#De citit vara asta | Explore Tumblr posts and blogs

eoanaa · 6 years ago

Text

Felicitare de Crăciun

Probabil nu vei vedea asta niciodată, nu ți-a păsat destul cât sa întrebi ce nume poarta blog ul meu sau măcar dacă am aplicația. Totuși, alta cale nu am pentru a îți mulțumi, cu ocazia Crăciunului, pentru tot binele pe care mi l-ai făcut. Tot binele pe care mi l-ai făcut plecând.

Ai renunțat la mine într-un moment în care aveam nevoie sa fii acolo, m-ai lăsat singura când nu mai aveam pe nimeni în afara de tine: prietenii și familia erau ceva distant și rece la acel moment, tu erai Mon beau sapin. Și ai plecat. Fix în momentul în care aveam nevoie de orice altceva în afara de plecarea ta. Și asta m-a si distrus, dar m-a reparat mai mult decât ai crede. Am fost obligata de circumstanțe sa trec peste, nu puteam sa stau și sa vegetez la mila altor persoane, a trebuit sa ma bazez doar pe mine. Și asta am făcut. Dacă nu ma abandonai, nu deveneam puternica în acel moment.

Mi-ai dat o doza de independenta de care duceam lipsa, însă ai luat o mare porție de fericire din mine. Mi-ai oferit 6 luni minunate, o iubire de o vara și un pic mai mult. Am alergat de mana în acea zi ploioasa de iulie și ne-am ascuns într-o galerie de arta, unde tu urmareai tablourile și eu te admiram pe tine. Ne-am plimbat cu hidrobicicleta și am citit poezii la umbra unei salcii din Cișmigiu, mi- ai aprins solemn țigara și am ascultat liniștea din jur, a fost perfect. Am văzut nenumărate filme și am hoinărit prin cinematografe în căutarea a 2 ore de play-role. Îmi reproșai mereu glumind ca m-am îngrășat, dar era de la tot popocornul pe care îl împărțeam și pentru asta treceai peste aspirațiile tale despre fata perfecta. Ai clădit cărămidă cu cărămidă un refugiu pentru mine între bratele tale și m-am lăsat prada puterii tale protective. Te-am lăsat sa îmi fii refugiu, te-am lăsat sa fii seiful slăbiciunilor mele, dezlantuindu-le pe toate când ai plecat, m-ai transformat într-o cutie a Pandorei. Dar te-am iertat, stai fără teama. Te-am iubit prea mult ca să te pot urî. M-ai făcut prea fericita ca să mai știu ce e tristețea. Am confundat certurile cu tachinări și ne-am transformat relație într-un eșec.

Era sortită eșecului din start : un clișeu adolescentin cu romantism și drama ; nu avea cum sa se termine bine nici dacă era regizat de Zeffirelli. Nici nu am adus în discuție diferențele catastrofale dintre noi, eram atât de diferiti încât ma întrebam uneori dacă respiram același aer și în același mod, eram atât de îndrăgostită încât pana și oxigenul pe care îl inhalai era ceva magic de natura oculta.

Am iubit iubirea din pricina ta. M-ai făcut fericita, m-ai făcut sa simt ca plutesc, mi-ai oferit o prima dragoste pe care orice puștoaică o tine minte, dar mai mult decât atât mi-ai oferit și prima mea inima frântă din dragoste. Ce pot spune? Privind în urma, îmi amintesc fluturii din stomac ce au devenit, cu pași lenți, molii. Tranziția noastră.

Sper sa nu te mai vad vreodată, pentru ca atunci ai strica totul. Nu as mai vedea în tine tot ce vedeam odată și mi-ai ruina toate poveștile pe care le-ai creat cu grija în acea vara. Însă, acolo, departe de mine, sper sa fii fericit și impacat, sper sa uiți tot ce am fost, pentru ca e o taina pe care am convingerea ca nu o vei prețui cum trebuie. Sper sa fii la fel de fericit ca mine, pentru ca, datorita plecării tale, mi-am luat ziua-buna și de la incapabilitatea de a accepta fericirea, asa ca am început sa simt ce e fericirea.

8 notes · View notes

septentrrional · 6 years ago

Text

Review Politehnica - an 3 semestrul 2

cSemestrul a fost destul de usurel, exceptand temele la SO care au fost extraordinar de multe si spre final si de grele. In orice caz, lucrurile au mers foarte bine, motiv pentru care am tras si un 10 pe linie :). Daca semestrul trecut a fost semestrul horibilus, semestrul acesta a fost semestrus magnificus.

Sunt foarte mandru de mine pentru ca am intalnit multi oameni foarte misto, mi-am facut multi prieteni, am ignorat grav toti mancatorii de cacat si haterii. All good.

Pe de alta parte, am inceput sa fiu dezgustat de atitudinea unor asistenti, care incurajeaza spre exemplu copiatul. FUCK NO! Sau de profesori care vorbesc in numele meu in speranta ca atrag studenti la cercetare.

Voi lua materile in aproximativ ordinea in care mi-au placut cel mai mult (de la cea mai misto la cea mai nasoala).

1. Sisteme de operare

Se face la nivel conceptual cam cum merge un sistem de operare behind the curtains, sau cel putin chestile de baza: partajarea procesorului, memoriei, sincronizari, fisiere, procese, sisteme de fisiere, networking, i/o, securitate.

Ce nu mi-a placut la materia asta e ca se echivaleaza puncte cu tot felul de cacaturi nelegate de SO si ca se copiaza fara ca asistentii sa se prinda (la teme ma refer) - eu nu am copiat si sunt mandru de asta.

Cursul: tinut de inegalabilul RD, dar de asta aceasta mai mult in camasa si costum si cu mai putine glume sexuale :(. Imbatranesti, omule! :(. Predat absolut incapabil, aproape fara proiector, doar prelegere, am luat notite foarte usor si am inteles foarte foarte mult. A fost mai bine ca la iocla, din punctul asta de vedere. Pe la threaduri a luat-o putin pe ulei si ma mai pierduse, dar probabil ca nici eu nu am un skill exceptional in zona calculului paralel si de asta. In orice caz, a fost foarte bine! Teste de curs la fel ca la iocla/uso, unde se iau punctaje usor.

Materia in sine este grea, dar nu atat de grea cat sa citesti toate cele 4 carti recomandate. Eu nu am citit decat dintr-una cand nu imi era ceva 100% limpede. Bine, sunt 2 teoretice si doua de system programming (una Linux si alta Windows - alea cred ca merg citite si poate o sa fac asta in aceasta vara).

Laborator: lung, cu multa informatie ce trebuie citita acasa, iar laborantul ofera doar cam o bruma de ajutor - nu mi-a prea placut de el, dar laboratorul over all da. Mai era si la 8 dimineata si trebuia sa ajung la fix pentru ca era un joc de echipa ce valora puncte :(.

Teme: sa citez profesorul: “cacalau imparate”.

Sunt cam 9 teme: una cross-platform, 3 linux si windows, punctate separat (dar trebuie facute doar cate una pentru punctaj full, restul bonus), si o tema tot linux si windows, dar doar ca bonus.

Prima tema este foarte usoara, sa faci un hashmap, a2-a este ok, sa faci o implementare de shell, a3-a este un loader de executabile la care scrii putin dar este destul de greu din punct de vedere algoritmic.

A 4-a tema deja a devenit canceroasa, sa faci un scheduler de threaduri in userspace. Nu mi-a iesit mare lucru la ea (probabil sincronizare proasta) si nu am mai trimis deloc. A 5-a tema a fost sa multiplexam reteaua pentru un server de web. Tema era deosebit de grea si am facut doar cam 30%..bine, eram si obosit dupa tot semestrul si nu am mai avut chef.

Suportul pentru teme a fost extraordinar, se facea inclusiv debugging pe lista de discutii si se dadea un feedback real cu privire la calitatea codului tau dupa ce se corectau temele.

Examenul: open-book, a mers struna, am luat 10.7 din 10 si 11 maxim cu bonus. Am avut a2-a cea mai mare nota din serie, de fapt. Subiectele au fost chiar usurele, cred ca cel mai usor examen dintre materile lui RD.

Nota: mea 10, curs 10, laborator 8, teme 10 (pentru ca inveti enorm de mult daca vrei, chiar daca pare intimidant nu e nevoie sa faci tot), examen 10, teste de curs 10.

2. Proiectare cu microprocesoare

Bai cat am putut sa ma distrez la materia asta. A fost practic un ED + PL + IOCLA simultan. Foarte foarte tare!

Ce se face, de fapt, este o parte de programare de microcontrolere cu periferice (senzori, servomotoare, buzzere, etc) si o parte unde se construieste cumva o placa de baza pentru x86, desi am facut doar maparile de memorie si DMA (poate era interesant sa facem mai mult). Pana aici IOCLA si PL aplicat, dar a venit si partea de proiect unde a fost si ED aplicat.

Cursul: Andrei Voinescu. Ce sa mai si vrei, atata dedicare mai rar. Mi-a limpezit destul de multe lucruri despre electronica si mi-a placut si ca mi-a dat o tona de bibliografie de unde sa invat. De fapt, imi doresc sa fac licenta cu el. De fapt, deja am fost “numit” asistent la materia asta. Multumesc mult, Andrei!

Ce se putea face mai bine la curs era sa il faca de 3 ore si in fiecare saptamana, ca l-a facut cu aceiasi frecventa cu care faceam CNurile, dar talentul pedagogic si interactivitatea au compensat cu mult.

A dat un test la curs pentru un bonus de un fucking punct! Nailed it :).

Laborator: E foarte misto ca pare greu, dar te inveti sa citesti un datasheet si cumva chiar devi inginer la materia asta. E foarte real world, nu sa iti explice cineva cum merge nu stiu ce, scrie acolo, intelegi, vezi scheme, cod, etc. Foarte foarte misto! Pracitc, laboraotr s-a facut doar in prima jumatate de semestru, unde se dorea sa ni se bage cat de mult pe gat cum se programeaza un microcontroller ca sa faci un embedded device. Urmatoarea parte este sa iti faci tu un embedded - de la luat piese, la design hardware, la fabricare hardware efectiva, la programat, testat, documentat, foarte foarte misto! Am adorat materia asta.

Vlad este si el foarte dedicat si a predat bine, contrar parerilor colegilor mei, eu cred ca a fost undeva in top 3 cei mai faini laboranti. GG Vlad, multumesc.

Colocviul: Usurel daca te uiti putin pe laboratoare inainte. Am invatat 2 ore pentru un 8 regulamentar.

Proiectul: e foarte fain ca trebuie sa proiectezi tu un device, sa iei piese, sa le lipesti, sa pui diverse parti mecanice sau ce iti mai trebuie, sa programezi (in conditii restrictive cat se poate, ca doar e embedded si bare-metal), sa il documentezi, sa faci un pitch la prezentare. Foarte tare!

Eu am facut un deschizator de telefon pentru Android (cand blochezi ecranul). Adica aveam niste cartele colorate care erau trecute prin deviceul meu si la recunoasterea unui pattern (obtinut cu ceva FSM si niste senzori normati si apoi calibrati) ti se deschidea telefonul. Nu mi-a luat prea mult, vreo 5 ore sa lipesc piesele ca nu aveam prea mare experienta, iar apoi mi-a mai reparat Ovidiu pe unde nu lipsem eu calumea, ca e foarte skill la asta. Multumesc, Ovidiu! Programarea efectiva a durat vreo 2 ore, sa protejez senzorul de lumina ambientala overall o ora, si debugging ca efectiv am uitat sa trag o lipitura si aia vreo 2-3 ore. In total, cu luat piese cu tot, care au luat si alea destul de mult timp si bani vreo 14 ore-15. La PM Fair Andrei a zis “ce draguuut” si “nu am motive sa iti scad”, asa ca am luat punctajul plin.

