#Când va veni ceea ce este desăvârșit

[cristinaboncea]

Andrei Dósa - Când va veni ceea ce este desăvârșit | Recenzie

Debutul lui Andrei în poezie în 2011 este mai bun decât volumele de vârf ale unora. Lectura anterioară acesteia a fost “Arborele de oraș” scris de Cătălin-Mihai Ștefan, în care poetul scrie de asemenea despre relația cu părinții; în “Când va veni ceea ce este desăvârșit” regăsim poezii autobiografice, cum este în general menit orice debut să fie, doar că scrise într-un mod mult mai fresh. Temele…

[saintelegembisericaluidumnezeu]

Păcătoșii cu siguranță vor fi pedepsiți

Verificarea practicării neprihănirii în tot ceea ce faci și dacă toate acțiunile tale sunt supravegheate de Dumnezeu sunt principiile de comportament ale celor care cred în Dumnezeu. Voi veți fi numiți neprihăniți pentru că sunteți capabili să-L mulțumiți pe Dumnezeu și pentru că acceptați grija și protecția lui Dumnezeu. În ochii lui Dumnezeu, toți cei care acceptă grija, protecția și desăvârșirea lui Dumnezeu și cei care sunt dobândiți de către El sunt neprihăniți și priviți cu prețuire de Dumnezeu. Cu cât acceptați mai mult cuvintele lui Dumnezeu aici și acum, cu atât mai mult puteți primi și înțelege voința lui Dumnezeu și, prin urmare, cu atât mai mult puteți trăi cuvintele lui Dumnezeu și îndeplini cerințele Lui. Aceasta este însărcinarea dată de Dumnezeu vouă și ceea ce ar trebui să realizați. Dacă folosiți concepții pentru a-L măsura și contura pe Dumnezeu, ca și cum El ar fi o statuie din argilă care nu se modifică și dacă voi Îl delimitați pe Dumnezeu în cadrul Bibliei și Îl reduceți la o sferă limitată a lucrării, acest lucru dovedește că L-ați condamnat pe Dumnezeu. 

Deoarece, în inimile lor, evreii din epoca Vechiului Testament L-au modelat pe Dumnezeu sub forma unui idol, ca și cum Dumnezeu ar fi putut fi numit doar Mesia și doar acela care era numit Mesia era Dumnezeu, și pentru că L-au servit și L-au slăvit pe Dumnezeu, ca și cum ar fi fost o statuie din argilă (lipsită de viață), L-au răstignit pe Isus în acea vreme pe cruce, osândindu-L la moarte – condamnându-L pe Isus cel nevinovat la moarte. Dumnezeu nu a comis nicio crimă, cu toate acestea, omul nu L-a cruțat pe Dumnezeu și L-a condamnat fără ezitare la moarte. Astfel, Isus a fost crucificat. Omul crede întotdeauna că Dumnezeu este neschimbător și Îl definește conform Bibliei, ca și cum omul ar fi văzut prin gestionarea lui Dumnezeu, ca și cum tot ce face Dumnezeu s-ar afla în mâinile omului. Oamenii sunt ridicoli până la extrem, sunt posedați de o aroganță supremă și toți au un talent înnăscut spre o retorică pompoasă. Indiferent cât de multe sunt cunoștințele tale despre Dumnezeu, tot spun că nu Îl cunoști pe Dumnezeu, că nu există nimeni mai potrivnic lui Dumnezeu și că Îl condamni pe Dumnezeu, pentru că ești total incapabil să săvârșești lucrarea lui Dumnezeu și să pășești pe calea desăvârșită de către Dumnezeu. De ce nu este Dumnezeu niciodată mulțumit de acțiunile omului? Deoarece omul nu Îl cunoaște pe Dumnezeu, pentru că are atâtea concepții și pentru că, în loc să se conformeze realității, toate cunoștințele sale despre Dumnezeu sunt făcute din același aluat și folosește aceeași abordare pentru toate situațiile. Astfel, venind pe pământ astăzi, Dumnezeu a fost răstignit încă o dată pe cruce de către om. Omenire crudă, brutală! Conspirația și intriga, îmbrâncirea unii cu alții, fuga disperată după reputație și avere, măcelul reciproc – când se vor încheia toate acestea? Dumnezeu a rostit sute de mii de cuvinte și totuși nimănui nu i-a venit mintea la cap. Ei acționează de dragul familiei, al fiilor și al fiicelor lor, pentru carieră, perspective, pentru statut, vanitate și bani, de dragul hainelor, pentru mâncare și trup – acțiunile cui sunt cu adevărat de dragul lui Dumnezeu? Chiar și printre cei ale căror acțiuni sunt de dragul lui Dumnezeu, există foarte puțini care Îl cunosc. Câți nu acționează de dragul propriilor interese? Câți oameni nu-i persecută și discriminează pe alții de dragul menținerii propriului statut? Astfel, Dumnezeu a fost condamnat de nenumărate ori prin forță la moarte, nenumărați judecători barbari L-au condamnat pe Dumnezeu și L-au răstignit încă o dată pe cruce. Câți pot fi numiți neprihăniți deoarece acționează cu adevărat de dragul lui Dumnezeu?

În fața lui Dumnezeu, e ușor să fii desăvârșit într-o persoană sfântă sau una dreaptă? Există o afirmație adevărată conform căreia „nu există persoană neprihănită pe pământ, cei neprihăniți nu se află pe lumea aceasta.” Atunci când voi veniți în fața lui Dumnezeu, gândiți-vă la ceea ce purtați, gândiți-vă la fiecare cuvânt și acțiune, la toate gândurile și ideile voastre și chiar și la visurile pe care le aveți în fiecare zi – toate acestea sunt de dragul vostru. Nu este aceasta adevărata situație? „Neprihănirea” nu înseamnă să dai pomană, nu înseamnă să-ți iubești aproapele ca pe tine însuți și nu înseamnă să nu intri în conflicte, să nu te cerți, să nu jefuiești sau să nu furi. Neprihănirea înseamnă a primi însărcinarea dată de Dumnezeu ca pe o datorie și a respecta organizarea și aranjamentele ca pe o vocație trimisă din ceruri, indiferent de timp sau loc, la fel ca tot ceea ce a fost săvârșit de Domnul Isus. Aceasta este exact neprihănirea menționată de Dumnezeu. Că Lot ar putea fi numit un om neprihănit se datorează faptului că a salvat doi îngeri trimiși de Dumnezeu, fără să-i pese de ceea ce a câștigat sau a pierdut; ceea ce a făcut el atunci poate fi numit drept, dar el nu poate fi numit un om neprihănit. Lot și-a dat cele două fiice în schimbul îngerilor doar pentru că L-a văzut pe Dumnezeu. Dar nu tot comportamentul său din trecut reprezintă neprihănire și, astfel, pot spune că „nu există neprihănire pe acest pământ”. Chiar și dintre cei care se află în cursul recuperării, nimeni nu poate fi numit neprihănit. Indiferent cât de bune sunt acțiunile tale, indiferent cât pari să cinstești numele lui Dumnezeu, să nu-i lovești sau să-i înjuri pe ceilalți, să nu-i jefuiești sau să furi de la ei, tot nu poți fi numit neprihănit, pentru că astfel de lucruri pot fi făcute de orice om de rând. În prezent, cel mai important lucru este că nu-L cunoști pe Dumnezeu. Se poate spune doar că astăzi ai puțină umanitate normală, cu toate acestea, ești lipsit de neprihănirea menționată de Dumnezeu și astfel, nimic din ceea ce faci nu este dovada cunoașterii lui Dumnezeu de către tine.

Înainte, când Dumnezeu era în cer, omul a încercat să-L păcălească pe Dumnezeu prin acțiunile lui; astăzi, Dumnezeu a venit printre oameni – pentru cât timp, nu știe nimeni – și totuși, omul se preface în fața lui Dumnezeu și încearcă să-L păcălească. Nu este omul extrem de înapoiat în gândirea lui? La fel a fost și cu Iuda: înainte de venirea lui Isus, Iuda le spunea minciuni fraților și surorilor lui, și după ce a venit Isus, el tot nu s-a schimbat; nu a avut nici cea mai vagă cunoaștere a lui Isus și, în cele din urmă, L-a trădat. Nu s-a întâmplat acest lucru pentru că nu Îl cunoștea pe Dumnezeu? Dacă astăzi voi tot nu Îl cunoașteți pe Dumnezeu, atunci și voi veți deveni Iuda, și tragedia crucificării lui Isus în timpul Epocii Harului, cu mii de ani în urmă, va fi jucată din nou. Nu credeți asta? Este o realitate! În prezent, majoritatea oamenilor trăiesc în asemenea circumstanțe – poate că spun asta puțin prea devreme – și astfel de oameni joacă rolul lui Iuda. Eu nu vorbesc cu seninătate, ci conform cu realitatea – și trebuie să crezi. Chiar dacă mulți oameni se prefac că sunt umili, în inimile lor nu se află decât apă stătută, urât mirositoare. Acum, prea mulți din biserică sunt astfel. Credeți că nu știu nimic – astăzi, Duhul Meu decide pentru Mine și Îmi stă mărturie. Credeți că nu știu nimic? Credeți că nu înțeleg nimic din gândurile nesincere din inimile voastre și din lucrurile păstrate în inimile voastre? Este Dumnezeu atât de ușor de păcălit? Crezi că Îl poți trata oricum dorești? În trecut, Mi-am făcut griji că sunteți încătușați, așa că am continuat să vă dau frâu liber, dar nimeni nu a realizat că eram bun cu ei. Le-am întins un deget și ei au luat toată mâna. Întrebați-vă unii pe ceilalți: nu M-am ocupat aproape de nimeni și nu M-am grăbit să cert pe nimeni – totuși Îmi sunt foarte clare motivațiile și concepțiile omului. Crezi că Dumnezeu Însuși, căruia Dumnezeu Îi stă mărturie, este prost? Atunci, îți spun că ești prea orb! Nu te voi blama, și să vedem cât de depravat devii. Să vedem dacă trucurile tale te pot salva, sau dacă încercarea ta sinceră de a-L iubi pe Dumnezeu te poate salva. Azi, nu te voi condamna; să așteptăm până când va veni timpul lui Dumnezeu pentru a vedea cum te va răsplăti El. Nu am timp acum pentru pălăvrăgeli cu tine și nu sunt dispus să-Mi întârzii lucrarea mai măreață de dragul tău, un vierme ca tine nu este vrednic ca Dumnezeu să-Și ocupe timpul cu el – deci, să vedem cât timp te mai poți răsfăța. Astfel de oameni nu urmăresc nici cea mai mică cunoaștere a lui Dumnezeu și nu au niciun pic de dragoste pentru Dumnezeu, cu toate acestea, vor să fie numiți neprihăniți de către Dumnezeu – nu este aceasta o glumă? Pentru că, de fapt, există un număr mic de oameni sinceri, Mă preocupă să-i ofer omului doar viață, nimic altceva. Tot ce voi face va fi să completez ceea ce ar trebui făcut azi, iar mai târziu, răsplata va fi adusă asupra fiecăruia, după comportamentul lor. Am spus ceea ce trebuia să spun, căci aceasta este lucrarea pe care o săvârșesc. Fac ceea ce ar trebui să fac și nu fac ceea ce nu ar trebui să fac, cu toate acestea sper că veți petrece mai mult timp reflectând: cât din cunoașterea ta referitoare la Dumnezeu este adevărată, mai exact? Ești oare unul dintre cei care L-au răstignit încă o dată pe Dumnezeu pe cruce? În cele din urmă, spun asta: vai de cei care Îl răstignesc pe Dumnezeu!

Sursa: Biserica lui Dumnezeu Atotputernic

[laudeluidumnezeucelatotputer]

2. Înțelegerea faptului că toate adevărurile exprimate de Dumnezeu în zilele de pe urmă sunt calea vieții veșnice este esențială

Versete din Biblie pentru referințe:

„Mai am să vă spun multe lucruri, dar acum nu le puteţi purta. Însă când va veni El, Duhul adevărului, vă va călăuzi în tot adevărul. Căci El nu va vorbi de la Sine, ci va vorbi tot ceea ce va auzi şi vă va anunţa lucrurile ce urmează să vină” (Ioan 16:12-13).

„Cel ce are urechi, să audă ce zice bisericilor Duhul! Cel ce învinge, nicidecum nu va fi rănit de moartea a doua” (Apocalipsa 2:11).

„Atunci mi-a arătat râul apei vieţii, scânteind ca şi cristalul. El ieşea din tronul lui Dumnezeu şi al Mielului, trecând prin mijlocul străzii cetăţii. Pe fiecare mal al râului se afla pomul vieţii, care făcea roade de douăsprezece ori, dându-şi rodul o dată în fiecare lună. Frunzele pomului erau pentru vindecarea neamurilor” (Apocalipsa 22:1-2).

Cuvinte relevante ale lui Dumnezeu:

Dumnezeu Însuși este viața și adevărul, iar viața Lui și adevărul coexistă. Cei care sunt incapabili să dobândească adevărul nu vor câștiga niciodată viața. Fără îndrumare, sprijin și furnizarea adevărului, vei dobândi doar slove, doctrine și, mai mult decât atât, moartea. Viața lui Dumnezeu este mereu prezentă, iar adevărul și viața Lui coexistă. Dacă nu poți găsi sursa adevărului, atunci nu vei dobândi hrana vieții; dacă nu poți dobândi darul vieții, atunci, cu siguranță, nu vei avea adevărul și, astfel, în afară de imaginații și concepții, întregul tău corp nu va fi nimic altceva decât trup, trupul tău împuțit. Să știi, cuvintele din cărți nu sunt considerate viață, istoria scrisă nu poate fi considerată ca adevăr, iar doctrinele din trecut nu pot servi drept istorisire a cuvintelor rostite în prezent de Dumnezeu. Doar ceea ce este exprimat de Dumnezeu atunci când vine pe pământ și trăiește printre oameni este adevărul, viața, voia lui Dumnezeu și modul Său actual de a lucra.

din „Doar Hristos din zilele de pe urmă îi poate oferi omului calea vieții veșnice” în Cuvântul Se arată în trup

