#emotii de tot felul

[honey8and0milk]

Nostalgia plajei....

Vol. O gandire mare, pentru cifra 14 - M. Daniela Mihaela

Era o dimineata… c-am racoroasa. Multa lume ar fi fost in patul lor dormind, dar eu stateam pe o plaja. Nu orice plaja, ci plaja copilariei mele. Aici se auzeau pescarusii din indepartare, si imi alineau indurerarea. Briza imi sufla fiori de gheata prin maduva spinarii, si ma facea sa lacrimez mai tare. Simtind cum inima imi bate mai tare. Lua pe sus si nisipul din imprejurime, iar particulele micute imi intrau in ochi. Incercam sa scot nisipul din ochi, insa am zarit rasaritul care abia incepuse. Soarele arata superb, si se reflecta pe tarmul marii ca intr-o oglinda. Acea imagine ma facea sa simt un sentiment arzator in pieptul meu, nemai-simtind vreodata aceste emotii. Arata ca o pictura familiara care as fi vazut-o in visele mele. Aerul rece imi taia respiratia, si imi usca buzele. Parul castaniu imi intra in fata de la vantul puternic, si imi desfacuse impletiturile facute de mai dinnainte. Cu cat ma apropiam mai mult de apa marii, cu atat de mult simteam focul din piept incepuse sa arda mai tare. Eram desculta si unele scoici imi intrase in talpi. Uitandu-ma mai bine, puteam vedea ca fiecare dintre scoici era speciala in felul ei, laolalta cu defectele ei. Defapt defectele scoicii o evidenteau mai tare, si o facea mai unica decat celelalte. Prin nisipul noioros ,o stea de mare se ratacise cu ajutorul valurilor de mare. Imi adusesem aminte de cand eram copila ,iubeam stelele de mare.

Imi amintesc ca aveam multe visuri si dorinte, pe cand sa ajung mare. Dar putine le-am indeplinit. Putine? Ma scuzati… Adica niciuna! Doresc sa fiu dinnou copil, fara nicio boala, ingrijorare, niciun stress si nimic otravitor pe suflet. Sa pot retrai acele clipe dinnou. In liniste sufleteasca, si neavand habar de aceasta lume putreda.

Dintr-o data simtisem un val rece, trecand peste picioarele mele. Eram uimita la cat de curata era apa marii. La fel de uimita de linistea din imprejur. Eram singura de pe plaja, si ma simteam in siguranta. Ce sentiment ciudat. Siguranta pe care n-am mai simtit-o de ani intregi. Ca si copil nu poti simti pericolul, si nici consecintele.

Oricum de cand crescusem ,tot mai singura ma simteam. Parca tot mai multe persoane ma uitau, prin gandurile lor ingramadite. Dar atunci… era sinfonia valurilor si a pescarusilor cu mine. Nu eram singura in momentul acela, ci eram impreuna cu creatiile lui Dumnezeu . Simteam in sfarsit ca cineva ma intelege, chiar daca ar fi sunat ciudat.

In viata asta facusem multe decizii regretabile. Dar asa a devenit viata omului, initial omul era perfect fix dupa cum l-a creat Dumnezeu. Dar din cauza vicleanului de “sarpe”, Adam impreuna cu Eva au facut cel mai mare pacat care a schimbat intreaga lume. Ci au mancat marul din pomul cunoastereii a binelui si raul. Deci eu n-am putut sa evit pacatul, si daca mi-sar fi dat decizia sa schimb situatia din care eram. Tot nu as fi putut. Noi oamenii nu suntem in stare sa schimbam o viata putreda in una mai buna. Nici daca am avea o inteligenta mai inalta, si am fi unul dintre cei mai destepti oameni. Deoarece nu se compara cu puterea creatorului nostru. Ar fi penibil ca un om sa se creada mai spre sus decat un dumnezeu. Insa in zilele din acestea, se intample cat mai des. Oamenii nu mai au frica de Dumnezeu, si sunt egoisti. Crezand ca destinul se afla in mana lor propie, si pot alege ce sa se intample. Jucandu-se cu focul, zdrobind betonul, si arzand gheata. Iubind sa taie si sa spanzure pe cine vor ei. Arantu-si prostia si rusinea oamenilor. Ca intr-un final… sa le vina sfarsitul perioadei lor de aur.

Nimeni nu scapa de judecata. Poti primi devreme sau mai tarziu, dupa cum ai dat. (de continuat)

----------------------------------

Aceasta mica compunere am scris-o initial pentru un concurs de la scoala. Insa nu l-am mai terminat fiidnca nu respecta subiectul dat din partea concursului. Si am facut alta compunere,iar acesta l-am abandonat crezand ca intr-o buna zi o sa-l pot termina.

UItati ca astazi am avut inspiratia sa-l pot continua, si sa-r putea in cateva zile cand mai am timp sa-l termin de asemenea.

Daca aveti niste sfaturi pentru felul in care am scris... Va rog frumos sa imi spuneti! Va multumesc ca v-ati folosit timpul pretios si l-ati citit. <3

[emalascoala]

Ce sa NU faci in prima zi de scoala

Prima zi de scoala vine, pentru profesori, cu provocari de tot felul:  momente organizatorice, eterna intrebare „Cu ce ma imbrac?” si gasirea unor activitati. Prima zi e incarcata cu emotii, cu nerabdare, e un vartej de stari. Cred ca orice profesor se gandeste cu ce va umple orele, cum va seta activitatile astfel incat momentele petrecute de catre copii la scoala sa fie placute. Pe langa ideile…

[emotiidemamica]

Edy este în clasa pregătitoare - primul an de școală

Edy este în clasa pregătitoare – primul an de școală

Cu toate că pandemia a pus stăpânire pe televizoare, pe spitale, pe magazine și pe tot ce ne înconjoară, încă putem vorbi despre școală. Asta mă bucură, deoarece noi am amânat înscrierea lui Edy la școală tocmai pentru a scăpa de orele online. De la începutul anului am avut parte doar de o astfel de săptămână și sper să fie bine în continuare. Important este că am ajuns până aproape de sfârșitul…

[nparadox]

Cine sunt?

Cine sunt?

As vrea sa scriu ceva fluid, intr-un ritm fluent, dar parca nu-mi vine atat de usor. Am scris atatea lucruri, dar parca lucrul asta nu prea pot sa-l deslusesc, dar voi incerca. Ma privesc, privesc in mine. Am atatea trasaturi, unele contradictorii, unele straine, incat nu stiu ce sa scriu.

Cine sunt? Sunt un barbat sensibil, iubitor si implicat. Cred ca asa ma pot descrie cel mai usor. Ma consider unul dintre baietii buni de pe acest pamant, dar sunt la cativa pasi distanta de a fi si un baiat rau, nenorocit, nesimtit. Sunt si apa, dar si foc. Observ in mine o dualitate care incearca, din rasputeri, sa iasa la suprafata fiecare, dar cred ca partea de baiat bun tine partea tipului nesimtit sub apa.

Sunt aerul si pamantul meu, si cateodata imi doresc sa fiu si aerul celor din jur, dar inteleg uneori cu greu ca nu se poate sa fie asa. Sunt asumat, deschis, iubitor si in situatiile altora, un om rational si echilibrat. In situatiile mele de viata, partea mea rationala uneori o ia pe un alt drum, lasand loc emotiilor sa-si prezinte numarul.