Examenul:

Usurel, o problema simpla: sa faci GPS dintr-un modul de GPS,un Atmega si un LCD precum si o grila destul de simpluta, eu le puneam cam ochio-metric, asa de simplu a fost. Am fost, atentie!, singurul din grupa care a trecut. Nu stiu de ce, mi s-a parut penal de usor.

Note acordate: mea 10, curs 10, laborator 10, proiect 10, examen 10

3. Baze de date

Se fac baze de date relationale, cu intreaga lor teorie si diverse modele din spate. Apoi se face SQL si putine optimizari, precum si putin despre baze de date NoSQL.

Curs:

Pe alocuri parca foarte foarte teoretic, mai degraba o chestie de theoretical computer science, nu de ingineri. Mi-a placut din cauza vocatiei pentru matematica, dar altfel .. In orice caz, proful are cateva dume bune, ca atunci cand le zice alora care nu-s atenti ca-s psdisti sau comunisti. Mi-a placut si ca zice amintiri din tinerete, legate de baze de date sau din comunism. De asemenea, a parut interesat sa ne explice si sa ne invete si ne-a spus si chestii despre proiectarea profesionista a bazelor de date si cum merg ele intern. Pe de alta parte, a fost destul de plictisitor cu foarte mult scris pe slideuri.

Laborator:

Cu una care a facut facultatea la Ploiesti si spune “amploaie” la employee. Nu ai ce discuta cu ea, e atat de proasta ca e buna de prim-ministru. Macar am fentat colocviul si a fost bine.

Mid-term:

Relativ simplut, te face sa inveti putin la materia asta ca sa nu te dai de tot cu capul la examen. As zice ca e un plus testul asta. Se mai si copiaza.

Examenul:

Grila a fost cam la fel de simpla ca la partial, doar din mai multa materie, in schimb partea de SQL parca foarte indesata in foarte putin timp. Macar s-a punctat lejer. De fapt.. nu a prea picat nimeni din serie, doar unul care nu stia limba romana.

Nota: mea 10, curs 8, laborator 4, mid-term 10, examen 9 (mult la SQL).

4. Arhitectura Sistemelor de Calcul

Este un curs de hard (nivelul este cumva mai high level ca CNul), in care se invata si cum sa utilizezi in soft resursele in mod eficient (considerente hardware). In a2-a parte, se face despre arhitecturi SIMD si MIMD, despre GPGPU, Clustere, Benchmarking si Profiling.

Cursul:

Cursul este cu o profa care nu stie materia. Mereu evoca pe ceilalti profi, slideurile nu sunt ale ei (uneori le citea de pe telefon) iar daca o intrebi ceva din slide nu stie. Ce-i drept, stie cateva chestii, dar la un nivel foarte basic - nu pot spune ca am invatat ceva de la ea. Macar incearca sa ajute, in limitele in care poate si ea.

Laboratorul:

Se face o parte de threaduri in Python, o parte optimizari si profiling precum si o parte de GPGPU. Pe langa asta, in total sunt vreo 9 laboratoare, restul sunt de prezentare de teme sau .. anulate - pierdere de vreme. La prezentarea temelor laborantul a scazut arbitrar punctaj. La prima tema am acceptat, la a2-a am vorbit cu profesorul de curs si s-a rezolvat, dar tot un idiot este laborantul - este genul de om cu care nu ai ce discuta, toxic si pe care nu il vrei in preajma ta. Tema 3 nici nu am mai facut-o ca nu avea rost, oricum imi depuncta aiurea. Pe langa asta, ne-a spus cum nu poate da copiat oricui, desi a copiat tema, pentru ca este “bun” - practic incurajeaza plagiatul iar din partea mea a castigat o lipsa crunta de respect din acest motiv. Din fericire, am echivalat tot punctajul lipsa cu probleme rezolvate la ACM.

Pe langa asta, laboratoarele de GPGPU erau prost explicate si nici laborantul nu stia OpenCL DELOC!.

Temele:

Tema de Python a fost usoara, dar cu o cerinta aproape inexistenta, mai repede te prindeai din incercari pe scheletul de cod ce voia de la tine. Tema 2 putea fi oriunde intre banala si foarte grea, intrucat cerinta era sa optimizezi cat de tare inmultirea de matrici, si puteai sa faci fie niste renuntari la abstractizari (cazul cel mai simplu), fie sa te duci pana la SIMDuri si alte nebunii. Oricum, nu prea vad rostul, din moment ce toate optimizarile acestea mergeau doar pentru ca foloseam un compilator extraordinar de prost. Orice compilator modern face acele optimizari de unul singur. Tema 3 era doar de tradus un cod de compresie de imagini, in C++, in OpenCL - nu parea foarte grea.

Examenul:

Am dat examen oral si o problema pe hartie. La oral intrebarile au fost extraordinar de baza, am luat imediat 10. La problema cred ca am facut binisor, desi doar o jumatate de ora era un timp foarte putin. Overall examenul chiar ok, in limitele la ce stie si profa, nu cere ce nu stapaneste nici ea (adica mai tot).

Nota: mea 10, curs 6 (macar incearca sa ajute), laborator 4, teme 6 (macar am invatat cate ceva), examen 8 (prea laba la oral si prea putin timp la problema).

5. Ingineria Programelor

Este un curs care in strainatate se traduce prin “Software Engineering”. Din punctul meu de vedere, in cea mai mare parte inutil. Este prezentat de parca asa se intampla lucrurile intr-o firma de software, cand in realitate este doar ce ar trebui sa se intample, daca ar fi tehnic ca la carte, dar evident constrangerile de business intervin iar lucrurile nu stau deloc asa.

Am facut multe feluri de documentatie si diagrame UML, am facut o parte de testare, o parte de design patternuri si o parte de modele de dezvoltare software. Pe langa asta, aveam si de implementat un proiect (nu exista laborator) bazandu-ne pe aceste principii teoretice de software engineering.

Cursul: cat se poate de plictisitor (tot profa de la grafica), nu am putut sa fiu atent mai mult de 3 ore adunat la toate cursurile, dar se ofera un bonus urias de prezenta (1 punct). Din curs am apreciat ca fiind folositoare partea de testare (se intalneste pe la interviuri, am primit la ARM) precum si partea de design patternuri (au fost explicate, culmea, mai bine ca la POO) dar si partea de modele de dezvoltare (doar cele folosite in industrie: Scrum si Xtreme Programming). Pe langa curs, se ofera un punct si jumatate pentru a sustine o prezentare pe teme sugerate de profa sau de noi, in fata colegilor, in timpul cursului. Aceste prezentari chiar au fost foarte misto, am invatat despre cultura diferitelor companii, modele de dezvoltare sau istoria limbajelor de programare din perspectiva software engineering (aceasta a fost tema aleasa de mine).

Proiectul: Nu prea multe de zis, se face multa documentatie iar apoi implementarea. Este pe echipe si este o adevarata experienta sa te coordonezi cu echipa - de fapt aceasta a fost partea cea mai grea. Noi am ales sa facem un sistem de gestiune a datelor medicale - o alternativa mai buna la sistemul informatizat din sanatate, folosit in acest moment: un coleg s-a ocupat de o interfata de frontend Web, un altul s-a ocupat de o parte de server cu Restful API si ceva Apache Spark, iar eu am facut o parte de mobile in Android. Am invatat destul de mult despre Android si a fost placut sa vad ca ceva prinde viata pe telefon (pe langa partea de Android de la PM). Nu a fost rau. Nu a mers perfect in final pentru ca ne-am dat seama ca noi am facut, de fapt, o ditamai arhitectura - sau asta voiam sa facem, si evident era un volum de munca imens. Totusi, mentorul de proiect a inteles si a apreciat efortul, dandu-ne punctaj maxim pe proiect.

Examen: In urma celor de mai sus m-am ales cu o nota de intrare in examen de 8.5, astfel incat aveam nevoie de 1p pentru nota 10 (sa ajung la 9.5) dar de 2 puncte pentru a trece materia (conditie de trecere). Am decis, astfel sa imi bag adanc picioarele in examen si sa nu invat (stiind ca nu se prea pica, iar profa e ingaduitoare). Asta am si facut, nu am invatat nimic si am copiat ca spartul la examen. Nu am primit inca nota dar ma astept sa fie 10.

Nota: mea 10, curs 8 (profa chiar stie, dar nu are talent pedagogic, au fost destule notiuni folositoare, prezentarile studentilor au fost o idee foarte buna), proiect 10 (munca de echipa + a face ceva ca la carte + invatat Android), examen ..10 :)).

6. Marketing

Materia de umplutura de semestrul asta, unde culmea, chiar am invatat ceva. Mi s-a parut mult mai aplicat decat cursul de economie.

Cursul: got no fucking idea, eram acolo pentru prezenta, citeam alte carti.

Seminar: ti se explica cate o chestie (diagrame BCG, analiza SWOT).

Teme: Exista o tema in care trebuie sa prezinti strategia de marketing a unei firme (si astfel inveti multe despre ce inseamna marketingul), precum si una in care faci tu un plan de marketing pentru o companie fictiva (si astfel fixezi cunostintele dobandite anterior).

Examen: o vrajeala semintuitiva, la care se dau note pe cat de prezent/activ ai fost in timpul semestrului si se intreaba si din temele prezentate.

Per total pot zice ca am invatat ceva, si nu ma asteptam. Foarte bine!

Nota: mea 10, curs ?, seminar 10, teme 10

7. Managementul clasei de elevi

Titlul este foarte elocvent pentru ce se face la materia asta - cum sa manageriezi o clasa de elevi.

Cursul si seminarul erau la comun, dar eu eram acolo doar pentru prezenta, invatam la altceva.

Temele au fost mai simple ca la IAC, erau de dat cu parerea sau cautat in curs (ti se indica unde anume) - mi-au luat cam 2 ore in total.

Nota: mea 10, curs ?, seminar ?, teme ? (wtf was that?)

8. Practica pedagogica 2

Trebuia sa mergem sa predam, la acelasi liceu, cu acelasi prof si sa asistam la cateva ore. Ne-am inteles cu proful doar sa predam o ora si gata. Am predat-o si asta a fost, tot la clasa a IX-a. Personal, mi s-a parut ca a mers mai prost ca semestrul trecut, dar nici nu mai aveam eu atata chef si energie. In orice caz, mi s-a dat 10 si asta a fost.

9. Examen nivel 1

Este examenul final de pedagogie: A trebuit sa pregatim un portofoliu destul de lung, care mi-a ocupat cam o zi, dar oricum pentru o nota de 10 efortul a fost minim.

------

Inafara de asta, semestrul acesta am tinut metode numerice, ce a fost mai dificl decat sa tin proiectare logica (materia este dificila). Din fericire, studentii au inteles destul de bine (mai ales cei de la CC) si nu a picat nimeni din grupa mea (de la CC, la CB nu stiu inca). Ce mi-a displacut total este echipa: un prof parca din alta lume, un prof mult prea exigent - dar ii apreciez trollul intern, colegi foarte prost pregatiti.. ma trezeam cu cate 30 la laborator pentru ca nu intelegeau de la asistentii lor. Colac peste pupaza, un prof a vorbit in numele meu cu privire la o chestie impotriva careia era puternic impotriva. Temele au fost corectate cu o intarziere colosala (in ziua examenului). Nu mi se pare corect fata de studenti si nu vreau sa fiu asociat cu acesti oameni neseriosi, motiv pentru care anul viitor nu voi mai tine aceasta materie.

