#Copil stresat

[emotiidemamica]

Copilul își lovește părinții sau pe alți copii? Scuipă? Aruncă lucruri?

Copilul își lovește părinții sau pe alți copii? Scuipă? Aruncă lucruri?

Când vezi un copil micuț că își lovește părinții, că scuipă sau aruncă lucruri, la ce te gândești? Că este obraznic? Că așa a văzut acasă? Că a fost prea alintat? Sau poate ai pățit să fii tu părintele acela… Atunci, probabil ai simțit că tot parentingul tău s-a dus, că nu l-ai educat bine, că nu te respectă și că nimic nu merge bine.

Eu așa am simțit… pentru că da, și mie mi s-a întâmplat. Cu…

[stefaniamolnar]

aloha!

Cauți câteva întrebări pe care le poți adresa unui băiat? Aceste întrebări te pot ajuta.

Care este cel mai simplu lucru care te face să zâmbești?

Care sunt realizările tale de care ești mândru?

Ce te face să râzi?

Atunci când ești super care este show-ul Netflix pe care-l urmărești?

Care este cel mai înfricoșător lucru pe care l-ai făcut?

Dacă ai putea să schimbi ceva din trecut, ce ai schimba?

Care este cea mai amuzantă amintire pe care o ai din copilărie?

Care este cel mai bun lucru din viața ta cum ?

Ceai sau cafea? Ce preferi?

De ce iți este teamă?

Care este cea mai bună caracteristică fizică a ta ?

Dacă ai putea viziona doar un film pentru tot restul vieții tale, care ar fi acela?

Îmi poți spune un secret mic sau mare de-al tău ?

Dacă ai fi forțat să-ți părăsești locuința și să te muți într-un loc unde n-ai mai fost niciodată , care ar fi trei obiecte pe care le-ai lua cu tine?

În ceea ce privește personalitatea ta , de ce lucru ești mândru?

Care este amintirea ta favorită legată de un animal?

De cine ești cel mai apropiat din familia ta?

Atunci când ești la pământ care este activitatea sau persoana care te ajută să depășești momentul?

Cum este familia ta?

Care este aroma ta favorită de înghețată?

Care este gluma ta favorită?

Ce-ți place cel mai mult la job-ul tău?

Dacă ai trebui să mănânci un singur fel de mâncare pentru tot restul vieții , care ar fi acela?

Care este cel mai stupid lucru pe care l-ai făcut?

Care este acel lucru care te definește?

Dacă ai mai avea doar 24 de ore din viață, ce ai face în timpul rămas?

Crezi în destin?

De ce lucru ești pasionat?

Dacă ar trebui să te descrii în trei cuvinte, care ar fi acestea?

Care este cel mai frumos loc în care ai fost?

Dacă ai fi nevoit să renunți la unul dintre cele cinci simțuri , care ar fi acela?

Ce cred oamenii despre tine atunci când te văd pentru prima dată?

Ce te atrage la  sexul opus?

Care sunt trei calități la care te gândești atunci când vine vorba de o întâlnire?

Care este cel mai greu lucru, fizic vorbind, pe care l-ai făcut?

Care este cel mai greu lucru, mental vorbind, prin care ai trecut?

Care este cel mai drăguț lucru pe care l-ai făcut pentru o femeie?

Cum te descriu ceilalți?

Care este amintirea ta favorită?

Cum sunt persoanele care au ajutat la creșterea ta?

Dacă ai avea trei dorințe , care ar fi acelea?

Cum ar fi pentru tine întâlnirea perfectă?

Care este băutura ta alcoolică favorită?

Dacă ai avea o zi , în care să nu trebuiască să mergi la serviciu sau fără vreo obligație, ce ai face?

Care este cel mai bun compliment pe care l-ai primit?

Ai un talent, o abilitate aparte?

Care este cea mai bună amintire din facultate?

Cum este cel mai bun prieten al tău?

Ce lucru ai face înainte să mori?

Dacă ai putea să trăiești oriunde în lume, unde ai vrea să locuiești?

Dacă cineva ți-ar da un milion de dolari chiar acum , pe ce i-ai cheltui?

Ai luat vreo decizie care ți-a schimbat complet viața? Dacă da, care este aceasta?

Ce-ți place să faci în weekend-uri?

Care este zodia ta? Crezi în aceasta?

Care este cel mai mare regret al tău?

Dacă ai avea un buton care te-ar ajuta sa reiei viața de la început , te-ai folosi de el?

Ce ai schimba la tine?

Dacă ai fi nevoit să mănânci doar de la fast-food , care ar fi primele două fast-food-uri?

Ce jocuri iți plăceau în copilărie?

Ce-ți poate aduce mereu buna dispoziție?

Ai pierdut pe cineva drag? Cum era?

Care este rețeaua ta de socializare favorită?

Ce te relaxează atunci când ești stresat?

Care este hobby-ul tău pe care ai vrut să-l încerci, dar n-ai avut posibilitatea?

Când este ultima dată când ai plâns? De ce?

Ce te sperie cel mai mult în ceea ce privește viitorul?

Vrei să ai copii cândva?

Care este persoana fără care n-ai putea trăi?

Care este locul tău de vacanță favorit?

Cum iți imaginezi că va fi familia ta?

Ai făcut ceva ce nu ai crezut niciodată că vei putea face?

Care este lucrul fără de care n-ai putea trăi?

Ai prefera să stai acasă sau să ieși în noaptea de Sâmbătă?

Care este citatul , strofa sau propoziția ta preferată?

Care este amintirea ta favorită legată de familie?

Care este acel lucru care te ajută să decizi dacă poți avea încredere în cineva?

Ai mai fost vreodată îndrăgostit?

Cum poți explica dragostea?

Ai suferit din dragoste?

Ai învățat ceva din precedentele tale relații?

Care este cel mai mare animal de companie al tău?

Care este lucrul care te întristează?

Care este lucrul care te poate face să te simți mai bine

Care este cel mai nebunesc lucru pe care l-ai făcut pentru o fată?

Care este cel mai înfricoșător lucru care ți s-a întâmplat ca și copil?

Cu cine din familie semeni?

Unde te vezi în următorii cinci ani ?

Care este melodia sau artistul tău preferat?

Cum ar arăta job-ul visurilor tale?

Dacă ai scrie o carte despre viața ta , ce titlu ar avea?

Care este cuvântul tău preferat?

Ce te ține treaz noaptea?

Cine este acel cineva care te-a ajutat să devii ceea ce ești azi?

Ce lucru ai vrea să realizezi înainte de a muri?

Care este cartea ta favorită?

Care este lucrul acela care te face să te simți vinovat?

Dacă ai putea face schimb de vieți cu cineva, în locul cui ai vrea să trăiești?

Dacă ai putea fii martor la un eveniment din istorie, la ce ai vrea să fii martor?

Dacă ar fi sa atribui un adjectiv care să-l definească pe fiecare membru al familiei, care ar fi acela pentru fiecare?

Este cineva la care te-ai duce pentru un sfat? La cine?

[c-o-z]

povestea vietii

Totul incepea si se termina la cat de smecher eram in anturajul meu.Smecheria nu se masura in bani, ci in statut. Pe cine cunosti, cu cine ti-o arzi, cine esti in cercurile prin care te invarti.Daca erai vreun parlit care atarna si el de colo colo pe unde se intampla ceva, toti te miroseau de fraier si ajungeai mascota tuturor.Trebuia sa te tii tare, sa faci chestii iesite din comun,sa fii cineva ca sa impresionezi pizdele care erau plictisite de libidinosi care incercau sa le incante cu masini scumpe si cu teancuri de bani chelutiti pe vodka cu suc de mere in cluburile de fitza.Ma imbracam cu haine simple. Tricouri luate de prin malluri, cele mai ieftine, adidasi ieftini, dar stiam cum sa mi le insusesc si cum sa ma pun in evidenta.Pe langa toate astea mai pune si o atitudine de miserupism complet, durere in cot si mistocareala pe seama altora la greu.Zilnic mintea mea era la combinatii, futut, cum sa ii fac pe fraieri si cum sa mai fac niste bani “cinstiti”.Eram pe picior mare. Pana cand… lucrurile au luat o intorsatura neasteptata…

Avea un nume mișto. Nu era cea mai frumoasa tipa, era de-un 8.

Intr-o seara, ne stransesem intr-o parcare pentru niste combinatii, eu si restul anturajului si cativa pe care nu-i stiam foarte bine.

Din masina unui tip pe care-l stiam doar din vedere, iese gagica asta.

Ceva ciudat se intampla…. nu mai ziceau nimic, iar noi cocosii incercam sa epatam.

Ea statea indiferenta pe capota unei masini.

“Daca nu fac nimic acum… n-o s-o mai vad… Nu stiu ce stie despre mine, ce a auzit de la astia… e momentul sa fac ceva”

Care-i cea mai buna metoda sa atragi o femeie care-ti place cand sunt mai multi, barbati si femei, prin preajma?

Ignor-o complet si elimina competitia. Ataca orice inseamna prezenta alfa si devino alfa tu insuti.

Nu o face in mod agresiv ca sa opuna rezistenta. Baga-te pe sub pielea lor, domina-i si lasa femeia sa te remarce in timp ce o ignori COMPLET.

Tipul cu care venise, era tinta principala, el trebuia desfiintat cat mai rapid din schema.

“De unde va stiti?” il intreb fara sa privesc spre ea.

“Dintr-un grup de prieteni… de ce intrebi?” intrebarea mea il pusese deja in garda dupa modul in care a raspuns.

“Nu prea pare de incredere… nu stiu pe unde ai gasit-o” ii trantesc replica si ma intorc catre ceilalti, ignorandu-i complet.

Mi-as fi dorit sa vad expresia ei cand am spus asta, dar daca as fi privit-o… tot efectul s-ar fi evaporat, iar planul meu se ducea pe apa sambetei.