Sunt un om, unic, prin felul meu. Am defecte si multe parti bune. Dar am si defecte. Sunt uneori aerian, fara reactie, dar alteori sunt ancorat in prezent, cu picioarele pe pamant si focusat pe solutii. Uneori poate nu simt acelasi lucru ca cei din jurul meu, dar caut cu disperare, pot spune, solutii sa ajut. Sunt o fire emotionala si nu mi-e rusine sa spun ceea ce simt, emotiile pozitive, dar mai apoi unele chestii le tin pentru mine ca sa nu incarc pe altii.

Sunt un paradox, imi place sa ma deschid, dar apoi cand simt ca impovarez pe cineva care deja trece prin unele situatii, ma inchid in mine. Iubesc puternic, iar deodata cu maturitatea, iubesc matur, sincer si cu patima. Ma vad un om care persista, care munceste si trage tare, pe toate planurile. Incerc sa fiu cooperativ, deschis si sa ma accept pe mine, asa cum sunt.

Am incredere in mine pe anumite paliere, dar pe altele, cad in cap. Imi e frica sa fiu parasit, alungat, si cumva, ajung in acel punct. Uneori nu depinde de mine, dar deseori simt ca si cum ar fi depins de mine. Imi place despre mine ca sunt curios, ca pun intrebari, ca nu ma las nelamurit. Imi place sa pun intrebari care sa fie focusate catre sentimentul din spatele unei emotii, dar si intrebari catre solutionarea problemelor.

Sunt un artist si inginer in acelasi timp, poate un artist neinteles. Sunt romantic si poate cateodata siropos. Am descoperit in mine ca am o iubire atat de oferit, incat uneori oamenii din jur nu o pot percepe pe toata, iar pentru asta, unii aleg au ales sa plece.

Sunt rigid, dar si maleabil, in acelasi timp. Intr-un moment pot spune nu, asupra unui subiect, dar pentru alt subiect, pot spune da. Cred ca sunt asumat, dar si de incredere. Mi-am asumat orice decizie, nu regret absolut nimic din viata mea, in fond sunt suma deciziilor mele. Atat proaste, cat si bune, iar pentru deciziile din trecut, nu prea pot face nimic sa le schimb, doar nu putem calatori in trecut. Nici nu mi-as dori, sincer sa fiu, pentru ca sunt impacat cu lucrurile ce au tinut de mine. Imi doresc, ca incet incet, sa pot face pace cu mine, cu gandurile mele, cu neincrederile mele, cu ideea ca unele lucruri nu depind doar de mine.

Sunt o persoana deschisa, distractiva, aduc zambete pe buze, dar pot fi si serios. Imi place bivalenta aceasta pe care o am, pe care mi-am dezvoltat-o. Simt ca am o aura interesanta, draguta, in ideea ca pot fi eu oricand, oricum, alaturi de cei apropiati.

Eu sunt eu, un om care gandeste prea mult, care analizeaza prea mult si ma auto-sabotez. Dau tot in orice, nu las loc de indoiala si mereu incerc sa fac ceea ce e bine pentru ceialalti, dar si pentru mine. Am observat ca ofer multe, iar uneori poate ca astept si eu o farama din ceea ce ofer, dar nu la aceeasi intensitate. Nu am o problema cu raportul de a oferi, a primi, sa fie undeva 70-30, nu am o problema sa fiu egal, doar ca imi place sa ofer energie, zambete, timp de calitate. Nu simt niciodata ca fiind un sacrificiu, atunci cand pentru cineva drag, fac un gest sau o activitate in plus, ceea ce nu prea se afla in rimtul normal al unei zile. Am fost si sunt obisnuit sa ajut, fara sa primesc nimic inapoi. Dar recunosc, ca uneori conteaza si pentru mine sa primesc o farama de recunostinta, de rasplata, dar nu la nivelul gesturilor pe care le ofer. Cred ca sunt putin ipocrit, dar stiu ca merit tot ce e mai bun.

Azi, 18 iunie, nu stiu exact cine sunt, e o discutie atat de larga si greu de pus in cuvinte si exprimata. Dar stiu ca sunt un barbat bun, atent, care are de lucrat la el. Sunt iubitor, prietenos si respectuos. Muncesc pentru ceea ce imi place, pentru ceea ce doresc, cat pentru trei oameni. Si am invatat sa pun pauza atunci cand nu am toate elementele necesare ca sa duc o lupta mai departe.

[smokinthoughtss]

De ce nu?

Deja miros acel "doamne, cine se crede de s-a apucat sa faca un blog?". Exact cum spune titlul, " de ce nu?". Am inceput sa citesc "atomic habits" (basic stiu, dar o carte incredibila) de la James Clear, si unul din sfaturile date in carte este sa incepi sa scrii cate putin, cat de des poti. Este un antrenament pentru minte si este un antrenament ca sa te cunosti mai bine, si m-am gandit ca poate exista sansa ca altcineva sa fie interesat sa citeasca ce as scrie intr-un blog sau poate exista cineva care are vrea sa vorbeasca mai multe detalii despre ce se va intampla aici, idee la care as da o sansa pentru ca pana la urma suntem fiinte sociale si ar fi ceva foarte tare daca un grup de oameni ar debateui sanatos asupra oricarui subiect. Asadar, daca nu te intereseaza aceasta idee, trebuie doar sa apesi pe acel "x" din coltul de dreapta sus, sau sa dai swipe pe telefon si sa inchizi linkul, hate-ul este un factor motivant pentru mine si nu m-a deranjat de cativa ani incoace, deci nici nu incerca, imi pare rau daca nu este ceva pentru tine, dar nu te pot ajuta decat sa te sfatuiesc doar sa iesi si sa uiti ca s-a intamplat vreodata. Bun, acuma ca am ramas cu cine e curios, ce dracu se intampla intre domnul Depp si doamna aia blonda ce majoritatea nu stiau cine e pana nu au aparut tot felul de bloopers pe tik tok din sala de judecata. Din cate am inteles, de nicaieri a aparut acest caz in care domnul Depp o da in judecata pe Amber Heard pentru ce spune el ca a fost "domestic violence". Cateva scene pe care le povesteste domnul Depp sunt de groaza efectiv. Luand in considerare ca e adevarat ce spune acest domn, chiar nu e ok sa te caci in pat si sa dai vina pe cainii sotului tau, din nou, acceptam ideea ca ce spune domnul Depp este adevarat. Deci faza cu cacatul in pat, deja da inspre un episod psihotic in care iti pierzi putin teoria despre realitate si ce e in jurul tau, motivul? Cred ca doar ea ar putea da o explicatie la ceva de genul. Sunt singur ca orice explicatie ar gasi, as putea intelege pana la urma acest act, ce nu as putea intelege tho, este de unde dracu a cules pe acest "avocat" care pare ca a terminat 6 sezoane de suits, si s-a facut si el avocat. Bineinteles, vorbesc doar cu acele videouri ce exista online ca dovada, sunt sigur ca stie ce face, dar stie totusi? Ori nu a fost pregatit pentru asa ceva, ori este doar un mare fan a domnului Depp si poate are niste emotii cand il vede acolo live. Hai sa nu ne cacam pe noi (am ales bine vorba) si sa nu recunoastem ca oricine ar avea emotii cu domnul Depp acolo, adica i-ati vazut reclama la dior? Nu era smecher, era foarte smecher si totusi aceasta Amber, l-a intrebat ca oare de ce lucreaza dior cu tine, ca esti batran si nu ai stil. Daca nici el nu are stil...Am vazut si partea in care el povesteste cum l-a lovit de doua ori cand a vrut pur si simplu sa plece, sau cand i-a retezat o bucata din deget cu o sticla sparta. Am si povestit cu multe cunostiinte despre acest subiect si din pacate aud de multe ori " mama de eram eu, ce bucata ii futeam, cum dracu sa te bata o femeie?" Ei bine, nu cred ca e chiar asa simplu. In primul rand cand esti o persoana de asa grad, orice faci o sa iasa la suprafata si s-ar putea sa te muste de stiti voi ce inapoi. Doar din cauza ca EXISTA acest proces in care se presupune ca domnul Depp este VICTIMA, a pierdut foarte multe contracte. Imi pare rau si daca exista mentalitatea de " da ce barbat e asta sa se lase batut de o femeie ", cred ca am fi suprinsi de cate cazuri de genul exista, dar acuma ca se intampla la o pereche faimoasa, e circ pe tot internetul. Noroc cu ei ca mai uitam de razboaie si pandemii si virusuri, etc. Cred ca unii oameni sunt asa indragostiti si hipnotizati de perechea lor, incat mascheaza tot ce e rau si gasesc explicatii si teorii ca sa se impace pe ei si isi spun ca totul e bine si merge ca pe uns. Doar in momentul in care esti ingropat in cacat ( am facut-o din nou) iti dai seama ca ceva nu e ok si ca trebuie sa iesi din asa toxicitate, si da, aparent se poate intampla si la barbati, aparent au si ei slabiciuni, si sentimente... ce ratati. E trist sa vezi asa ceva cum se intampla si mai ales ca toata planeta priveste si judeca, dar asta cred ca e blestemul Hollywood, nu cred ca are rost sa incercam sa intelegem acel stil de viata daca nu il traiesti pe pielea ta. Am comentat doar ce vede toata lumea, eu sunt de acord ca e ceva mai mult in fundal, dar pana nu aflam purul adevar, nu avem decat sa ne dam cu parerea la ce ni se arata si sa radem incontinuare de scenele avocatului care apar pe tik tok. Sunt curios la ce intelegere sau decizie se va ajunge, si ce e adevarat defapt si ce nu ( daca vom afla asta vreodata...). No sunt gata cu primul episod din acest blog, cine stie, poate cuiva i-a placut sau poate nu i-a placut si nu a fost de acord, chiar si asa ma bucur foarte mult ca am reusit sa fac rotitele din pod sa mearga si sa decida ca nu a fost de acord, inseamna ca am miscat ceva acolo inauntru, oricat de mica ar fi rotita. Ar trebui sa ma gandesc la ceva punchline cu care sa inchei...