#poli #politehnica #anul 3 #automatica si calculatoare

2 notes · View notes

saintelegembisericaluidumnezeu · 4 years ago

Text

Predică scrisă: Adevăratul sens al versetului „Dar despre ziua și ora aceea nu știe nimeni”

de Xinjie

Cele patru luni sângerii au apărut, iar dezastrele precum cutremurele, foametea și epidemiile sunt din ce în ce mai frecvente. Practic, profețiile despre reîntoarcerea Domnului s-au îndeplinit, iar unii au mărturisit online, în mod deschis, că El a venit deja. Unii frați și surori sunt nedumeriți, căci în Biblie este scris clar: „Dar despre ziua şi ora aceea nu ştie nimeni, nici îngerii cerurilor, (nici Fiul), ci numai Tatăl” (Matei 24:36). Cum de știu ei că Domnul S-a reîntors? Oare S-a reîntors El cu adevărat? Ce ar trebui să facem pentru a fi capabili să-L întâmpinăm? Haideți să avem părtășie împreună despre această întrebare.

Predică scrisă

„Dar despre ziua și ora aceea nu știe nimeni” – Care este înțelesul acestui verset?

Pe baza acestui verset biblic, „Dar despre ziua și ora aceea nu știe nimeni”, unii frați și unele surori cred că, atunci când Domnul Se va reîntoarce, nimeni nu va ști. Acesta este motivul pentru care niciunul dintre ei nu dă crezare sau nu ia în considerare afirmațiile venite din partea oamenilor care răspândesc vești despre reîntoarcerea Domnului. Este, într-adevăr, aceasta o înțelegere corectă sau nu? Este oare în conformitate cu voia Domnului? Odată, Domnul Isus a proorocit: „La miezul nopții a răsunat un strigăt: «Iată mirele! Ieșiți-i în întâmpinare!» (Matei 25:6) „Iată, Eu stau la ușă și bat! Dacă aude cineva glasul Meu și deschide ușa, voi intra la el și voi mânca cu el, și el cu Mine” (Apocalipsa 3:20). Din aceste rânduri ale Scripturii putem vedea că, după ce Domnul Se va reîntoarce în zilele de pe urmă, va bate la ușa noastră cu spusele Sale și chiar ne va face să ieșim și să-L întâmpinăm cu un strigăt omenesc: „Vine mirele”. Deoarece există oameni care strigă vestea reîntoarcerii Domnului, acest lucru arată că, atunci când El va veni, cu siguranță îi va anunța pe oameni. În mod clar, interpretarea versetului „Dar despre ziua și ora aceea nu știe nimeni”, conform căreia nimeni nu va afla despre venirea Domnului decât după ce se va întâmpla, este complet eronată.

Așadar, cum anume ar trebui să interpretăm acest fragment din Scriptură? Putem corela aceste versete: „Învățați de la smochin pilda lui: când mlădița lui devine deja fragedă și încep să apară frunzele, știți că vara este aproape. Tot așa și voi, când vedeți toate aceste lucruri, să știți că El este aproape, este chiar la uși. Adevărat vă spun că nu va trece această generație până se vor întâmpla toate aceste lucruri. Cerul și pământul vor trece, însă cuvintele Mele nu vor trece! Dar despre ziua și ora aceea nu știe nimeni, nici îngerii cerurilor, nici Fiul, ci numai Tatăl” (Matei 24: 32-36). „Prin urmare, fiți pregătiți și voi, pentru că Fiul Omului va veni în ceasul în care nu vă așteptați!” (Matei 24:44). Iar în Apocalipsa 3: 3 se spune: „Dacă însă nu te trezești, voi veni ca un hoț și nu vei ști când voi veni la tine.” Aceste fragmente folosesc semnele prevestitoare ale întoarcerii Domnului ca să ne anunțe. Ele menționează formulări precum „vine Fiul Omului” și „ca un hoț”. „Fiul Omului” se referă, într-adevăr, la Dumnezeu întrupat; trupul spiritual nu poate fi numit Fiul Omului. Numai cineva ca Domnul Isus – Duhul lui Dumnezeu îmbrăcat în trup omenesc, care a venit printre oameni pentru a înfăptui o lucrare foarte practică și care are o umanitate normală – poate fi numit Fiul Omului. „Ca un hoț” înseamnă a veni pe furiș și în secret. Din această expresie reiese, în mod evident, că reîntoarcerea Domnului implică pogorârea tainică în trup ca Fiul Omului. Având în vedere că El Se pogoară în taină, nu-L vom percepe cu ușurință, pentru că ziua și ora în care Dumnezeu Se va arăta întrupat sunt necunoscute tuturor. Adică versetul „Dar despre ziua și ora aceea nu știe nimeni” înseamnă că nimeni nu știe ora exactă a reîntoarcerii Domnului. Cu toate acestea, după ce El va veni să grăiască și să-Și înfăptuiască lucrarea, cu siguranță vor exista unele persoane care știu despre asta, iar acela este momentul în care ar trebui să ne trezim. Când auzim oameni răspândind Evanghelia reîntoarcerii Domnului, ar trebui să căutăm și să cercetăm; numai atunci Îl putem întâmpina pe Domnul și mânca împreună cu El. Cu toate acestea, acum, nu numai că nu suntem treji, ci nici nu mergem să căutăm sau să cercetăm când auzim că alții răspândesc vestea reîntoarcerii Domnului. Ca atare, oare nu am înțeles noi greșit voia Domnului? Haideți să citim mai multe fragmente din cuvintele lui Dumnezeu și, astfel, să înțelegem mai bine aceste pasaje din Scriptură.

Dumnezeu Atotputernic a spus: „La revărsatul zorilor, neştiut de nimeni, Dumnezeu a venit pe pământ și Şi-a început viața în trup. Oamenii nu au fost conștienți de acest moment. Poate că ei erau adormiți cu toții, poate că mulți care erau treji aşteptau și poate că mulți se rugau tăcut lui Dumnezeu din ceruri. Cu toate acestea, în rândul acestor mulți oameni, nimeni nu știa că Dumnezeu ajunsese deja pe pământ” („Lucrarea și intrarea (4)” din Cuvântul Se arată în trup). „La început, când Isus încă trebuia să-Și îndeplinească oficial lucrarea Sa de slujire, ca și ucenicii care L-au urmat, uneori a participat și El la întruniri, a cântat imnuri, a dat laudă și a citit Vechiul Testament în templu. După ce a fost botezat și a venit, Duhul a coborât oficial asupra Lui și a început să lucreze, dezvăluindu-I identitatea și lucrarea Sa de slujire pe care trebuia să o urmeze. Înainte de asta, nimeni nu I-a cunoscut identitatea, și, în afară de Maria, nici măcar Ioan nu știa. Isus avea 29 de ani când a fost botezat. După ce botezul Lui s-a încheiat, cerurile s-au deschis și un glas a spus: «Acesta este Fiul Meu preaiubit în Care-Mi găsesc plăcerea!» Odată ce Isus a fost botezat, Duhul Sfânt a început să-I aducă mărturie în acest fel. Înainte de a fi botezat la vârsta de 29 de ani, El a trăit viața unei persoane obișnuite, mâncând când trebuia să mănânce, dormind și îmbrăcându-Se în mod normal, și El nu era cu nimic diferit față de alții. Desigur, acest lucru a fost doar pentru ochii trupești ai omului. […] Deci, lucrarea lui Isus menționată în Biblie este o lucrare care a fost făcută după ce a fost botezat, lucrare care a fost făcută în decursul a trei ani. Biblia nu menționează ce a făcut înainte de a fi botezat pentru că nu a făcut această lucrare înainte de a fi botezat. El era doar un om obișnuit și reprezenta un om obișnuit; înainte ca Isus să-Și înceapă lucrarea Sa de slujire, El nu se deosebea de oamenii obișnuiți, iar alții nu puteau să vadă nicio diferență în El. Abia după ce a ajuns la vârsta de 29 de ani, Isus a știut că a venit să încheie o etapă din lucrarea lui Dumnezeu; înainte, El Însuși nu a știut, pentru că lucrarea făcută de Dumnezeu nu a fost supranaturală” („Referitor la apelative și identitate” din Cuvântul Se arată în trup).

Din cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic, putem vedea că nimeni nu știe când Dumnezeu întrupat Se va pogorî pe pământ; nici măcar Fiul Omului nu știe. Doar Duhul din cer știe acest lucru. Cu toate acestea, atunci când Dumnezeu începe să-Și înfăptuiască lucrarea, Duhul Sfânt este mărturie pentru lucrarea lui Dumnezeu întrupat și, apoi, îi folosește pe adepții lui Dumnezeu pentru a răspândi Evanghelia; după aceea, treptat, oamenii învață despre asta. Este la fel ca la început, când Iahve Dumnezeu a folosit un profet pentru a prezice venirea lui Mesia, dar când sau unde va sosi Mesia, numai Iahve Dumnezeu a știut. Când Domnul Isus S-a reîntors întrupat pentru a-Și înfăptui lucrarea, nici măcar El Însuși nu a știut, la început, că El este Mesia, că venise să înfăptuiască lucrarea de răscumpărare. El a dus o viață normală, ca un om obișnuit. Nici alți oameni nu au știut că Domnul Isus este Hristos, Dumnezeu Însuși întrupat. După ce Domnul Isus a fost botezat, Duhul Sfânt a început să fie mărturie pentru El, iar Domnul Isus a început să exprime calea spre pocăința omului, dezvăluind semnele și minunile lui Dumnezeu, vindecându-i pe bolnavi și alungând demoni. Unii oameni au ajuns treptat să recunoască faptul că Domnul Isus este Mesia. Cei care au acceptat primii lucrarea de răscumpărare a Domnului Isus, precum Petru și Ioan, au început să călătorească în lung și-n lat, răspândind Evanghelia Domnului. Mântuirea Domnului a devenit astfel cunoscută din ce în ce mai multor oameni, iar aceasta a fost transmisă de-a lungul veacurilor, până în zilele noastre. Acum există credincioși în toate colțurile lumii.

Domnul Isus a făcut și aceste profeții pentru zilele de pe urmă: „Mai am să vă spun multe lucruri, dar acum nu le puteți purta. Însă când va veni El, Duhul adevărului, vă va călăuzi în tot adevărul. Căci El nu va vorbi de la Sine, ci va vorbi tot ceea ce va auzi și vă va anunța lucrurile ce urmează să vină” (Ioan 16:12-13). „Pe cel ce Mă respinge și nu primește cuvintele Mele are cine să-l judece: Cuvântul pe care l-am spus Eu, acela îl va judeca în ziua de pe urmă” (Ioan 12:48). Iar în Biblie se consemnează: „Sfințește-i prin adevăr! Cuvântul Tău este adevărul” (Ioan 17:17). „Căci este timpul să înceapă judecata chiar de la Casa lui Dumnezeu” (1 Petru 4:17). Când Domnul Se va reîntoarce, El va exprima adevăruri mult mai numeroase și mai mărețe decât cele din Epoca Harului, în conformitate cu statura noastră. El ne judecă și ne curăță prin spusele Sale, astfel încât să ne eliberăm de lanțurile păcatului și, astfel, să fim purificați și transformați. Așadar, când Domnul Se va reîntoarce în zilele de pe urmă pentru a ni Se arăta și a-Și înfăptui lucrarea, vor exista cu siguranță unii oameni care vor auzi glasul lui Dumnezeu și-I vor accepta lucrarea și, apoi, vor călători în cele patru colțuri ale lumii pentru a răspândi veștile bune ale reîntoarcerii Domnului. Este la fel ca atunci când am dobândit prima dată credința în Domnul; am acceptat-o doar după ce am auzit că alții răspândesc Evanghelia răstignirii. Așa cum este scris în Biblie: „Așadar, deci, credința vine prin ceea ce auzim; iar ceea ce auzim vine prin cuvântul lui Hristos” (Romani 10:17).