Ii iau pe cei care venisera cu mine sa mergem in alta parte sa bem ceva.

Statutul meu alfa era instalat.

Il desfiintasem pe tip in fata ei. O provocasem indirect pe tipa. Mi-am exercitat autoritatea in fata tuturor luandu-mi gasca de acolo.

Mesajul ei a venit dupa 2 zile!

“cum adica nu sunt de incredere?” – mesaj de la un numar necunoscut.

“Cine esti?” raspund inapoi.

“Hai durule, ia adu-ti aminte, cui i-ai spus tu ca nu par de incredere?”

“ah… esti tipa care a venit cu Razvan alalteieri… nu?”

“Mimi, vrei sa spui!” raspunde ea pe un ton sarcastic.

“Ah, am uitat cum te cheama! Nu cred ca e nevoie sa ma mai prezint, cred ca ti-a spus el tot”

“Auzi ma… daca tot esti asa cocos, de ce nu ma inviti undeva sa bem ceva?”

“Eu pe tine? Neah. Nu-s genul tau. Tie iti plac baietii astia mai pampalai, Razvan e exact ce-ti trebuie”

“De unde stii tu ce-mi trebuie mie? Ha?

“esti insistenta, nu gluma… de unde ai numarul meu?”

“ce mai conteaza, zi vrei sa iesim sau esti prea “cuminte” pentru mine?”

“daca-mi dai un motiv bun sa ies cu tine… ok”

“nu ti-am scris sa te conving… daca vrei, iesim la o tigara la mine la scara, daca-mi place mai stau 😉”

Stia ce vrea… spre deosebire de tipele pe care le manevram dupa cum voiam eu, tipa asta parea sa aiba personalitate, ba mai mult, parea versata in a obtine ce vrea de la barbati.

Cred ca o sa fie o intalnire interesanta. Mi-am spus.

Pana acum mi-am jucat cartile foarte bine. Am facut-o sa ma caute, sa imi ceara sa ne vedem si totul in conditiile in care am vrut eu.

Nu-mi dadeam seama de ce, dar simteam ca tipa asta e intr-adevar o provocare, iar pana aici am facut fata cu brio. Mai ales că femeia mea, mă aștepta acasă. Iar eu făceam orice puteam să o evit.

Prima tigara a condus la tigara de dupa si la inca una. Era ceva ce-mi placea rau de tot la tipa asta.

Pasiunea cu care mi se daruia in pat, modul in care ma provoca, cum ma facea sa ma simt.

Era totul atat de natural incat incepusem serios sa ma gandesc ca poate si-a calculat orice miscare de dinainte ca totul sa fie atat de bine.

Am continuat sa ma vad cu ea, pe ascuns.

Din ce in ce mai mult timp il petreceam cu ea, iar cu gasca ma vedeam mai rar, combinatiile erau mai putine, femeia mea disparuse din peisaj.

Eram doar eu cu ea… era 3 dimineata si tocmai terminasem a 2-a sticla de vin si-al 3-lea numar…

O tineam in brate si ma uitam in ochii ei… era aproape o luna de cand ne-am vazut prima data… eram atat de atras de ea, ma simteam atat de bine in bratele ei, in timpul asta atat de scurt, ea devenise intreaga mea realitate…

“In momentul asta… as putea sa mor linistit” mi-am spus imbatat cu extazul clipei.

In viata mea nu mai simtisem o conexiune atat de puternica.

Ma simteam gol in fata ei, nu doar fara haine…

Momentele cu ea erau atat de intense… totul era parte dintr-o poveste… puteam sa fiu eu cu ea, fara sa fiu smecher, fara sa impresionez pe nimeni… doar eu asa cum sunt.

Traiam fiecare clipa la maximum si imi doream sa nu se mai termine.

Era cel mai fericit moment din viata mea de pana atunci!

“daca mor acum, nu mai am niciun regret, mor fericit, in bratele femeii pe care o iubesc cu adevărat”

Devenisem atat de vulnerabil, atat de sensibil, parca eram un copil care in sfarsit gasise alinare sufleteasca.

Dragostea pe care o simteam era orbitoare.

Uitasem de prieteni, de combinatii, de statut, tot ce voiam era sa mai petrec o clipa in bratele ei.

Totul era prea frumos ca sa fie adevarat!

“O minune nu dureaza mai mult de 3 zile” spunea o vorba veche.

Trebuia sa ma simt norocos daca la mine a durat mai mult de 3 zile?!

Urmatoarea zi nu mi-a mai raspuns la telefon. Nici la mesaje.

Am cautat-o in disperare, dar NIMIC. Nu mai intelegeam nimic.

Totul era frumos si dintr-o data EA dispare…

M-am trezit abandonat, singur si fara prieteni, iesisem din combinatii, uitasem de femeia mea… pierdusem respectul anturajului din care acum nu mai faceam parte.

“hei, de ce nu raspunzi…

Ai patit ceva…

Ce s-a intamplat…

Esti bine…

Nu vrei sa mai vorbesti cu mine?”

Femeia de care eram indragostit pana peste cap, a disparut dintr-o data si nu-i dau de urma.

Oare o fi patit ceva sau doar nu vrea sa mai vorbeasca cu mine?

Eram ingrijorat, confuz, frustrat, stresat, dezamagit, plin de draci… nervos pe mine ca am fost fraier, nervos pe ea ca m-a tradat, frustrat pe viata si pe femei…

“toate niste curve! N-o sa mai las vreodata o femeie sa ajunga atat de aproape de sufletul meu si sa-si bata joc… niciodata!” mi-am promis inversunat si ofticat.

Trecuse aproape o saptamana de cand nu mai vorbisem cu ea, ma impacasem cu ideea ca a fost ceva ce a trecut deja, iar eu ca fraier ce am fost am picat in plasa ei.Incercam cumva sa repar relatia cu femeia cu care eram impreuna de aproape 2 ani de zile. Dar gandul imi era doar la Mimi..

“Hei, ce faci?” era 10 seara cand primesc mesajul ei.

Un gol in stomac, un nod in gat si o presiune in mijlocul pieptului au inceput sa puna stapanire pe mine.

Sa ii raspund? Sa nu ii raspund?

Daca da… ce ar trebui sa ii zic? S-o fac cu ou si otet pentru tot ce mi-a facut...?

Eram confuz de-a binelea.

Ma luptam cu emotiile si incercam sa iau o decizie rationala, inteleapta… dar eram praf.

Peste 10 minute, alt mesaj:

“esti ok? Voiam sa te vad sa-ti spun ceva… sper ca nu esti suparat pe mine”

OOOOK! Sunt eu paranoic, m-au luat filmele aiurea pe cand tipa e super ok, mi-a vorbit frumos prin mesaje…? Sau e o schema de-a ei…? decid sa ii raspund.

“Hei, n-am mai auzit de tine de ceva timp… ai patit ceva?”

“Nu chiar… o sa-ti povestesc daca vrei sa ne vedem… e prea mult ca sa-ti zic prin mesaje… vrei sa ne vedem?” raspunde ea imediat.

“Pai acum n-am nimic de facut, unde esti?” ii raspund entuziasmat.

Incercam sa-mi ascund emotiile ca nu cumva sa par slab in fata ei. Imi facusem planul in cap de dinainte, sa nu cumva sa ma ia prin surprindere ceva.

“Deci… ce s-a intamplat?” o intreb eu incercand sa par degajat.

“Pai stii tu… Razvan… a tot incercat sa se dea la mine��� mi-a spus tot felul de lucruri despre tine… initial l-am crezut… suntem amici de foarte mult timp si e un om in care am incredere…”

“Futu-ti mortii ma-tii, Razvane… ce plm i-ai zis de spre mine?” eram rosu la fata… imi auzeam inima in urechi si imi venea sa-l strang de gat daca era acolo…

“Nu are sens sa-ti spun ce mi-a zis despre tine… saptamana asta m-am tot vazut cu el si ma gandeam ca e ok sa stii avand in vedere ca sunteti prieteni”

“vrei sa spui ca te-ai futut cu el adica…” o intreb eu incercand sa par indifferent.

Se uita in jos si nu spune nimic… preferam sa iau o bataie zdravana decat sa aud toate lucrurile astea din gura ei.

Se futuse cu ala pe care l-a tinut in friend-zone de ani de zile, mie nu mi-a raspuns o saptamana dupa ce mi-a dat iluzia ca e indragostita e mine...

Vedeam negru in fata ochilor.

“hei… linisteste-te…” venind sa ma ia in brate...

O resping. Ea insista.

“Dragule… te vreau pe tine… nu pe el… mi-am dat seama ca mi-a spus toate astea doar ca sa ma futa si sa ma desparta de tine, dar eu pe tine te vreau”

Auzindu-i vorbele pulsul incepea sa-mi scada si atingerile ei ma faceau sa ma linistesc.

Am facut sex nebun in noaptea aia si totul revenise la normal, ca si cum nimic nu s-a intamplat vreodata.

“Nu vreau sa mai vorbesti cu Razvan! Ai inteles? O sa am eu o discutie cu el si daca te mai cauta, imi spui mie”

“ok, babe” imi raspunde cu un zambet increzator.

Femeia asta mi-a dat lumea peste cap.

M-a facut sa ma indragostesc de ea,desi eu credeam ca imi iubesc femeia care mi-a fost alaturi atata timp. Dupa care m-a trecut prin iad, ca mai apoi s-ajung din nou in rai in bratele ei cuprins de dragostea pe care eram sigur ca mi-o purta…

…pana cand…

Intr-o seara a devenit rece…

“Nu stiu daca o sa functioneze treaba asta dintre noi… tu esti cu combinatiile tale, baieti de cartier, ai anturaje periculoase, o ai pe Ea… nu stiu daca pot trai cu ideea ca ai putea pati ceva… chiar nu pot.

Vreau sa incheiem aici!”