[thedreamblr]

Cam cat de greu e sa faci o sculptura? Prima data, esti entuziasmat de sentimentul pe care ti l da crearea unui lucru, de la 0. Totul facut de tine, tu inveti cum sa manuiesti instrumentele, de unul singur. Dar nu capeti destula experienta.

Nu esti destul de bun inca.

Poate cand o sa mai cresti, cand o sa mai inveti, cand o sa reusesti sa te cunosti pe tine foarte bine. Sa ti dai seama de propriul tau stil. De felul in care tu sculptezi cel mai bine. As vrea sa ma descurc mai bine. Sa ajung intr un punct in care sa nu mi fie frica sa mi las imaginatia sa zburde pe modelul de lut. Si dupa pe altul, si altul..si asa mai departe.

Pana cand, intr un final, o sa reusesc. O sa reusesc sa mi vand prima lucrare. O sa reusesc sa mi vand o bucatica din suflet si tot ce urmeaza de acolo sa vina ca un singur val linistit. Dar pana atunci mai trebuie sa exersez, sa invat. Mai am multe de invatat insa acum realizez ca am nevoie de ajutor. Nu ma pot descurca singura pana la nesfarsit. Pana o sa ajung la acea miscare cursiva, aproape indescifrabila.

Pana o sa ajung sa ma cunosc cu adevarat. Pana o sa fac ceva pentru care sa simt glorie, mandrie.

Nu vreau sa mai sufar dupa toate esecurile pe care nu le am terminat cum trebuia. As vrea sa sar direct in punctul in care o sa imi iasa asa cum vreau eu. Dar daca o sa fiu dezamagita si nu va fii asa cum cred acum? Se pot intampla foarte multe intr o zi, o luna, un an jumatate.

Am sperante , pentru a avea ce regreta dupa. Ar trebui doar sa ma calmez acum. Sa fac o pauza, in incercarea de a gasi altceva cu care sa mi ocup timpul.

Momentan.

Pana ma voi regasi. Insa, pana atunci, voi continua sa ma gandesc la piesele pe care aproape le terminasem destul de bine. O sa ma gandesc la toata experienta acumulata pana acum, pentru a invata ceva din toate. Cam cat de greu e sa faci o sculptura? Destul de greu, perioade incarcate de emotii, temeri, dezamagiri. Insa exista si cateva momente fericite.

[anonimata16]

Ce n-am mai simtit vreodata.

26.07.2018.

Te-am vazut pentru prima oara si ochii tai superbi mi-au trezit mii de emotii. Nu-s o buna scriitoare si nici nu-mi doresc,dar vreau ca sentimentele astea sa ramana aici si sa le pot recitii peste ani si ani. Revenind, era la masa de alaturi si l-am observat cum ma privea din cand in cand. Zambeam,cred ca m-am indragostit. As putea spune ca e dragoste la prima vedere. Nu m-am uitat la fizic, ochii lui deja mi-au dat toata lumea peste cap.

28.07.2018

Masa mea era pe partea dreaptă,iar a lui pe stanga, totusi eram asezati fata in fata desi eram la distanta. Serios,stapan pe sine,matur. Un zambet de copil si ochi ce iti rup tot filmul. Pot spune ca m-a atras la el felul de a fi,gestica,comportamentul, toate astea desi nu mi-a vorbit,nu ne-am vorbit. Ne-am intersectat privirile de cateva ori, lucru ce mi-a trezit sentimente profunde si neclare.

Eu una n-am facut decat sa ma indragostesc de strainul din fata mea. Toate astea si totusi pentru el sunt o simpla fata din multime.

[underneath--it--al]

Imi amintesc cand ne-am vazut intaia oara. A fost o nebunie curata. Din ziua aceea totul avea sa devina o nebunie curata. Aveam emotii de nedescris, imi tremura tot corpul, eram foarte agitata si totodata nerabdatoare. Surprinzator pentru mine... nu mai simtisem asta de foarte mult timp. Imi amintesc fiecare detaliu, oricat de nesemnificativ era. Te vazusem in departare. Pe masura ce te apropiai de mine, emotiile cresteau. Ai facut o mica gluma despre inaltimea mea, apoi m-ai strans tare in brate. Toata ziua a fost plina de glume, rasete si tot felul de discutii. Eram efectiv fascinata de tine, de modul tau de a povesti ceva, de felul in care gesticulezi si mimezi, de gandirea ta, de faptul ca avem o multime de lucruri in comun, si nu in ultimul rand de zambetul tau care mi-a pus capac din prima clipa. Timpul s-a scurs de indata iar ora la care urma sa pleci, sosise. M-ai luat din nou in brate. E de nedescris sentimentul pe care il am cand faci asta. Ti-am simtit parfumul care era inevitabil sa nu il simt la cat de bine si puternic mirosea, asa ca mi-am cufundat capul la pieptul tau. Nu stiu exact ce a fost aia. O iesire amicala, o intalnire sau pur si simplu o invitatie la viitor. Eu consider ca asta a fost practic prima noastra intalnire, a fost inceputul a tot ceea ce urma sa se intample. Ceva la care nimeni nu se astepta, nici macar noi.

[emotiidemamica]

Ce reguli noi sunt la grădinița la care merg copiii mei?

Ce reguli noi sunt la grădinița la care merg copiii mei?