Prin urmare, când auzim vestea reîntoarcerii Domnului, categoric nu trebuie să o respingem orbește; ar trebui să căutăm cu mintea deschisă, să îi întrebăm pe cei care răspândesc Evanghelia ce lucrare a înfăptuit Domnul de când S-a reîntors și ce cuvinte a rostit El. Dacă mărturiile lor se potrivesc cu profețiile Domnului, atunci aceasta este o dovadă că, într-adevăr, El a revenit pentru a ni Se arăta și pentru a-Și înfăptui lucrarea, iar noi, acceptând și supunându-ne, Îl vom întâmpina pe Domnul. Dumnezeu Atotputernic spune: „Întrucât căutăm urmele lui Dumnezeu, se cuvine să căutăm voia lui Dumnezeu, cuvintele și cuvântările Lui deoarece, oriunde există noi cuvinte rostite de Dumnezeu, acolo este și glasul Lui și, oriunde se află urmele lui Dumnezeu, acolo sunt și faptele Lui. Oriunde este exprimarea lui Dumnezeu, acolo Se arată El și, oriunde Se arată Dumnezeu, acolo există adevărul, calea și viața. În căutarea urmelor lui Dumnezeu, ați ignorat cuvintele «Dumnezeu este adevărul, calea și viața». Prin urmare, mulți oameni, chiar și atunci când primesc adevărul, nu cred că au găsit urmele lui Dumnezeu și tot cu atât mai puțin recunosc arătarea lui Dumnezeu. Ce greșeală gravă!” („Arătarea lui Dumnezeu a adus o nouă epocă” din Cuvântul Se arată în trup).

În întreaga lume, numai Biserica lui Dumnezeu Atotputernic mărturisește în mod deschis că Domnul S-a reîntors – ceea ce înseamnă că Hristos al zilelor de pe urmă, Dumnezeu Atotputernic, a exprimat multe adevăruri și a înfăptuit lucrarea de judecată și curățire a oamenilor. Marea majoritate a cuvântărilor lui Dumnezeu Atotputernic sunt consemnate în cartea Cuvântul Se arată în trup. Cuvintele lui Dumnezeu au elucidat fiecare aspect al adevărului. Ele vorbesc foarte clar despre tainele întrupărilor lui Dumnezeu, despre adevărurile lăuntrice ale Bibliei, despre scopul planului lui Dumnezeu de gestionare a omenirii de-a lungul a șase mii de ani, despre diferențele dintre lucrarea Lui și lucrarea omului, precum și despre modul în care Dumnezeu îi judecă și-i curăță pe oameni, despre cum ar trebui oamenii să-L cunoască pe Dumnezeu, despre cum determină Dumnezeu deznodământul și destinația pentru fiecare om etc. Toate aceste adevăruri sunt legate de propria lucrare a lui Dumnezeu; toate sunt taine care ne indică în mod clar calea spre mântuire. Ar trebui să ne implicăm în a căuta să vedem dacă acest lucru este într-adevăr rostit de Duhul Sfânt către biserici și dacă Dumnezeu din zilele de pe urmă este, într-adevăr, Cel care înfăptuiește lucrarea Sa de judecată, începând cu casa Lui. Așa putem verifica dacă Dumnezeu Atotputernic este sau nu Domnul Isus Cel reîntors. Cred că, atât timp cât avem un țel spre care să tindem, Dumnezeu ne va călăuzi să întâmpinăm reîntoarcerea Domnului! Aceasta se datorează faptului că, așa cum a spus Domnul Isus, „Ferice de cei săraci în duh, căci a lor este Împărăția Cerurilor!” (Matei 5:3).

Sursa: Biserica lui Dumnezeu Atotputernic

#voia lui Dumnezeu #Evanghelia

0 notes

lamigraine · 4 years ago

Text

Trailer inainte de weekend

„Poti sa stai acolo, daca vrei” i-am zis pisicii mele, in timp ce puneam JBL-ul la incarcat. Radio Nova transmite muzica raggae, dar boxa mea nu vrea sa se conecteze la laptop. Scriu asta ca sa imi dau un impuls sa scriu poezii si texte semi-filosofice in care nu intelegi nici tot, nici tot timpul, dar te simti bine. Cate feluri de tine, atatea feluri de bine. Obisnuiam sa imi termin textele cu expresia asta si mi se pare si acum o mantra pe care o pot folosi pentru oricine si impotriva tuturor, mai ales a mea. Am citit multe mantre, insa nu mai tin minte niciuna. Mereu mi s-a parut ca trebuie sa ti le imaginezi singur si sa alegi cele mai bune cuvinte ca sa se intruchipeze.

Pisica mea e Magma.

„Nu vrei sa stai pe scaun? Afara nu iesi !” ii zic creaturii dosite intr-o blana neagra, semi-lunga si lucioasa, care nu a cunoscut niciodata nici apa din cada, nici après-shampooing. Ii zic cu vocea dulce a stapanei (da, stapana) care stie ca, in ultima vara, nu a petrecut prea multe clipe aruncandu-i soarecul din piele si dopurile din pluta pe sub scaunele din salonul-bucatarie. Isi impinge capul in mana mea dreapta care a inceput deja sa o mangaie cu dorinta de a vedea creatura cu burta in sus. Toarce cu indulgenta. In mana stanga am un cui aprins din frunzele unui experiment pe care l-am amanat pana in luna Mai. Eram in caratina atunci si viata mea era cea mai frumoasa.

Viata e frumoasa cand iau singura deciziile care ma poarta spre posibilitati cu sapte capete, prin padure prin mure, pe line scurtaturi umbroase, pe valuri sau maree capricioasa care ma avanseaza sau ma dezechilibreaza. Viata e frumoasa si cand altii decid pentru mine, urnirea nu e anevoioasa daca ma las purtata de scopurile originare. Carantina a fost perfecta pentru ca – in sfarsit – nu am mai avut nevoie sa inventez scuze ca sa nu particip la petrecerile vietii. Am fost eu cu mine si cu pisica neagra care imi ilumineaza noptile si zilele. Eu cu semintele pe care le-am pus la incoltit, cu calendarul lunar si cu mainile zilnic in pamant, mirosind a opulenta pe care multi o inteleg ca fiind ingrasamant.

„Hai incoace creatura, plimba-ti blana printre degetele mele si da-mi satisfactia de a te opri in loc! Am nevoie de tine”, ii spun incet pisicii negre care se pregateste deja sa coboare si sa isi ia inca o portie de boabe si de apa. Incapatanarea nu e ceva ce atribuim animalelor.

Cuiul s-a terminat de mult. Era ultimul, dar vinul e sigur la 16 grade si Marta mi-a promis ca sigur e poetic. Un vin biologic naste un text biologic, in care nu se intampla prea multe, desi multe se simt. Visan, Côtes-du-Rhone-Villlages. Appellation d’origine protégée.

O pagina A4 cu margini si paragrafe nu cuprinde o noapte de reflectie, ci doar cateva momente pe care avem nevoie sa le scoatem la inaintare. Francezii au dreptate cand pun mise en bouche inainte de aperitiv. Sa se potoleasca spiritele cele rele ca apoi sa iasa la iveala bunele in complexitatea lor netagaduita. Ma las pe spate, in timp ce tastatura face click-click si sunetul lunii inca pline cade desvarsit peste ceea ce nu voi renega niciodata.

Sfarsitul nu-i aici. Inceputul e mereu cu un pas inaintea mea.

0 notes

bartholomaus · 2 years ago

Text

Cu tristete trebuie sa va raportez de pe traseul Sighisoara - Sibiu, prin satele sasesti cu ale lor biserici fortificate: S-a terminat cu istoria. Cu sau fara printul Charles. Pana la urma, ce n-au reusit turcii si tatarii se intampla sub ochii nostri. In casele parasite de nemtii fugiti in Occident, satui de inteligenta politica a romanului Ceausescu (si-a celor de dupa el) se aseaza, incet-incet, oameni veniti nici nu stiu de unde, incapabili nu doar sa inteleaga istoria locului, dar chiar nici macar modul de inchidere al geamului lasat in urma de batranul gospodar neamt... In locul saxonilor, natiile de oportunitate care stau acum in locurile astea nu stiu sa produca nimic mai frumos decat sarma cu rufe multicolore din curte. In curtea lor nu sunt flori, e doar o batatura neagra: praf vara, noroi iarna. Copiii sunt multi, insa putini stiu drumul spre scoala dupa varsta de 10 ani. Daca ii intrebi, rad de tine. Daca ii intrebi la Paris, zic ca acasa, undeva, cineva ii persecuta. In aer pluteste duhul saraciei de duh, lipsa de speranta, scurtele onomatopee care oameni se inteleg intre ei. E saracie mare, dragi prieteni, pe aici. Dar, dincolo de saracia exprimata prin hainele rupte si pantofii scalciati, cea mai infricosatoare e cea a neintelegerii. Si cea mai trista priveliste e a ochilor care n-au poposit niciodata pe o pagina de carte. Nu pot sa inteleg cultura asta. Nici ea pe mine. Iar la mijooc, intre mine si oamenii la care m-am uitat azi, din goana masinii sau a bicicletei, e un zid. Un zic facut din case sasesti care se desfac in bucati. Nu doar pentru ca timpul nu le mai iarta, ci si pentru ca oamenii nu le mai pot, nu le mai stiu iubi.

De aproape 200 de ani statul roman se face ca nu vede problema tiganeasca. Sa nu uitam ca n-am fost mult diferiti de ei: - La ei, la traci, trîndăvia este un lucru foarte ales, în vreme ce munca cîmpului e îndeletnicirea cea mai umilitoare; a trăi de pe urma jafului este pentru ei cel mai frumos fel de viaţă....La traci există următoarea rînduială: îşi vînd copiii pentru a fi duşi peste hotare. (Herodot, sec. 5 ien) - Romanii sunt aplecati la betie si la lacomie; spiritul poporului este grosolan si necioplit, sunt porniti pe harta si pe cearta si vesnic nemultumiti, oricum ar sta lucrurile. (Matteo Muriano, 1502) - S-ar parea ca toti se nasc cu aceasta aplecare spre hotie (...). Nu obisnuiesc sa se spovedeasca decat in pragul mortii si nu marturisesc la spovedanie decat ca au furat sau au ucis; celelalte fapte nu le socotesc drept pacate. (Niccolo Barsi, 1633-1639) - Romanii sunt oameni putin primitori, nu sunt supusi nici unei reguli, socotesc ca nu e lucru mare să faca moarte de om, sunt foarte lacomi de bani si nascuti pentru furt (...) de o infatisare foarte aspra (...) sunt foarte rabdatori la munci si lipsuri. (Anton Veransics, 1538-1549) - Sunt de felul lor sireti, cu trupul inalt si vartos. (Anton Maria Graziani, 1564) - Intre ei sunt multi talhari si hoti de drumul mare (...). Sunt neangrijiţti, atat ei, cat si casele lor (...). Au o vitejie innascuta si rabda orice osteneala (...) si nu se tem de nici o primejdie. (Giovan Andrea Gromo, 1566-1567) - Sunt, prin firea lor, nestatornici, indragind norocul si mai degraba se lasa pe tanjala fara a se ingriji sa deprinda un mestesşug sau sa practice vreo arta. (Franco Sivori, 1588) Pentru mai multe, de citit Daniel Barbu, Firea românilor... Fara educare, chiar impusa, nu poti face nimic. Asa au procedat si austro-ungarii cu noi, de aici si diferenta evidenta intre romanii despartiti de Carpati. De citit despre comparatia dintre Transilvania si Regat in cartea lui Dinicu Golescu, "Insemnari a calatoriei mele". Este scrisa in urma unei excursii efectuate in 1804-1805 in Transilvania, Ungaria, Austria si Elvetia. Un om de cultura roman, cum a fost Dinicu Golescu, ne descrie, ce se vede cu ochiul liber si acum- diferanta evidenta dintre Transilvania si restul tarii, datorata, in ciuda injuraturilor noastre nationalist-prostesti, austro-ungarilor. Ori avem rabdare, dar modificarile vor avea loc inebunitor de incet, ori statul ia taurul de coarne...