“femeie, esti nebuna?

de cand te-am cunoscut nici nu m-am mai vazut cu oamenii astia, n-am mai facut combinatii si in afara de alcool, n-am mai consumat nimic,imi evit femeia… singura femeie cu care ma vad eu… esti tu”

…i-am insiruit toate astea pe un ton disperat.

“Ma… nu stiu… chiar nu stiu daca e ok… vreau sa ma gandesc la asta”

M-am ridicat si am plecat fara sa spun nimic trantind usa in spatele meu.

Peste 2 zile, mesaj de la ea…

“Iarta-ma daca te-am ranit… am fost o proasta… vreau sa fiu cu tine!”

Din nou? Deja nu mai suportam. Femeia asta e dusa cu capul, dar ce sa fac, o iubesc, n-am mai simtit asta langa nicio alta femeie… trebuie s-o am…

N-am intalnit in seara aia si totul a fost minunat.

La cateva zile… un alt meci, un alt episod, alti nervi, alte probleme. Scenariul se repeta.

Totul a cateva luni bune, in care am fost prins intre dragostea ei si viata mea confuza si plina de frustrari.

Eram pierdut. Nu mai aveam prieteni. Nu mai simteam nimic pentru femeia mea.

Eram singur, futut emotional, psihic, cu gandul la o femeie nebuna de care nu voiam sa scap. Iadul pe pamant era lux pe langa ce am trait in acele luni.

Trecuse mai bine de trei luni de cand am vazut-o prima data.

Deja uitasem cine sunt, prietenii ma parasisera,femeia mea ma uitase si odata cu ei s-a evaporat si statutul meu din anturajul care acum ma privea cu dispret…

“ne-ai lasat pentru o pizda… fraiere” clar si fara indoiala puteam citi asta pe fetele lor cand ma priveau.

 Deunazi, fusesem taticul lor, eu faceam legea, eu le combinam femeile, eu eram cel care facea lucrurile sa se intample in gasca.

Insa… de cand am cunoscut-o pe Mimi… singurele zile in care ma simteam bine erau cele in care imi spunea “te iubesc, doar cu tine vreau sa fiu” si ma tinea in brate...

…facandu-ma sa uit de fazele nasoale pe care tot ea mi le facea, de faptul ca nu-mi raspundea la telefon si la mesaje, inclusiv de momentele cand nu avea chef de mine si ma trata ca pe un caine, iar eu induram totul in numele “iubirii” ei.

 Puteai lejer sa-ti dai seama ca ajunsesem un ratat, nu doar cu femeile. Cum ma simteam eu cu mine, increderea si respectul de sine scazusera sub nivelul marii.

Ajunsesem sa cersesc atentia si validarea ei in aproape orice lucru faceam, de multe ori fiind extrem de confuz pentru ca… nu primeam niciun raspuns.

Incercam sa par cool, sa fiu ok cu tot ce se intampla si sa ii fac pe plac ca un barbat adevarat ce are grija de femeia lui, o respecta, o iubeste si face totul sa-i fie ei bine.

Eu si tatal meu n-am avut niciodata o relatie buna pana la varsta de 20 de ani cand ma despartisem de iubita mea de atunci, cu care nu era de accord.Pana atunci mereu imi spunea ca nu-s bun de nimic, si niciodata nu-mi dadea bani ca sa-mi sustin visurile.

Simteam ca ma desconsidera si asta m-a facut sa ma inchid fata de el si sa nu caut vreodata compania lui.Mimi nu locuia departe de el, la cateva scari distanta.

Ca in orice seara obisnuita… am mers la ea. Astept in fata scarii sa-mi raspunda la interfon. Era deja a 3-a oara cand sunam si nimic.

Imi venea sa-mi smulg parul din cap, sa bat pe cineva, sa trantesc, sa sparg… sa rup ceva in doua. Eram plin de draci!Ma asez pe o banca alaturata in speranta ca-mi va deschide… incercam sa ma calmez…Imi aprind o tigara, merg pana la colt sa-mi iau o bere si stau… stau… mai astept… si nimic!Era trecut deja de ora 10 seara. Taica-miu se plimba de unul singur pe trotuar. Era ultima mea dorinta...

Nici n-am bagat de seama ca era el pana n-a trecut pe langa mine. M-a vazut si a facut un pas inapoi:

“Ce faci ma pe’aici, esti bine?”

Surprins de vocea pe care nu stiam de unde s-o iau, ridic capul din pamant si abia acum realizez ca e tata.

“Da… sunt bine… astept pe cineva…”

“Da? Bravo! Ce-ai mai facut si tu? De ce esti asa abatut? Nu esti in apele tale” m-a mirosit el rapid.

“Nu vreau sa vorbesc despre asta acum…” ii spun iritat de parca l-ar fi interesat pe el prin ce trec eu.

Toata viata nu l-a interesat si acum brusc, se arata dornic sa stie ce ma doare.

 “Tii ceva in tine… te cunosc!” a spus asta si a ramas tacut langa mine pe banca.Nu mai aveam cu cine sa vorbesc despre toate lucrurile astea care efectiv ma dureau ingrozitor si nu stiam ce sa fac ca sa scap.

Daca ii spuneam mi-era teama ca o sa ma judece, daca nu-i spuneam trebuia sa tin in mine si sa ma prefac ca sunt ok, desi… nu eram deloc bine.Oricum isi daduse deja seama, acum… fie ce-o fi…

“Eram intr-o seara cu gasca si a aparut tipa asta…” i-am spus toata povestea, cap coada, in detaliu.

Nu parea surprins de nimic din ce-i ziceam. S-a uitat la mine si m-a intrebat sincer:

“Ai nevoie de un umar pe care sa plangi sau vrei sa iti spun cum vad eu lucrurile ca de la barbat la barbat?”

“Fii sincer doar! M-am saturat sa fiu mintit… Vreau sa stiu adevarul!” am murmurat eu.

 Taica-miu are un stil foarte dur, direct, scurt si la obiect de-a spune lucrurile.

Nu e genul care sta sa-ti explice prea multe, iti spune si cam atat, daca esti in stare sa prinzi ce-a zis “bravo tie!”, daca nu… el nu-si bate capul.Stiam ce ma asteapta, asa ca am incercat sa il ascult cat de atent puteam sa fiu.

 “Esti prost… ti-o zic pe sleau ca sa ma intelegi. Si inainte sa spui ceva, hai sa-ti spun si de ce esti prost…

…te-ai lasat pe tine de-o parte pentru o pizda, ai pus-o pe un soclu si ai inceput sa te inchini la ea…

Mimi sus, Mimi jos… viata ta in momentul asta e doar despre gagica asta, tu-ntelegi?

Esti practic o carpa cu care ea sterge pe jos cand are nevoie!

Nevoie e putin spus… ci mai degraba cand are chef de tine…

Femeile vor un barbat… nu o carpa de sters pe jos.”

“Bai, dar o iubesc ma… tin la ea… i-am spus si i-am aratat asta de sute de ori, stie cu siguranta ca tin la ea, ca o vreau doar pe ea, nu are cum sa fie cum spui tu”

Credeam ca ma ia de prost cand mi-a zis lucrurile astea, daca nu mai avea nimic bun de zis aveam de gand sa ma ridic si sa plec. Am zis totusi sa nu ma grabesc… dar daca are dreptate?!

“De cat timp ai nevoie ca sa-ti dai seama ca esti sub papuc? A facut ce-a vrut din tine si acum nu mai reprezinti o provocare pentru ea, esti exact ca labagii aia care stau dupa ea si ii tine in friend-zone…

…tu esti doar norocos ca mai dai din cand la ea, si nu cand vrei tu… doar cand vrea ea!”

M-au lovit din plin vorbele lui, incepusem intr-un fel sa ii dau dreptate. Si totusi… Nu avea cum sa fie asa… chiar atat de orbit sa fiu si sa nu-mi dau seama de toate astea, tocmai eu?!

N-apuc sa ma gandesc prea bine la ce mi-a zis, iar el continua:

“Cum erai la inceput? Cand ai cunoscut-o prima data.”

“Pai stii deja! Eram cu baietii, taticul lor, femei, combinatii, eram pe picior mare…” i-am raspuns eu increzator.

“Si acum cum esti?”

“pai… sunt un barbat dedicat, intelegator, ascultator, sunt langa ea cand are nevoie, pot spune ca sunt un barbat mai matur acum, mi-am bagat mintile in cap cu femeile si sunt concentrate doar pe ea”

“Aha… d-asta stai tu in fata blocului ei asteptand sa-ti arunce de la balcon un colt de paine ca unui caine jerpelit, esti barbat matur tu acum, nu?!”

Fuck… il urasc in momentul asta… nu stiu de ce, dar il urasc. Daca cumva are dreptate si eu sunt de fapt o “carpa” asa cum zice el?

“si ce sa fac? zi-mi tu… cum s-o conving sa fie cu mine, sa imi raspunda mereu la telefon, sa fie a mea!” il intreb eu disperat.

Si-a pus ambele maini in cap si s-a uitat la mine ca la ultimul tampit.

“Sa mor eu daca nu esti dus cu capu… tre sa-ti desenez ca la gradinita:

 1. Femeia vrea un barbat, nu o carpa.

Daca tu incerci s-o convingi, nu faci decat sa fii un disperat la fel ca toti aia pe care ii tine de-o parte.

2. Coaiele tale acum sunt la tipa asta. Te desparti de ea, iti faci viata, iesi cu alte tipe, iti recapeti barbatia si iti iei lectia.

3. Dupa ce esti ok cu tine, o sa gandesti altfel toata situatia. Abia atunci decizi daca vrei sa mai fii cu ea sau nu.

4. Nu mai pune femeile pe primul loc.

Tu esti intotdeauna pe primul loc.

