÂNCUȘI s-a prăbușit! Definitiv! Înainte fusese coteț de găini! Casa în care s-a născut una dintre cele mai luminate minți ale neamului nostru, Constantin Brâncuși, din Hobița, s-a prăbușit definitiv. Fusese coteț de găini, vândută pe un cal și 500 de lei. Pereții, sprijiniți cu bârne de lemn, au cedat. Statul român nu a putut interveni, fiind vorba despre o proprietate privată. În 1971, comuniștii au construit, la 200 metri distanță de cea originală, o copie, vizitată, anual, de peste 10.000 de oameni... https://ift.tt/2IOVPD9