Hristos din zilele de pe urmă aduce viață și aduce calea trainică și veșnică a adevărului. Acest adevăr este cărarea prin care omul va dobândi viața și singura cărare prin care omul Îl va cunoaște pe Dumnezeu și va fi aprobat de Dumnezeu. Dacă nu cauți calea vieții oferite de Hristos în zilele de pe urmă, atunci nu vei obține niciodată aprobarea lui Isus și nu te vei califica niciodată să pășești prin porțile Împărăției cerurilor, deoarece tu ești atât o marionetă, cât și un prizonier al istoriei. Cei care sunt controlați de norme, de slove și sunt încătușați de istorie, nu vor fi niciodată capabili să dobândească viața și nu vor putea niciodată să câștige calea veșnică a vieții. Acest lucru se întâmplă deoarece tot ceea ce au ei este o apă murdară de care s-au agățat de mii de ani, spre deosebire de apa vieții, care se revarsă din tron. Cei cărora nu li se dau provizii de apa vieții vor rămâne pentru eternitate cadavre, jucării ale Satanei și fiii iadului. Atunci cum pot ei să-L privească pe Dumnezeu? Dacă doar încerci să te agăți de trecut, doar încerci să menții lucrurile așa cum sunt stând liniștit și nu încerci să schimbi starea de fapt și să renunți la istorie, atunci, asta nu înseamnă că vei fi mereu împotriva lui Dumnezeu? Pașii lucrării lui Dumnezeu sunt uriași și puternici, precum valurile furtunoase și tunetele care bubuie – și, cu toate acestea, tu stai și aștepți pasiv pieirea, rămânând în nebunia ta, fără să faci nimic. În felul acesta, cum poți fi considerat cineva care urmează pașii Mielului? Cum poți justifica Dumnezeul, de care tu te agăți, ca pe un Dumnezeu mereu nou și niciodată bătrân? Și cum pot cuvintele din cărțile tale îngălbenite să te poarte către o nouă epocă? Cum pot ele să te conducă pentru a căuta pașii lucrării lui Dumnezeu? Și cum te pot duce ele sus în cer? Ceea ce ții în mâinile tale sunt slove care pot oferi doar o consolare temporară, nu adevărurile care sunt capabile să dea viață. Scripturile pe care le citești pot doar să îți îmbogățească limbajul, nu sunt cuvinte de înțelepciune care te pot ajuta să cunoști viața oamenilor, cu atât mai puțin căile care te pot conduce către desăvârșire. Oare aceste discrepanțe nu îți oferă un motiv de a reflecta? Oare nu îți permit să înțelegi tainele conținute în interior? Ești capabil să te oferi cerului pentru a-L cunoaște pe Dumnezeu pe cont propriu? Fără venirea lui Dumnezeu, te poți ridica în cer să te bucuri de fericirea în familie cu Dumnezeu? Încă mai visezi acum? Îți sugerez atunci să te oprești din visare și să te uiți la cine lucrează acum, la cine săvârșește lucrarea de mântuire a omului în zilele de pe urmă. Dacă nu faci aceasta, nu vei obține niciodată adevărul și nu vei obține niciodată viața.

din „Doar Hristos din zilele de pe urmă îi poate oferi omului calea vieții veșnice” în Cuvântul Se arată în trup

Cei care doresc să dobândească viața fără să se bazeze pe adevărul rostit de Hristos sunt cei mai ridicoli oameni de pe pământ, iar cei care nu acceptă calea vieții adusă de Hristos sunt pierduți în fantezie. Și astfel spun că acei oameni care nu-L acceptă pe Hristos din zilele de pe urmă vor fi mereu disprețuiți de Dumnezeu. Hristos este poarta omului către împărăție în timpul zilelor de pe urmă, pe care nimeni nu o poate ocoli. Nimeni nu poate fi desăvârșit de Dumnezeu decât prin Hristos. Crezi în Dumnezeu și astfel trebuie să accepți cuvintele Lui și să te supui căii Lui. Nu trebuie să te gândești doar la a obține binecuvântări fără să primești adevărul sau să accepți acordarea vieții. Hristos vine în timpul zilelor de pe urmă, astfel încât toți cei care cred cu adevărat în El pot să primească viața. Lucrarea Lui este de dragul închiderii vechii epoci și intrării în cea nouă și este cărarea ce trebuie luată de către toți cei care ar intra în noua epocă.

din „Doar Hristos din zilele de pe urmă îi poate oferi omului calea vieții veșnice” în Cuvântul Se arată în trup

În Epoca Împărăției, Dumnezeu folosește cuvântul pentru a inaugura o nouă epocă, pentru a schimba metoda lucrării Sale și pentru a face lucrarea pentru întreaga epocă. Acesta este principiul prin care lucrează Dumnezeu în Epoca Cuvântului. El a devenit trup pentru a vorbi din diferite perspective, permițând omului să-L vadă cu adevărat pe Dumnezeu, care este Cuvântul care se arată în trup, precum și înțelepciunea și natura Sa minunată. O astfel de lucrare este făcută pentru a atinge mai bine obiectivele de cucerire, desăvârșire și eliminare a omului. Acesta este adevăratul sens al folosirii cuvântului pentru a lucra în Epoca Cuvântului. Prin cuvânt, omul ajunge să cunoască lucrarea lui Dumnezeu, firea lui Dumnezeu, esența omului și în ce trebuie să intre omul. Prin cuvânt, lucrarea pe care Dumnezeu dorește să o facă în Epoca Cuvântului este adusă, în întregime, la îndeplinire. Prin cuvânt, omul este descoperit, eliminat și încercat. Omul a văzut cuvântul, a auzit cuvântul și a devenit conștient de existența cuvântului. Ca rezultat, el crede în existența lui Dumnezeu, în atotputernicia și înțelepciunea lui Dumnezeu, precum și în iubirea lui Dumnezeu față de om și în dorința Lui de a-l mântui pe om. Deși cuvântul „cuvânt” este simplu și obișnuit, cuvântul din gura lui Dumnezeu Cel Întrupat zguduie întregul univers; transformă inima, noțiunile și vechea fire a omului și modul în care obișnuia să apară întreaga lume. De-a lungul veacurilor, numai Dumnezeu Cel de azi lucrează în acest fel și numai El vorbește astfel și vine pentru a-l mântui pe om astfel. Din acest moment înainte, omul trăiește sub îndrumarea cuvântului, păstorit și aprovizionat de cuvânt. Toată omenirea a ajuns să trăiască în lumea cuvântului, înăuntrul blestemelor și al binecuvântărilor cuvântului lui Dumnezeu și există și mai multe ființe omenești care au ajuns să trăiască sub judecata și mustrarea cuvântului. Aceste cuvinte și această lucrare sunt, toate, de dragul mântuirii omului, pentru împlinirea voinței lui Dumnezeu și pentru schimbarea înfățișării inițiale a lumii vechii creații. Dumnezeu a creat lumea prin cuvânt, îi conduce pe oamenii din tot universul prin cuvânt și, din nou, îi cucerește și îi mântuie prin cuvânt. În cele din urmă, El va folosi cuvântul pentru a pune capăt întregii lumi de demult. Numai atunci planul de gestionare (planul mântuirii) va fi complet încheiat.

din „Epoca Împărăției este Epoca Cuvântului” în Cuvântul Se arată în trup

În zilele de pe urmă, Hristos folosește o multitudine de adevăruri pentru a-i învăța pe oameni, pentru a dezvălui esența omului și pentru a-i analiza cuvintele și faptele. Aceste cuvinte cuprind diferite adevăruri, precum datoria omului, cum ar trebui el să se supună lui Dumnezeu, cum ar trebui omul să Îi fie credincios lui Dumnezeu, cum ar trebui să trăiască umanitatea normală, precum și înțelepciunea și firea lui Dumnezeu și așa mai departe. Aceste cuvinte sunt toate îndreptate către esența omului și firea sa coruptă. În special, aceste cuvinte care arată cum Îl nesocotesc oamenii pe Dumnezeu sunt rostite cu privire la modul în care oamenii sunt o întruchipare a Satanei și o forță inamică împotriva lui Dumnezeu. În realizarea lucrării judecății Sale, Dumnezeu nu clarifică pur și simplu natura oamenilor în doar câteva cuvinte; El o dezvăluie, o tratează și o emondează pe termen lung. Aceste metode de expunere, tratare și emondare nu pot fi înlocuite prin cuvinte obișnuite, ci cu adevărul pe care oamenii nu îl posedă deloc. Doar metodele de acest fel sunt considerate judecăți; doar prin acest tip de judecată oamenii pot fi cuceriți și convinși pe deplin să I se supună lui Dumnezeu și, mai mult decât atât, să câștige adevărata cunoaștere a lui Dumnezeu. Ceea ce aduce lucrarea judecății este faptul că omul înțelege adevărata față a lui Dumnezeu și adevărul despre răzvrătirea proprie. Lucrarea judecății îi permite omului să înțeleagă mai bine voia lui Dumnezeu, scopul lucrării lui Dumnezeu și misterele de neînțeles pentru el. De asemenea, îi permite omului să își recunoască și să își cunoască esența coruptă și rădăcinile stricăciunii sale, precum și să descopere urâțenia omului. Aceste efecte sunt toate aduse de lucrarea judecății, deoarece esența acestei lucrări este de fapt lucrarea revelării adevărului, căii și vieții lui Dumnezeu în fața tuturor celor care cred în El. Această lucrare este lucrarea judecății realizate de Dumnezeu.

din „Hristos înfăptuiește lucrarea judecății prin adevăr” în Cuvântul Se arată în trup

Dumnezeu face lucrarea de judecată și mustrare în așa fel încât omul să poată să Îl cunoască, și pentru mărturisirea Lui. Fără judecata Lui asupra firii stricate a omului, omul nu ar putea cunoaște firea Sa cea dreaptă, care nu îngăduie nicio ofensă, și nici nu ar putea transforma vechea lui cunoaștere despre Dumnezeu într-una nouă. Pentru mărturisirea Sa și pentru gestionarea Sa, El Își face publică totalitatea, îngăduindu-i astfel omului, prin arătarea Lui publică, să atingă cunoașterea lui Dumnezeu, să-și schimbe firea, și să fie martor răsunător pentru Dumnezeu. Schimbarea firii omului se îndeplinește prin diferite tipuri de lucrări ale lui Dumnezeu; fără astfel de schimbări în firea omului, omul nu ar fi în stare să fie martor pentru Dumnezeu și nu ar putea fi după inima lui Dumnezeu. Schimbările din firea omului semnifică faptul că omul s-a eliberat din robia Satanei și de influența întunericului și că a devenit, cu adevărat, un model și un specimen al lucrării lui Dumnezeu, un martor al lui Dumnezeu și cineva care este după inima lui Dumnezeu.

din „Numai cei care-L cunosc pe Dumnezeu pot să fie martori pentru El” în Cuvântul Se arată în trup

Lucrarea din zilele de pe urmă dezvăluie lucrarea lui Iahve și a lui Isus și toate tainele neînțelese de om, pentru a descoperi destinația și sfârșitul omenirii și pentru a pune capăt întregii lucrări de mântuire printre oameni. Această etapă a lucrării în zilele de pe urmă aduce totul mai aproape. Toate tainele neînțelese de nevoile omului trebuie să fie dezlegate pentru a-i permite să ajungă în profunzimea lor și să aibă o înțelegere complet clară în inima sa. Doar atunci rasa umană poate fi împărțită după felul ei. […] Când lucrarea din această etapă a fost pe deplin finalizată, toate tainele neînțelese de om vor fi fost dezvăluite, toate adevărurile care nu au fost înțelese anterior vor fi fost clarificate, iar rasei umane i se va fi spus despre drumul și destinația ei viitoare. Aceasta este întreaga lucrare care trebuie făcută în etapa actuală.

din „Taina Întrupării (4)” în Cuvântul Se arată în trup

În această etapă finală a lucrării, rezultatele sunt obținute prin intermediul cuvântului. Prin cuvânt, omul ajunge să înțeleagă multe taine și lucrarea pe care Dumnezeu a făcut-o de-a lungul generațiilor trecute. Prin cuvânt, omul este luminat de Duhul Sfânt; prin cuvânt, omul ajunge să înțeleagă tainele care nu au fost niciodată dezlegate de generațiile trecute, precum și lucrarea proorocilor și a apostolilor din trecut și principiile prin care aceștia au lucrat. Prin cuvânt, omul ajunge, de asemenea, să înțeleagă firea lui Dumnezeu Însuși, precum și răzvrătirea și împotrivirea omului, și ajunge să-și cunoască propria substanță. Prin acești pași ai lucrării și prin toate cuvintele spuse, omul ajunge să cunoască lucrarea Duhului, lucrarea pe care o face trupul Lui întrupat și, chiar mai mult, întreaga Sa fire. […] Din cuvintele spuse în această etapă, există profeție și adevăr, dar, mai ales, aceste cuvinte slujesc la a da viață omului.

din „Taina Întrupării (4)” în Cuvântul Se arată în trup

Sursa: Biserica lui Dumnezeu Atotputernic

[cercetandbisericaluidumnezeu]

Experiențele lui Petru: cunoștințele sale despre mustrare și judecată

Sursa: Biserica lui Dumnezeu Atotputernic

[laudeluidumnezeucelatotputer]

1. Ce înseamnă să fii mântuit? Ce înseamnă să atingi mântuirea deplină?

„Cel care va crede şi va fi botezat, va fi mântuit, dar cel care nu va crede, va fi condamnat” (Marcu 16:16).

„Căci acesta este sângele Meu, sângele legământului, care este vărsat pentru mulţi spre iertarea păcatelor” (Matei 26:28).

„Nu oricine-Mi zice: «Doamne, Doamne!» va intra în Împărăţia Cerurilor, ci doar acela care face voia Tatălui Meu, Care este în ceruri” (Matei 7:21).

Cuvinte relevante ale lui Dumnezeu:

La acea vreme, lucrarea lui Isus era răscumpărarea întregii omeniri. Păcatele tuturor care credeau în El erau iertate; dacă credeai în El, El te răscumpăra; dacă credeai în El, nu mai erai un păcătos, erai iertat de păcatele tale. Aceasta este ceea ce însemna să fii mântuit și să fii îndreptat prin credință. Totuși, în cei ce credeau, rămânea acel ceva care era răzvrătit și se opunea lui Dumnezeu și acela încă trebuia să fie îndepărtat încet. Mântuirea nu însemna că omul fusese complet câștigat de Isus, ci că omul nu mai era al păcatului, că i se iertaseră păcatele: de credeai, nu aveai să mai aparții vreodată păcatului.

din „Viziunea lucrării lui Dumnezeu (2)” în Cuvântul Se arată în trup

Menirea trebuia doar să-L accepte pe Domnul Isus ca Mântuitor pentru ca păcatele ei să fie iertate. Oficial vorbind, păcatele omului nu mai erau o barieră pentru a-și atinge mântuirea și a veni înaintea lui Dumnezeu, și nu mai erau pârghiile prin care Satana acuza omul. Asta pentru că Dumnezeu Însuși a făcut o lucrare reală, a luat înfățișarea și anticiparea unui trup păcătos, iar Dumnezeu Însuși a fost jertfa pentru păcat. În felul acesta, omul a coborât de pe cruce, fiind răscumpărat și mântuit datorită trupului lui Dumnezeu, asemănarea cu acest trup păcătos.

din „Omul poate fi salvat numai în mijlocul gestionării lui Dumnezeu” în Cuvântul Se arată în trup

Etapa zilelor de pe urmă, în care omul trebuie cucerit, este ultima etapă în lupta cu Satana și, de asemenea, lucrarea mântuirii complete a omului de sub stăpânirea Satanei. Semnificația interioară a cuceririi omului este întoarcerea întrupării Satanei, omul care a fost corupt de Satana, la Creator după cucerirea lui, prin care el îl va abandona pe Satana și se va întoarce complet la Dumnezeu. În acest mod, omul va fi complet mântuit.

din „Restaurarea vieții normale a omului și conducerea lui către o destinație minunată” în Cuvântul Se arată în trup