Era extrem de dur ce-mi spunea el. Pe partea cealalta, ma gandeam…

“daca are dreptate… nu degeaba sunt atatea femei in limba dupa el si daca ma uit mai bine la el, nici n-arata prea bine… stie el ceva ce eu nu stiu…”

Am decis sa n-o mai caut.Ma despartisem si de cealalta.Am decis sa trag o linie, sa invat ceva si sa-mi pun viata in ordine.

Nu mi-a fost deloc usor.

Noptile cand puneam capul pe perna imi aduceam aminte partidele de sex cu ea, cum o tineam in brate si mi-as fi dorit sa fie langa mine… erau infernale stiind ca nu e acolo si ca n-o sa mai fie vreodata…

Ca un dependent in sevraj gandurile apareau spontan in mintea mea. Macar devenisem constient de rahatul in care eram si asta ma motiva sa stau departe de ea.

[viataluidaniel]

Aseara mi-a fost foarte rău, am avut tensiunea foarte mare, m-am trezit din somn la ora 1.40 speriat și cu durere in pipet. Toate astea pentru că în mintea mea sunt prea multe frici, multe angoase, frică de abandon și posturi în care pare că eu sunt victimă sigură. Sunt între două lumi, și o să fiu mult timp de acum în colo. O lumea în care sunt singur și alta în care suntem împreună. Vindecate și vezi cu ce vei rămâne după acesta vindecare. Nu este normal ceea ce faci, ce îmi faci. Nu vreau sa cred că mă săruți fara să simți ceva, nu vreau să îmi creez aceste gânduri. Vezi când iubești pe cineva și nu iti aparține, fiecare moment este crucial. Orice durere amplifică orice trăire. Cu cât incertitudinea este mai mare cu atât orice durere este mai puternică. Ai grijă că iubirea e din ce în ce mai rară și fiecare clipă merita pretuita. Vreau doar să fiu bine și să știu că tu sa îți faci și planuri cu mine. Nu confuz, nu rănit, nu stresat, nu bolnav de iubire.

Mereu am sperat ca intr-un final sa revii si sa-mi spui ca ai iertat și că îți dorești să ne facem bine, sa-mi spui ca avem o șansă noua la fericire. In schimb, doar reușești sa rasucesti cutitul din rana. Oare cat o sa pot sa-l mai tin in mine? Mi-e milă pentru mine, pentru că am aflat ce înseamnă să iubești însă a fost în zadar pentru că ceva din mintea ta, te-a ținut departe de iubirea mea. Mintea ta a devenit dușmanul tău, asta îți garantez, ea distruge o iubire adevărată. Eu te vreau pe tine din tot sufletul meu! Mă întorc la tine iar și iar și iar ca un copil pierdut. Aș vrea să te vindeci intr-o zi, și să îmi dai un semn când inima ta ar fi pregătită să mă iubească. Vreau să exist pentru tine, dar în același timp simt că lupt fără rost, că mă agăț de ceva care există doar în imaginația mea. Nu pot să te doresc altfel decât o fac deja, când inima mea o ia razna atunci cand brațele tale mă înconjoară, când îmi dai un sărut că cel invers de aseară, când î��i ridici privirea din pământ și te uiți la mine, încă mai vad in ochii tai speranța. Citește-ma de mai multe ori îți scriu din inima nu din cărți.

[a-crazzy-guy]

Te caut, dar unde esti?

Din casă de ce lipsești?

Patul tău de ce e gol?

Hai reiați al tău rol

Unde ești? De ce nu vii?

Ai plecat dintre cei vii?

De ce ne-ai lăsat așa?

Tată, te rog nu ne lăsa...

Îmi lipsești așa de mult

Îmi e dor să te ascult

Ai greșit si ne-ai rănit

Dar e ok, ești cumpănit

Ai plecat de ce tu oare?

Te rog fă-mi tu de mancare

Te-am iubit și te iubesc

Acum îți mărturisesc

Știu că nu te-am apreciat

Am greșit și te-am stresat

Te-am ignorat și enervat

Pot oare să fiu iertat?

Îmi pare atât de rău

Că nu-mi mai spui că-s al tău,

Băiat nebun și copil

Vin-o înapoi..

Te caut, nu te găsesc

Unde ești? Oare orbesc?

Nu te văd, nu te aud

Oare am rămas eu surd?

Strigă-mă, te aștept s-o faci

Te implor.. de ce tu taci?

La sfârșit când te-am vazut

Erai așa de tăcut..

Stăteai nemișcat, dar oare?

O făceai de supărare?

De ce tu ne ignorai?

Te strigam..nu răspundeai

Tata.. vin-o înapoi

Avem multe de făcut, noi

Casa fara tine-i goală

Dimineața cin' ma scoală?

Unde ești? Unde te ascunzi?

În pământ de ce te-afunzi?

De ce ești acoperit?

Cu țărână învelit?

Numele îți e pe-o cruce

În căruță un cal te duce

Eu te strig, tu taci din gură

Noi te plângem, hai răspunde...

De ce suntem în cimitir?

Unde pleci? Eu nu te las..

Tată te rog vin-o acas'

Nu pleca.. nu.. nu te las

Tată.. tată.. de ce pleci?

Mainile îți sunt cam reci

Singuri tu de ce ne lași?

Hai tată, nu.. unde dispari?

Încă aștept să te revăd

Să te aud râzând, să văd

Ca ești bine, c-ai venit

Tată.. tată.. te-ai înnegrit..

[saintelegembisericaluidumnezeu]

Viață creștină: modul corect de a-ți învăța copilul și de a fi o mamă grijulie

de Lexin, Hong Kong

Introducere:

„Mamă, obișnuiai să fii atât de strictă cu studiile mele, că nu aveam niciodată timp pentru a mă juca. Acum, te-ai schimbat în bine atât de mult și vorbești cu atâta blândețe. Te iubesc, mamă”, spuse cu bucurie fetița nevinovată, plină de viață, în timp ce stătea întinsă lângă urechea tinerei sale mame, iar fața tinerei mame se îmbujoră de fericire.

Numele acestei tinere mame este Lexin, iar când auzim exprimarea simplă a fiicei sale, putem deduce că relația lor nu era inițial atât de armonioasă, din cauza presiunii pe care Lexin o punea asupra fiicei sale cu privire la studiile ei. Deci, care este povestea dintre această mamă și fiica ei? Și cum a reușit Lexin să schimbe modul în care își educă fiica și să obțină aprecierea fiicei sale? Citiți experiențele lui Lexin de a-și educa fiica.

Speranțe mari pentru fiica nou-născută

Sub influența ideilor și punctelor de vedere conform cărora „Cunoștințele îți pot schimba soarta” și „Valoarea altor țeluri este mică, studiul cărților le depășește pe toate,” dat fiind că eu însămi nu am fost educată la un nivel foarte înalt, am sperat pentru copilul meu că va deveni un elev strălucit atunci când el sau ea va crește și că va avea perspective bune de viitor. Auzisem că pregătirea prenatală făcea copiii mai inteligenți, așa că, în timp ce eram însărcinată, am cumpărat o mulțime de poezii pentru copii și am început pregătirea prenatală cu muzică și mi-am impus să mănânc anumite alimente care să favorizeze dezvoltarea creierului fetal. După ce s-a născut fiica mea, am cumpărat pentru ea o asigurare de educație ca să mă pregătesc pentru costurile de a merge la facultate. Când avea vârsta de un an, am început să întreb în jur care școli primare, gimnaziale și care licee erau cele mai bune, pentru a-i netezi calea spre viitor. Prin urmare, în acest mod, făceam constant planuri pentru viitorul fiicei mele, temându-mă că, dacă nu aranjam acum lucrurile în mod corespunzător, atunci asta ar putea avea un impact negativ asupra viitorului ei.

Acumularea presiunii a avut ca rezultat opusul intențiilor mele

Dar lucrurile nu au mers așa de lesne cum mi-am imaginat. La școala primară, fiica mea obținea note mici la matematică. Deci, pentru a evita ca acest lucru să-i afecteze intrarea la școala gimnazială, am înscris-o degrabă la un curs de aritmetică mentală, dar, de fiecare dată când o duceam la lecție, ea plângea în hohote și nu voia să intre în clasă. Văzând-o că se chinuie atât de mult cu învățatul, mă simțeam și eu rău și mă gândeam în sinea mea: „Fiica mea este încă atât de tânără. Este oare greșit să încerc să o forțez în acest fel să studieze?” Dar apoi m-am gândit: „Dacă fiica mea nu pune bazele chiar acum, nu va intra la o școală gimnazială bună din cauza rezultatelor slabe de la matematică. Și atunci, asta va avea repercusiuni asupra intrării la liceu, și apoi la facultate, și atunci, ce perspective va avea pentru viitorul ei? Nu, nu-i pot lăsa temperamentul să-i stea în cale. Fac asta pentru binele ei.” Și așa, de fiecare dată când mergeam la curs, trebuia să o ademenesc și să o conving și efectiv să o împing în clasă.