Pentru greci, toate neamurile de la nord de ei erau barbare. Inclusiv dacii. Ce inseamna barbar, in vremea aceea? Simplu. Intre altele, nu aveau scriere proprie. Repet: nu stiau sa scrie. Nu exista alfabet dacic - in afara unor falsuri recente pe care la gasiti imediat cu google, dar care nu au nicio baza istorica reala. Cand apar inscriptii in descoperiri arheologice, alea sunt in alfabetul grecesc. Nu ma luati cu tablitele de la Tartaria, alea sunt cu cu 2000 de ani inainte de daci. Dac-or fi reale, ca unii le banuiesc si pe ele de fals. Ce nu mai aveau dacii? Nu aveau cultura, asa cum o defineau civilizatiile vremii (si inca si a noastra). Nu s-au pastrat piese de teatru dacice, nu sunt mari oratori daci sa ne fi lasat ceva discursuri sau opere filozfice. Nu au existat astronomi daci. N-avem un Pitagora de Sarmizegetusa. Aveau o religie despre care nu stim mare lucru: un zeu si-un mare preot. De restul, am inventat tuneluri si energii in Carpati. Si totusi, desi ceea ce citim in online despre daci e 90% fake, unii au facut un cult din acest popor care a ramas, de fapt, neobservat in marea cultura europeana, care e de fapt fundamental GRECO-ROMANA. De ceeee? Si mai ales de ce am uitat ca suntem urmasii romanilor, de la care avem in mod EVIDENT limba? Simplu: pentru ca propaganda anti-occidentala are nevoie sa ne spuna ca noi NU suntem europeni. Ci estici, speciali, mai cu motz. E o propaganda tradatoare de tara, care seamana foarte bine cu ce-au adus rusii in anii 50, cand nu mai era voie sa spui ca poporul roman este latin. Nu m-ar mira ca o parte din tampeniile distribuite pe social media sa aiba azi aceeasi sursa. In rest, tre’ sa fii simplu de tot la minte sa fii dacist. E ca si cum, intr-o familie cu mama profesor si tata plugar analfabet, l-ai scoate pe el in fata in fiecare conversatie. Iar ca sa te lauzi ca civilizatia europeana ar fi pornit de aici, din Romania, trebuie sa fii ori tampit, ori sa nu fi citit nici o carte de istorie autentica. De fapt, dacismul e o religie. A oamenilor care n-au facut nimic in viata mai important decat sa respire.

>> Nici galii nu erau speciali dar francezii ii ridică în slăvi.E destul de clar că romanii și grecii erau cu mult, mult mai avansați dar până una alta dacii sunt și ei, fie că vrem fie că nu, strămoșii noștrii.Țărani plugari cum erau, hai să-i smulgem din mâinile conspirațiilor.Să vorbim despre ei, fragmentele alea pe care le cunoaștem, despre micile lor forturi din Carpați, micuța lor comună cu ziduri numită Sarmizegetusa.

0 notes

ioanamihalcea · 4 years ago

Text

„Windows on the World”: Electricianul eston din World Trade Center care a fotografiat nemurirea

Îmi amintesc foarte bine unde eram când am aflat de la televizor că s-au prăbușit „Turnurile Gemene”. Am privit reluările de zeci de ori și tot ce s-a întâmplat după, în direct.

E genul de tragedie care îți rămâne perfect întipărită în minte, și nu doar pentru că este comemorată în fiecare an. E un moment care a schimbat multe în lume, la toate nivelurile.

De-a lungul timpului am citit foarte mult pe acest subiect, am urmărit documentare, poveștile oamenilor care au murit, ale celor care au supraviețuit ca prin minune.

Am citit cu mult interes poveștile oamenilor care au vizitat World Trade Center de-a lungul timpului și și-au rememorat impresiile pe acest site.

Des menționat, „Windows on the World” a fost un restaurant la etajele 106 și 107 din turnul nordic al World Trade Center.

M-a fascinat întotdeauna, pentru că priveliștea era fabuloasă. Puteai vedea lumea de la peste 500 de metri înălțime. Exact cum îi spune și numele.

Am căutat deseori imagini pe internet cu restaurantul și panorama de la geamurile sale. Azi, absolut întâmplător, am dat peste una dintre aceste fotografii.

Mi-a plăcut și am căutat sursa: fotki.com, un site obscur din Estonia, de care nu mai auzisem până acum. Pozele erau organizate în foldere, ca într-un calculator. Am căutat mai multe detalii și am găsit un guestbook, în care oamenii își exprimau regretul cu privire la moartea celui care făcuse și postase pozele.

Fotografiile porneau din anii '90, dar toate se opreau în 2002. I-am găsit numele în comentarii și am căutat pe internet mai multe detalii despre persoana care mi-a oferit o viziune unică și foarte personală, după cum părea, a acestui fascinant loc.

Konstantin Petrov (foto jos) a fost un imigrant eston, care locuia la New York. Era electrician la restaurantul „Windows on the World”.

La fel ca mine, Erik Nelson, un cineast, a căutat pentru documentarul său „9/10: The Final Hours” mai multe imagini cu restaurantul și a dat peste același site. A investigat și a aflat povestea lui Konstantin, în 2014, făcând-o cunoscută tuturor prin intermediul unui articol în New York Times, scris de Nick Paumgarten.

Redau în continuare câteva pasaje interesante.

În iunie 2001, Konstantin Petrov s-a angajat la celebrul restaurant. A lucrat în tura de noapte. Asta pentru că avea deja un job de zi, era administratorul unei clădiri de apartamente în celălalt colț al Manhattanului. Îi convenea și pentru că era un fotograf pasionat, iar WTC era pustiu noaptea și putea poza în voie.

În vara lui 2001 a făcut numeroase fotografii în turn și în restaurant, surprinzând birouri, mese, scări, echipamente, lifturi. Multe la răsăritul soarelui, cu panorama orașului în spate. Și mai multe cu panorama în sine.

Nelson povestește că atunci când a descoperit fotografiile pe site-ul eston s-a simțit ca și cum ar fi găsit mormântul lui Tutankamon.

Imaginile au o melancolie parcă prevestitoare, oricât de banal era subiectul lor la acel moment. Se pare c�� sunt singurele fotografii atât de detaliate și în număr atât de mare făcute în turnuri.

„Inadvertently or not, [Konstantin Petrov] left behind a ghostly record, apparently the only one, of this strange twentieth-century aerie, as though he’d been sent here for this purpose alone”

Nelson a încercat să ia legătura cu el, dar nu a reușit să-i dea de urmă. L-a contactat pe fondatorul siteului fotki.com, Dmitri Don. Acesta venise la New York în 1995, ca programator, pentru a încerca să dezvolte acest site, pe care oamenii să poată posta imagini pe care să le vadă și prietenii lor. Înainte de Flickr și de Facebook. A încercat mai mulți ani să convingă investitori din NY să se implice în proiect, dar nu a reușit. A rămas fără bani și a revenit la Tallinn.

În 1998, l-a convins pe prietenul său din copilărie, Konstantin Petrov, să se mute la New York. Don avea 22 de ani, Petrov 25 la acea vreme. A făcut-o. A lucrat fără viză o perioadă, apoi a primit una de student și un green card, prin căsătorie. „Când s-a angajat la World Trade Center toți eram: «No way! Cât de cool!»”, povestește Don.

Tura de noapte a lui Petrov se termina la 8 dimineața. De obicei rămânea să bea cafeaua cu colegii care începeau munca, dar pe 11 septembrie 2001 a decis să plece direct acasă. Și-a luat mașina din parcarea de la subsol. Când ieșea, primul avion a lovit clădirea. A văzut niște dărâmături, dar nu s-a gândit la nimic grav. Când a ajuns acasă a văzut la TV ce s-a întâmplat și i-a sunat pe prietenii săi de la restaurant. A fost ultima oară când a mai vorbit cu ei.

Uitându-se prin pozele lui Petrov, cineastul Erik Nelson a văzut multe imagini cu el pe motocicletă. Astfel, s-a gândit că poate a murit într-un accident, de aceea nu mai sunt poze după 2002. L-a întrebat pe Don și acesta i-a povestit că, la un an după ce se angajase la „Windows on the World”, în vara lui 2002, Konstantin Petrov a murit pe loc într-un accident de motocicletă, pe West Side Highway din New York.

“It’s a big lesson to all of us”, Don said. “Take picture now of what we have”.

P.S. Bucătarul-șef și directorul „Windows on the World”, Michael Lomonaco, a supraviețuit pentru că s-a oprit în lobby la World Trade Center să-și repare ochelarii. Când primul avion a intrat în turnul nordic, la ora locală 08:46:40, era încă în magazin. Clădirea a fost evacuată și Lomonaco a fost salvat.

Larry Silverstein, unul dintre proprietarii WTC și cel care a construit actualul World Trade Center, lua mereu micul dejun la restaurant. În dimineața zilei de 11 septembrie, soția lui l-a presat să meargă la dermatolog și astfel a scăpat de la o moarte sigură.

Imagine dintr-o broșură din anii ‘90

#sometimes i write #new york

0 notes

laudeluidumnezeucelatotputer · 4 years ago

Text

Predică scrisă: Adevăratul sens al versetului „Dar despre ziua și ora aceea nu știe nimeni”

de Xinjie

„Dar despre ziua și ora aceea nu știe nimeni” – Care este înțelesul acestui verset?