Trupul omului este al Satanei, este plin de firi neascultătoare, este deplorabil de murdar, este ceva necurat. Oamenii râvnesc prea mult bucuriile trupului, există prea multe manifestări ale trupului, așa că Dumnezeu disprețuiește trupul până la un punct. Când oamenii lasă în urmă lucrurile murdare și corupte ale Satanei, ei câștigă mântuirea lui Dumnezeu. Dar dacă rămân incapabili de a se dezbrăca de murdărie și de corupție, atunci vor continua să fie în sfera Satanei. Uneltirile, înșelăciunea și necinstea oamenilor sunt lucrurile Satanei; salvându-te, Dumnezeu te separă de aceste lucruri iar lucrarea lui Dumnezeu nu poate fi greșită și este menită a salva oamenii de întuneric. Când ai crezut până într-un anumit punct și te poți scăpa de corupția trupului și nu mai ești încătușat de această corupție, nu vei fi mântuit? Când trăiești în domeniul Satanei, ești incapabil să-L manifești pe Dumnezeu, ești ceva murdar și nu vei primi moștenirea lui Dumnezeu. Odată ce ai fost curățit și ai devenit desăvârșit, vei fi sfânt și vei fi normal, vei fi binecuvântat de Dumnezeu iar Dumnezeu va fi încântat de tine.

din „Practica (2)” în Cuvântul Se arată în trup

Aceia care, în lucrarea lui Dumnezeu, pot accepta încercarea Lui, pot accepta suveranitatea Lui, se pot supune autorității Lui și pot obține treptat experiența reală a cuvintelor Lui, vor fi obținut o cunoaștere reală a autorității lui Dumnezeu, o înțelegere reală a suveranității Lui și vor fi devenit cu adevărat supuși ai Creatorului. Numai asemenea oameni vor fi fost cu adevărat mântuiți.

din „Dumnezeu Însuși, Unicul (III)” în Cuvântul Se arată în trup

Adevărul de astăzi este dat celor care tânjesc după el și îl caută. Această mântuire este dată celor care tânjesc să fie mântuiți de Dumnezeu și nu are ca scop doar să fie câștigată de voi ci, de asemenea, ca voi să puteți fi câștigați de Dumnezeu. Îl câștigați pe Dumnezeu pentru ca Dumnezeu să vă poată câștiga pe voi. Astăzi, v-am spus aceste cuvinte și le-ați auzit și ar trebui să practicați conform acestor cuvinte. În final, când veți pune aceste cuvinte în practică va fi momentul când Eu vă voi fi câștigat prin aceste cuvinte; în același timp, voi veți fi câștigat, de asemenea, aceste cuvinte, adică, veți fi câștigat această mântuire supremă. Odată ce ați fost curățați, veți fi o ființă umană reală.

din „Experiențele lui Petru: cunoștințele sale despre mustrare și judecată” în Cuvântul Se arată în trup

Dacă oamenii vor trăi până în ziua în care perspectiva lor asupra vieții, semnificația și baza existenței lor se vor fi schimbat în întregime, când ei se vor fi schimbat în totalitate și vor fi devenit altcineva, nu va fi incredibil acest lucru? Aceasta este o mare schimbare, o schimbare zguduitoare. Numai atunci când nu ești interesat de faimă, avere, statut, bani, plăcere și luxul lumii și poți să renunți ușor la ele, vei avea asemănarea unei ființe umane. Cei care vor fi în cele din urmă făcuți compleți sunt un grup ca acesta; ei trăiesc pentru adevăr, pentru Dumnezeu și pentru ceea ce este drept. Aceasta este asemănarea unei adevărate ființe umane.

din părtășia lui Dumnezeu

Sursa: Biserica lui Dumnezeu Atotputernic

[cercetandbisericaluidumnezeu]

Despre practica rugăciunii

Sursa: Biserica lui Dumnezeu Atotputernic

[laudeluidumnezeucelatotputer]

Cuvântul lui Dumnezeu„Aceia care Îl iubesc cu adevărat pe Dumnezeu sunt cei care se pot supune în mod absolut practicității Luiˮ

Să dobândești cunoașterea practicității și o înțelegere profundă a lucrării lui Dumnezeu – ambele sunt văzute în cuvintele Lui și doar prin aceste cuvântări poți obține luminarea. Așadar, ar trebui să faci mai mult pentru a te înzestra cu cuvintele lui Dumnezeu. Comunică în părtășie înțelegerea ta privind cuvintele lui Dumnezeu și astfel, îi poți lumina pe ceilalți și le poți oferi o cale de ieșire – aceasta este o cale practică. Înainte ca Dumnezeu să rânduiască un mediu pentru voi, fiecare dintre voi trebuie să se înzestreze mai întâi cu cuvintele Lui. Acesta este un lucru pe care ar trebui să-l facă fiecare; este o prioritate urgentă. Mai întâi, să atingi un punct în care știi să mănânci și să bei cuvintele lui Dumnezeu. Pentru orice lucru pe care nu ești capabil să-l faci, caută în cuvintele Lui o cale de practică și scrutează aceste cuvântări pentru orice chestiune pe care nu o înțelegi și orice dificultate pe care ai putea să o ai. Fă din cuvintele lui Dumnezeu provizia ta și permite-le să te ajute să-ți rezolvi dificultățile și problemele practice; de asemenea, permite cuvintelor Lui să devină ajutorul tău în viață. Aceste lucruri vor necesita efort din partea ta. Când mănânci și bei cuvântul lui Dumnezeu, trebuie să dobândești rezultate; trebuie să fii capabil să-ți liniștești inima înaintea Lui și să practici conform cuvântărilor Lui atunci când întâmpini vreo problemă. Dacă nu ai întâmpinat niciun fel de probleme, ar trebui doar să ai grijă să mănânci și să bei cuvintele Lui. Uneori poți să te rogi și să contempli iubirea lui Dumnezeu, să împărtășești înțelegerea ta asupra cuvintelor Lui și comunici despre luminarea și iluminarea pe care le experimentezi lăuntric și despre reacțiile pe care le-ai avut când ai citit aceste cuvântări. Mai mult, le poți oferi oamenilor o cale de ieșire. Doar acest lucru este practic. Scopul înfăptuirii acestui lucru este să permiți cuvintelor lui Dumnezeu să devină provizia ta practică.

În cursul unei zile, câte ore petreci cu adevărat în fața lui Dumnezeu? Cât de mult din ziua ta Îi este efectiv dat lui Dumnezeu? Cât de mult îi este dat trupului? A avea propria inimă orientată mereu spre Dumnezeu este primul pas pentru a fi pe calea cea bună a desăvârșirii de către El. Dacă poți să-I dedici lui Dumnezeu inima și trupul și toată iubirea ta autentică, să le așezi în fața Lui, să fii complet ascultător față de El și să fii absolut atent la voia Lui – nu pentru trup, nu pentru familie și nu pentru dorințele tale personale, ci pentru interesele căminului lui Dumnezeu, luând cuvântul lui Dumnezeu ca principiu și fundament în toate – atunci, făcând astfel, intențiile și perspectivele tale vor fi toate în locul potrivit, iar tu vei fi în acel moment o persoană înaintea lui Dumnezeu care primește lauda Lui. Cei pe care Dumnezeu îi place sunt oamenii în totalitate îndreptați spre El; sunt cei care pot să Îi fie devotați doar Lui. Cei pe care Dumnezeu îi urăște sunt cei fără tragere de inimă în privința Lui și care se răzvrătesc împotriva Lui. El îi urăște pe aceia care cred în El și vor mereu să se bucure de El, dar nu sunt capabili să se sacrifice complet de dragul Lui. El îi urăște pe aceia care spun că Îl iubesc, dar care se răzvrătesc împotriva Lui în inimile lor; îi urăște pe aceia care folosesc cuvinte elocvente, înflorite în scopul înșelăciunii. Cei care nu Îi sunt dedicați lui Dumnezeu în mod autentic sau care nu s-au supus cu adevărat înaintea Lui sunt trădători și peste măsură de aroganți de la natură. Aceia care nu se pot supune în mod autentic în fața Dumnezeului normal, practic, sunt chiar mai aroganți, și, mai ales, sunt progenitura devotată a arhanghelului. Oamenii care se sacrifică într-adevăr pentru Dumnezeu își așază întreaga ființă înaintea Lui; ei se supun sincer tuturor cuvântărilor Lui și sunt capabili să-I pună cuvintele în practică. Ei fac din cuvintele lui Dumnezeu fundamentul existenței lor și sunt capabili să caute cu seriozitate în cuvintele lui Dumnezeu părțile de practicat. Aceștia sunt oameni care trăiesc cu adevărat în fața lui Dumnezeu. Dacă ceea ce faci este benefic pentru viața ta, iar prin mâncatul și băutul cuvintelor Lui îți poți îndeplini nevoile și insuficiențele interioare, astfel încât firea vieții tale să se schimbe, atunci acest lucru va mulțumi voia lui Dumnezeu. Dacă te porți conform cerințelor lui Dumnezeu, dacă nu îți mulțumești trupul, ci în schimb mulțumești voia Lui, atunci prin asta vei fi pătruns în realitatea cuvintelor Lui. Când vorbim despre a pătrunde în mod mai realist în realitatea cuvintelor lui Dumnezeu, înseamnă că-ți poți îndeplini datoria și îndeplini cerințele lui Dumnezeu. Numai aceste feluri de acțiuni practice pot fi numite pătrundere în realitatea cuvintelor Lui. Dacă ești capabil să pătrunzi în această realitate, atunci vei avea adevărul. Acesta este începutul pătrunderii în realitate; trebuie, mai întâi, să efectuezi acest antrenament și numai după aceea vei fi capabil să pătrunzi în realități mai profunde. Gândește-te cum să respecți poruncile și cum să fii loial în fața lui Dumnezeu; nu te gândi mereu la când vei fi capabil să pătrunzi în Împărăție. Dacă firea ta nu se schimbă, atunci orice gândești va fi inutil! Ca să pătrunzi în realitatea cuvintelor lui Dumnezeu, trebuie mai întâi să ajungi ca toate ideile și gândurile tale să fie pentru Dumnezeu – acesta este strictul necesar.

În prezent, există mulți oameni care se află în toiul încercărilor și nu înțeleg lucrarea lui Dumnezeu, însă Eu îți spun: dacă nu o înțelegi, ai face bine să nu emiți judecăți despre ea. Poate că va veni o zi când adevărul va ieși în întregime la lumină și atunci vei înțelege. Să nu emiți judecăți va fi benefic pentru tine, totuși nu poți doar să aștepți pasiv. Trebuie să cauți să pătrunzi în mod activ; numai atunci vei fi cineva care intră cu adevărat. Din cauza răzvrătirii lor, oamenii dezvoltă mereu noțiuni despre Dumnezeul practic. Din acest motiv este necesar ca toți oamenii să învețe cum să fie supuși, pentru că Dumnezeul cel practic este o încercare enormă pentru omenire. Dacă nu poți rămâne neclintit, atunci totul s-a terminat; dacă nu ai o înțelegere a practicității efective a Dumnezeului practic, atunci nu vei putea să fii desăvârșit de către Dumnezeu. Un pas critic în chestiunea dacă oamenii pot sau nu să fie desăvârșiți este înțelegerea practicității lui Dumnezeu. Practicitatea lui Dumnezeu întrupat venit pe pământ este o încercare pentru fiecare persoană în parte; dacă ești capabil să rămâi neclintit în acest aspect, vei fi cineva care Îl cunoaște pe Dumnezeu și vei fi cineva care Îl iubește cu adevărat. Dacă nu poți rămâne neclintit în acest aspect, dacă nu crezi decât în Duh și ești incapabil să crezi în practicitatea lui Dumnezeu, atunci, indiferent cât de mare este credința ta în Dumnezeu, va fi inutilă. Dacă nu poți crede în Dumnezeul vizibil, atunci poți crede în Duhul lui Dumnezeu? Nu cumva doar încerci să-L păcălești pe Dumnezeu? Nu ești supus înaintea Dumnezeului vizibil și tangibil, deci ești în stare să te supui înaintea Duhului? Duhul este invizibil și intangibil, așadar, când spui că te supui Duhului lui Dumnezeu, nu spui pur și simplu aberații? Cheia pentru respectarea poruncilor este să ai o înțelegere a Dumnezeului practic. Odată ce ai o înțelegere a realității Dumnezeului practic, vei fi capabil să respecți poruncile. Respectarea acestora cuprinde două componente: una este să te agăți strâns de esența Duhului Său și să fii capabil să accepți examinarea Duhului în fața Lui; cealaltă este să fii capabil să ai o înțelegere autentică a trupului întrupat și să obții supunerea autentică. Indiferent dacă este înaintea trupului sau înaintea Duhului, o persoană trebuie să simtă tot timpul supunere și venerație față de Dumnezeu. Numai o astfel de persoană este calificată pentru a fi desăvârșită. Dacă ai o înțelegere a practicității Dumnezeului practic – adică, dacă ai rămas neclintit în această încercare – atunci nimic nu va fi prea mult pentru tine.

Unii oameni spun: „Poruncile sunt ușor de respectat; nu trebuie decât să vorbești franc și cu evlavie înaintea lui Dumnezeu, fără a gesticula; asta înseamnă să respecți poruncile.” Așa să fie? Așadar, dacă faci unele lucruri care I se împotrivesc pe la spatele lui Dumnezeu, se poate considera că respecți poruncile? Trebuie să ai o înțelegere deplină a ceea ce presupune respectarea poruncilor. Acest lucru este legat de faptul dacă ai sau nu o înțelegere reală a practicității lui Dumnezeu; dacă ai o înțelegere a practicității și nu te împiedici și cazi în timpul acestei încercări, atunci se poate considera că ai o mărturie puternică. Să fii mărturie răsunătoare pentru Dumnezeu are, în principal, legătură cu a avea sau nu o înțelegere a Dumnezeului practic și cu a fi sau nu capabil să te supui în fața acestei persoane, care nu este numai obișnuită, ci și normală, și chiar să te supui până la moarte. Dacă, prin această supunere, ești cu adevărat martor pentru Dumnezeu, înseamnă că ai fost câștigat de către Dumnezeu. Dacă poți să te supui până la moarte și, înaintea Lui, să te eliberezi de plângeri, să nu emiți judecăți, să nu defăimezi, să nu ai nicio noțiune și să nu ai motive ascunse, atunci, în acest fel, Dumnezeu va câștiga glorie. A te supune în fața unei persoane obișnuite care este privită de sus de către om și a fi capabil să te supui până la moarte fără niciun fel de noțiuni – aceasta este adevărata mărturie. Realitatea în care Dumnezeu le cere oamenilor să pătrundă este aceea de a fi capabili să asculte de cuvintele Lui, să le pună în practică, să se închine în fața Dumnezeului practic și să-și cunoască propria corupție, să-și deschidă inimile în fața Lui și, în final, să fie câștigați de El prin aceste cuvinte ale Lui. Dumnezeu dobândește glorie atunci când aceste cuvântări te cuceresc și te fac complet ascultător față de El; prin aceasta, El îl rușinează pe Satana și Își completează lucrarea. Când nu ai niciun fel de noțiuni despre practicitatea lui Dumnezeu întrupat – adică, atunci când ai rămas ferm în această încercare – atunci ai fost o bună mărturie. Dacă vine o zi în care ai înțelegere deplină a Dumnezeului practic și te poți supune până la moarte, cum a făcut Petru, vei fi câștigat și desăvârșit de către Dumnezeu. Orice face Dumnezeu și nu este în conformitate cu noțiunile tale reprezintă o încercare pentru tine. Dacă lucrarea lui Dumnezeu ar fi în conformitate cu noțiunile tale, nu ar fi necesar ca tu să suferi sau să fii rafinat. Din cauza faptului că lucrarea Lui este atât de practică și nu este în conformitate cu noțiunile tale, este nevoie să renunți la asemenea noțiuni. De aceea este o încercare pentru tine. Din cauza practicității lui Dumnezeu, toți oamenii se află în mijlocul încercărilor; lucrarea lui este practică, nu supranaturală. Înțelegându-I pe deplin cuvintele practice și cuvântările practice, fără niciun fel de noțiuni și fiind capabil să Îl iubești sincer pe măsură ce lucrarea Lui devine tot mai practică, vei fi câștigat de către El. Grupul de oameni pe care îl va câștiga Dumnezeu este format din cei care Îl cunosc pe Dumnezeu; adică, cei care Îi cunosc practicitatea. Mai mult, ei sunt aceia care sunt capabili să se supună lucrării practice a lui Dumnezeu.