După un timp, totuși, am descoperit că notele de la matematică ale fiicei mele nu se îmbunătățeau și am devenit foarte îngrijorată. M-am gândit că munca grea poate compensa orice lipsă de abilități naturale, așa că i-am pretins să memoreze formule de matematică în fiecare zi, iar când vedeam că făcuse greșeli în temele pentru acasă, le corectam imediat. Uneori, dorea să se joace pentru o vreme, dar eu, în schimb, o învățam, ștergând complet răspunsurile de la exercițiile pe care le făcuse greșit și ordonându-i să le facă din nou până când le făcea bine. Când am văzut alți părinți înscriindu-și copiii la tot felul de cursuri pentru a-i face să intre la școli gimnaziale de renume, m-am temut că fiica mea rămânea în urmă, așa că am elaborat pentru ea un program strict de studiu: pe lângă completarea lecțiilor pe care i le dădeau profesorii ei, în fiecare zi îi ceream să facă multe exerciții de studiu suplimentar, iar scrisul ei să fie foarte curat și ordonat. Prin urmare, fiica mea făcea adesea capricii, spunând: „Mami, m-am săturat să scriu. Pot să mă joc un pic și apoi să fac în continuare mai târziu?” Atunci, îmi pierdeam răbdarea și spuneam: „Nu! Încă mai ai multe lecții de parcurs. Vezi cât de cuminte e cutare colegă a ta de clasă. Ea preia inițiativa și își face toate lecțiile în fiecare zi. Nu ca tine. Tu vrei doar să te joci toată ziua!” Văzând poziția mea rigidă, fiica mea se simțea nedreptățită și izbucnea în lacrimi. Văzând-o în această stare, îmi îndulceam tonul și încercam să o consolez, spunând: „Fac asta pentru binele tău. Vrei să fii la fel de neinstruită ca mine când crești și să reușești doar să găsești un loc de muncă epuizant și anevoios?” Fiica mea nu răspundea, ci doar își ștergea ochii și continua cu lecțiile ei. Când mă gândeam la felul în care fusese supusă unei presiuni atât de mari cu lecțiile în ultima vreme, încât adeseori se supăra și își pierdea răbdarea, mă simțeam foarte rău. Dar apoi mă consolam, gândindu-mă: „Astăzi, există o concurență atât de aprigă în societate. Fără o bună diplomă de facultate, oamenii nu pot obține un loc de muncă bun. Dacă sunt puțin nemiloasă cu fiica mea acum, în viitor va avea perspective bune. Va înțelege toate eforturile mele sârguincioase când va crește!”

Dar, pe măsură ce timpul trecea, descopeream că fiica mea, care întotdeauna fusese veselă, devenea din ce în ce mai taciturnă. Nu-i mai plăcea să salute vecinii, iar noi deveneam din ce în ce mai îndepărtate una de cealaltă. Când mă întorceam acasă, era ca și cum nu mă vedea și mă ignora complet, în timp ce înainte, alerga înspre mine și mă îmbrățișa și-mi spunea tot ce se întâmplase la școală în acea zi. Vedeam aceste schimbări petrecându-se în ea și mă simțeam groaznic.

Odată, la o ședință cu părinții, profesorul ei m-a întrebat: „Ați observat recent că fiica dumneavoastră nu mai vorbește prea mult și că rămâne în urmă cu învățatul? Poate că puneți prea multă presiune asupra ei. Ar trebui să știți că toți copiii învață mai rapid când sunt fericiți, așa că nu mai puneți prea multă presiune asupra ei de acum încolo și lăsați pur și simplu ca lucrurile să-și urmeze cursul!” Când profesorul a spus acest lucru, m-am simțit supărată și, de asemenea, oarecum dezamăgită. M-am gândit: „Faptul că fiica mea nu spune prea multe în ultima vreme este într-adevăr pentru că am fost atât de strictă cu învățatul, dar am făcut astfel pentru ca ea să obțină note mai bune. Nu mi-am imaginat… Ce ar trebui să fac?” Când mă gândeam la cum fiica mea avea să susțină în curând examenele pentru a merge mai departe la școala gimnazială, nu puteam să nu mă simt neliniștită, de teamă că nu avea să intre la o şcoală bună. Dar nici nu voiam să adaug o presiune mai mare asupra ei, ca nu cumva să obțin opusul a ceea ce îmi doream pentru ea. Pentru o vreme, m-am simțit foarte contrariată și nu știam cum să fac să fie mai bine…

Dumnezeu deține suveranitatea asupra destinului fiicei mele

În august 2017, am fost destul de norocoasă să accept lucrarea lui Dumnezeu din zilele de pe urmă. La o întrunire, m-am destăinuit surorii mele și am avut părtășie cu ea despre cum ar trebui să îmi educ fiica, o chestiune care îmi dăduse dintotdeauna atâta bătaie de cap. Sora a împărtășit cu mine un pasaj al cuvântului lui Dumnezeu: „Oamenii știu că sunt neputincioși și fără speranță în această viață, că nu vor mai avea altă șansă, altă speranță să iasă în evidență și că nu au de ales decât să-și accepte destinele. Și astfel, își proiectează toate speranțele, toate dorințele și idealurile nerealizate, asupra următoarei generații, sperând că progeniturile lor îi pot ajuta să-și atingă visurile și să-și realizeze dorințele; că fiicele și fiii lor vor aduce glorie numelui familiei, vor deveni importanți, bogați sau celebri; pe scurt, ei vor să vadă norocul copiilor lor luându-și elan. Planurile și fanteziile oamenilor sunt perfecte; nu știu ei că numărul copiilor pe care îi au, aspectul fizic al copiilor, abilitățile și așa mai departe nu sunt decizia lor, că destinele copiilor lor nu sunt absolut deloc în mâinile lor? Oamenii nu sunt stăpânii propriului lor destin, și totuși ei speră să schimbe destinele generației mai tinere; sunt lipsiți de puterea de a scăpa de propriul lor destin, și totuși încearcă să îl controleze pe acela al fiilor și fiicelor lor. Nu se supraapreciază? Nu este aceasta nesăbuință și ignoranță omenească?” („Dumnezeu Însuși, Unicul (III)”).

Cuvintele lui Dumnezeu sunt atât de reale – acesta era întocmai felul în care gândisem și eu. Întotdeauna crezusem că, din cauza faptului nu am avut eu însămi o diplomă universitară, nu am avut șansa să mă disting în viață, așa că mi-am pus toate speranțele în fiica mea. Voiam să depind de propriile mele eforturi pentru a-mi instrui bine fiica, pentru a-i pregăti baze solide cât era încă tânără, astfel încât în viitor să intre la o universitate bună și să aibă perspective bune de viitor. Prin urmare, înainte chiar ca fiica mea să se fi născut, am făcut pregătire prenatală. Iar după ce a început școala, am supravegheat-o îndeaproape, am făcut presiuni asupra ei și am stresat-o, obligând-o să studieze conform programului de studiu pe care îl elaborasem pentru ea. Am ajuns să pun o mare presiune asupra ei și nu numai că notele ei nu s-au îmbunătățit, dar personalitatea ei devenea din ce în ce mai solitară și nesociabilă, își pierduse bucuria pe care ar fi trebuit să o aibă un copil nevinovat și naiv și devenea din ce în ce mai îndepărtată de mine. Toate acestea au fost cauzate de faptul că nu înțelesesem suveranitatea lui Dumnezeu și am vrut să mă bazez pe propriile mele abilități pentru a îmbunătăți notele fiicei mele. Acum am înțeles că destinele oamenilor au fost cu mult timp în urmă hotărâte și prestabilite de Dumnezeu, iar dacă al meu copil va avea sau nu perspective bune de viitor nu depindea de mine – totul era în mâinile lui Dumnezeu. Nu aveam niciun control asupra propriului meu destin și, cu toate acestea, tot voiam să schimb soarta fiicei mele prin propriile mele eforturi. Eram, într-adevăr, atât de arogantă, ignorantă și nesăbuită!

Cuvintele lui Dumnezeu îmi dezvăluie sursa tuturor durerilor

Mai târziu, am citit aceste cuvinte ale lui Dumnezeu: „În ceea ce îi privește pe copii, toți părinții speră că ai lor vor primi o educație superioară și că într-o zi vor ajunge sus, vor avea un loc în societate precum și că vor avea atât un venit stabil, cât și influență – în acel mod ei pot onora numele familiei. Toată lumea are acest punct de vedere. Este punctul de vedere corect a spera că «fiul devine un dragon, fiica devine un phoenix»? Toată lumea vrea să aibă copiii la o universitate prestigioasă și apoi să urmeze studii de perfecționare, gândindu-se că după ce vor primi diplome vor ieși în evidență din mulțime. Asta deoarece în inimile lor, toată lumea venerează cunoașterea, considerând că «Valoarea altor țeluri este mică, studiul cărților le depășește pe toate.» Pe lângă asta, competiția din societatea modernă este în special feroce și fără o diplomă nu ai nici măcar garanția că vei avea ce să pui pe masă. Acesta este modul de gândire al tuturor oamenilor despre acest lucru. Și anume, ceea ce învățați și ce fel de instrucție puteți dobândi vă vor decide viața, viitorul. Cu alte cuvinte, oamenii intenționează să se bazeze pe acest lucru pentru supraviețuirea lor pe tot parcursul vieții și îl consideră deosebit de important. De aceea, toți consideră faptul de a primi o educație de nivel înalt și a intra la o universitate de renume ca fiind primul pe lista lucrurilor celor mai importante pentru copiii lor” („Doar prin cunoașterea părerilor tale nechibzuite te poți cunoaște pe tine însuți”). Nu erau lucrurile dezvăluite de cuvintele lui Dumnezeu exact punctele de vedere pe care le susținusem eu? Sub influența gândirii potrivit căreia „Cunoștințele îți pot schimba soarta” și „Valoarea altor țeluri este mică, studiul cărților le depășește pe toate,” credeam că, dacă cineva dorea să aibă un viitor bun, atunci trebuia să primească un nivel înalt de educație și să intre la o facultate bună. Și astfel, aveam pretenții stricte de la fiica mea și puneam presiune asupra ei ca să studieze, o făceam să recupereze orice lacună de la orice materie și nu-mi păsa dacă îi plăcea sau nu. Când nu putea îndeplini obiectivele stabilite de mine, o forțam să facă tot felul de exerciții de studiu și o privam de orice moment de joacă. Și, chiar și atunci când se plângea, deși o iubeam atât de mult, sub impulsul acelui mod de a gândi, nu acordam nicio atenție sentimentelor ei, crezând că tot ce făceam era pentru binele ei și continuam să o forțez să studieze. În cele din urmă, i-am provocat doar durere și a devenit din ce în ce mai introvertită și mai solitară. M-am gândit la cum atât de mulți părinți erau exact ca mine, nu voiau ca fiii lor să eșueze înainte chiar de a începe, și astfel, îi înscriau de la o vârstă fragedă la tot felul de ore de studiu și cursuri de perfecționare, punând astfel, imperceptibil, multă presiune asupra lor. Și rezultatul este că acești copii nu pot suporta o asemenea greutate. Unii devin deprimați, iar unii se sinucid, aruncându-se de pe clădiri și astfel, își pun capăt vieții. Nu este asta o tragedie cauzată de oamenii care trăiesc după aceste păreri și idei greșite? Nu este rezultatul faptului că Satana îi rănește și îi devorează pe oameni? În timp ce mă gândeam la aceste lucruri, am văzut deodată lumina. S-a dovedit că aceste gânduri greșite, cu care Satana ne îndoctrinează, ne fac să acumulăm orbește presiune asupra copiilor noștri ca să studieze, și că ele sunt sursa tuturor durerilor noastre și principalii vinovați care îi împing pe copiii noștri la un pas de dezastru. Odată ce am înțeles aceste lucruri, m-am decis să renunț la viziunile mele greșite de dinainte și să nu-mi mai forțez fiica să studieze. Doream doar să încredințez lui Dumnezeu viitorul fiicei mele, să mă supun suveranității și aranjamentelor lui Dumnezeu și să fiu o mamă grijulie.