Ceasul ticăie tot mai tare pentru părinți. Nu ai cum să nu simți emoții în stomac când vezi că au apărut atâtea reguli noi la școli și grădinițe. Deja am văzut sute de discuții cu nemulțumiri și probabil o sa văd și mai multe după data de 14 septembrie. Nici la noi la grădiniță nu e ca înainte, așa că vă scriu și vouă despre ce reguli noi au apărut în ultima perioadă.

Eduard a împlinit zilele…

[jojom2003]

Si, crede-ma, o sa ma cauti in fiecare fata. Dar niciuna n-o sa ma inlocuiasca.

Nu sunt ipocrita, vei mai gasi niste „bucati” pe cinste cu care iti vei imparti patul. Vei avea tot felul de relatii, fie aventuri, fie ele asa numite „Relatii serioase”, dar femeia vietii tale e doar una.

„Barbate” , sa stii ca daca o femeie iti spune cele doua cuvinte, nu inseamna ca vorbeste si serios. Si nici daca se arunca in patul tau, hai nu dupa prima saptamana, ci dupa prima luna, nu inseamna ca o face din iubire.

Si femeile, ca si barbatii, au simturi si nevoi. Diferenta dintre barbat si femeie, e ca femeia se poate controla mult mai usor. (Desigur, nu toate, cum nici toti barbatii nu sunt atat de profitori, sa nu spun altfel).

Dar sti care e diferenta dintre mine si toate celelalte femei care iti vor atinge corpul ? In primul rand, eu nu l-am atins, l-am mancat de-a dreptul.

Te mancam din cap pana in picioare cand ma uitam la tine. Si orb de erai, iti puteai da seama cu cata dragoste te priveam.

Iar in al doilea rand, pe ele le vei atinge, pe mine m-ai iubit.

Cand ma strangeai in brate iti simteam bataile inimii. Acolo emotii si sentimente adevarate. Sunt mai mult ca sigura ca si pe celelalte le vei imbratisa. Dar doar pentru ca ele isi doresc asta.

Te cunosc prea bine. Nu te vei deschide in fata nimanui mult timp de acum incolo.

Dar ele nu vor sti asta, pentru ca ele vor crede ca daca au aflat unde stai, ce numar ai atat la pantofi si numărul de telefon, te cunosc.

Neeeeeeee, treaba nu sta asa.

Si nici daca le vei duce acasa, pe ascuns, nu inseamna ca le-ai prezentat parintilor sau ca aveti o relatie serioasa, deja. Lenjeria se schimba cam o data la doua saptamani, femeia vietii tale e una !

Dar ma bucur c-am ajuns sa te cunosc. Esti un om minunat, cu un suflet mare si plin de iubire, pe care nu reusesti sa o oferi oricui. Iar eu ma simt o persoana norocoasa c-am avut ocazia sa gust atat din tine cat si din iubirea ta.

Iar datorita simplului fapt ca ai reusit sa te deschizi in fata mea, sa ma iubesti, sa imi iubesti fiecare particica din corp, ai reusit sa devii in fata mea un barbat adevarat, acel barbat de care imi voi aduce aminte mereu cu drag si despre care le voi povesti copiilor si nepotilor mei.

De ce o sa ma cauti in fiecare fata ? Datorita faptului ca niciuna nu va reusi sa te faca sa te deschizi atat de tare precum te-ai deschis in fata mea. Rabdarea pe care am avut-o cu tine aceste luni, nu o va avea niciuna. Rabdarea nu o gasesti doar in „du-te cu baietii, te astept” , ci in „ai grija cum conduci, cineva drag te asteapta acasa” si in fiecare minut petrecut cu tine, nu doar langa tine.

De ce n-o sa ma inlocuiasca niciuna ? Pentru mine si langa mine ai fost barbat, pentru celelalte si langa celelalte vei fi doar un mascul feroce

[ahappyevent]

Where do you come from?

I often think about your roots. Just recently, while on holiday with your grandparents, you (Sofia) asked Buni:

“ Buni! When people ask you where we are from, why do you answer Romania??? Don’t you know that we are from Dubai???”...

After Buni told you that soon you might have a Swiss passport you said: “I will tell mommy and daddy that I want a swiss passport” :)))))

Must be a very confusing thing... you were both born in Dubai, Sofia you speak English (I would say this is your first language), Romanian and a superb German and Ana at the moment you are in between languages, English and Romanian but you understand both and can express yourself more or less in both... You lived in Dubai most of your life (Sofia), and in Zurich most of yours (Ana)... We go to Romania to visit family, maybe once a year. I feel Romanian, although less and less...but I also don’t feel of any other nationality ... strange bitter-sweet feeling, but about this I will write another time.

I want you girls to have an idea about what Romania was and is; I want you to speak its language, and enjoy visiting its beauties (oh yes, there are many!). You already love its food, and I want you to be aware of its customs (some). But I will never be adamant for you girls to identify with it because you just can’t. You are Romanian by “passport”, but your roots are still to be found and discovered...

As I kept reading Romanian books lately (in Romanian and about Romania), I came across this excerpt which I wanted to leave here for you girls, and hopefully, when you are older we can talk about it more:

“Pe masura ce ma asezam acasa, pierdeam privirea proaspata si incantata a instrainatului. Definitia fericirii se schimba cu fiecare zi care trecea si, pana la urma, aveam s-o formulez cam asa:

Sa nu te nasti intr-un spital bantuit de streptococi aurii, argintii ori de alte nefaste culori. Daca totusi ai apucat sa te nasti, sa scapi neinfectat, ca sa nu fii indopat de mic cu antibiotice care-ti distrug sistemul de aparare al corpului. Sa fi fost nascut din dragoste, daca se poate, si nu din intamplare, sau, in orice caz, pentru tine, si nu pentru planurile de batranete ale parintilor. Prunc, sa nu ti se indese vara pe cap o caciula si in picioare ciorapi de lana, iar iarna sa nu ti se spuna ca trebuie sa te feresti de curent (de aer). Cand mergi cu parintii la mare, sa nu fii obligat sa stai la soare in pielea goala, sub privirile tuturor. In primii ani de viata, cand te impiedici si cazi, sa nu fi admonestat si pedepsit. La trei ani, sa nu ti se dea in mana un smartphone, ca adultii sa-si poata vedea in liniste de treburile lor. Cineva, oricine, sa-ti spuna povesti si sa te ocroteasca de spaimele noptii. Sa fii imbratisat si mangaiat des. Cat mai des. Sa ai macar o bunica. Sa nu ti se spuna ca trebuie sa-ti fie rusine de sexul tau. In sanul si la adapostul familiei, sa ai voie sa fii naravas. Sa nu inveti in primii ani de scoala ca principala indeletnicire a lui Dumnezeu e sa te pedepseasca [...] ... Sa nu mergi la scoala daca ai putea sa inveti lucruri mult mai interesante acasa. Daca totusi mergi la scoala, sa ai o invatatoare care sa-ti deschida mintea in loc sa ti-o inchida. Pe urma, in ciuda dascalilor nemultumiti si lipsiti de imaginatie, in ciuda programei anacronice, in ciuda plictisului general, in ciuda hartuielilor de toate felurile la care, vrei, nu vrei, esti supus, sa nu fugi de la scoala mancand pamantul. Sa nu te convinga niciodata cei care-ti spun ca nu mai e la moda sa citesti vreo carte si sa nu te lasi intimidat de suficienta adultilor care cred ca le stiu pe toate. Sa mergi mai degraba contra curentului decat sa te pierzi in turma fiindca te temi sa fii singur. Sa-ti gasesti curand o pasiune si, adolescent, sa pui la incercare orice teorie de imprumut. Sa iubesti si sa te lasi iubit. Cineva, oricine, sa te ajute sa capeti incredere in tine, ca sa nu te zidesti prea curand intre peretii indoielilor devenite certitudini. Tanar, sa nu locuiesti cu parintii sub acelasi acoperis. Tot tanar, sa-ti gasesti o slujba care sa-ti asigure independenta financiara si in care sa te simti in pielea ta. Sa nu traiesti sub dictatura reusitei si succesului cu orice pret. Daca tot faci o treaba, s-o faci bine. In ciuda spatiilor virtuale pe care le strabati zilnic pe internet, sa-ti mai ramana destule emotii si uimiri, nealterate de cinism, cat sa te indragostesti de-a binelea. Sa nu te superi daca pierzi. Sa nu te lasi, orice-ar fi. Sa nu te crezi buricul pamantului. Intr-o lume care se plange incontinuu de orice, sa nu te plangi de nimic. Sa cauti versiunea buna a lucrurilor si a oamenilor. Daca ea nu exista, sa o inventezi. Adult, sa ai macar un prieten de nadejde. Sa nu ai a face prea des cu functionari publici ori de stat, sa n-ai sefi rudimentari si vecini scandalagii, sa fii cetatean corect, sa nu te scarbeasca politica, dar nici s-o pretuiesti prea tare. Sa nu te uiti la televizor, sa-ti faci timp, in schimb sa te uiti la pomi, la flori si la cer, sa mananci vinete si dovlecei gatite cu mestesug, sa iubesti pe cineva de-adevaratelea si sa te iubeasca cineva de-adevaratelea. Din cand in cand sa nu faci absolut nimic, ca un prost, dar sa-ti cultivi pasiunile, sa nu te temi si sa ai curaj sa te schimbi la orice varsta. Sa nu te imbolnavesti grav. Sa ai copii sanatosi si sa-i inveti curand sa nu depinda de altii. Sa nu bea peste masura, sa nu se drogheze, sa nu devina dependenti de sex, sa supravietuiasca cu umor dezorientarii si dezamagirilor din facultate, nedreptatilor strigatoare la cer din societate si tradarii amicilor, sa-si gaseasca drumul lor in viata. Intre timp, sa nu ai parinti ori bunici bolnavi de Alzheimer ori de alt tip de dementa senila, pe care sa-i ingrijesti pe termen lung fiindca nu te induri sau nu-ti permiti sa-i lasi in grija unor insitutii de stat ori private, unde s-ar prapadi curand. In sfarsit, ajuns tu insuti la batranetea cea de pe urma, sa fii sanatos tun si cu mintea intreaga, ca nu cumva sa ajungi, la randu-ti, la spital sau la azil, pe mana asistentelor medicale, a ingrijitorilor de tot felul, care va vor toca banii tie si copiilor tai, privindu-te ca niste pasari de prada si lasandu-te pana la urma sa mori cu zile, cu capul pe perne murdare, cu trupul sfarsit intre cearceafuri jilavite de sudoare si urina, cautand cu ochi inlacrimati o farama de omenie. Dupa moartea ta, sa nu inceapa pentru urmasi alte tribulatiuni.

Daca, prin cine stie ce dar al sortii si dispozitie a inimii, treci cu bine de toate astea, daca supravietuiesti tuturor nefericirilor colective si individuale si nu esti nici resemnat, nici revoltat, nici manios, nici apatic, inseamna ca te poti numi un om fericit in Romania. Doar ca, spunea cineva, un om fericit intr-o lume nefericita e mai nefericit decat acea lume nefericita.”

“Cum sa fii fericit in Romania”, editura Humanitas; eseu de Tatiana Niculescu

Some things are trivial and mundane, some are very harsh and very specific to Romania, some are very sweet and also very specific to Romania, some are universal, no matter where you are, some I agree with, some not.... But this excerpt gave me a deep feeling of belonging, to a place which is still foreign to you.

Love, mama.

[ioanamihalcea]

am mers cu trenul de la bucuresti la manchester si inapoi pentru ca sunt o fricoasa » preturi, trasee si concluzii

acum ceva timp voiam sa merg in concediu in uk. vacanta anterioara fusese cu un an in urma, tot in uk, dar cu avionul. m-am intors in octombrie de la londra cu british airways. am stat la economy, dar avionul arata atat de bine incat ma simteam ca la business. singura problema a fost ca mintea mea o luase razna, ca de obicei :))) dupa vreo 40 de minute de zbor, s-a aprins avertizarea centurii de siguranta si am fost informati ca vor fi niste turbulente. palpitatii, agitatie, tot tacamul. da, stiu teoria despre cat de putin periculoase sunt turbulentele, bla bla bla. nu functioneaza :))) pe la jumatatea zborului a venit insotitoarea de zbor cu mancarea. niste tavi pline si destul de interesante. a trebuit sa o refuz pentru ca eram mult prea agitata ca sa mananc. tipul de langa mine m-a privit ca pe o ciudata. e ok, asa se intampla mereu, imi asum :))) am stat ca pe ghimpi pana am aterizat la bucuresti. nu s-a intamplat nimic, desigur. doar in mintea mea.

ANYWAY. cum ziceam, voiam sa ma intorc in uk, dar nu mai aveam chef de avioane asa curand (curand = 8 luni :D) deci, dilema existentiala: cum sa ajungi in coltul celalalt al continentului fara sa zbori? cate trenuri sa schimbi? cati bani sa cheltui? cat de idiot sa fii? well, in continuare voi raspunde la toate aceste intrebari. mai putin aia cu idiotenia, acolo nu pot fi centralizate datele. too much information, does not compute.

traseul a fost urmatorul:

PLECARE

bucuresti - budapesta, tren de zi, luni, 5:45 - 18:50*, 30 de euro *toate orele sunt locale

nu exista cuseta, fiind tren de zi, lucru pe care nu prea il inteleg, pentru ca drumul dureaza peste 12 ore. as vrea sa platesc in plus ca sa ma odihnesc.

pentru ca am stat mult mai mult decat era preconizat in gara din craiova, fara explicatii, dupa 4 ore aveam deja o intarziere mare. eu la ora 20:40 aveam legatura spre elvetia, deci am stat cu emotii toata calatoria.

trenul a fost destul de plin, nu prea puteai sa te intinzi sau sa te relaxezi in vreun fel.

nu exista wireless, dar erau prize.

budapesta - zurich, tren de noapte mav start, luni, 20:40 - 08:20, 60 de euro

excelent. am luat o cuseta de 4, pentru ca stiam din experienta drumurilor bucuresti - viena si bucuresti - milano (despre asta intr-o alta postare) ca e mult mai comod, la cuseta de 6 e mai ieftin, dar nu poti sa stai in fund, din cauza patului de la mijloc, trebuie sa stai numai culcat pentru ca nu ai loc suficient.

totul foarte curat si comod, inclusiv baia si lenjeria de pat, care de obicei sunt problematice pe trenurile care pleaca din romania. aici nu. exista toaleta cu chiuveta si oglinda, plus o mica baie separata pentru cei care vor doar sa sa foloseasca chiuveta/oglinda.

mic dejun, care consta intr-un suc si un croissant, incluse in pretul biletului.

un conductor foarte amabil, care anunta pe toata lumea cand se apropie gara unde trebuia sa coboare si raspundea la orice intrebare cu rabdare.

m-am trezit destul de devreme si am stat cu ochii pe geam. treceam pe langa lacul zurich, chiar pe mal, iar peisajele erau senzationale. cerul era innorat, iar culmile muntilor se vedeau superb prin ceata:

zurich - paris, tgv lyria, 09:34 - 13:37, marti, 60 de euro

4 ore. superrapid, a meritat toti banii. 