În timpul în care Dumnezeu este întrupat, supunerea pe care El o cere oamenilor nu presupune să te abții de la a emite judecăți sau de la a te împotrivi, așa cum își închipuie aceștia; mai degrabă, El cere ca oamenii să-I întrebuințeze cuvintele ca principiu după care să trăiască și ca fundament al supraviețuirii lor, să pună în practică în mod absolut esența cuvintelor Lui și să-I mulțumească voia pe deplin. Un aspect al faptului de a cere oamenilor să se supună Dumnezeului întrupat se referă la a-I pune cuvintele în practică, pe când cel��lalt aspect se referă la a fi capabili să se supună normalității și practicității Lui. Ambele trebuie să fie absolute. Aceia care pot obține ambele aspecte sunt toți aceia care simt iubire autentică pentru Dumnezeu în inimile lor. Ei sunt cu toții oameni care au fost câștigați de către Dumnezeu și cu toții Îl iubesc pe Dumnezeu așa cum își iubesc propria viață. Dumnezeul întrupat poartă umanitate normală și practică în lucrarea Lui. Astfel, învelișul Lui exterior de umanitate atât normală, cât și practică devine o încercare enormă pentru oameni; devine cea mai mare dificultate a lor. Totuși, normalitatea și practicitatea lui Dumnezeu nu pot fi evitate. El a încercat orice pentru a găsi o soluție, dar, în cele din urmă, nu S-a putut descotorosi de învelișul exterior al umanității Sale normale. Asta a fost pentru că, până la urmă, El este Dumnezeu devenit trup, nu Dumnezeul Duhului din ceruri. El nu este Dumnezeul pe care oamenii nu-L pot vedea, ci Dumnezeul care poartă învelișul unei membru al creației. Așadar, nu I-ar fi în niciun caz ușor să Se descotorosească de învelișul umanității Sale normale. Prin urmare, orice ar fi, El tot face lucrarea pe care vrea să o facă din perspectiva trupului. Această lucrare este expresia Dumnezeului normal și practic, așadar, cum ar putea fi în regulă ca oamenii să nu se supună? Ce pot face vreodată oamenii cu privire la acțiunile lui Dumnezeu? El face orice vrea El să facă; ceea ce Îl face fericit este tocmai așa cum este. Dacă oamenii nu se supun, ce alte planuri temeinice pot avea? Până în acest moment, numai supunerea a fost capabilă să mântuiască oamenii; nimeni nu a avut vreo altă idee mai deșteaptă. Dacă Dumnezeu vrea să îi testeze pe oameni, ce pot face ei în această privință? Însă toate acestea nu au fost concepute de Dumnezeul din ceruri; au fost concepute de Dumnezeu întrupat. El vrea să facă acest lucru, așa că nicio persoană nu poate schimba asta. Dumnezeu din ceruri nu Se amestecă în ceea ce face Dumnezeu întrupat, așadar nu este acesta un motiv în plus pentru care oamenii ar trebui să I se supună? Deși El este atât practic, cât și normal, El este în întregime Dumnezeul devenit trup. Pe baza propriilor Sale idei, El face orice vrea El să facă. Dumnezeul din ceruri I-a încredințat toate sarcinile; tu trebuie să te supui oricărui lucru pe care îl face El. Cu toate că are umanitate și este foarte normal, El a rânduit toate acestea în mod deliberat, așadar cum se pot uita oamenii la El cu ochi măriți dezaprobator? El vrea să fie normal, așa că este normal. El vrea să trăiască în cadrul umanității, așa că trăiește în cadrul umanității. El vrea să trăiască în interiorul divinității, așa că trăiește în interiorul divinității. Oamenii pot vedea asta oricum doresc, dar Dumnezeu va fi mereu Dumnezeu și oamenii vor fi mereu oameni. Esența Lui nu poate fi negată din cauza vreunui detaliu minor, nici nu poate fi El împins în afara „persoanei” lui Dumnezeu din cauza unui lucru mărunt. Oamenii au libertatea ființelor umane, iar Dumnezeu are demnitatea lui Dumnezeu; acestea nu interferează una cu cealaltă. Pot oamenii să nu-I dea lui Dumnezeu un pic de libertate? Nu pot tolera ei ca Dumnezeu să fie un pic mai degajat? Nu fi atât de strict cu Dumnezeu! Fiecare ar trebui să aibă toleranță față de ceilalți; nu ar fi totul pus la punct atunci? Ar mai exista vreo înstrăinare? Dacă o persoană nu poate tolera o chestiune atât de banală, cum se poate gândi măcar că este o persoană mărinimoasă sau un om adevărat? Nu Dumnezeu este Cel care creează greutăți omenirii, ci omenirea este cea care Îi creează greutăți lui Dumnezeu. Întotdeauna se ocupă de lucruri făcând din țânțar armăsar. Chiar fac mare caz din nimic și este atât de nenecesar! Când Dumnezeu lucrează în umanitate normală și practică, ceea ce face El nu este lucrarea omenirii, ci lucrarea lui Dumnezeu. Cu toate acestea, oamenii nu văd esența lucrării Lui; ei văd întotdeauna doar învelișul exterior al umanității Lui. Nu au mai văzut o lucrare atât de măreață, totuși insistă să vadă umanitatea Lui obișnuită și normală și nu renunță la ea. Cum se poate numi acest lucru supunere față de Dumnezeu? Dumnezeul din ceruri S-a „transformat” acum în Dumnezeul de pe pământ, iar Dumnezeul de pe pământ este acum Dumnezeul din ceruri. Nu contează dacă aspectul Lor exterior este același, nici nu contează cum anume lucrează Ei. În cele din urmă, Cel care face lucrarea lui Dumnezeu este Dumnezeu Însuși. Trebuie să te supui indiferent dacă vrei sau nu – nu este o chestiune în care ai de ales! Dumnezeu trebuie să fie ascultat de oameni, iar oamenii trebuie să I se supună lui Dumnezeu în mod absolut, fără cea mai mică urmă de prefăcătorie.

Grupul de oameni pe care Dumnezeu întrupat dorește să îl câștige astăzi este alcătuit din cei care se conformează voii Lui. Ei trebuie numai să se supună lucrării Lui și să înceteze să se preocupe necontenit de ideile despre Dumnezeul din ceruri, trăind în incertitudine și făcând lucrurile dificile pentru Dumnezeul întrupat. Cei care sunt capabili să I se supună sunt aceia care Îi ascultă cuvintele și se supun rânduielilor Lui în mod absolut. Acești oameni nu se gândesc absolut deloc la cum ar putea fi cu adevărat Dumnezeul din ceruri sau ce fel de lucrare ar putea face în prezent Dumnezeul din ceruri în mijlocul omenirii; ei își dau cu totul inimile Dumnezeului de pe pământ și își așază întreaga ființă înaintea Lui. Nu se gândesc niciodată la propria siguranță, nici nu fac mare caz de normalitatea și practicitatea Dumnezeului întrupat. Cei care se supun Dumnezeului întrupat pot fi desăvârșiți de către El. Cei care cred în Dumnezeul din ceruri nu vor câștiga nimic. Asta pentru că nu Dumnezeul din ceruri, ci Dumnezeul de pe pământ este Cel care acordă oamenilor promisiuni și binecuvântări. Oamenii nu ar trebui să-L amplifice mereu pe Dumnezeul din ceruri și să-L vadă pe Dumnezeul de pe pământ ca pe o simplă persoană de rând; acest lucru este nedrept. Dumnezeul din ceruri este măreț și minunat, cu înțelepciune extraordinară, dar nu există deloc. Dumnezeul de pe pământ este foarte obișnuit și nesemnificativ și este și foarte normal. El nu are o minte extraordinară și nu îndeplinește fapte cutremurătoare; El doar lucrează și vorbește într-o manieră foarte normală și practică. Deși nu vorbește prin tunet și nu invocă vântul și ploaia, El este cu adevărat întruparea Dumnezeului din ceruri și este cu adevărat Dumnezeu trăind printre oameni. Oamenii nu trebuie să-L amplifice pe Cel pe care sunt capabili să-L înțeleagă și care corespunde propriilor lor închipuiri ca pe Dumnezeu, văzându-L între timp pe Cel pe care nu-L pot accepta și nu și-L pot închipui defel, ca fiind mai prejos. Toate acestea vin din răzvrătirea oamenilor; toate sunt sursa împotrivirii omenirii față de Dumnezeu.

din „Cuvântul Se arată în trup”

Sursa: Biserica lui Dumnezeu Atotputernic

[laudeluidumnezeucelatotputer]

Când Domnul Se întoarce, este o certitudine că El Se va arăta în cadrul lumii religioase? A rămâne într-o biserică poate să însemne a fi capabili să-L întâmpinăm pe Domnul?

Versete din Biblie pentru referințe:

„Oare nu este scris: «Casa Mea va fi numită o casă de rugăciune pentru toate neamurile.»? Dar voi aţi făcut din ea o peşteră de tâlhari!” (Marcu 11:17).

„Poporul acesta Mă cinsteşte cu buzele, dar inima lui este departe de Mine! Degeaba însă Mi se închină ei, dând ca învăţături nişte porunci de-ale oamenilor! […] Lăsaţi-i; sunt nişte călăuze oarbe (pentru cei orbi). Şi dacă un orb călăuzeşte un alt orb, amândoi vor cădea în groapă” (Matei 15:8-9, 14).

„Vai de voi, cărturari şi farisei ipocriţi! Căci voi înconjuraţi marea şi uscatul pentru a face un prozelit, dar când devine astfel, faceţi din el de două ori mai mult un fiu al Gheenei decât sunteţi voi! Vai de voi, călăuze oarbe” (Matei 23:15-16).

Cuvinte relevante ale lui Dumnezeu:

De câteva mii de ani, omenirea a năzuit să poată fi martora sosirii Mântuitorului. Omenirea a năzuit să-L vadă pe Isus Mântuitorul pe un nor alb în timp ce coboară, în carne şi oase, printre cei care au tânjit după El şi L-au aşteptat de mii de ani. Omenirea şi-a dorit ca Mântuitorul să Se reîntoarcă şi să fie reunit cu poporul, şi anume ca Isus Mântuitorul să Se întoarcă la oamenii de care El a fost despărţit de mii de ani. […] Omenirea nu ştie asta: deşi sfântul Mântuitor Isus este plin de afecţiune şi iubire față de oameni, cum ar putea El să lucreze în „templeˮ locuite de spirite impure şi murdărie? Cu toate că omenirea I-a aşteptat sosirea, cum ar putea El să apară în faţa celor care mănâncă din carnea nedrepţilor, beau sângele nedrepţilor, poartă hainele nedrepţilor, care cred în El, dar nu Îl cunosc şi care Îl supun la suplicii în mod constant?

din „Mântuitorul S-a întors deja pe un «nor alb»”

Lucrarea realizată aici este acum strict închisă pentru a nu-i lăsa pe ei să o cunoască. Dacă ei ar deveni conștienți de această lucrare, atunci tot ce ar face ar fi să o condamne și să o supună persecuției. Nu ar crede în ea. Pentru a lucra în națiunea marelui balaur roșu, această cea mai înapoiată dintre locații, nu este o sarcină ușoară. Dacă această lucrare ar urma să fie scoasă la lumină, ar fi imposibil de continuat. Această etapă a lucrării, pur și simplu, nu poate fi îndeplinită în acest loc. Dacă această lucrare ar fi urmat să fie realizată în mod public, cum ar fi putut ei să-i permită să avanseze? Oare acest lucru nu ar supune lucrarea unui risc și mai mare? Dacă această lucrare nu ar fi ascunsă, ci, mai degrabă, efectuată ca în timpul lui Isus, când El a vindecat, în mod spectaculos, bolnavii și a scos demoni, atunci nu ar fi fost „luat prizonier” de diavoli acum mult timp? Ar putea ei să tolereze existența lui Dumnezeu? Dacă ar urma să intru acum în săli pentru a predica și a ține prelegeri oamenilor, atunci nu aș fi fost sfărâmat în bucăți acum mult timp? Și dacă s-ar fi întâmplat acest lucru, cum s-ar fi putut realiza în continuare lucrarea Mea? De dragul tăinuirii, n-au fost deloc manifestate, în mod deschis, niciun fel de semne și minuni. Deci, pentru necredincioși, lucrarea Mea nu poate fi văzută, cunoscută sau descoperită. Dacă această etapă a lucrării ar urma să fie făcută, în același mod ca și lucrarea lui Isus în Epoca Harului, nu ar putea fi atât de stabilă pe cât este acum. Deci, pentru a lucra, în secret, în acest fel, vă este de folos vouă și lucrării, în ansamblu. Când lucrarea lui Dumnezeu pe pământ va ajunge la final, adică, atunci când se va încheia această lucrare secretă, această etapă a lucrării, va ieși la iveală. Toți vor ști că există un grup de învingători în China; toți vor ști că Dumnezeu devenit trup este în China și că lucrarea Lui a ajuns la final. Omul doar atunci își va da seama: de ce China trebuie încă să arate declin sau prăbușire? Se pare că Dumnezeu Își desfășoară personal lucrarea în China și a desăvârșit ca învingători un grup de oameni.

din „Taina întrupării (2)”