Sursa: Biserica lui Dumnezeu Atotputernic

• 🎬 •┈┈• 👨‍💻 •┈┈• 💗 • Marturii video • 💗 •┈┈• 👩‍💻 •┈┈• 🎬 •

youtube

#revenirea lui isus #Evanghelia #biblia sfarsitul lumii #Descifrarea Bibliei #cuvântul lui dumnezeu

0 notes

fomalo · 7 years ago

Note

E prea mult daca iti cer sa raspunzi la toate? 😊

01: Do you have a good relationship with your parents?Da’ si normal. Mama mea, sora mea, inima mea.02: Who did you last say “I love you” to?Cred ca unei persoane :))).03: Do you regret anything?Ba, nu creeeed ca regret ceva. Daca am facut ceva, am facut pentru ca am vrut.04: Are you insecure?Cateodata, dar imi trece rapid cand imi aduc aminte cat de genial sunt :).05: What is your relationship status?Singur, singureeel.06: How do you want to die?Habar nu am. Mi-ar placea sa mor in somn sau intr-un mod genial, dar rapid, fara prea multa durere - gen un glont in creier.07: What did you last eat?Acum in jur de 30 minute.08: Played any sports?Nu, lucru pe care il regret si nu prea. Uite ca am gasit ceva ce poate regret, vizavi de intrebarea de mai sus.09: Do you bite your nails?La naiba, le mananc cu totu’ :)).10: When was your last physical fight?Am raspuns si altcuiva mai devreme. Ieri pe timpul acesta.11: Do you like someone?Nu.12: Have you ever stayed up 48 hours?La fel, am mai raspuns. Nu am stat 48 ore.13: Do you hate anyone at the moment?Da.14: Do you miss someone?Da.15: Have any pets?Nu, dar iubesc animalele.16: How exactly are you feeling at the moment?Nu stiu. Sunt foarte euforic si confuz in acelasi timp :)).17: Ever made out in the bathroom?Nope.18: Are you scared of spiders?Depinde de moment.19: Would you go back in time if you were given the chance?Da, da, da.20: Where was the last place you snogged someone?Sa zic ca in vara, nu sunt sigur. Pe acolo, oricum.21: What are your plans for this weekend?In weekend e Revelionu’, habar nu am :)).22: Do you want to have kids? How many?Da, 2. O fata si un baiat.23: Do you have piercings? How many?N-am.24: What is/are/were your best subject(s)?Nu stiu exact. Imi place sa vorbesc despre lucruri interesante, despre sentimente, sa ascult povesti, sa dau sfaturi, chestii de genul asta, stii?25: Do you miss anyone from your past?Da.26: What are you craving right now?O sa trec peste aceasta intrebare. Totusi, sa nu te las fara raspuns. Un fresh de portocale, am o pofta de moor.27: Have you ever broken someone’s heart?Habar nu am. Si daca am facut-o, nu a fost cu intentie.28: Have you ever been cheated on?:))) yes29: Have you made a boyfriend/girlfriend cry?Da, din cate imi amintesc.30: What’s irritating you right now?Ma irita ca nu stiu raspunsul unei intrebari care ma face confuz.31: Does somebody love you?Tind sa cred ca da. *Familia nu se include in intrebare. Familia mereu te iubeste, indiferent de situatie.*32: What is your favourite color?Negru, verde, albastru.33: Do you have trust issues?‘’ ‘Cause i got issues but you got ‘em too ‘’. Da, cateodata.34: Who/what was your last dream about?Nu stiu ce am visat azi-noapte, am uitat.35: Who was the last person you cried in front of?Nu plang in fata persoanelor.36: Do you give out second chances too easily?Cred ca da.37: Is it easier to forgive or forget?Sa iert da, sa uit nu.38: Is this year the best year of your life?Da, chiar daca nu are finalul la care ma asteptam :).39: How old were you when you had your first kiss?Teoretic, 12. Practic, 14. De ce teoretic si de ce practic? Teoretic, primul sarut e cand te saruti prima data cu o persoana. Practic, primul sarut e cand il simti cu adevarat.40: Have you ever walked outside completely naked?Nu inca =]]. 51: Favourite food?Pizza.52: Do you believe everything happens for a reason?Da, dar nu inteleg motivele uneori.53: What is the last thing you did before you went to bed last night?Am dat un mesaj.54: Is cheating ever okay?Nu. Cum am mai spus, te-ai saturat de cineva, nu il mai suporti, nu te mai satisface, iti trec ‘’brusc’’ sentiementele - ok. Desparte-te, dar nu insela.55: Are you mean?Cred ca sunt cateodata.56: How many people have you fist fought?Sunt un om pasnic, doar cu o persoana in clasa a 8-a si atunci a fost auto-aparare.57: Do you believe in true love?Exista si asta la un moment dat.58: Favourite weather?Cand ploua si e mai caldut afara. Sau vreme frumoasa, in jur de 14-15 grade, sa mearga de tricou si hanorac.59: Do you like the snow?Cateodata da, cateodata nu.60: Do you wanna get married?Inca ma gandesc la acest aspect.61: Is it cute when a boy/girl calls you baby?Depinde, dar in pricipiu da.62: What makes you happy?Lucrurile mici facute cu placere, din dragoste, nu din interes.63: Would you change your name?Da.64: Would it be hard to kiss the last person you kissed?Pas.65: Your best friend of the opposite sex likes you, what do you do?Nu pot sa iti raspund. Asta e o situatie la care reactionezi pe moment, in functie de ceea ce simti atunci.66: Do you have a friend of the opposite sex who you can act your complete self around?Da, am.67: Who was the last person of the opposite sex you talked to?O prietena.68: Who’s the last person you had a deep conversation with?Nu-mi amintesc exact.69: Do you believe in soulmates?Nu stiu, da si nu.70: Is there anyone you would die for?Sunt cateva persoane.Sincer, da, a fost prea mult :)).

Edit: Scuze, la intrebarea 10 raspunsul era clasa a 8 a. Am citit din greseala "psychical" in loc de "physical".

1 note · View note

stejarmasiv · 5 years ago

Text

Ultima parte cu suprafață mare din coaja exterioară a cabanei au fost ferestrele, care alături de uși sunt primele piese de tâmplărie pe care le-am făcut la acest proiect. Vara trecută, în 2019 deci, am reușit să închid aproape tot exteriorul cu siding orizontal, să montez ușile și apoi ferestrele, cu tot cu sticlă. Dintr-o dată cabana pare o construcție cu formă, cu personalitate de clădire și așteaptă răbdătoare, de 3 ani să ne ocupăm și de confortul dinăuntru.

Diferența de culoare este dată de fazele diferite de ardere și aplicare a uleiului. Cele mai închise sunt de anul ăsta – N-am mai scris, pentru că am lucrat la cabană. Aici montarea sidingului a fost făcută după montajul ferestrelor, doar sticla am pus-o ultima, ca fază. Cea din urmă poză din articolul de față este cea mai recentă.

Atât ușile cât și ferestrele le-am făcut din lemn de douglas. Am găsit cu greu la un prieten 1 mc, achiziționat cu 1800 de lei, scândură de 50 mm grosime.

youtube

Au mai fost câteva cariate, unele debitate cu grosime neuniformă, dar în general, cu o răbdare teribilă din partea lui Tibi, am scos elemente curate, din scândură bună. Pierderile au fost minime, doar din cauza unei intenții inițiale de eficientizare, amândoi ne-am străduit să folosim cât mai bine lemnul de care dispuneam.

Am construit din acel metru cub cumpărat inițial ușile de intrare, duble, de 220×150 , cu tot cu ramă și cele 3 ferestre de cca 2 mp fiecare. Atât ușile cât și geamurile sunt duble, cele din interior se deschid la interior, cele din afară la exterior. Feroneria ferestrelor este extrem de simplă, de bază, închideri cu zăvor sau maner simplu. Tot la fel am ales ca la ușile de exterior să nu punem clanță, mergând pe o yală cu cilindru, dar are probleme între sezoane. Vedem mai încolo cum rezolv problema asta.

Nu insist cu descrierea tehnică a fazelor de lucru la ferestrele cabanei, cred că imaginile sunt cele mai sugestive. Munca a pornit de la scândură de gater cu coajă, până la produs finit. N-am avut nici un semi-fabricat pe tot parcursul.

Ferestrele au fiecare foaie de geam cu închidere a cercevelei prin garnitură pe toc și element decorativ pe interiorul sticlei. Cruciulițele acelea sunt pur decorative, dar schimbă foarte mult percepția aspectului general.

Uită de ce e bine să ai lama la circularul cu acumulator în stanga motorului, în loc de dreapta, cum sunt majoritatea :

youtube

Dacă n-ai citit – Circular de mână electric cu motor pe dreapta sau pe stânga?

A durat o veșnicie să facem toate elementele de toc și cercevea pentru 3 ferestre, compuse din 3 tocuri si 16 cercevele. Tibi n-are utilaje destinate ferestrelor, ci scule generale, abricht, circular, grosime, freză și șlaif. Plus scule de mână, desigur, însă la astea deja stau și eu binișor.

Așadar, la ceas de vară, prin august, am meșterit vreo 3 săptămâni, cu totul până am putut duce ferestrele la montat în golurile de la cabană. Am învățat că lemnul de Douglas se așchiază foarte repede, intră al naibii de rău sub piele și se poate chiar infecta. Am pus mâna pe fiecare bucată de lemn din geamurile cabanei așa că sunt foarte decis să nu permit cuiva să ia în derâdere forma și aspectul lor estetic, e munca mea acolo.

calcul – necesar

si cu un pic de aracet …

N-am crezut că etapele intermediare pot dura atât. Am montat cele 32 de balamale cu tot cu reglaje într-o zi întreagă. Tibi a montat închizătoarele, câte 2 la un geam, doar pe interioare, tot într-o zi de lucru. Am șlefuit cca 4-5 zile din totalul zilelor lucrate, mai mult de mână, dar și cu ajutorul unui vibrator Maktec.

finisaj cu ulei de exterior Woca

Finisajul a fost cel mai simplu, a durat o zi întreagă de lucru, deși n-aș fi zis că ne va lua atât. Am suflat uleiul Woca, pe care l-am nuanțat folosind pigmenți acrilici. Acoperirea cu pistolul de vopsit a fost mai bună decât cu buretele și am apelat la această soluție din cauză că ferestrele au tare multe unghiuri pe care le-aș fi scăpat la aplicare manuală. Cred ca mai bine de 50 % s-a dus în vânt, dar mă declar mulțumit de rezultatul final. După suflare, fiecare ramă sau cercevea a fost ștearsă manual cu cârpă de bumbac, frecând bine de tot, ca uleiul să intre bine în lemn.

Douglas-ul are rășină multă, nu trage foarte puternic uleiul, cum ar fi tras un stejar, de aceea consumul a fost diminuat. Cred că 2,5 litri de ulei au ajuns la toate binalele montate la cabană.

Pentru frezarea îmbinării la crucile decorative de după sticlă ne-am făcut șablon, cu reglare ochiometrică, dar a scurtat mult timpul și a crescut precizia. Grosimea lamelelor este de 8 mm, fiecare a fost frezata cu 4 mm adâncime.

A urmat montajul, care a mers incredibil de repede la primele 2 geamuri, cele de pe fațada sudică. Cotele au fost incredibil de precise, jocuri aproape de loc, n-am avut nevoie de pene decât simbolic, ca să obținem nivelul de planeitate dorit.

Apoi a venit fereastra cea mai mare, cea de pe fațada de vest, principala, acolo unde sunt și ușile de intrare. Mă și speriasem câ terminăm mai repede decât prognozasem și mi se părea neverosimil de ușor.

poziția greșită – prea sub streașină

Prima poziționare a fost cu ghinion, am baletat în jurul ramei cca 30 de min să descoperim că pe un colț din partea de sus agață un vârf de holzșurub de la îmbinarea în gură de lup, care nu permite ramei să stea orizontal, cum trebuie. L-am tocit, am repoziționat, fixat toate cele, montat cercevele pe interior și stupoare maximă … pe exterior nu prevăzusem niciunul că nu se pot monta geamurile de streașina acoperișului de draniță. Nu era vorba de milimetri, eroarea noastră era consistentă, nici nu ne-am putut închipui că poziția ramei este prea sus spre grinda și prea sub streașină. Eu eram setat că terminăm, într-un fel sau altul, însă la momentul respectiv părea că fie nu voi putea deschide geamul la exterior, fie trebuie construit altul.

Am avut noroc cu inspirația lui Tibi și cu faptul că structura de rezistență a peretelui nu era definitivată. Am coborât golul pentru toată fereastra cu 15 cm și am pus o grindă de 15×15 cm ca umplutură la partea de sus. Întreg golul în care venea montat tocul s-a coborât și a permis deschiderea geamurilor trecând pe sub streașină, la cca 10 cm. A venit noaptea când am terminat, dar n-am plecat de acolo decât cu faza de montaj gata.

Comparând imaginile de sus și cea de mai jos se vede clar diferența.