Supunându-mă suveranității lui Dumnezeu, m-am simțit relaxată și liberă

Curând după aceea, fiica mea a trebuit să susțină examenele pentru a intra la școala gimnazială. Când am văzut alți părinți înscriindu-și copiii la cursuri pregătitoare pentru interviuri, ca să-și formeze copiii pentru interviurile din anul întâi de la școala gimnazială, astfel încât să intre la cele mai bune școli, m-am gândit că poate și eu ar trebui să-mi înscriu fiica la aceste cursuri. În felul acesta, fiica mea ar face o impresie bună când va merge să-și susțină interviul, talentele ei s-ar distinge dintre cele ale tuturor celorlalți elevi și ar fi mai multe speranțe să intre la o școală bună. Tocmai când eu și soțul meu discutam această chestiune și ne pregăteam pentru ea, mi-am dat seama că încercam din nou să folosesc cunoașterea pentru a schimba destinul fiicei mele. M-am gândit la cuvintele lui Dumnezeu: „Indiferent de diferențele de abilități, IQ și voință, oamenii sunt cu toții egali în fața destinului, care nu face deosebire între cel măreț și cel mărunt, cel superior și cel inferior, cel elevat și cel mediocru. Ce ocupație își alege cineva, din ce își câștigă existența și câtă avere acumulează în viață nu sunt lucruri decise de părinții acelei persoane, de talentele sale, de eforturile sau de ambițiile sale, ci sunt predestinate de către Creator” („Dumnezeu Însuși, Unicul (III)”).

Cuvintele lui Dumnezeu au folosit drept un alt memento al faptului că munca pe care o va face o persoană în viața sa și dacă va avea sau nu un viitor bun nu are nimic de-a face cu acele cunoștințe pe care și le-a însușit sau cu cât este de capabilă, ci, în schimb, toate sunt orchestrate și aranjate de către Creator. M-am gândit la colegul fratelui meu, care a terminat facultatea și încă nu a reușit să-și găsească un loc de muncă, așa că putea doar să vândă lucruri într-un chioșc mic din orașul său natal. Una dintre colegele mele de muncă a absolvit mass-media la universitate, dar a ajuns chelneriță într-un restaurant. În timp ce unul dintre colegii de clasă ai tatălui meu nu terminase nici măcar școala generală și, totuși, a devenit o persoană influentă pe piața imobiliară. Toate aceste fapte arătau că destinul omului era în mâinile lui Dumnezeu și că a deține cunoștințe nu avea nicio relevanță asupra perspectivelor viitoare ale omului. Odată ce am înțeles voia lui Dumnezeu, am venit grabnic înaintea lui Dumnezeu și m-am rugat: „O, Dumnezeule! Fiica mea este pe cale să dea examenele de admitere la gimnaziu, iar eu văd că încă mai trăiesc după părerile și ideile satanice potrivit cărora „Cunoștințele îți pot schimba soarta” și „Valoarea altor țeluri este mică, studiul cărților le depășește pe toate,” dorind să utilizez cunoșterea pentru a-i schimba destinul. O, Dumnezeule! Nu vreau să continui să fac asta, ci, în schimb, vreau să pun viitorul fiicei mele în mâinile Tale. Bunăvoința Ta este în spatele a toate acestea, oricare ar fi școala în care ajunge fiica mea, și doresc să mă supun orchestrărilor și aranjamentelor Tale.” După ce m-am rugat, m-am simțit mult mai relaxată și nu mi-am înscris fiica la cursurile de formare pentru interviuri.

Apoi, s-a întâmplat ceva dincolo de toate așteptările. Când toate școlile și-au publicat listele candidaților selectați, am primit dintr-o dată un telefon de la școala după care tânjisem tot timpul și directorul a spus că dorește să o vadă pe fiica mea. M-am gândit că era foarte ciudat, deoarece fiica mea declarase în mod clar că nu făcuse prea bine la examene și că nu răspunsese la multe dintre întrebări. Iar cel mai silitor coleg de clasă al fiicei mele nu fusese admis la această școală, așa că de ce venise directorul să ne caute pe noi? Când am ajuns la școală, directorul ne-a spus că notele de la examene ale fiicei mele erau destul de mediocre și că voiau să-i dea o altă șansă să susțină examenele. Am fost foarte surprinsă să aud acest lucru – acest director, care ceruse în permanență note mari, era, pe neașteptate, dornic să-i ofere fiicei mele o altă șansă să-și dea examenele! Mai târziu, fiica mea a susținut din nou examenele și a fost, într-adevăr, admisă de către școală. După această experiență, am devenit și mai sigură că destinul fiicei mele era în mâinile lui Dumnezeu și nu era ceva ce eu puteam să decid pentru ea.

Practicând cuvintele lui Dumnezeu, eu și fiica mea am devenit mai apropiate

După ce am experimentat minunatele aranjamente ale lui Dumnezeu, nu am mai vrut să schimb destinul fiicei mele prin cunoaștere, ci am vrut doar să o pun în mâinile lui Dumnezeu, să las natura să-și urmeze cursul și să-i permit fiicei mele să crească fericită. După aceea, am schimbat modul în care o educam pe fiica mea și nu i-am mai cerut cu forța să participe la orele de studiu sau să facă exerciții de studiu extracurriculare. Uneori, fiica mea dorea să iasă la joacă înainte de a-și termina temele, așa că stăteam de vorbă cu ea și îi spuneam: „Du-te să te joci o jumătate de oră și apoi termini temele, bine?” Auzind asta, fiica mea încuviința cu bucurie. Bineînțeles, la scurt timp, fiica mea se întorcea din proprie inițiativă și își făcea temele, iar atitudinea ei era mult mai conștiincioasă decât fusese înainte. După o perioadă, notele la matematică ale fiicei mele s-au îmbunătățit și a devenit la fel de fericită și de plină de viață cum fusese întotdeauna.

Acum, fiica mea împărtășește credința mea în Dumnezeu și în fiecare zi cântăm imnuri și citim împreună cuvintele lui Dumnezeu, cu inimile pline de pace și bucurie. De asemenea, relația mea cu ea devine din ce în ce mai armonioasă odată cu trecerea timpului. Știu că toate acestea sunt faptele lui Dumnezeu și că au fost cuvintele lui Dumnezeu cele care m-au condus să găsesc calea cea bună pentru a-mi educa fiica. Mulțumesc lui Dumnezeu!

Sursa: Biserica lui Dumnezeu Atotputernic

Aceste mărturii creștine vă vor ajuta să simțiți dragostea și mântuirea acordate de Domnul. Vizionați acum.

[suflet-pierdut-printre-stele]

Prin padure mergand, pierdut il al meu gand, soarele strazile luminand, e doar haos in sufletul meu plapand, vine din inima rand dupa rand, vers dupa vers esti tot ce vreau ai înțeles, tu imi esti calmantul meu care ma linisteste la greu. Cand is stresat mai mereu, dar tu, ma iei in brate si imi spui ca va fi bine si nu stiu de ce te cred copile, de ce iti cred cuvintele. Iti intind mana tu prindete, împreună doar noi doi fara regrete vreau sa ma joc in ale tale plete, sa te ciufulesc sa te vad si sa zâmbesc sa simt ca nu greșesc ca nu am greșit cand team ales, doar pe tine din multime din lumea asta plina de reptile care se gândește doar la sine, am nevoie de tn ma întreb de o sti copile findca doar tu ai putut face constructi din ruine. #A Via suflet pierdut printre stele

[alexaterorista]