Omul crede că israeliții au greșit „să creadă numai în Iahve și să nu creadă în Isus”, totuși, majoritatea oamenilor joacă un rol în care ei „cred doar în Iahve și Îl resping pe Isus” și „tânjesc după întoarcerea lui Mesia, dar se opun lui Mesia care se numește Isus”. Nu este de mirare, atunci, că oamenii încă trăiesc pe teritoriul Satanei după ce au acceptat o etapă din lucrarea Duhului Sfânt și încă nu primesc binecuvântările lui Dumnezeu. Nu este acesta rezultatul răzvrătirii omului? Creștinii din întreaga lume care nu au ținut pasul cu lucrarea nouă de astăzi se agață toți de credința că ei sunt cei norocoși, că Dumnezeu le va îndeplini fiecare dorință. Și, totuși, ei nu pot spune cu certitudine de ce Dumnezeu îi va lua în al treilea cer, și nici nu sunt siguri de modul în care Isus va veni să îi adune călare pe un nor alb, cu atât mai puțin pot spune cu încredere deplină dacă Isus va sosi într-adevăr pe un nor alb în ziua pe care ei și-o imaginează. Toți sunt nerăbdători și în impas; ei înșiși nici nu știu dacă Dumnezeu îi va lua pe fiecare dintre ei, un număr mic de oameni diferiți, care aclamă din fiecare confesiune. Lucrarea pe care o face Dumnezeu acum, în epoca actuală, voința lui Dumnezeu – ei nu înțeleg nimic din acestea și nu pot face nimic altceva decât să numere zilele pe degetele de la mâini. Numai aceia care urmează pașii Mielului până la sfârșit pot obține binecuvântarea finală, în vreme ce acei „oameni deștepți”, care sunt nevrednici să urmeze până la sfârșit și cred, totuși, că au câștigat totul, sunt nevrednici să fie martori la arătarea lui Dumnezeu. Ei cred cu toții că sunt cei mai inteligenți oameni de pe pământ, și scurtează dezvoltarea continuă a lucrării lui Dumnezeu fără a avea vreun motiv, și par să aibă încredere deplină că Dumnezeu îi va lua la cer, pe ei care „au cea mai profundă dăruire față de Dumnezeu, Îl urmează pe Dumnezeu și ascultă de cuvintele lui Dumnezeu”. Chiar dacă ei au „cea mai profundă dăruire” față de cuvintele rostite de Dumnezeu, cuvintele și acțiunile lor sunt încă atât de dezgustătoare deoarece se opun lucrării Duhului Sfânt și înșală și sunt aducătoare de rele. Aceia care nu urmează până la sfârșit, care nu țin pasul cu lucrarea Duhului Sfânt și care doar se agață de lucrarea veche nu numai că nu au reușit să obțină dăruirea față de Dumnezeu ci, dimpotrivă, au ajuns să fie cei care se opun lui Dumnezeu, au devenit cei care sunt respinși de epoca nouă și care vor fi pedepsiți. Există oameni mai demni de milă decât aceștia? Mulți cred chiar că toți aceia care resping legea veche și acceptă lucrarea nouă sunt fără conștiință. Acești oameni, care vorbesc numai despre „conștiință” și nu cunosc lucrarea Duhului Sfânt își vor vedea, în cele din urmă, planurile curmate de propriile lor conștiințe. Lucrarea lui Dumnezeu nu se supune doctrinei și, chiar dacă este propria Sa lucrare, Dumnezeu nu se agață, totuși, de ea. Ceea ce trebuie negat este negat, ceea ce trebuie eliminat, este eliminat. Și, totuși, omul devine ostil lui Dumnezeu, agățându-se doar de o mică parte a lucrării de gestionare a lui Dumnezeu. Nu este aceasta dovada absurdității omului? Nu este aceasta dovada ignoranței omului? Cu cât oamenii sunt mai timizi și mult prea precauți din cauza faptului că le este teamă că nu obțin binecuvântările lui Dumnezeu, cu atât sunt mai nevrednici să câștige binecuvântări și mai mari și să primească binecuvântarea de pe urmă. Acei oameni care respectă legea în mod servil afișează cu toții cea mai profundă dăruire față de lege, și cu cât mai mult afișează această dăruire față de lege, cu atât mai mult sunt răzvrătiți care se opun lui Dumnezeu. Pentru că acum este Epoca Împărăției și nu Epoca Legii, și lucrarea de astăzi nu poate fi pusă în opoziție cu lucrarea din trecut, iar lucrarea din trecut nu se poate compara cu lucrarea de astăzi. Lucrarea lui Dumnezeu s-a schimbat, iar practica omului s-a schimbat și ea; nu înseamnă să te agăți de lege sau să porți crucea. Astfel, dăruirea oamenilor față de lege și cruce nu va primi îngăduința lui Dumnezeu.

din „Lucrarea lui Dumnezeu și practica omului”

Lucrarea Duhului Sfânt se schimbă de la o zi la alta, înălțându-se mai mult cu fiecare pas; dezvăluirea de mâine este chiar mai înaltă decât cea de astăzi, avansând treptat tot mai mult. Astfel este lucrarea prin care Dumnezeu îl desăvârșește pe om. Dacă omul nu poate ține pasul, atunci el poate fi lăsat în urmă oricând. Dacă omul nu are o inimă ascultătoare, atunci el nu poate urma până la sfârșit. Vechea epocă a trecut; aceasta este o epocă nouă. Iar într-o epocă nouă, trebuie făcută o nouă lucrare. În special, în epoca finală, în care omul va fi desăvârșit, Dumnezeu va face o lucrare nouă mult mai repede. Prin urmare, fără ascultare în inima sa, omului îi va fi greu să urmeze pașii lui Dumnezeu. Dumnezeu nu Se supune niciunei reguli, nici nu consideră imutabil vreun stadiu al lucrării Sale. Mai degrabă, lucrarea pe care El o face este tot mai nouă și tot mai mare. Lucrarea Sa devine din ce în ce mai practică cu fiecare pas, tot mai conformă cu nevoile actuale ale omului. Numai după ce omul experimentează acest fel de lucrare, el poate obține transformarea totală a firii sale. Cunoașterea omului despre viață atinge nivele tot mai înalte și, tot așa, și lucrarea lui Dumnezeu atinge nivele tot mai înalte. Numai în acest fel poate fi omul desăvârșit ca să devină folositor planurilor lui Dumnezeu. Dumnezeu lucrează în acest fel, pe de o parte pentru a contracara și inversa noțiunile omului și, pe de altă parte, pentru a conduce omul într-o stare mai înaltă și mai realistă, pe cel mai înalt tărâm al credinței în Dumnezeu, astfel încât, în cele din urmă, voia lui Dumnezeu să se poată face. Toți cei neascultători din fire, care se opun în mod voit, vor fi lăsați în urmă de această etapă a lucrării grabnice și care avansează cu furie a lui Dumnezeu; doar cei ce ascultă de bună voie și se smeresc cu bucurie pot ajunge până la capătul drumului. În acest fel de lucrare, voi toți ar trebui să învățați cum să vă supuneți și cum să vă lăsați noțiunile deoparte. Ar trebui să fiți cu băgare de seamă la fiecare pas pe care îl faceți. Dacă sunteți neglijenți, cu siguranță veți fi disprețuiți de Duhul Sfânt, veți fi cei care Îl tulbură pe Dumnezeu în lucrarea Sa.

din „Cei care se supun lui Dumnezeu cu o inimă sinceră vor fi negreșit câștigați de Dumnezeu”

Lucrarea lui Dumnezeu se dezvoltă cu rapiditate, azvârlindu-i departe pe religioșii din diferite facțiuni și pe vedetele care asistă la slujba bisericească și împrăștiindu-i în cele patru vânturi pe acei experți dintre voi care adoră în mod special să respecte reguli. Lucrarea lui Dumnezeu nu așteaptă, nu se bazează pe nimic și nu își târâie picioarele. Nu trage și nu târâie pe nimeni după ea; dacă nu poți să ții pasul, vei fi abandonat, indiferent cât de mulți ani ai urmat-o.

din „Cu privire la o viață spirituală normală”

Sursa: Biserica lui Dumnezeu Atotputernic

[saintelegembisericaluidumnezeu]

Ce înseamnă să-ți faci datoria?

Cuvinte relevante ale lui Dumnezeu:

A-ți îndeplini datoria în casa lui Dumnezeu nu înseamnă doar a-ți îndeplini unele obligații sau a face ceva ce ar trebui să faci. Înseamnă a-ți îndeplini datoria de ființă creată care trăiește între cer și pământ! Înseamnă să îți îndeplinești obligațiile și responsabilitățile înaintea Domnului creației. Aceste responsabilități sunt adevăratele tale responsabilități. Compară îndeplinirea datoriei unei ființe create cu a fi ascultător de părinții tăi – care este adevărul? Îndeplinirea datoriei de ființă creată este adevărul; este datoria ta sfântă.

Fragment din „Care este realitatea adevărului?” în Consemnări ale cuvântărilor lui Hristos

Datoria ta nu este gestionată de tine; nu este inițiativa sau lucrarea ta. Este lucrarea lui Dumnezeu care necesită cooperarea ta, dând astfel naștere datoriei tale. Lucrarea de gestionare a lui Dumnezeu a fost îndeplinită până în prezent, iar partea în care trebuie să coopereze oamenii în lucrarea Lui este datoria omului. Indiferent de datoria pe care o îndeplinești, nu este propria ta inițiativă sau treaba ta personală. Este lucrarea casei lui Dumnezeu; ea formează o parte din planul de gestionare al lui Dumnezeu (planul mântuirii) și este însărcinarea pe care ți-a dat-o Dumnezeu. Deci, cum ar trebui să-ți tratezi datoria? […]

Indiferent de datoria pe care o îndeplinești, trebuie să cauți mereu să pricepi voia lui Dumnezeu și să înțelegi care sunt cerințele Lui cu privire la datoria ta; doar atunci vei fi capabil să te ocupi de lucruri într-un mod principial. În îndeplinirea datoriei, nu poți, categoric, să te conduci după preferințele personale, făcând pur și simplu orice ți-ai dori să faci, orice te-ar bucura și ți-ar fi confortabil să faci, sau orice te-ar face să arăți bine. Dacă îți impui forțat preferințele personale în fața lui Dumnezeu sau dacă le practici de parcă ar fi adevărul, respectându-le ca și cum ar fi principiile adevărului, atunci asta nu înseamnă că îți îndeplinești datoria, iar a-ți îndeplini datoria în acest fel nu va fi ținut minte de Dumnezeu.

Fragment din „Doar prin căutarea principiilor adevărului îți poți îndeplini datoria cum se cuvine” în Consemnări ale cuvântărilor lui Hristos

6. Ar trebui să faci ceea ce ar trebui să fie făcut de om, să îți îndeplinești obligațiile, să-ți îndeplinești responsabilitățile, și să-ți respecţi datoria. De vreme ce crezi în Dumnezeu, ar trebui să-ți aduci contribuția la lucrarea lui Dumnezeu; dacă nu faci astfel, atunci nu ești potrivit să mănânci și să bei cuvintele lui Dumnezeu, și nu ești potrivit să trăiești în casa lui Dumnezeu.

Fragment din „Cele zece decrete administrative care trebuie respectate de aleșii lui Dumnezeu în Epoca Împărăției” în Cuvântul Se arată în trup

De fapt, îndeplinirea de către om a datoriei sale este realizarea a tot ceea ce e inerent omului, cu alte cuvinte, ceea ce este posibil pentru om. Doar atunci este îndeplinită datoria sa. Defectele omului în timpul acestei slujiri sunt reduse treptat prin experiență progresivă și prin procesul prin care îndură judecata; acestea nu împiedică sau afectează datoria omului. Cei care încetează a mai sluji sau cedează și dau înapoi de teamă că ar putea exista obstacole în slujirea lor sunt cei mai lași dintre toți oamenii. Dacă oamenii nu pot exprima ceea ce ar trebui să exprime în timpul slujirii sau să împlinească ceea ce le este posibil în mod inerent și, în schimb, se prostesc și fac totul mecanic, atunci ei au pierdut funcția pe care ar trebui să o aibă o ființă creată. Astfel de oameni sunt cunoscuți drept „mediocrități”; ei sunt gunoaie fără folos. Cum pot astfel de oameni să fie numiți în mod corespunzător ființe create? Nu sunt ei ființe corupte care strălucesc din exterior, dar sunt putrede în interior?

Fragment din „Diferența dintre lucrarea de slujire a lui Dumnezeu întrupat și datoria omului” în Cuvântul Se arată în trup

Nu există o corelare între datoria omului și faptul dacă este binecuvântat sau blestemat. Datoria este ceea ce omul se cuvine să îndeplinească; reprezintă vocația sa de la ceruri și nu ar trebui să depindă de recompensă, condiții sau motive. Doar atunci el își face datoria. A fi binecuvântați este când cineva este desăvârșit și se bucură de binecuvântările lui Dumnezeu după ce a experimentat judecata. A fi blestemați este când firea cuiva nu se schimbă după ce a experimentat mustrarea și judecata, adică atunci când nu experimentează desăvârșirea, ci este pedepsit. Dar, indiferent dacă sunt binecuvântate sau blestemate, ființele create ar trebui să-și facă datoria, să facă ceea ce se cuvine să facă și ceea ce sunt capabile să facă; aceasta este minimul pe care o persoană, o persoană care-L caută pe Dumnezeu, ar trebui să-l facă. Nu ar trebui să-ți faci datoria doar pentru a fi binecuvântat și nu ar trebui să refuzi să acționezi din teama de a fi blestemat. Permiteți-Mi să vă spun acest lucru: îndeplinirea datoriei proprii este ceea ce omul se cuvine să facă, iar dacă nu este capabil să-și facă datoria, atunci asta este răzvrătirea omului.