După o vreme am realizat ca toamna este pe sfârșite și ar trebui să pun sticlă ca să fie închisă coaja exterioară a cabanei, astfel încât viscolul sau ploaia să nu pătrundă. De zăpada mă temeam cel mai mult deși se pare că nu a fost cazul, până acum. Am comandat sticla la o firmă care taie sticlă float în Baia Mare, la un cost de 10 EUR / metru pătrat, cu tot cu TVA. A fost debitată de la o zi la alta, extrem de precis. Oamenii mi-au spus de la bun început că e responsabilitatea mea să preiau sticla, să o transport sau să o montez. Păreau pățiți pe toate fazele astea, cu neîndemânatici pe care trebuiseră să îi ajute.

Am demontat toate cercevelele și le-am dus acasă, la căldură, să fixez sticla, pentru că afară nu mai trecea temperatura de 4-5 grade la miezul zilei. A durat o zi întreagă, mai bine de 8 ore de muncă să fixez sticla cu silicon și șipci triunghiulare, asistat de fiica mea care abia incepea să meargă, și care pândea orice scăpare. Am aspirat după fiecare tăietură în lemn, am adus sticla în casă doar când era gata de montat, pe rând, bucată cu bucată, altfel domnișoara s-ar fi oferit voluntară să mă ajute.

Cabana la stadiul din 12.12.2019

Cert este că din inceput de decembrie 2019 cabana de la Baia Sprie are ferestrele cu sticlă, nu mai suflă vântul chiar pe unde vrea și 2020 va fi dedicat închiderilor finale de coajă exterioară, plus interior. Am pregătit o parte din teren, este pe pod scândură de frasin pentru podele, grinzi pentru susținerea lor … Trebuie ca la vară să ajungem să stăm efectiv acolo. Irina va merge binișor și îmi doresc tare mult să ne rupem de confortul cotidian.

Poate pentru perioada strângerii coacăzelor ar fi taman bine de stat acolo.

Ferestrele duble de la cabana din Baia Sprie Ultima parte cu suprafață mare din coaja exterioară a cabanei au fost ferestrele, care alături de uși sunt primele piese de tâmplărie pe care le-am făcut la acest proiect.

#binale #ferestre #ferestre din lemn #ferestre duble #geamuri

0 notes

emalascoala · 5 years ago

Text

Eu nu ma voi ascunde dupa deget sa ma prefac acum ca stiu ce si cum. Copiii cu CES, copiii cu cerinte educative speciale, sunt un mister pentru mine. In toate scolile mele nu am invatat nimic despre acesti copii, nu am avut nici macar un capitol pierdut in vreo carte de pedagogie, psihologie sau didactica. Anul acesta am in clasa copii cu CES si sunt descoperita, nepregatita, nu stiu de unde sa incep, ce sa fac. Multe lucruri le fac din instinct – ii urmaresc si in functie de ce vad la ei imi adaptez rutina la clasa, programul, abordarea. Spre norocul meu, intuitia imi spune de multe ori ce e bine, dar acesta e un drum pe bajbaite.

Foarte important: Copiii trebuie evaluati de personal specializat: medici, psihologi, logopezi, pediatri. Noi, ca profesori, putem remarca unele probleme, iar parintii pot apela la medici. Sa nu cadem insa nici in extrema cealalta: nu toate problemele copiilor sunt grave, insa oricat de mici sau mari ar fi, ele trebuie tratate cu responsabilitate si printr-o relatie deschisa scoala – familie se pot rezolva foarte multe.

Cum sunt integrati copiii cu CES?

Un curs pentru noi, invatatorii, un curs despre copiii cu CES va avea loc abia in februarie 2020, adica la 6 luni de la inceperea scolii. Ar fi fost mai bine sa fi existat acest curs in septembrie.

Cand am vrut sa ma angajez la o scoala in Franta, mi s-a cerut obligatoriu un curs pentru copiii cu CES. Adica ei acolo, profesorii lor, au un astfel de curs, cu totii, nu se considera ceva special. Asa ar trebui si in Romania: toti profesorii din toate ciclurile sa aiba astfel de cursuri.

Pe parintii acestor copii nu i-au indrumat din timp, de la perioada gradinitei, de asta vara, din primavara, nici educatorii copiilor si nici medicii lor curanti pentru a-si intocmi un dosar special. Au trecut 6 luni si copiii mei nu au o astfel de recunoastere, deci, teoretic si practic ei trebuie tratati ca si ceilalti copii, dupa aceeasi programa si trebuie evaluati la fel.

Integrarea copiilor cu CES in scolile de masa e un lucru bun. Dar e o integrare teoretica, pe niste hartii. In realitate, la clasa, tu, profesorul, esti singur si trebuie sa ai superputeri.

Nu vreau sa spun ca e greu, sa ma plang de faptul ca e greu, desi e greu. Nici vorba. Pentru mine e o provocare. Insa o iau de la zero cu totul si parca timpul nu e de partea mea si parca nu fac destul sau nu totul potrivit. Orele mele sunt de cele mai multe ori un slalom printre momente, lectia isi pierde consistenta, atentia copiilor e distrasa, sunt situatii in care nu stiu ce sa fac.

Pana anul acesta nu am intalnit un copil cu CES. Nu am interactionat cu vreunul, nu am vorbit cu niciunul. Nu ii cunosc, nu ii inteleg. Mintea mea nu poate procesa atat de repede tot ce ar trebui sa stiu despre ei. Mi se spune ca e nevoie de multa dragoste pentru acesti copii, ca asa se face educatia. Da, asa e, dar nu e suficient. Copiii din clasa mea sunt draguti, ne intelegem foarte bine, dar nu e suficient. Oamenii cred ca daca ai in clasa copii cu CES gata, stii cum sa te porti cu ei, cum sa reactionezi, cum sa faci totul sa fie usor, cum sa ii integrezi, cum sa ii faci pe ceilalti sa ii accepte, cum gasesti metode sa ii faci pe elevii acestia energici sa participe, sa invete cumva.

Despre copiii cu CES – carti, websites, forumuri

M-am pus pe treaba. Am citit, rascolesc, caut informatii, niste idei. Ma conectez cu oameni din alte tari.

Da, e datoria mea de profesor sa fiu tot timpul conectat la realitate, sa invat, sa caut idei. Dupa ce am vorbit cu multi parinti si profesori din strainatate, am vazut ca in alte tari abordarea e cu totul alta, abordarea la scoala nu e asa abrupta ca la noi si nu se face nicidecum cu un singur profesor / invatator / educator. Copiii lor sunt deasemenea integrati, insa in grupuri mici de elevi, pana la 6 – 8 elevi si nicidecum lasati toata ziua intr-o clasa cu 20 sau 30 de copii. Am aderat pe Facebook la multe grupuri de suport, unele pentru parinti, altele pentru profesori – cautati-le, contin informatii valoroase, exemple, idei. In cele pentru profesori m-au intrebat daca am cursuri, daca sunt specializata pentru o astfel de abordare. Nu, eram singurul om de acolo fara cursuri, fara specializare, cu elevi cu CES ce trebuie integrati printre altii 25. (Apropo, nu folositi cuvantul retard cand discutati cu profesori din alte tari, se considera a fi un cuvant injositor pentru oameni; in locul lui folositi intellectual delay.)

La biblioteca din oras cartile despre copiii cu CES se numara pe degete si unele sunt niste teoretizari seci sau se adreseaza medicilor. In librariile online sunt foarte multe carti. Daca aveti recomandari de titluri care sa propuna mai mult decat teoretizari, va rog scrieti in comentarii. Exista si foarte multe siteuri si bloguri pentru deficientele de invatare de toate tipurile. As asista la clasa cuiva care a gasit niste metode ce functioneaza.

Pe de alta parte, am participat de curand la un webinar organizat de Aspire Teachers, un webinar despre copiii cu CES. Am descoperit ce mare e comunitatea profesorilor care au copii cu CES la clasa, cat de singuri sunt multi, cat de putin se stie. Exista legislatie clara, am aflat si ar trebui ca in fiecare scoala sa existe profesori de sprijin. Dar sa fie un profesor de sprijin pe care scoala sa nu il imparta cu alte scoli. O astfel de intalnire online e minunata, intelegi ca nu esti singur.

Am citit in ultimul timp doua carti foarte interesante. Sunt carti de beletristica. Din capul meu, de Sharon Draper (din pacate vad ca nu este in nicio librarie online), aparuta la Editura Arthur. E relatare din perspectiva unei fetite paralizate. Ce vede, cum simte si cum gandeste ea, ce solutii gaseste pentru a comunica cu ceilalti. Remarcabila carte, citit-o! O alta e The Reason I Jump de Naoki Higashida, o gasiti in engleza doar pe BooksExpress. Cartea aceasta relateaza memoriile unui baiat autist de 13 ani. Capitolele sunt foarte scurte si abordeaza, pe rand, diferite atitudini si manifestari, raspunde la intrebari, vine cu solutii din partea copilului: De ce iti place sa iti aliniezi jucariile? De ce iti place sa te invartesti? Ai simtul timpului? De ce oamenii cu autism isi pun mainile la urechi?

Am citit apoi o carte super interesanta, care nu e neaparat despre copiii cu CES, ci despre Copilul desincronizat senzorial. E scrisa de Carol Stock Kranowitz si a aparut in romaneste la Editura Frontiera. Nu o mai gasiti insa nicaieri si am rugat editura sa o reediteze. Eu am primit-o cu imprumut de la o prietena careia ii multumesc foarte mult. Cartea aceasta e fantastica! E despre noi toti si se aplica foarte bine si in cazul copiilor cu CES. E o carte care vine cu solutii, cu idei, cu abordari, cu exemple si descrieri.

Cartea Interventii psihopedagogice in tulburarile specifice de invatare de Carmen David si Adrian Rosan. O gasiti de cumparat AICI. E un titlul interesant, are multe idei practice. Si am achizitionat (inca nu a sosit) si titlul Out-Of-Sync Child Has Fun de Carol Kranowitz (autoarea precizata si mai sus) si sper ca imi va fi foarte utila – contine idei de activitati. Gasiti cartea de cumparat AICI, doar in limba engleza. Pe masura ce voi aborda activitati din aceste doua carti, dar si din altele, va voi tine la curent cu postari cu idei. Si va mai recomand Helping Your Child with Language-Based Learning Disabilities de Daniel Franklin. Eu am citit-o in format electronic, dar o gasiti de cumparat AICI. E o carte si pentru parinti, dar si pentru profesori. Problemele de invatare sunt prezentate foarte clar, cu exemple si cu idei de activitati. E o carte care iti da speranta cand o citesti, te face sa iti spui ca poti.

Puncte importante

Vacanta aceasta de iarna a fost o gura de oxigen pentru mine. Am luat la rand, cum v-am spus, tot ce mi-a cazut in mana. Nu am terminat, merg din aproape in aproape. Cartile pe care le citesc au niste bibliografii interesante si de acolo cercetez ce alte titluri as putea aborda. Siteurile pe care le-am gasit duc de multe ori la alte siteturi si fac mai departe tot felul de sugestii. In grupurile de FB parintii si profesorii fac si ei foarte des trimiteri la tot felul de surse. E un adevarat paienjenis informational.

Copiii cu CES gandesc si simt altfel.

Cand ei actioneaza intr-un fel, vor de fapt sa transmita un semnal pe care nu il pot codifica altfel.

Abordarea la scoala trebuie sa aiba in vedere invatarea vizuala, cea kinestezica si cea auditiva.

Putem vedea la copii cum invata ei mai bine: unii se joaca in timp ce citim o poveste, insa asa reusesc ei sa fie atenti, deoarece pentru ei e important auditivul.