M-am pierdut… Am pierdut copilul din mine… Şansa de care am profitat să mă agăț de viață… Am pierdut totul pierzându-mă pe mine… Acel copil care se bucura din orice..şi dacă îi ofereai o bomboană expirată.. S a dus zâmbetul pe care îl afişam mereu pe față.. S au dus zilele alea în care săream din pat dimineața, îmi puneam muzică şi dansam, cântam în oglindă mândră de ceea ce văd şi mi zâmbeam.. S a dus fericirea aceea pură.. Clipele în care zâmbeam continuu, râdeam continuu, îi făceam pe alții să se simtă mai bine… Am pierdut cheful de viață..Plăcerea de a trăi.. Bucuria cu care aşteptam ziua de mâine..acum mi e frică de ea… S a dus acea dulceață cu care savuram respirațiile şi secundele ce se scurgeau… Amestecam totul cu fericire.. Voiam mereu să fie BINE şi FRUMOS… Mi am pierdut inocența…cu care mă uitam în ochii oamenilor… Acel aer de copil care îți umplea sufletul de bucurie şi de iubire.. Copilul care iubea tot, adora viața şi fericirea.. Avea vise şi dorințe pe care le trăia chiar dacă unele erau încă irealizabile…Am pierdut momentele în care unii mă iubeau tocmai pentru puritatea şi inocența cu care vedeam totul roz.. S au dus zilele în care îi luam de mână şi îi trăgeam în lumea mea roz, dulce şi fericită.. Zilele în care le săream tuturor în brațe şi le făceam ziua mai bună… Plăcerea de a face asta.. De a simți iubirea şi de a o dărui… Am pierdut alinturile.. Dragostea cu care le ofeream şi primeam…    Am pierdut copilul din mine care iubea şi îşi dorea să fie iubit..Am pierdut tot ce mă definea… M am pierdut pe mine suferind pentru tine… Acum sunt un adult… Un adult stresat, cu probleme, cu grija zilei de mâine..Care nu mai are timp să fie fericit şi nu îl mai atinge fericirea altora… Fiind adult, treci mai greu prin viață dacă omori copilul din tine şi te axezi pe griji…   Eu nu vreau să fiu adult.. Vreau să mor copil.. Vreau să zâmbesc în permanență… Vreau să fiu fericită până la adânci bătrâneți.. Chiar şi la 80 de ani, chiar dacă membrele probabil nu vor ține cu mine, vreau să sar în brațele persoanelor dragi..să îi sufoc cu iubirea şi fericirea mea… Vreau ca toți să se simtă bine în prezența mea.. Să uite de rău şi să mi zâmbească.. Vreau să trec mai uşor prin viață fiind fericită.. Vreau fericire eternă…Vreau să mor zâmbind.. Să mor împăcată că am fost ce mi am dorit: un copil fericit… 😢😔

[grigblog]

De ce luăm numele Domnului în deșert? De ce-L batjocorim?

De ce luăm numele Domnului în deșert? De ce-L batjocorim?

Abia ce ne-am liniștit ficații după ce i-am stresat cu grăsimi și alcool pentru a sărbători Nașterea Domnului. Este oare corect și în consens cu învățăturile Noului Testament să ne îmbuibăm în numele Său?

Pentru a vă ajuta să înțelegeți mai ușor unde vreau să ajung, vă citez o știre:

Un copil de un an și jumătate a fost găsit mort, în a treia zi de Crăciun. S-a întâmplat în comuna Miclești…

[emotiidemamica]

Pavorul nocturn - o experiență dificilă pentru părinți

Pavorul nocturn – o experiență dificilă pentru părinți

Cu ochii plini de lacrimi și un nod mare în stomac – așa sunt eu când se încheie pavorul nocturn al Ioanei. La primele am fost mai puternică, dar cu cât văd că se înmulțesc, mi-e tot mai greu să mă adun. Am hotărât să scriu despre asta, pentru că am observat că nu se manifestă la toți copiii la fel, iar experiența mea poate ajuta, așa cum și pe mine m-au ajutat experiențele altor mame.

Ce este…

[oanatoporas]

Oare-i prea mult dacă spun că mi-a fost tare dor de locușorul ăsta pe care eu îl numesc “acasă” din prisma faptului c-aici am strâns o grămadă de amintiri și gânduri frumoase? Mă-ntreb, cine poate da măsura unor astfel de lucruri? Oare eu?  Ah, dac-ar fi așa, în aceste circumstanțe, chiar simt că m-ncearcă norocul 🙂

În marea mea absență, s-au întâmplat lucruri bune și lucruri mai puțin bune, deopotrivă.

Despre lucrurile mai puțin bune am pregătit un catastif baban pe care sper să-l urc aici cât mai curând.

Pe principiul “Omul gospodar îşi face vara sanie şi iarna car” astăzi am decis să scriu despre unul dintre lucrurile bune, chiar minunate, petrecute în vara acestui an : creștinarea puiului meu de om, Vlad Alexandru.

E drept că de la fericitul eveniment au trecut mai bine de 4 luni însă, chiar și așa, îmi amintesc, încă destul de bine, toate detaliile. Sunt înzestrată c-o memorie de elefant, cum le place alor mei să chicotească pe seama mea. Cu sau fără memorie de elefant cred că-i destul de greu pentru o mamă să uite astfel de momente.

Vlad Alexandru a fost creștinat pe 28 iulie 2018, la frumoasa vârstă de 3 luni și 3 zile în Biserica Izvorul Tămăduirii – Mavrogheni. Spre deosebire de nuntă, de data asta nu m-am stresat prea tare cu planificarea în amănunt a evenimentului, urmând ca totul să se desfășoare asemeni unei mese copioase de duminică cu familia și prietenii apropiați. Nu ne-a tentat organizarea unei mari petreceri fiind deja sleiți de puteri după episoadele intitulate colice, care la vremea respectivă încă se manifestau destul de puternic și des.

Pentru botez am ținut morțis să mă ocup de vestimentația băieților mei. Mi-am dorit ca Vlăduț să poarte o cămașă asemănătoare cu a tatălui său iar eu să fur puțină cromatică de la ei, măcar pentru prima parte a evenimentului. Deh, trebuia să dăm bine în poze, dom’le :). În afară de aceste mici detalii și de căutarea unui fotograf care să suprindă frumusețea momentului, nu prea mi-am bătut capul.

Este foarte adevărat că părinții spirituali ai puiului nostru de om ne-au făcut o mare bucurie gândindu-se să creeze o legătură între botez și nunta noastră. Au făcut asta cu ajutorul bulinelor neseriase de ciocolată, adică micile și delicioasele M&M’s.

Chiar m-aș încumeta să afirm că totul a pornit de la M&M’s :). Când spun totul, mă refer la drumul pe care eu și soțul meu îl parcugem de câțiva ani, împreună. Spre începutul relației nostre, din toate deplasările externe, îmi aducea câte 2-3 pachete de M&M’s, însoțite de o jucărie haioasă, sub forma unei buline sugubețe (pe patine, pe rotile, cu șapcă, la plaja, etc) , pe care trebuia s-o alimentezi constant cu bomboane.

This slideshow requires JavaScript.

Atunci, ca și acum, considera ca sunt suflet de copil ascuns într-un om mare :). Adevărul este că atâta bucurie îmi aduceau aceste buline neserioase că era imposibil să nu-ți dorești să repeți figura.

Nunta a fost locul în care bulinele haioase au strălucit de-a dreptul pe tort, în candy bar dar și  în mărturiile dăruite invitaților.

This slideshow requires JavaScript.

Acu’, eu bag de seamă că impresia artistică a fost puternică dat fiind faptul că pe trusoul și lumânarile de la botezul lui Vlad, au fost, din nou, prezente bulinele. Pe noi aceste detalii ne-au dus spre “povestea continuă” poate de aceea a râs inima în noi când le-am văzut :). Pentru asta și pentru multe altele, suntem profund recunoscătorilor celor două suflete deosebite care au acceptat să fie părinții spirituali ai puiului nostru de om.

Pe parcusul ceremoniei de creștinare, Vlad a plâns continuu (ca să nu zic urlat). Nu se mai înțelegea om cu om iar preoții, în disperare de cauză, m-au rugat să-i dau o suzetă. M-am limitat la un simplu “nu avem suzetă” întrucât nu erau nici locul și nici timpul potrivite pentru a explica faptul că micuțul capricios s-ar transforma într-un adevărat arici dacă aș îndrăzni să-i închid gura cu suzeta. Până la vârsta de 4 luni, din motive încă necunoscute nouă, n-a acceptat deloc suzeta. Se enerva și tipa din toți rărunchii în cazul în care îndrăzneam să ne apropiem de el cu așa ceva.

Sinceră să fiu m-au trecut toate apele când îl vedeam plâng cu așa jale. Număram secundele până la finalizarea ceremoniei și “recăpătarea” puiului. Nu l-am lăsat niciodată pe Vlad să plângă de unul singur și faptul că acum nu era în brațele mele, îmi crea o stare de disconfort și agitație. Bineînțeles că supărarea lui a atins cote maxime la scufundarea în cristelniță dar după ce s-a văzut din nou lângă mine a adormit buștean și toată lumea s-a relaxat. O parte dintre cei prezenți la ceremonie au ieșit afară spre sfârșitul slujbei întrucât nu mai puteau suporta plânsul cu sughițuri al celui mic. Bunicii și străbunicii îl priveau cu ochii în lacrimi pe cel mic. Ce să mai! Pișpirel a reușit, într-o singură oră, să impresioneze audiența 🙂

Restrânsa desfășurare de forțe, care a avut loc imediat după creștinarea micuțului nostru, s-a ținut la Restaurantul Zexe, din considerente ce țineau strict de priceperea bucătarilor în răsfățarea papilor gustative. Zexe este restaurantul nostru de suflet, acolo sărbătorind și marele “Da” pe l-am spus în fața ofițerului de stare civilă.

28 iulie 2018 a fost o zi memorabilă, pe care n-o vom da uitării vreodată, fiind ziua în care Pișpirel a devenit creștin cu acte în regulă!

Ce emoții mai frumoase te pot încerca în viața asta?

                              Pe curând!

Oana

Creștinarea lui Vlad Alexandru Oare-i prea mult dacă spun că mi-a fost tare dor de locușorul ăsta pe care eu îl numesc "acasă" din prisma faptului c-aici am strâns o grămadă de amintiri și gânduri frumoase?

[costumedecarnavalcopii2-blog]

Colaborati cu un magazin de jucarii specializat

Nu este exagerat a spune ca in viata copilului jucaria ocupa acelasi loc pe care-l detine cartea in viata omului adult. Este prea putin sa definim jucaria drept un obiect anume destinat pentru jocurile copiilor. Copilul nu foloseste pur si simplu jucaria ca si cum aceasta ar fi un obiect neinsufletit. Dimpotriva, in plan imaginativ si afectiv, el ii confera insusiri care pun stapanire pe toata fiinta lui. Folosirea adecvata a jucariilor stimuleaza activitatea analitico-sintetica in multiple si diverse planuri de reflectare a realitatii: senzorial, perceptiv, imaginativ si notional.