Fragment din „Diferența dintre lucrarea de slujire a lui Dumnezeu întrupat și datoria omului” în Cuvântul Se arată în trup

Citate din predici și părtășii ca referință:

Ce datorie ar trebui fiecare persoană să realizeze? Datoria pe care fiecare persoană trebuie să o îndeplinească este adevărul pe care trebuie să îl practice, iar adevărul pe care se cuvine să îl practice este datoria pe care se cuvine să o realizeze și obligația pe care se cuvine să o îndeplinească. Dacă practici adevărul pe care tu îl înțelegi și pe care se cuvine să îl practici, atunci ți-ai îndeplinit corespunzător datoria. Dacă nu practici adevărul, atunci nu îți îndeplinești datoria. Pierzi vremea, Îl păcălești pe Dumnezeu și ești doar neglijent față de Dumnezeu. Așadar, îndeplinirea datoriilor tale trebuie să fie în mod necesar legată de adevăr, trebuie să fie strâns conectată cu adevărul. Trebuie să pui în practică toate adevărurile pe care le înțelegi și să trăiești realitatea adevărului. Trăirea realității adevărului este o reprezentare a adevăratei imagini a omului. Când Dumnezeu a creat omul, S-a bazat pe această imagine, așadar, dacă trăiești imaginea adevărului, Îl vei mulțumi pe Dumnezeu, Dumnezeu va fi mulțumit când Se va uita la tine, El te va binecuvânta și El te va lăsa să trăiești veșnic. Dar, dacă nu trăiești imaginea adevărului, atunci nu ești demn să fii numit uman și, când Dumnezeu Se va uita la tine, El va gândi că tu nu ai nicio răsuflare a vieții pe care Dumnezeu ți-a dăruit-o și El va elimina un asemenea rebut. Așadar, când crezi în Dumnezeu, se cuvine să experimentezi și să practici adevărul pe care Dumnezeu l-a dăruit umanității și, în cele din urmă, se cuvine să trăiești realitatea cuvântului lui Dumnezeu. Aceasta este realizarea datoriilor… Dacă adevărul lipsește din datoriile tale, atunci tu nu îți realizezi cu adevărat datoriile, dar, în schimb, ești neglijent, fals și înșelător și doar îndeplinești formalitățile, doar respecți procedura. Trebuie să practici adevărul când îți realizezi datoriile – doar asta înseamnă cu adevărat că îți realizezi datoriile, doar așa îți îndeplinești datoriile conform standardului și doar aceasta înseamnă să ai realitatea de a fi uman. Când îți realizezi datoriile, tu deja practici adevărul. Orice faci în biserică implică practicarea adevărului și, când practici adevărul, îți îndeplinești responsabilitățile și obligațiile și aceasta este datoria ta, astfel că trebuie să o realizezi bine. Asta vrem să spunem prin practicarea adevărului. Așadar, care este adevărata legătură dintre realizarea datoriilor și practicarea adevărului? Sunt două moduri diferite de a interpreta același lucru. Din afară, pare că o datorie este îndeplinită, dar, în esență, este adevărul practicat. Așadar, dacă nu înțelegi adevărul când îți realizezi datoriile, vei putea să îți faci lucrarea cum se cuvine? Nu o vei face. În primul rând, nu vei avea o înțelegere clară a ceea ce înseamnă să îți realizezi datoriile sau cum să le îndeplinești cum se cuvine. În al doilea rând, va veni o zi în care vei avea o înțelegere clară, dar tot vei eșua în a-ți realizacum se cuvine datoriile, ele tot vor fi pline de greșeli. În acel moment, vei descoperi că firea ta e prea stricată, că ai multe deficiențe în lucrurile pe care le faci. Atunci vei începe să urmărești adevărul pentru a scăpa de această stricăciune și, odată ce vei scăpa de ea și vei înțelege adevărul, vei începe efectiv să îți realizezi datoriile. În acest moment îți vei realiza datoriile drept și cum se cuvine, nu doar cu numele, dar și în realitate. Dacă ai adevărul în timp ce îți realizezi datoria, dacă niciun pic de stricăciune nu este exprimată în timp ce îți realizei datoria, atunci rezultatele așteptate vor fi atinse în îndeplinirea ta, și vei fi practicat și adevărul conform standardului. Lucrul acesta este absolut adevărat. Așadar, ori de câte ori îți realizezi datoriile, cum urmărești adevărul este crucial. Dacă nu urmărești adevărul, atunci garantat îndeplinirea datoriilor tale nu va fi conform standardului.

Fragment din Predici și părtășie despre intrarea în viață

Sursa: Biserica lui Dumnezeu Atotputernic

Domnul Iisus a spus: “Pocăiţi-vă, pentru că Împărăţia Cerurilor este aproape!” (Mat 4:17). (NTLR®) Atunci ce e adevărata pocăință? Ce ar trebui să facă creștinii pentru a dobândi adevărata pocăință?

[saintelegembisericaluidumnezeu]

2 Cum purifică și mântuiește omenirea lucrarea de judecată a lui Dumnezeu din zilele de pe urmă

Versete din Biblie pentru referințe:

„Iar dacă aude cineva cuvintele Mele și nu le păzește, nu Eu îl judec. Căci Eu n-am venit să judec lumea, ci să mântuiesc lumea. Pe cel ce Mă respinge și nu primește cuvintele Mele are cine să-l judece: Cuvântul pe care l-am spus Eu, acela îl va judeca în ziua de pe urmă” (Ioan 12:47-48).

„Mai am să vă spun multe lucruri, dar acum nu le puteți purta. Însă când va veni El, Duhul adevărului, vă va călăuzi în tot adevărul. Căci El nu va vorbi de la Sine, ci va vorbi tot ceea ce va auzi și vă va anunța lucrurile ce urmează să vină” (Ioan 16:12-13).

„Sfințește-i prin adevăr! Cuvântul Tău este adevărul. Așa cum Tu M-ai trimis pe Mine în lume, tot așa i-am trimis și Eu pe ei în lume. Eu Însumi M-am sfințit pentru ei, ca și ei să fie sfințiți prin adevăr” (Ioan 17:17-19).

Cuvinte relevante ale lui Dumnezeu:

Când Dumnezeu se va întrupa de această dată, lucrarea Lui va fi pentru a-Și exprima firea, în primul rând prin pedeapsă și judecată. Pornind de aici, El va aduce mai mult adevăr omului, îi va arăta mai multe moduri de practică și, astfel, Își va atinge scopul de a-l cuceri și de a-l salva pe om de firea lui stricată. Acestea se află în spatele lucrării lui Dumnezeu în Epoca Împărăției.

Fragment din „Prefață” la Cuvântul Se arată în trup

În zilele de pe urmă, Hristos folosește o multitudine de adevăruri pentru a-i învăța pe oameni, pentru a demasca esența omului și pentru a-i analiza cuvintele și faptele. Aceste cuvinte cuprind diferite adevăruri, precum datoria omului, cum ar trebui el să asculte de Dumnezeu, cum ar trebui să Îi fie credincios lui Dumnezeu, cum ar trebui să trăiască umanitatea normală, precum și înțelepciunea și firea lui Dumnezeu și așa mai departe. Aceste cuvinte sunt toate îndreptate către esența omului și firea sa coruptă. În special, cele care dezvăluie cum Îl nesocotesc oamenii pe Dumnezeu vizează modul în care oamenii sunt o întruchipare a Satanei și o forță inamică față de Dumnezeu. În realizarea lucrării Sale de judecată, Dumnezeu nu clarifică pur și simplu natura oamenilor în doar câteva cuvinte; El o demască, o tratează și o emondează pe termen lung. Aceste metode de demascare, tratare și emondare nu pot fi înlocuite prin cuvinte obișnuite, ci prin adevărul de care oamenii sunt complet lipsiți. Doar metodele de acest fel pot fi considerate judecată; doar prin acest tip de judecată oamenii pot fi cuceriți și convinși pe deplin să I se supună lui Dumnezeu și, mai mult decât atât, să câștige adevărata cunoaștere a lui Dumnezeu. Ceea ce aduce cu sine lucrarea judecății este faptul că omul înțelege adevăratul chip al lui Dumnezeu și adevărul despre răzvrătirea proprie. Lucrarea judecății îi permite omului să înțeleagă mai bine voia lui Dumnezeu, scopul lucrării lui Dumnezeu și tainele de neînțeles pentru el. De asemenea, îi permite omului să își recunoască și să își cunoască esența coruptă și rădăcinile stricăciunii sale, precum și să descopere urâțenia omului. Aceste efecte sunt toate aduse de lucrarea judecății, deoarece esența acestei lucrări este de fapt lucrarea de dezvăluire a adevărului, căii și vieții lui Dumnezeu în fața tuturor celor care au credință în El. Această lucrare este lucrarea de judecată realizată de Dumnezeu.

Fragment din „Hristos înfăptuiește lucrarea judecății prin adevăr” în Cuvântul Se arată în trup

Lucrarea făcută de Dumnezeu în această epocă este în principal furnizarea cuvintelor pentru viața omului; expunerea firii corupte a omului și a esenței naturii omului; și eliminarea concepțiilor religioase, a gândirii feudale, a gândirii depășite, precum și a cunoașterii și a culturii omului. Toate acestea trebuie să fie descoperite și spălate prin cuvintele lui Dumnezeu. În zilele de pe urmă, pentru a-l desăvârși pe om, Dumnezeu folosește cuvinte, și nu semne și minuni. El Își folosește cuvintele pentru a-l expune pe om, a-l judeca, a-l mustra și a-l desăvârși astfel încât, în cuvintele lui Dumnezeu, omul să ajungă să-I vadă înțelepciunea și frumusețea și să înțeleagă firea lui Dumnezeu; astfel încât, prin cuvintele Lui, omul să Îi vadă faptele.

Fragment din „Cunoscând lucrarea lui Dumnezeu astăzi” în Cuvântul Se arată în trup

Prin ce mijloace este împlinită desăvârșirea omului de către Dumnezeu? Este îndeplinită prin intermediul firii drepte a lui Dumnezeu. Firea Lui cuprinde în primul rând dreptate, mânie, măreție, judecată și blestem, iar El îl desăvârșește pe om în primul rând prin intermediul judecății Sale. Unii oameni nu înțeleg și întreabă de ce Dumnezeu este capabil să desăvârșească omul doar prin judecată și blestem. Ei spun: „Dacă Dumnezeu ar blestema omul, omul nu ar muri? Dacă Dumnezeu l-ar judeca, nu ar fi omul condamnat? Atunci cum mai poate el să fie desăvârșit?” Astfel sunt cuvintele oamenilor care nu cunosc lucrarea lui Dumnezeu. Ceea ce blestemă Dumnezeu este neascultarea omului, iar ceea ce El judecă sunt păcatele omului. Deși vorbește cu asprime și fără încetare, dezvăluind tot ce este în om și dezvăluind prin aceste cuvinte severe ceea ce e esențial în om, totuși, printr-o astfel de judecată, El dă omului o cunoaștere profundă a esenței trupului și, astfel, omul se supune înaintea lui Dumnezeu. Trupul omului este al păcatului și al Satanei, este neascultător și este obiectul mustrării lui Dumnezeu. Astfel, pentru a-i permite omului să se cunoască pe sine, cuvintele judecății lui Dumnezeu trebuie să se abată asupra lui și trebuie să fie folosite toate felurile de rafinare; doar atunci lucrarea lui Dumnezeu poate fi eficientă.

Fragment din „Doar prin experimentarea încercărilor dureroase poți cunoaște frumusețea lui Dumnezeu” în Cuvântul Se arată în trup

Fie că Dumnezeu judecă omul, fie că îl blestemă, ambele îl fac pe om desăvârșit: ambele sunt făcute pentru a desăvârși ceea ce este impur în om. Prin aceste mijloace, omul este rafinat, iar ceea ce lipsește în om este desăvârșit prin cuvintele și lucrarea Lui. Fiecare pas al lucrării lui Dumnezeu – fie că sunt cuvinte dure ori judecată sau mustrare – îl face pe om desăvârșit și este absolut potrivit. Niciodată de-a lungul veacurilor Dumnezeu nu a făcut lucrare ca aceasta; astăzi, El lucrează în voi astfel încât să-I apreciați înțelepciunea. Deși ați îndurat ceva suferință în voi, inimile voastre se simt statornice și în pace; este o binecuvântare pentru voi să vă puteți bucura de această etapă a lucrării lui Dumnezeu. Indiferent de ceea ce sunteți capabili să dobândiți în viitor, tot ceea ce vedeți astăzi în voi din lucrarea lui Dumnezeu este dragoste. Dacă omul nu experimentează judecata și rafinarea lui Dumnezeu, acțiunile și ardoarea lui vor rămâne întotdeauna la un nivel de suprafață, iar firea lui va rămâne întotdeauna neschimbată. Înseamnă aceasta că ați fost câștigați de Dumnezeu? Astăzi, deși există încă multă aroganță și îngâmfare în om, firea omului este mult mai stabilă decât înainte. Dumnezeu Se ocupă de tine pentru a te mântui și, deși ai putea simți o oarecare durere la acel moment, va veni ziua când se produce o schimbare în firea ta. În acel moment, te vei uita înapoi și vei vedea cât de înțeleaptă este lucrarea lui Dumnezeu și, în acel moment, vei putea înțelege cu adevărat voia lui Dumnezeu.

Fragment din „Doar prin experimentarea încercărilor dureroase poți cunoaște frumusețea lui Dumnezeu” în Cuvântul Se arată în trup

Ce stare internă din oameni țintesc aceste încercări? Acestea sunt orientate spre firea rebelă a oamenilor, care nu este în stare să-L mulțumească pe Dumnezeu. Există multe lucruri care sunt impure în sinea oamenilor și multe care sunt ipocrite și, astfel, Dumnezeu îi supune încercărilor pentru a-i purifica. […]

Dacă nu cunoști firea lui Dumnezeu, atunci vei cădea în mod inevitabil în timpul încercărilor, pentru că nu ești conștient de modul și de metodele prin care Dumnezeu îi desăvârșește pe oameni și când încercările lui Dumnezeu se vor abate asupra ta și acestea nu vor corespunde concepțiilor tale, nu vei putea rămâne ferm. Adevărata dragoste a lui Dumnezeu este întreaga Lui fire, și atunci când întreaga Lui fire se arată oamenilor, ce aduce acest lucru trupului tău? Când firea dreaptă a lui Dumnezeu se arată oamenilor, trupul lor va suferi în mod inevitabil multă durere. Dacă nu suferi această durere, atunci nu poți fi desăvârșit de Dumnezeu și nici nu vei putea să-I dedici dragoste adevărată lui Dumnezeu. Dacă Dumnezeu te va desăvârși, El îți va arăta cu siguranță întreaga Sa fire. Din momentul facerii până în ziua de astăzi, Dumnezeu nu Și-a arătat niciodată întreaga Sa fire omului – dar, în zilele de pe urmă, Își va dezvălui firea în fața acestui grup de oameni pe care El i-a predestinat și i-a ales și, făcându-i pe oameni desăvârșiți, Își dezvăluie firile prin intermediul cărora desăvârșește un grup de oameni. Aceasta este dragostea adevărată a lui Dumnezeu față de oameni. A trăi dragostea adevărată a lui Dumnezeu pentru oameni necesită ca oamenii să sufere dureri extreme și să plătească un preț ridicat. Doar după aceasta ei vor fi câștigați de Dumnezeu și vor putea să-I înapoieze lui Dumnezeu dragostea lor și numai atunci inima lui Dumnezeu va fi mulțumită. Dacă oamenii doresc să fie desăvârșiți de Dumnezeu și, dacă doresc să-I facă voia și să-și dea pe deplin dragostea adevărată lui Dumnezeu, atunci trebuie să îndure multe suferințe și multe chinuri din încercări, să sufere o durere mai rea decât moartea, și în cele din urmă vor fi nevoiți să-și dea inima adevărată înapoi lui Dumnezeu. Dacă cineva iubește sau nu cu adevărat pe Dumnezeu se va vedea în timpul greutăților și al rafinamentului. Dumnezeu purifică dragostea oamenilor, iar acest lucru se realizează numai în mijlocul greutăților și al rafinamentului.

Fragment din „Numai iubirea față de Dumnezeu este credința adevărată în Dumnezeu” în Cuvântul Se arată în trup

Dumnezeu are multe mijloace de desăvârșire a omului. El utilizează toate tipurile de medii pentru a Se ocupa de firea coruptă a omului și utilizează diverse lucruri pentru a da în vileag omul; într-o privință, El îl tratează pe om, în alta, îl dă în vileag, iar în alta, El îl dezvăluie pe om, săpând și dezvăluind „tainele” din adâncurile inimii omului și arătându-i omului natura sa prin dezvăluirea multora din stările lui. Dumnezeu îl desăvârșește pe om prin multe metode – prin dezvăluire, prin tratarea omului, prin rafinarea omului și prin mustrare – astfel încât omul să știe că Dumnezeu este practic.