wireless care mergea excelent, scaunele extrem de curate si de comode, niste bai uriase (fata de cele cu care eram eu obisnuita pe trenuri). 

am ajuns la paris dupa pranz si m-am cazat, pentru ca voiam sa vad putin orasul inainte sa plec spre londra. daca nu faceam asta, aveam un eurostar cu care ajungeam chiar in acea seara. avand in vedere ca m-am oprit in paris si la intoarcere cateva zile si ca nu prea mi-a placut orasul, cred ca era mai bine daca mergeam direct pe insula mea.

paris - londra, eurostar, miercuri, 12:07 - 14:50, 45 de euro

de departe cel mai dubios tren cu care am fost. dubios in sensul ca parea un hibrid. ceea ce si e, i guess.

imbarcarea la paris nord s-a facut ca la aeroport, interiorul arata ca intr-un avion, am zburat pe sine la 330 de km/h si am mai mers si pe sub apa. 

paris nord:

inainte de plecare, seful de tren (daca are un alt nume imi scapa acum. nenea ala care conduce trenul, basically.) a trecut prin toate vagoanele pentru a vorbi cu calatorii si a le raspunde la intrebari, daca era cazul (am sesizat ca e o practica impamantenita in uk, am intalnit-o si pe trenurile interne. in alte tari nu am sesizat, dar poate exista). 

cand am trecut pe sub apa am fost anuntati ca urmeaza sa facem asta si ca va dura 20 de minute. mi s-au infundat putin urechile, in rest nu am simtit nimic, in afara de faptul ca nu am fost prea in largul meu sa stiu ca merg printr-un tunel pe sub apa. wtf. makes no sense. la fel ca si zburatul. science.

in tren existau peste tot ecrane pe care era inscrisa viteza cu care mergem, harta rutei si alte detalii despre drum.

london st. pancras, gara unde ajunge eurostarul:

londra - manchester - virgin trains, vineri, 12:00 - 14:07, 24 de euro

cel mai frumos drum. liniste, relaxare, spatiu, curatenie, wifi.

daca priveai pe geam vedeai tot felul de peisaje frumoase, cu orasele pline de casute tipic englezesti, ferme in mijlocul pustietatii sau pur si simplu zone intregi dominate de campie si cer.

am plecat din centrul londrei (euston) si am ajuns foarte aproape de centrul manchesterului (piccadilly).

INTOARCERE:

manchester - londra, virgin trains, luni, 09:15 - 11:24, 40 de euro

manchester piccadilly e una dintre garile mele preferate. imi place foarte mult sa ajung mai devreme, sa-mi iau o cafea si ceva de mancare, sa ma asez pe un scaun si sa urmaresc panourile cu plecari/sosiri sau agitatia din jur.

by the way, nici o secunda de intarziere.

londra - paris, eurostar, 12:24 - 15:57, miercuri, 65 de euro

meh. back underwater :)). nimic diferit fata de prima experienta, totul foarte calculat si aranjat sa iasa perfect.

paris - frankfurt, ice trains (intercity express), vineri, 07:05 - 10:58, 40 de euro

cum ziceam, dupa ce am stat cateva zile in paris sa vizitez una, alta, abia asteptam sa plec. era al naibii de cald, orasul nu ma incanta si, dupa ce vin din uk, care nu se compara cu nimic - in my humble opinion, chiar nu are sens sa mai insist cu vizitatul altor orase. mai bine ma duc acasa si gata.

in tren totul frumos si civilizat, am luat trenul foarte devreme si am ajuns la timp in frankfurt.

frankfurt - viena, ice trains (intercity express), vineri, 12:21 - 19:09, 50 de euro

la plecare am avut peste o ora intarziere, am inteles ulterior de la ceilalti calatori ca se intampla destul de des in germania. am stat din nou cu emotii ca nu voi prinde legatura spre viena, mai ales ca biletul costase destul de mult si chiar nu aveam chef de alte intarzieri in drum spre casa. ma astepta trenul din austria spre romania, despre care stiam din proprie experienta ca dureaza 54895 de ore, plus intarzieri.

trenul in sine a fost ok, am stat langa o nemtoaica foarte simpatica, fusese la un concert in frankfurt si mergea acasa, in regensburg, un orasel de poveste pe care mi l-a descris foarte frumos si poetic.

imagini din tren, peisaje si panouri solare:

viena - bucuresti, tren de noapte si zi :))), vineri, 19:42 - 15:50, 50 de euro

am urcat in compartiment, cuseta de 6, n-avea sens sa platesc pentru cea de 4 deoarece stiam ca nu va fi plin si pot ridica patul de la mijloc cand vreau. era aproape ora 20 cand am urcat, am ajuns la bucuresti a doua zi dupa amiaza. mult timp pierdut, dar stiam deja in ce ma bag.

cam atat spatiu este intr-un pat dintr-o cuseta de 6:

CONCLUZII:

calatoria dus-intors, strict timpul petrecut pe tren sau in ‘escale’, fara cazare, a durat aproape 3 zile si am schimbat 10 trenuri.

majoritatea biletelor de tren le-am luat din romania (de la gara de nord din bucuresti). am ales peste tot bilete de clasa a doua care nu puteau fi modificate, schimbate cu altele etc. daca nu ajungeam la ora x la trenul y, pierdeam banii si trebuia sa iau alt bilet. datorita acestui fapt, au fost mai ieftine. daca sunt bilete flexibile sunt (mult) mai scumpe.

singurele bilete pe care le-am luat de pe net au fost cele pentru franta-anglia, de la eurostar, si cele cu care m-am plimbat prin uk, de la virgin trains si east midlands trains. dar se pot cumpara de pe net si pentru tgv lyria, ice, oebb etc.

poti apela si la un abonament eurail pass (interrail), cu care mergi pe ce rute vrei un anumit numar de zile, intr-un anumit numar de tari, la un pret mai ieftin. biletele sunt standard, loc pe scaun in compartiment. daca vrei cuseta sau supliment de viteza, platesti o taxa in plus.

cel mai bun site de imaginat trasee internationale si achizitionat bilete mi se pare deutsche bahn. la altele se mai intampla sa perceapa o taxa de rezervare in plus fata de pretul biletului. iti poti cumpara tu biletele direct, cu cardul, sau, dupa ce iti faci traseul pe site, te poti duce cu hartia la cfr calatori gara de nord - bilete internationale si iti da fix ce ai notat. daca nu te descurci, iti pot face angajatii de acolo traseul, tu doar le spui unde vrei sa mergi. 

pentru ca am cheltuit 500 de euro doar pe drum nu o sa mai fac asta prea curand. mi se pare extrem de scump. extrem. dar am facut-o pentru sunt disperata de fel si am vrut sa vad cum e un drum atat de lung cu trenul. 

pe distante mai mici merge. ‘distante mici’ pentru mine insemnand bucuresti-austria, bucuresti-ungaria, bucuresti-italia, via austria :)))) cel putin trenul de viena costa mai putin ca avionul si e mai relaxant (pentru mine).

decat sa mai merg cu ciudatul de eurostar, prefer sa zbor cu avionul. trenul e foarte scump si nu cred ca merita efortul, chiar daca te duce din centrul parisului in centrul londrei. mai bine adaug 2-3 ore la calatorie pentru drumul de la / la aeroport si aia e. eu am prins bilete la preturi bune, pentru ca le-am luat din timp, dar sunt mult mai scumpe la alte ore sau mai aproape de data calatoriei.