Magazin online cu costume de carnaval copii

Exista cateva aspecte importante in ceea ce priveste selectia jucariilor pentru copii dumneavoastra. Avand in vedere aceste aspecte, atunci veti lua cu siguranta cele mai potrivite decizii in ceea ce priveste selectia. In acest sens, este foarte important sa tineti cont de faptul ca jucaria nu va trebui sa reprezinte doar un instrument de divertisment pentru copii. Aceasta trebuie sa aibe si un rol in educarea celor mici. Totodata, in momentul achizitiei unor jucarii pentru copii, este foarte important sa selectati mereu produsele sigure ce nu vor afecta in nici un fel starea copilului. De asemenea, optand pentru jucariile potrivite, atunci cei mici se vor distra si vor avea la dispozitie modalitatea optima prin care se pot dezvolta. Nu este foarte dificil sa selectati cele mai potrivite jucarii pentru copii dumneavoastra. In mediul online exista informatii complete in acest sens si modalitati optime de achizitionare a jucariilor potrivite. Astfel, veti avea ocazia ca prin achizitionarea lor sa oferiti celui mic sansa de a nu fi stresat si de a se distra in timp ce isi dezvolta inteligenta si imaginatia.

Jocul nu reprezinta o simpla distractie, ci mijlocul prin care copilul invata sa cunoasca lumea. Este modalitatea cu ajutorul careia micutul exploreaza, testeaza si incearca tot ce se afla in jurul sau. Cu ajutorul jocului el isi dezvolta gandirea, inteligenta si abilitatile motrice. Nu este exagerat a spune ca in viata copilului jucaria ocupa acelasi loc pe care-l detine cartea in viata omului adult. Este prea putin sa definim jucaria drept un obiect anume destinat pentru jocurile copiilor. Transformand si insufletind obiectele de joc, respectiv jucariile, copilul se transforma pe sine insusi. El isi dezvolta trebuintele, dorintele, sentimentele, constiinta de sine. Iata valoarea educativa considerabila a jucariei inclusa in joc si, ca atare, in procesul de dezvoltare a personalitatii copilului.

Cautati un

trenulet electric copii

la preturi avantajoase?

Sa fie limitat accesul copiilor la cadourile primite. Multi parinti sunt coplesiti de avalansa de jucarii care sunt daruite copiilor lor insa se jeneaza sa refuze binevoitorii din viata copilului. Jucariile trebuie sa stimuleze copilul sa exploreze, sa ii dezvolte creativitatea , sa incurajeze dorinta de a descoperi si autoexprimarea si nu sa ii creeze stres si tensiune. Prin joc copiii isi satisfac dorinta fireasca de manifestare si independenta. Jocul nu constituie pentru copil o simpla distractie. Jucandu-se, cunoaste si descopera lumea si viata intr-o forma accesibila si atractiva pentru el. Pe masura ce inainteaza in varsta si se dezvolta, continutul jocurilor se extinde cuprinzand si relatiile sociale dintre oameni.

Cumpara acum

papusa disney rapunzel

la un pret avantajos

In planurile senzorial-perceptiv, copilul supune obiectul de joc unei analize si sinteze concrete nemijlocite. Nu este intamplator ca adesea copiii isi strica jucariile, aceasta fiind o manifestare a curiozitatii lor, a spiritului lor de investigatie in plina desfasurare. In egala masura jucariile contribuie si la dezvoltarea gandirii prescolarului. Gandirea se exerseaza datorita faptului ca in activitatea de joc o bucata detine rolul papusii, un baton devine cal sau pusca, etc. Pe aceasta cale copilul se elibereaza si se emancipeaza tot mai mult de situatia concreta, de campul perceptiv imediat si invata sa opereze cu semnificatiile cuvintelor cu diferite grade si nivele de generalizare. Pe aceasta cale se produce transferul din exterior spre interior, proces care marcheaza o etapa importanta in dezvoltarea gandirii prescolarului. Jocul are o importanta fundamentala in dezvoltarea copilului, iar adultul trebuie sa fie partenerul esential de joaca. viziteaza

Jucariile sunt importante pentru cei mici

Modalitatile de achizitie pentru o papusa disney rapunzel sunt multiple, iar in cazul in care veti lua in calcul utilizarea internetului in acest sens, veti avea ocazia de a descoperi multiple posibilitati. Preturile acestor jucarii sunt foarte avantajoase in raport cu zambetul de pe fata celor mici. Prin achizitionarea unor jucarii, veti avea ocazia de a oferi celui mic posibilitatea de a fi mult mai fericit. Veti observa acest lucru in toate momentele in care copilul se joaca. In cazul in care cei mici vor opta pentru papusi, bibelouri, biberoane sau alte obiecte de bucatarie, atunci simt nevoia de protectie si de a fi ingrijit. Jocurile precum Monopoly sunt cele prin care este implicata prezenta banilor sau a altor bunuri materiale, implicand de asemenea unele trasaturi competitive si dorinta de a fi lider. Prin preferintele in ceea ce privesc jucariile, orice parinte va avea ocazia de a se informa asupra modului in care copilul percepe tot ceea ce il inconjoara. Referitor la rolul de gen, putem spune despre copii, in general ca sunt invatati si educati pentru a alege jucarii specifice genului lor. Inca din primele zile de viata, parintii imbraca copii intr-un mod distinctiv, pe fetite in roz, iar pe baieti in albastru. Acest lucru se intampla si in cazul selectiei jucariilor, deoarece parintii, cumpara pentru baieti jucarii specifice genului, iar acest lucru se intampla si in cazul fetitelor. Baietii care prefera papusi, vor deveni persoane mai sensibile, iat fetitele ce opteaza pentru masini sau tancuri, vor deveni mai dure.

Cu siguranta daca veti cumpara un trenulet electric copii veti avea ocazia de a petrece momente minunate alaturi de cei mici. Acestia vor fi incantati de ideea dumneavoastra, deoarece aceasta jucarie reprezinta una dintre cele mai indragite jucarii pentru cei mici. Daca veti dori sa gasiti oferte avantajoase pentru jucariile de acest tip, este indicat sa luati in calcul posibilitatea de a cauta detalii in mediul online. Aici veti gasi informatii complete si jucarii ideale pentru cei mici. Despre jucariile potrivite pentru cei mici, putem spune ca sunt cele ce incurajeaza interactiunea sociala. In aceste conditii copilul dumneavoastra va avea ocazia de a se dezvolta corect din toate punctele de vedere ceea ce nu poate decat sa va bucure. Jucariile potrivite pentru cei mici le vor pune mereu la lucru inteligenta si imaginatia, ceea ce inseamna ca vor avea ocazia de a se dezvolta corect pentru integrarea ulterioara in societate. Jucariile sunt foarte importante in ceea ce priveste rolul terapeutic. Acest lucru se intampla ca urmare a faptului ca implica conceptul de daruire, socializare si impartire. In aceste conditii, prin jucariile potrivite, un copil va avea ocazia de a se dezvolta corect in mai multe sensuri. Jucariile potrivite pentru cei mici pot oferi mereu avantaje si beneficii multiple, ceea ce inseamna ca va trebui sa va asigurati ca veti lua deciziile potrivite in ceea ce priveste achizitionarea.

Inca de timpuriu copilul simte nevoia unei comunicari active cu cei din jur, in special cu parintii care sunt, sau ar trebui sa fie persoanele cele mai apropiate de copil. Incepand cu varste foarte mici, copilul imita in jocurile sale viata si activitatile adultilor din jurul sau. Importanta este transformarea jocului in munca fara a altera placerea distractiei, insa pregatindu-l pe copil pentru invatatura. Jocul satisface in cel mai inalt grad nevoia de activitate a copilului fiind printre cele mai importante forme de activitate din perioada prescolara. A interzice copilului sa se joace este echivalent cu a-i bloca dezvoltarea fizica si psihica. mai mult

[memorieswthu]

Ceva ce a rămas ascuns pana azi

Scriu aici acest mesaj stiind ca nu va ajunge la tine si ca nu vei citi niciodata acest mesaj, pentru mine aici scriu tot ce nu puteam sa iti spun direct, deoarece, nu stiu, ori mi-e frica, ori mi-e rusine. Stii, pana acum eram tot plictisit, ma mai uitam pe youtube chesti de genu, apoi no, mereu era la fel, dar, cum sa iti spun, de cand am inceput sa vorbesc cu tine, parca nu stiu, desii esti mai mica la varsta decat mine, nu stiu, cand vorbesc cu tine, eu ma simt cel mic, ca la gradinita, cand incep si invat chestii noi, esentiale, pe care le folosesc in viata, nu stiu, parca tu esti invatatoarea mea, si mereu ma ajuti, ca vrei ca nu vrei, chiar si daca nu spui nu stiu ce, cand vad ca imi dai mesaj, sau imi raspunzi, nu stiu, parca e altceva, parca incep sa ma gandesc la... , defapt sincer, nu mai gandesc, dar cand vad ca e de la tine ma bucur atât de mult. Mereu sunt stresat, cu scoala, cu liceul, cu temele, cu restu, cand iau telefonu, parca nu e normal, incep sa ma relaxez, ca si cum totul e perfect, dar mai ales cand si raspunzi, ai de capu meu, zici ca pica ceru, incep sa ma bucur ca un copil mic de 2 ani care isi ia prima jucarie. Ca sa iti spun sincer, tu mi-ai deschis ochii, ca pot face ceea ce nici nu stiam ca pot face, ai deschis mintea mea, ai ajuns oriunde ai vrut, fara ca eu sa stiu, si sincer ma bucur ca inca vorbesti cu mine, desi fara sens pentru tine, dar nu conteaza, pentru mine, cred ca esti cea mai buna prietena, asa deschis cum am fost cu tine, nici cu mama nu am fost ca sa iti spun sincer 😂.