Fragment din „Doar cei care se concentrează pe practică pot fi desăvârșiți” în Cuvântul Se arată în trup

Fiecare dintre cuvintele lui Dumnezeu ne lovește în punctul nostru letal și ne lasă triști și înfricoșați. El ne dezvăluie noțiunile noastre, ne revelează imaginațiile noastre și ne revelează firile corupte. Prin tot ceea ce spunem și facem și prin fiecare dintre gândurile și ideile noastre, natura și esența noastră sunt dezvăluite de cuvintele Sale, lăsându-ne umiliți și tremurând de frică. El ne spune nouă despre toate acțiunile noastre, scopurile și intențiile noastre și chiar firea coruptă pe care nu am descoperit-o niciodată, făcându-ne să simțim că suntem expuși, în toată imperfecțiunea noastră infamă, și chiar mai mult, ne simțim complet convinși. El ne judecă pentru opunerea noastră față de El, ne mustră pentru blasfemia noastră și condamnarea Lui de către noi și ne face să simțim că în ochii Lui suntem lipsiți de valoare și că suntem Satana în viață. Speranțele noastre sunt năruite, nu mai îndrăznim să emitem nicio pretenție și încercare nerezonabilă față de El și chiar și visele noastre dispar peste noapte. Acesta este un fapt pe care nimeni dintre noi nu și-l poate imagina și pe care niciunul dintre noi nu îl poate accepta. Pentru un moment, mințile noastre devin dezechilibrate și nu știm cum să continuăm pe calea aflată în fața noastră, nu știm cum să continuăm în credințele noastre. Ni se pare că credința noastră a revenit la zero și că nu L-am cunoscut și nu ne-am familiarizat niciodată cu Domnul Isus. Totul din fața ochilor noștri ne derutează și ne face să simțim de parcă am fi fost aruncați în derivă. Suntem consternați, suntem dezamăgiți și adânc în inimile noastre există mânie și rușine de neînăbușit. Încercăm să ne descărcăm, să găsim o cale de scăpare și, mai mult, încercăm să continuăm să Îl așteptăm pe Mântuitorul nostru Isus și să Îi spunem ce avem pe suflet. Deși există momente când nu suntem nici încrezuți, nici umili în exterior, în inimile noastre suntem afectați de un sentiment de pierdere nemaiîntâlnit. Deși uneori putem părea neobișnuit de calmi pe dinafară, înăuntru îndurăm valuri înspumate de chin. Judecata și mustrarea Lui ne-au dezbrăcat de speranțele și visele noastre, ne-au lăsat fără dorințele noastre extravagante și refractari în a crede că El este Mântuitorul și capabil de a ne mântui. Judecata și mustrarea Lui au deschis o prăpastie adâncă între noi și El și nimeni nu este nici măcar dispus să treacă. Judecata și mustrarea Lui sunt prima dată când suferim un astfel de mare regres și o astfel de mare umilință. Judecata și mustrarea Lui ne-au permis să apreciem cu adevărat onoarea și intoleranța lui Dumnezeu față de ofensa omului, comparativ cu care suntem atât de josnici și impuri. Judecata și mustrarea Lui ne-au făcut să realizăm pentru prima dată cât de aroganți și pompoși suntem și cum omul nu va fi niciodată egalul lui Dumnezeu sau la același nivel cu Dumnezeu. Judecata și mustrarea Lui ne-au făcut să tânjim să nu mai trăim cu o astfel de fire coruptă și ne-au făcut să tânjim să ne eliberăm pe noi înșine de o astfel de natură și esență pe cât de curând posibil și să nu mai fim detestați de El și dezgustători pentru El. Judecata și mustrarea Lui ne-au făcut fericiți să ne supunem cuvintelor Sale și ne-au făcut să nu mai fim dispuși să ne răzvrătim împotriva orchestrațiilor și aranjamentelor Lui. Judecata și mustrarea Lui ne-au dat încă o dată dorința de supraviețui și ne-au făcut fericiți să-L acceptăm ca Mântuitorul nostru… Am ieșit din lucrarea de cucerire, am ieșit din iad, am ieșit din valea umbrei morții… Dumnezeu Atotputernicul ne-a câștigat, acest grup de oameni! El a triumfat asupra Satanei și Și-a învins toți dușmanii!

Fragment din „Privind arătarea lui Dumnezeu întru judecata și mustrarea Sa” în Cuvântul Se arată în trup

Sursa: Biserica lui Dumnezeu Atotputernic

Ne cheamă Dumnezeu? Ești unul dintre aceia care sete după apariția lui Dumnezeu și pe care Dumnezeu îl caută? Vrei să fii binecuvântat de Dumnezeu? Acum lumea e copleșită de catastrofe iar semnele ultimelor zile din Biblie au apărut. Domnul Isus pe care Îl așteptăm S-a întors!

[saintelegembisericaluidumnezeu]

Pilda celor 10 fecioare Cum să deveniți fecioare înțelepte pentru a-L întâmpina pe Domnul

Domnul Isus a spus: „Veţi auzi de războaie și vești de războaie. Vedeți să nu vă neliniștiți, căci aceste lucruri trebuie să se întâmple. Dar încă nu va fi sfârșitul. Un neam se va ridica împotriva altui neam și o împărăție împotriva altei împărății. Va fi foamete, vor fi molime și cutremure în diverse locuri. Dar toate acestea sunt doar începutul durerilor nașterii” (Matei 24:6-8). În zilele noastre au loc din ce în ce mai multe catastrofe în întreaga lume: coronavirusul din Wuhan, lăcustele din Africa, incendiile din Australia și alte calamități s-au petrecut una după alta. De asemenea, au apărut și cele patru luni sângerii. Practic, profețiile venirii Domnului au fost îndeplinite; Domnul trebuie să Se fi reîntors deja. O problemă care preocupă mințile multor credincioși în Domnul este aceasta: cum putem deveni fecioare înțelepte pentru a primi reîntoarcerea Domnului? Domnul Isus a spus odată: „Atunci Împărăția Cerurilor va fi asemănată cu zece fecioare, care și-au luat lămpile și au ieșit în întâmpinarea mirelui. Cinci dintre ele erau nesăbuite, iar cinci erau înțelepte. Cele nesăbuite nu și-au luat cu ele și untdelemn atunci când și-au luat lămpile, dar cele înțelepte, împreună cu lămpile, și-au luat și untdelemn în vase” (Matei 25:1-4). În scripturi putem vedea că fecioarele înțelepte au pregătit untdelemn pentru lampă și au așteptat cu venerație venirea Domnului. În cele din urmă, acestea au putut să-L întâmpine și să participe la sărbătoarea din Împărăția cerurilor. Așadar, mulți frați și surori cred că, atât timp cât vor citi constant scripturile, vor participa la întruniri, vor înfăptui cu sârguință lucrarea Domnului și vor aștepta cu venerație, aceasta înseamnă că au pregătit untdelemnul și că sunt fecioare înțelepte și că vor fi înălțate în Împărăția cerurilor când Domnul va veni. Totuși, aceasta a fost practica noastră timp de mulți ani, iar acum s-au abătut asupra noastră tot felul de catastrofe, dar noi încă nu L-am întâmpinat pe Domnul. Acest fapt nu ne lasă altă opțiune decât să reflectăm și să ne întrebăm: îndeplinirea cu sârguință a lucrării Domnului înseamnă a fi într-adevăr o fecioară înțeleaptă? Vom putea noi să-L primim pe Domnul și să fim înălțați înainte de marele necaz?

Cuprins Citirea Scripturilor, rugăciunea și îndeplinirea cu sârguință a lucrării Domnului: aceste fapte fac ca o fecioară să fie înțeleaptă? Ce este o fecioară înțeleaptă? 1) Cuvântările ținute de către Dumnezeu posedă autoritate și putere și ele sunt o expresie a firii lui Dumnezeu 2) Cuvintele lui Dumnezeu dezleagă mistere și dau în vileag corupția și secretele omenirii 3) Cuvântările lui Dumnezeu pot oferi susținerea vieții și oferă o cale de urmat pentru oameni

Citirea Scripturilor, rugăciunea și îndeplinirea cu sârguință a lucrării Domnului: aceste fapte fac ca o fecioară să fie înțeleaptă?

Să ne aducem aminte de cărturari, de preoții cei mai de seamă și de farisei. Cu toții cunoșteau bine scripturile, iar familiile lor Îl slujiseră pe Dumnezeu de generații întregi. Ei s-au supus cu strictețe legii, au respectat poruncile, au îndeplinit cu sârguință lucrarea și chiar au călătorit în toată lumea pentru a răspândi Evanghelia lui Dumnezeu. S-ar putea spune că au depus foarte mult efort, au îndurat multă suferință și au așteptat cu venerație sosirea lui Mesia. Conform noțiunilor și închipuirilor noastre, ei ar fi trebuit să fie fecioarele înțelepte care au pregătit untdelemnul; ei ar fi trebuit să fie cei mai în măsură dintre toți să-l primească pe Domnul și să câștige mântuirea și harul Său. Dar care sunt faptele? Când Domnul Isus S-a întrupat și a venit să-Și înfăptuiască lucrarea, acești oameni nu numai că nu au reușit să-L recunoască pe Domnul Isus, ci au crezut chiar, pe baza noțiunilor și închipuirilor lor, că „oricine nu se numește ‘Mesia’ nu este Dumnezeu”. Ei au auzit clar că spusele Domnului aveau autoritate și putere și, totuși, pe baza noțiunilor și închipuirilor lor, au dezaprobat lucrarea și cuvintele Domnului Isus, considerându-le ca abateri de la scripturi. Ei au folosit acest lucru ca justificare pentru a nega că Domnul era Dumnezeu Însuși și, de asemenea, au profitat de acest lucru pentru a-L judeca și a-L huli pe Domnul Isus. Nu au avut în inimile lor nicio fărâmă de venerație pentru Dumnezeu; nu au înțeles și nici nu au căutat sau cercetat acest lucru. Aceștia au colaborat chiar cu guvernul roman pentru a-L răstigni pe Domnul Isus pe cruce și, în cele din urmă, au fost pedepsiți de către Dumnezeu. Așadar, se poate spune oare că fariseii erau fecioare înțelepte? Ei au trudit și s-au preocupat doar de îndeplinirea lucrării, de respectarea legilor Vechiului Testament, dar nu Îl cunoșteau absolut deloc pe Dumnezeu; ei au fost incapabili să audă glasul lui Dumnezeu. Aceste persoane ar putea fi numite cele mai nechibzuite dintre fecioare. Atunci, de ce este nevoie cu adevărat pentru a fi o fecioară înțeleaptă? Citiți mai departe pentru a afla mai multe.

Ce este o fecioară înțeleaptă?

Domnul Isus a spus odată: „Oile Mele ascultă glasul Meu; Eu le cunosc, iar ele Mă urmează” (Ioan 10:27). „La miezul nopții a răsunat un strigăt: «Iată mirele! Ieșiți-i în întâmpinare!»” (Matei 25:6). În scripturi, putem vedea că fecioarele înțelepte sunt capabile să primească mirele în principal pentru că acordă o importanță deosebită ascultării glasului lui Dumnezeu. Când aud pe cineva care strigă că vine mirele, fecioarele înțelepte iau inițiativa de a ieși să-l primească și ele caută și cercetează. În cele din urmă, ele aud vocea lui Dumnezeu din cuvintele lui Dumnezeu și, astfel, Îl primesc pe Domnul. Este la fel ca atunci când, așa cum este consemnat în scripturi, femeia din Samaria L-a auzit pe Domnul Isus spunând: „Pentru că cinci soți ai avut, iar cel pe care-l ai acum nu-ți este soț. Este adevărat ceea ce ai spus” (Ioan 4:18). Atunci aceasta și-a dat seama că numai Dumnezeu poate ști și vorbi despre lucrurile tăinuite în inima ei. Uimită, ea a strigat oamenilor care erau acolo: „Veniți să vedeți un Om care mi-a spus tot ce am făcut! Ar putea să fie Acesta Cristosul?” (Ioan 4:29). Ea a recunoscut din cuvintele Sale că Domnul Isus era Mesia a cărui venire fusese prevestită. Și apoi a fost Petru - care de-a lungul timpului său petrecut cu Domnul, a văzut că lucrarea înfăptuită de Domnul Isus și cuvintele rostite de către Acesta nu erau lucruri pe care un om normal este capabil să le spună și să le facă. Din cuvintele și lucrarea Domnului, el a recunoscut că Domnul Isus era Hristos, Fiul lui Dumnezeu. Au mai fost și Natanael, Ioan, Andrei și alții care au auzit cu toții glasul lui Dumnezeu în cuvintele Domnului Isus. Ei și-au dat seama cu certitudine că Domnul Isus este Dumnezeu Însuși și au abandonat totul pentru a-L urma. Numai acești oameni sunt fecioarele înțelepte.

Faptele de mai sus arată în mod clar că nu toate persoanele care citesc scripturile, participă la întruniri, înfăptuiesc cu sârguință lucrarea Domnului și Îl așteaptă cu venerație sunt fecioare înțelepte. Mai presus de toate, fecioare înțelepte sunt persoanele care iau aminte la vocea lui Dumnezeu și, când îi aud pe alții răspândind Evanghelia lui Dumnezeu, sunt capabili să-și stabilească propriile noțiuni și închipuiri și să cerceteze lucrarea lui Dumnezeu cu inimi smerite, iscoditoare. În cele din urmă, aceste persoane câștigă luminarea lui Dumnezeu, recunosc vocea lui Dumnezeu și Îl primesc pe Domnul. Cât despre cei care nu ascultă cu atenție vocea lui Dumnezeu, care nu cercetează nici după ce aud exprimarea adevărului, care sunt lipsiți de discernământ, care se agață cu încăpățânare doar de sensul literal al cuvintelor din scripturi și care cred că trudind, sacrificându-se și aducând ofrande vor putea întâmpina sosirea lui Dumnezeu - toți aceștia sunt fecioare nechibzuite și, în final, vor pierde mântuirea și harul lui Dumnezeu.

Pentru a evita să devenim fecioare nechibzuite și să fim abandonați și eliminați de Dumnezeu pe fondul unor catastrofe, în acest moment crucial când urmează să fie primită venirea Domnului, ar trebui să devenim fecioare înțelepte și să ne concentrăm pe a încerca să auzim glasul lui Dumnezeu. Este scris în Cartea Apocalipsei: „Cel ce are urechi, să audă ce zice bisericilor Duhul!” (Apocalipsa 2:7). „Iată, Eu stau la ușă și bat! Dacă aude cineva glasul Meu și deschide ușa, voi intra la el și voi mânca cu el, și el cu Mine” (Apocalipsa 3:20). Aceste profeții arată că, atunci când Domnul se va reîntoarce la sfârșitul veacurilor, El va rosti cuvinte. Deci, cum putem desluși vocea lui Dumnezeu? În continuare, haideți să avem părtășie în legătură cu alte câteva principii.