obositor nu e, daca iti iei locuri la cuseta pe trenurile de noapte, ca sa te poti odihni cum trebuie, sau daca faci pauze si te mai cazezi prin vreun oras de pe traseu, mai vizitezi cate ceva. in plus, e chiar foarte relaxant sa dormi leganat de mersul trenului. nu va ganditi la prostii! :D desi, cand am mers o data de la viena la milano cu trenul de noapte, in patul de deasupra mea au stat un tip si o tipa, foarte tineri, care s-au agitat pe intuneric si pe silent (credeau ei) o buna parte din noapte:))))) ea avea alt pat, dar, din motive obiective, au dormit impreuna. i-a avertizat altcineva din compartiment (care era plin, 6 oameni) sa termine la un moment dat, dar nu le-a pasat prea mult.

totusi, calatoria dureaza mult si uneori asta te afecteaza psihic, sa stai intr-un compartiment, fie si la orizontala, atata timp. mai vorbesti, mai asculti muzica, mai citesti, mai iesi pe culoar, dar la un moment dat te cam saturi de toate astea.

cam asta ar fi de zis. a fost cel mai lung traseu pe care l-am facut cu trenul, in rest am mers de multe ori pe rutele bucuresti-viena si bucuresti-viena-milano, care mi se par chiar accesibile, cum ziceam. si ca pret, si ca timp. de obicei ajung dimineata in viena, ma plimb prin oras, iar seara am tren de noapte spre milano, unde ajung a doua zi dimineata. imi place combinatia asta. voi reveni cu detalii in alt ‘episod’.

de fapt, concluzia cea mai importanta ar fi ca anul asta am mers din nou la manchester. dar cu avionul. si drumul m-a costat 130 de euro :)))) asta asa, ca morala a povestii. cu banii pe cele 10 trenuri de acum cativa ani ma duceam la new york. dar asa e cand esti prost. si mai ales fricos.

📷: toate pozele sunt facute de mine

[stiri-caplimpede]

Efectele gandirii negative asupra emotiilor si sanatatii te vor pune pe ganduri!

Efectele gandirii negative asupra emotiilor si sanatatii te vor pune pe ganduri!

In decursul vietii, oamenii experimenteaza tot felul de emotii, de la fericire, pana la ura, ajungand chiar sa dezvolte depresie. Fiecare dintre aceste emotii creeaza un sentiment distinct asupra organismului tau. in functie de emotiile pe care le percepem, organismul emana o serie de chimicale. De exemplu, daca organismul elibereaza serotonina, dopamina sau oxitocina, te vei simti fericit. in…

[doracademyint]

Un articol nou a fost publicat pe http://www.glumazilei.tk/cum-sa-ti-fii-fidel-tie-insuti-si-ce-pierzi-daca-nu-o-faci/

Cum sa-ti fii fidel tie insuti si ce pierzi daca nu o faci

Ai simtit vreodata ca iti stau cuvintele pe limba si ca trebuie sa faci eforturi pentru a-ti inghiti vorbele? Sau ca vrei cu toata fiinta ta sa spui “nu”, dar spui, totusi, “da”, dupa care iti faci mustrari de constiinta? Simti deseori ca lumea te trateaza ca pe presul de la intrare, simti ca esti o victima sau ca se profita de tine?

Daca te regasesti in cele de mai sus (chiar si ocazional), afla ca nu esti singur. Multi dintre noi am fost crescuti cu convingerea ca nu este acceptabil din punct de vedere social sa spui tot timpul adevarul, pentru a nu-i rani pe altii, a nu te implica in confruntari nedorite sau a nu fi considerat o persoana suparatoare pe care nimeni nu o place. Prin urmare, traim cu o impresie falsa despre asteptarile pe care le are societatea de la noi, despre ceea ce ar trebui sa spunem sau sa facem si ramanem prizonierii propriei manii, frustrari si neputinte.

1. Sanatatea emotionala

Una dintre emotiile pe care le resimtim cand ne lasam calcati in picioare este mania. Poate fi un sentiment de manie contra tuturor, contra celor care ne-au “facut-o”, dar, in general, este vorba de mania fata de noi insine. Un loc de munca unde suportam un sef abuziv este un exemplu tipic de neputinta. Teama de a nu ne pierde locul de munca poate infrana dorinta de a spune ceea ce gandim, libertatea de a ne exprima adevaratele emotii.

Alternam intre depresie, manie, indiferenta si disperare. Dar pretul pe care il platim este unul destul de mare – ne tradam propriul suflet si linistea sufleteasca. In astfel de situatii ne sacrificam sanatatea emotionala pentru ca ne este prea teama sa spunem ce gandim cu adevarat.

Multi cred ca emotiile negative pe care le simt sunt o confirmare a faptului ca viata este nedreapta si ca nu exista nicio scapare. Este scuza perfecta pentru a justifica sentimentul de victima si lipsa pacii interioare atat de mult dorite. De fapt, cand ne lasam calcati in picioare de altii, nu o facem pentru ca dam altora puterea de a face acest lucru, ci din cauza ca renuntam la propria autenticitate si valoare.

Starea noastra emotionala este un component crucial al sistemului intern de calauzire, adica intuitia, pentru ca eul nostru superior stie intotdeauna in orice situatie daca gandurile, cuvintele si actiunile noastre ne reprezinta cu adevarat. Ne putem amagi cu ideea ca a fost propria noastra alegere de a ramane tacuti si pasivi, insa nu ne putem minti cu privire la ceea ce simtim in interior si daca vom continua sa ne auto-sabotam, emotiile vor gasi o cale prin care sa-si faca simtita prezenta, facandu-ne sa traim intr-o stare de permanenta agitatie, depresie si stres.

2. Sanatatea fizica

Deloc surprinzator, sanatatea fizica reflecta neputinta interioara si persoana care isi ascunde sentimentele adevarate se poate confrunta cu tot felul de afectiuni – de la raceli obisnuite la tulburari ale glandei tiroide, insomnii, nevralgii si multe altele.

Unele afectiuni, cum ar fi dureri sau inflamatii ale gatului, pot fi asociate cu teama de a vorbi. Eul tau superior incearca sa te faca sa “tusesti” afara cuvintele pe care continui sa le inghiti. Cand ne reprimam emotiile, acestea devin blocaje energetice care se pot transforma in boli fizice si emotionale.

Pentru o stare optima de sanatate, forta vitala a vietii trebuie sa circule libera prin corp si prin chakrele noastre principale(centrii energetici) astfel incat sa se transforme in energia si frecventele necesare fiecarui organ pentru a functiona si a se regenera. Cu cat cream mai multe blocaje energetice la nivelul corpului mintindu-ne singuri si nefiind sinceri cu ceea ce gandim, cu atat organele noastre primesc mai putina forta vitala de care au nevoie pentru a ne servi.

Vestea buna este ca organismul uman este incredibil de rabdator si totul este reversibil! Sanatatea noastra fizica compromisa este doar o alta latura a sistemului nostru de calauzire care ne indica faptul ca ne compromitem pe noi insine si conditionam propriile noastre convingeri de recunoasterea celor din jur. Singura cale prin care ne putem vindeca fizic este sa ne vindecam ranile emotionale si sa ne reevaluam propriul sistem de valori.

3. Avem experiente care urmeaza un anumit tipar

In viata culegi ce semeni. De aceea, cand nu suntem sinceri cu noi insine, viata ne face sa trecem prin tot felul de scenarii in care ne simtim neputinciosi, pana cand invatam sa lucram cu noi insine si sa acceptam sa traim autentic. Astfel, pe langa un sef abuziv, ti se poate intampla sa te implici in relatii abuzive, sa-ti faci prieteni care nu te respecta sau sa fii intampinat cu agresiuni verbale de oameni necunoscuti.