Toata informatia trebuie sparta in piese mici si uneori foarte mici. Stiti jocul acela in care copilul baga mana intr-un saculet si pipaie si spune ce ar putea fi fara sa se uite? Ei bine, pentru copiii cu CES jocul acesta e cu doar un obiect ascuns in sac, iar alaturi, pe masa, se afla acelasi obiect. Copilul va pipai si va vedea in acelasi timp obiectul. Nu-i asa ca ne vine greu sa facem asta, deoarece ne gandim ca de fapt, doar pipaind printre mai multe obiecte, copiii vor ghici ce au prins?

Joc, joc, joc

Sa fim pozitivi, sa incurajam mai mult in loc sa criticam, sa fim calzi.

Repetitie si tipare.

Temele pentru acasa pot varia ca si cantitate sau dificultate, nu trebuie sa fie in fiecare zi la fel.

Accent pe un singur lucru, apoi pe doua, mai tarziu pe trei. Din 5 cuvinte pe care le citesc copiii ceilalti, pentru un copil cu CES se poate merge in fiecare zi pe cate un cuvant.

Invatarea se realizeaza incet, in etape, in timp. Am citit pe undeva o idee frumoasa: Vezi un copac cum creste? Nu. Dar el creste. Asa e si invatarea. Asta ma face sa ma gnadesc oarecum la unul din momentele unei lectii traditionale: masori la sfarsitul orei, dupa 45 de minute, ce a invatat copilul; asta inseamna ca toti copiii invata la fel, de la un minut la altul, ceea ce e total neadevarat. Presiunea aceasta de a masura dupa 45 de minute ce au invatat 25 de copii se vede si pe elevi, dar si pe profesor. Cred ca e un moment ce ar trebui regandit.

Daca ai si tu experiente din care ne poti impartasi, daca ai carti ce ti-au fost de folos, exemple de activitati si jocuri, te invit sa lasi un comentariu.

Alte articole pe blog: Dezvoltare personala la clasa pregatitoare, Supermama, albastru si galben.

Ema

Despre copiii cu CES Eu nu ma voi ascunde dupa deget sa ma prefac acum ca stiu ce si cum. Copiii cu CES, copiii cu cerinte educative speciale, sunt un mister pentru mine.

#adhd #Autism #cerinte speciale #copiii cu CES #desincronizare senzoriala

0 notes

bartholomaus · 5 years ago

Text

Trupele austro-ungare si germane au marsaluit langa terasamentul caii ferate de pa langa gara Bartolomeu... iar romanii au fost asezati pe partea cealalta a terasamentului...si au mancat linistiti, ignorand prezenta inamicului... fara observatori etc... Un soldat austro-ungar a observat neglijenta romanilor, au fost urcate doua mitraliere intr-o cladire invecinata (cred ca era vorba de hala unde erau parcate locomotivele) si au fost trase mai multe serii de-a lungul terasamentului.... Iar rezultatele - vezi poza alaturata... La final, germanii au mai aruncat si ei mai multe grenade.... asta a fost......asa a fost... Scrie acolo..ca au mancat cepe intregi... si asa au ramas.. si dupa moarte.. ceapa-n mana...

Succesele militare ale românilor din Moldova lui 1917 se datorează mai ales echipamentului de calitate și suficient primit de la francezi prin misiunea Bethelot. Echipamentul (armamentul) a făcut diferența între 1916 și 1917

nu cu puștile se câștiga războiul ci cu artileria grea și cu mitralierele automate.

La Marasesti, de ex., au cazut mai multi soldati rusi, decit romani. Deci sprijinul direct al armatei ruse (pina cit a existat) a fost deasemenea foarte important.

DA, dar românilor nu le plăcea de ruși (nici atunci, nici acum) și de aceea nu se vorbește despre ei prea mult.

Veteran invalid de război ajuns să cerșească

Exact asta scria pe poză: ”Patria Recunoscătoare” - Cel ce a făcut România Mare . Invalidul de război are dreptul să cerșească” - Asta scrie pe poză

Diferența este că nemții sau francezii au vorbit și au tot vorbit despre mutilații lor de război care umpluseră Europa după 1918. La noi, în stilul fudul carateristic, acest fapt nu a fost niciodată discutat. De fapt sunt mii de fețe ale războiului care nu au fost niciodata discutate de istorici sau de presă. De asta e vorba. Desi presa epocii urla cu indignare vis a vis de nenumăratii îmbogatiti de război. Da, s-a dat ceva pământ, s-a făcut ceva dreptate. Eu, când am scris chestia de mai sus mă gândeam la discuțiile istorice, la articole, documentare pe subiectul veteranilor de război etc..

Asta cu îmbărbătarea românilor din cauza promisiunii lui Ferninand e un clișeu demontat de cel puțin 2 istorici pe care i-am citit. Întâi, rușii nu au plecat imediat. Marile bătălii din 1917 au fost înaintea Revoluției Bolșevice. Și nici după aia, multe unități ruse aub rămas în Moldova și au continuat să lupte alături de români. Deși erau ff antipatizați de români. Si apropo de victoriile din vara lui 1917. Ele s-au datorat în cea mai mare proporție echipamentului militar excelent primit prin misiunea Berthelot. Mii și mii de mitraliere, armament greu, puști, muniție au venit prin Rusia în Moldova. Abia în acel moment, armata română a devenit competitivă. Nu din cauză de promisiuni de pământ au devenit românii - brusc - mai viteji și mai eficienți. Din cauză de mitraliere - da.

Poster educațional pus de Primăria sect 1, București. Generalul Eremia Grigorescu a fost într-adevăr eroul de la Mărășești, dar nu el a rostit ”înălțătoarele cuvinte”. Lui i-au fost atribuite de propaganda românească, deși ele sunt preluate/parafrazate de la francezi. Lozinca ”Pe aici nu se trece” a rămas însă în conștiința românilor ca o un ordin dat de marele general, precum scrie și în acest articol frumos și patriotic din Adevărul : ”Dintre toate cuvintele memorabile care au răsunat vreodată pe pământ românesc, deviza „Pe aici nu se trece!“ s-a bucurat de cea mai mare popularitate. Născute pe câmpul de luptă de la Mărăşeşti, aceste cuvinte au intrat în conştiinţa neamului românesc prin jertfa a peste 27.000 de români. Cuvintele au fost lansate de generalul Eremia Grigorescu, comandantul Armatei 1 române, în momentul în care a trecut de pe frontul de la Oituz la acela de la Mărăşeşti, în august 1917, aflăm din revista „România eroică“. Sursa - adev.ro/pbbwy2

Sau în acest articol :” În aceste momente grele, generalul Grigorescu a rostit înălţătoarele şi emoţionantele cuvinte: „Pe aici nu se trece!“, ceea ce s-a adeverit. „Faceţi din piepturile voastre scutul de apărare a ţării, scut de care inamicul să se prăbuşească, să se sfărâme. Gândiţi-vă la gloria străbună, când strămoşii apărau ţara cu măciuca, dar n-au îngăduit să o calce duşmanul şi v-au lăsat-o vouă moştenire. Ei erau puţini la număr, dar mari şi năprasnici în luptă. Voi apăraţi ţara cu arma şi tunul. Arătaţi-vă demni de ei!“ http://www.istorie-pe-scurt.ro/eremia-grigorescu-pe-aici-n…/

Deși mulți istorici militari au avut acces la informații despre deviza ostașilor francezi de la Verdun, acest lucru nu a fost niciodată popularizat și nimeni nu a făcut - în mod public și oficial (sau nu am eu cunoștiință) legătura între cele două lozinci, probabil spre a nu întina mitologia românească construită în epocă . În condițiile în care în Moldova activau ca instructori pentru armata română sute de militari francezi (mulți veterani de la Verdun) în frunte cu gen. Henri Mathias Berthelot nu este de mirare că românii au avut acces la multe informații de pe fronturile franceze. În acest context a fost descoperită și refolosită de armata româna, tradusă, deviza de la Verdun.

Malul Dunării după luptele de la Turtucaia.

Caii au murit cot la cot cu oamenii în mai toate războaiele. Vezi si printre pozele de e aici. Uite la Turnul Roșu

Concluzie corectă, echilibrată și reală: Mare parte din Armata Română în ww1 au purtat MAI ALES opinici. Oficial, ținuta militară a momentului includea bocanci. Dar Armata nu și-a permis să echipeze atât de mulți ostași cu bocanci. Nu aveau posibilitatea fizică. Așa că în 1916 majoritatea ostașilor au plecat la luptă în opinci (bune, solide). Erau comode pe vreme caldă și uscată, dar nasoale pe ploaie și frig. Ca să nu aluneci cu ele trebuiau să mai aibă și ținte pe talpă..și nu prea aveau. Era greu să te miști cu ele pe teren denivelat, înierbat, ud. În poză sunt opinci. Istoric vorbind, opincile s-au purtat în toată europa încă din neolitic până spre epoca modernă. Este drept că țările în care mediul rural s-a îmburghezit mai repede (adică cam toate cu excepția Balcanilor și Rusiei) au trecut la ghete (fara stâng sau drept, le purtau alternativ ca să se toceasca mai greu). Țăranii francezi, olandezi, belgieni, danezi etc purtau saboți de lemn, tot o încălțăminte țărănească de care respectivii sunt ff mândri. E drept ca armata franceză nu a plecat la Verdun în saboți de lemn. Nici ostașii lui Napoleon nu purtau saboți decât în tabere, pe post de papuci de ”casă”.

Multi romani se lauda cu acea minunata poveste in care un taran roman a pus opinca pe turnul parlamentului din Budapesta, pentru ca suna atat de bine. "Na, ca le-am aratat cine e seful si i-am lasat in viata pentru ca suntem milosi". Mi se pare o poveste foarte trista. Sa te lauzi cu faptul ca marile puteri te lasa sa ocupi niste teritorii intr-o tara fara armata, cu ajutorul puterilor respective si apoi sa te lauzi ca si cum le-ai fi facut cu forte propri... E trist. Primul pas spre un viitor echilibrat e sa recunosti exact propria istoria ca popor, chiar daca nu a fost atat de glorioasa cum credeai ca e s-au ti-ai dori-o.

Helmuth Kohl chiar a asigurat prosperitatea țării sale; clanul Brătienilor a spoliat România ca nimeni alții, în special provinciile alipite în 1918- le-a adus la sapă de lemn; și în plus, Kohl n-a patronat corupția aia bizantină, cum a făcut-o Brătianu Ionel; plus- hai să fim serioși, participarea lui Ionel la reprimarea răscoalei de la 1907, ca ministru de interne, e mai mult decât dezonorantă.

Uite, poate că ai citit cartea asta, iar dacă nu, o poți face acum: Bogdan Murgescu, România și Europa. Acumularea decalajelor economice de la 1500 până în zilele noastre. Acolo cam spune ce și cum despre priceperea Brătienilor. E chiar o carte erudită.

Tocmai, că n-a fost. Cine nu înțelege că sloganul ăsta liberal "prin noi înșine" și autarhia troglodită ale lui ceaușescu sunt fețele aceleeași monede, că au generat sărăcie și înapoiere, au condamnat România la subdezvoltare și la produse de proastă calitate- n-are șanse să înțeleagă de ce e România rușinea lumii civilizate (asta era și sub bandiții de Brătieni). Nu știu ce înțelegi tu prin a face bine de tot, am impresia că ești sub vraja minciunilor debitate de istoria oficială. Ar trebui să mai depășești acest nivel, să citești și cărți serioase- una ți-am și indicat-o. :)))) Mai lipsește să-mi îndrugi prostia cu România- grânarul Europei și cercul ar fi chiar complet :))) Iar despre liberali- au fost cei mai mari bandiți și hoți ai României în interbelic. Plus- oțărala și fudulia asta naționalistă cu hai să facem noi tot, de la dopuri la avioane- ne duce exact la nivelul Coreei de Nord. Cui îi place- poftă bună.

0 notes