Toate acestea pot parea un adevarat blestem, insa nu sunt decat consecinte ale lipsei respectului de sine si se pot remedia odata cu procesul de vindecare emotionala, care este unul de durata si se face progresiv. Insa, atat timp cat energia eliberata de fiecare situatie in care ne regasim ca victime ramane in interiorul nostru, aceasta este vibratia pe care o emitem si care va atrage ca un magnet alte situatii similare. Acesta este singurul motiv pentru care multi dintre noi trec prin aceleasi tipare de comportament, acelasi tip de relatii si aceleasi circumstante in viata.

Cum invatam sa ne fim fideli noua insine?

1. Fii sincer si schimba reflexia pe care o vezi in oglinda 

Aceasta metoda se bazeaza pe ideea ca viata nu este nimic altceva decat o oglinda uriasa pentru ca perceptia noastra este cea care creaza propriile noastre realitati, de aceea, ori de cate ori ne gandim ca altii  gandesc sau simt intr-un anume fel cu privire la noi, de fapt sunt propriile noastre ganduri care se proiecteaza si se reflecta asupra noastra.

Pentru a initia procesul de vindecare, incepe prin a identifica scuzele pe care le folosesti cand te sabotezi singur si fii sincer cu tine insuti. Fa-ti o lista cu motivele pentru care te porti intr-un anume fel in fiecare situatie. Acestea pot varia de la “Ii voi rani si ma vor judeca” pana la “Am nevoie de aprobarea lor ca sa ma simt acceptat si bine cu mine insumi.”

Indiferent de motive si de cat de ridicol ar suna pentru altii, scrie-le pe hartie si modifica-le, scotand cuvantul “ei” si lasand doar “eu” in afirmatiile folosite (in definitiv, ceea ce credem ca altii gandesc despre noi sunt doar propriile noastre ganduri). Astfel, motivele vor deveni “Ma voi rani si mai voi judeca”, “Am nevoie de aprobarea mea ca sa ma simt acceptat si bine cu mine insumi”, “Imi voi trada sentimentele” etc.

Acest exercitiu va fi ca un dus rece pentru ca, o data inlaturate scuzele, descoperim realitatea cruda ca ne iubim si ne respectam prea putin pe noi insine. Abia atunci intelegem ca, de fapt, noi suntem cei care nu ne putem accepta asa cum suntem si proiectam acest lucru asupra altora, pentru a suporta mai usor respingerea de sine. Pentru ca, atat timp cat avem pe cine sa da vina, nu trebuie sa ne asumam nicio raspundere si nu trebuie sa schimbam nimic la aceste adevaruri dureroase pe care le simtim despre noi insine.

Acceptarea acestui adevar va fi inceputul procesului de vindecare de sine.

2. Fii creativ

Sunt multe feluri in care iti poti spune punctul de vedere si nu tot timpul trebuie sa spui ce gandesti celor care te-au tratat intr-un anume fel. Nu inseamna nici ca trebuie sa explodezi in fata cuiva, pentru ca nu obtii nimic. Singurul si cel mai important scop al exprimarii adevarurilor noastre este recastigarea linistii interioare si eliberarea energiei reprimate, astfel incat sa ne putem vindeca si sa putem castiga incredere in noi insine.

Daca alegi sa vorbesti cu persoana respectiva, este important de retinut ca nu trebuie sa ai niciun fel de asteptari cu privire la rezultatul discutiei, ci trebuie doar sa-ti eliberezi energia si sa-ti recapeti echilibrul interior. Scopul intregului exercitiu nu este sa obtii o scuza (desi se poate intampla si acest lucru), sa te razbuni sau i-o platesti cu aceeasi moneda, ci sa practici recalibrarea propriei tale vibratii, redobandirea controlului si re-asumarea raspunderii asupra propriei tale vieti.

De asemenea, daca nu este posibil sa comunici fizic cu persoana respectiva, poti scrie intr-o scrisoare tot ceea ce ai vrea sa-i spui, dar fara sa i-o trimiti. Este o metoda sigura si puternica, prin care te poti elibera de toata energia reprimata. O alta modalitate ar fi sa gasesti un loc izolat, sa-ti imaginezi ca persoana respectiva se afla in fata ta si sa-i spui ce ai de zis cu voce tare (se poate si in gand, dar nu are acelasi efect). Iti poti imagina si cum ti-ar raspunde, daca vrei. Este imaginatia ta si poti controla ceea ce se intampla. Din nou, faci acest lucru pentru tine si pentru recastigarea increderii in sine, nu pentru razbunare.

Dupa ce termini exercitiul, da frau liber emotiilor, observa-le fara sa le judeci, analizeaza-le si accepta-le.

3. Fii o sursa de inspiratie si pentru altii

Deseori, cand suntem intr-o situatie de compromis, avem impresia ca suntem singurii care se simt asa, ceea ce ne face sa ne afundam si mai profund in propria noastra izolare. Adevarul, insa, este ca cei mai multi oameni se simt extrem de incomod in pielea lor. Multi oameni de succes si vorbitori cunoscuti se confrunta cu exact aceleasi probleme cu care se confrunta fiecare dintre noi! Nu inseamna ca suntem slabi, ci doar ca suntem umani.

In loc sa gandim ca trebuie sa acceptam compromisuri cu privire la integritate, iubire, respect si autoritate, de ce sa nu incepem cu noi insine si sa nu ne oferim noua intai aceste lucruri? Si cand facem acest lucru, energia pe care o eliberam va deveni contagioasa si ii va indemna si pe altii sa faca acelasi lucru.

Viata ne ofera intotdeauna ocazii pentru a ne dovedi forta si a ne exprima propriile adevaruri. Cand profitam de ele, nu numai ca primim sansa de a ne vindeca si a ne mari increderea in noi insine, dar oferim si altora posibilitatea de a se elibera de propriile temeri si de a-si asuma autoritatea.

Recunoaste puterea din tine si exprima-ti adevarurile. Nu ai venit pe acest pamant pentru a te multumi cu putin si nu trebuie sa-ti ascunzi lumina din interior. Esti unic in acest univers si esti aici pentru talentele si darurile pe care le ai de oferit intregii lumi. Cu cat esti mai autentic, cu atat vei primi mai multe oportunitati de la viata pentru a-ti trai propriul vis si a-ti crea propriile realitati.

Sursa utilizata: https://wakeup-world.com/2017/02/24/how-to-speak-your-truth-in-life-and-the-cost-of-not-doing-it/

Source link

[emotiidemamica]

Copii nesupravegheați în cadă? Iată de ce NU!

Copii nesupravegheați în cadă? Iată de ce NU!

Mereu mă întreb când o să am curaj să-mi las copiii nesupravegheați în cadă. Acum au 3, respectiv 5 ani și nici nu îmi trece prin cap să îi las singuri cât fac baie. Poate pentru unii pare ciudat, dar eu am pățit să se întâmple lucruri chiar sub ochii mei, așa că nu sunt de acord să plec de lângă ei. Cand e vorba de apă consider că nu e de joacă și nu recomand nimănui să lase copiii…

[emotiidemamica]

De ce fac doar unii copii laringită?

De ce fac doar unii copii laringită?

Astăzi am fost cu Ioana la medic, la O.R.L. Nu e prima dată când face laringită, ba chiar aș spune că numai anul acesta a făcut de vreo 10 ori. Da, e un număr mare, chiar și eu mă sperii când îl văd, însă unele dăți a fost cu răgușeală foarte ușoară, a trecut imediat, de azi pe mâine. De data aceasta e vorba despre una care parcă nu vrea să mai plece de la noi și mă cam enervează…

Aproape de…