1) Cuvântările ținute de către Dumnezeu posedă autoritate și putere și ele sunt o expresie a firii lui Dumnezeu

După cum știm cu toții, la început, Dumnezeu a folosit cuvântări pentru a crea lumea. Cuvântările lui Dumnezeu posedă autoritate și putere; de îndată ce o cuvântare este proclamată de către Dumnezeu, aceasta se îndeplinește în realitate. Este exact așa cum a spus Dumnezeu în Cartea Genezei: „«Să fie lumină!» Și a fost lumină” (Geneza 1:3). „Să se adune la un loc apele care sunt sub cer și să apară uscatul! Și așa a și fost” (Geneza 1:9). Iahve i-a vorbit lui Moise: „Vorbește tuturor congregațiilor copiilor Israelului și spune-le: Vei fi sfânt: căci Eu, Iahve Dumnezeu, Dumnezeul tău sunt sfânt” (Leviticul 19:2). Mai există, de asemenea, cuvintele Domnului Isus, care i-au demascat pe farisei: „Vai de voi, cărturari și farisei ipocriți! Căci voi închideți Împărăția Cerurilor în fața oamenilor; nici voi nu intrați, și nici pe cei ce vor să intre nu-i lăsați să intre!” (Matei 23:13).

Odată ce am auzit cuvintele lui Dumnezeu, devenim conștienți că nici un om obișnuit nu le-ar putea rosti. Cuvintele lui Dumnezeu pot hotărî toate lucrurile, care sunt formate și desăvârșite prin cuvintele Lui. Toți cei care I se împotrivesc și Îl nesocotesc pe Dumnezeu pot fi, de asemenea, blestemați de cuvintele Lui. Este impresionant pentru noi să auzim aceste cuvine și simțim că firea lui Dumnezeu nu jignește niciun om, că spusele lui Dumnezeu reprezintă pe deplin statutul și autoritatea Lui și că, în zilele de pe urmă, trebuie să ne d[m seama dacă ceea ce auzim este sau nu glasul Domnului reîntors. Astfel putem câștiga discernământ.

2) Cuvintele lui Dumnezeu dezleagă mistere și dau în vileag corupția și secretele omenirii

După cum știm cu toții, Domnul Isus întrupat a dezlegat multe mistere în perioada când a venit pentru a-Și înfăptui lucrarea. El a spus: „Pocăiți-vă, pentru că Împărăția Cerurilor este aproape!” (Matei 4:17), precum și „Nu oricine-Mi zice: «Doamne, Doamne!» va intra în Împărăția Cerurilor, ci doar acela care face voia Tatălui Meu, Care este în ceruri” (Matei 7:21). Doar pentru că Domnul ne-a dezvăluit misterele care învăluie intrarea în Împărăția cerurilor, noi știm că numai cei care se căiesc cu adevărat și devin oameni care fac voia Tatălui ceresc sunt capabili să intre în Împărăția cerurilor. Noi nu am fi știut niciodată acest fapt dacă Domnul Isus nu ne-ar fi dezlegat acest mister.

Mai mult decât atât, Dumnezeu este un Dumnezeu care analizează în amănunt profunzimea inimilor oamenilor. Dumnezeu are o înțelegere aprofundată a noastră; numai Dumnezeu ne poate da în vileag corupția și ceea ce se află în inimile noastre. De exemplu, Domnul Isus a vorbit despre întâmplarea lui Natanael de sub smochin, permițându-i lui Natanael să-și dea seama de faptul că Domnul Isus era Mesia a cărui venire fusese prevestită. A mai fost și Matei, vameșul, care și-a dat seama că Domnul Isus era Dumnezeu deoarece Isus a vorbit despre conținutul rugăciunilor sale. Aici putem vedea că spusele lui Dumnezeu nu numai că dezleagă mistere, ci și demască faptele de corupție și secretele omenirii; aceasta este, de asemenea, o modalitate prin care putem desluși vocea lui Dumnezeu.

3) Cuvântările lui Dumnezeu pot oferi susținerea vieții și oferă o cale de urmat pentru oameni

Domnul Isus a spus: „Eu sunt calea, adevărul și viața: nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine” (Ioan 14:6). Dumnezeu Însuși este adevărul; Dumnezeu este capabil să exprime adevărul pentru susținerea omenirii în conformitate cu nevoile ei, în orice moment și în orice loc. Pe durata Epocii Legii, omenirea nu știa cum să trăiască sau cum să Îl slăvească pe Dumnezeu, așa că Dumnezeu, prin Moise, a promulgat legea după care oamenii să-și conducă viețile. Așa cum se spune în cele Zece Porunci: „Eu sunt Iahve, Dumnezeul tău, care te-a adus afară din țara Egiptului, din casa robiei. Nu vei avea alți dumnezei în afară de Mine” (Deuteronom 5:6-7). „Să nu ucizi! Să nu comiți adulter! […] Să nu depui mărturie falsă împotriva semenului tău! […] Să nu o poftești pe soția semenului tău […]” (Deuteronom 5:17-21). După ce au auzit cuvintele lui Dumnezeu, oamenii din acea vreme au știut cum ar trebui să trăiască și cum ar trebui să Îl slăvească pe Dumnezeu. Apoi, când Domnul Isus a venit să-Și înfăptuiască lucrarea și să răspândească Evanghelia Împărăției cerurilor, El a început să-i învețe pe oameni că trebuie să-și mărturisească păcatele și să se căiască, că trebuie să fie toleranți și răbdători, că trebuie să-și iubească aproapele ca pe ei înșiși, că ei trebuie să fie sarea și lumina pământului și multe altele. La fel ca atunci când Petru a pus această întrebare Domnului Isus: „Doamne, de câte ori să-l iert pe fratele meu când va păcătui față de mine? Până la șapte ori?” (Matei 18:21), Isus i-a spus lui Petru direct: „Eu nu-ți zic să-l ierți până la șapte ori, ci până la șaptezeci de ori câte șapte” (Matei 18:22). După ce a auzit aceste cuvinte de la Domnul, Petru a înțeles că iertarea este un lucru pe care trebuie să-l respectăm; iertarea nu este condiționată sau limitată la un anumit număr de ori. Petru a avut atunci o cale de a practica.

Așadar, dacă cineva ne dă acum vestea bună că Domnul s-a reîntors și este martor că Duhul Sfânt vorbește bisericilor, putem asculta și evalua dacă această cale ne poate oferi o susținere a nevoilor noastre actuale. Cu toții trăim acum într-o stare în care comitem păcate și apoi le mărturisim, din care nu ne putem elibera. Dacă spusele pe care cineva le împărtășește pot evidenția o cale de a ne elibera de păcat și de a dobândi puritate, aceasta înseamnă că Domnul Isus S-a reîntors. Putem desluși vocea lui Dumnezeu pe baza acestui singur principiu.

Vă oferă această părtășie o cale pentru a deveni o fecioară înțeleaptă și pentru a-L primi pe Domnul? Sper că veți împărtăși aceste spuse cu alții, dacă v-au fost utile. Dorința mea este ca toți să devenim fecioare înțelepte, deschizându-ne inimile către căutarea și ascultarea atentă a glasului Domnului. Fie ca noi să întâmpinăm în curând întoarcerea Domnului și să participăm la sărbătoare împreună cu El!

Sursa: Biserica lui Dumnezeu Atotputernic

Domnul Iisus a spus: “Pocăiţi-vă, pentru că Împărăţia Cerurilor este aproape!” (Mat 4:17). (NTLR®) Atunci ce e adevărata pocăință? Ce ar trebui să facă creștinii pentru a dobândi adevărata pocăință?

[laudeluidumnezeucelatotputer]

Cuvântul lui Dumnezeu „Numai prin experimentarea rafinării poate omul să aibă adevărata iubireˮ

Dumnezeu Atotputernic spune: „Toți sunteți în toiul încercărilor și al rafinării. Cum ar trebui să-L iubiți pe Dumnezeu în timpul rafinării? După ce au experimentat rafinarea, oamenii pot să-I ofere laude sincere lui Dumnezeu și, în toiul rafinării, pot să vadă că le lipsesc foarte multe. Cu cât rafinarea ta este mai mare, cu atât mai mult poți renunța la trup; cu cât rafinarea oamenilor este mai mare, cu atât mai mare este dragostea lor pentru Dumnezeu. Asta e ceea ce ar trebui să înțelegeți. De ce trebuie să fie purificați oamenii? Ce efect urmărește să atingă acest lucru? Care este semnificația lucrării de rafinare a lui Dumnezeu în om? Dacă Îl cauți cu adevărat pe Dumnezeu, atunci, experimentând purificarea Sa până la un anumit punct, vei simți că este extrem de bine și este de maximă necesitate. Cum ar trebui să-L iubească omul pe Dumnezeu în timpul rafinării? Prin folosirea hotărârii de a-L iubi pe Dumnezeu pentru a accepta rafinarea Lui: în timpul rafinării, ești chinuit pe dinăuntru, ca și cum un cuțit ar fi răsucit în inima ta, totuși ești dispus să-L mulțumești pe Dumnezeu folosindu-ți inima care-L iubește, și nu ești dispus să te îngrijești de trup. Aceasta este ceea ce se înțelege prin practicarea dragostei de Dumnezeu. Durerea din interiorul tău și suferința ta au atins un anumit punct, totuși încă ești dispus să vii în fața lui Dumnezeu și să te rogi, spunând: „O, Dumnezeule! Nu Te pot părăsi. Deși este întuneric în mine, doresc să Te mulțumesc; îmi cunoști inima și aș vrea să investești mai mult din dragostea Ta în mine”. Aceasta este practica din timpul rafinării. Dacă folosești dragostea de Dumnezeu ca temelie, rafinarea te poate aduce mai aproape de Dumnezeu și te poate face mai familiar cu Dumnezeu. De vreme ce crezi în Dumnezeu, trebuie să-ți predai inima înaintea lui Dumnezeu. Dacă îți oferi și îți pui inima înaintea lui Dumnezeu, atunci în timpul rafinării îți va fi imposibil să Îl tăgăduiești pe Dumnezeu sau să Îl abandonezi. În felul acesta, relația ta cu Dumnezeu va deveni tot mai apropiată și mai normală, iar comuniunea ta cu Dumnezeu va deveni tot mai frecventă. Dacă practici întotdeauna în acest fel, atunci vei petrece mai mult timp în lumina lui Dumnezeu și mai mult timp sub îndrumarea cuvintelor Sale. Vor exista, de asemenea, tot mai multe schimbări în firea ta, iar cunoștințele tale se vor înmulți zi după zi. Când va veni ziua în care încercările lui Dumnezeu se vor abate brusc asupra ta, nu numai că vei putea să stai de partea lui Dumnezeu, ci vei putea și să fii mărturie pentru Dumnezeu. În acel moment, vei fi ca Iov și Petru. După ce ai fost mărturie pentru Dumnezeu, Îl vei iubi cu adevărat și îți vei da viața bucuros pentru El; vei fi martorul lui Dumnezeu și o persoană care este iubită de Dumnezeu. Dragostea care a experimentat rafinarea este puternică, iar nu slabă. Indiferent de momentul sau modul în care Dumnezeu te supune încercărilor Sale, tu ești capabil să nu-ți pese dacă trăiești sau mori, să dai cu bucurie totul la o parte pentru Dumnezeu și să înduri fericit orice pentru Dumnezeu – astfel dragostea ta va fi curată și credința ta reală. Numai atunci vei fi cineva care este într-adevăr iubit de către Dumnezeu și care a fost cu adevărat desăvârșit de către Dumnezeu.

Dacă oamenii cad sub influența Satanei, ei nu au înăuntrul lor nicio iubire față de Dumnezeu, iar viziunile, dragostea și fermitatea lor anterioare au dispărut. Oamenii obișnuiau să simtă că ar fi trebuit să sufere pentru Dumnezeu, dar astăzi cred că este rușinos să faci asta și nu duc lipsă de plângeri. Aceasta este lucrarea Satanei, un semn că omul a căzut sub domeniul Satanei. Dacă te confrunți cu această stare, trebuie să te rogi și să o răstorni cât de repede poți – asta te va proteja împotriva atacurilor Satanei. În timpul purificării chinuitoare, omul poate să cadă foarte ușor sub influența Satanei, așadar, cum ar trebui să-L iubești pe Dumnezeu în timpul unei astfel de rafinări? Ar trebui să-ți aduni voința, să-ți așezi inima înaintea lui Dumnezeu și să Îi dedici până la ultima clipă din timpul tău. Indiferent de modul în care Dumnezeu te rafinează, ar trebui să poți pune în practică adevărul pentru a împlini voia Sa și ar trebui să-ți asumi răspunderea de a-L căuta pe Dumnezeu și de a căuta comuniunea. În momente ca acestea, cu cât ești mai pasiv, cu atât va crește latura ta negativă și cu atât mai ușor îți va fi să regresezi. Când este necesar să îți îndeplinești funcția, deși nu o îndeplinești cum trebuie, faci tot ceea ce poți, și faci acest lucru folosind nimic mai mult decât dragostea ta de Dumnezeu; indiferent de ceea ce spun ceilalți – fie că spun că ai făcut bine, sau că ai făcut rău – intențiile tale sunt corecte și nu ești neprihănit de sine, deoarece acționezi în numele lui Dumnezeu. Când alții te interpretează greșit, ești capabil să te rogi lui Dumnezeu și să spui: „O, Dumnezeule! Nu cer ca alții să mă tolereze sau să mă trateze bine, și nici să mă înțeleagă sau să mă aprobe. Cer doar să Te pot iubi în inima mea, să fiu nestingherit în inima mea, iar conștiința mea să fie clară. Nu cer ca alții să mă laude sau să mă stimeze foarte mult; eu caut doar să Te mulțumesc din inima mea; îmi îndeplinesc rolul făcând tot ce pot, și deși sunt nesăbuit și stupid, de calibru slab și orb, știu că Tu ești minunat și sunt dispus să-Ți dedic Ție tot ce am.” De îndată ce te rogi în acest fel, dragostea ta pentru Dumnezeu iese la lumină și tu te simți mult mai ușurat în inima ta. Aceasta este ceea ce se înțelege prin practicarea dragostei de Dumnezeu. Pe măsură ce experimentezi, vei eșua de două ori și vei reuși o dată, dacă nu cumva vei eșua de cinci ori și vei reuși de două ori, și, pe măsură ce experimentezi în acest fel, numai prin eșec vei putea vedea frumusețea lui Dumnezeu și vei descoperi ce lipsește în tine. Când întâmpini din nou astfel de situații, ar trebui să fii precaut, să-ți temperezi pașii și să te rogi mai des. Vei dezvolta treptat capacitatea de a triumfa în astfel de situații. Când se întâmplă acest lucru, rugăciunile tale au fost eficiente. Când vezi că de data aceasta ai avut succes, vei fi foarte mulțumit în interiorul tău, și când te rogi, vei putea să-L simți pe Dumnezeu și că prezența Duhului Sfânt nu te-a părăsit – și numai atunci vei ști cum lucrează Dumnezeu înăuntrul tău. Practicarea în acest fel îți va oferi o cale de a experimenta. Dacă nu pui adevărul în practică, atunci vei fi lipsit de prezența Duhului Sfânt în tine. Dar dacă pui adevărul în practică atunci când întâmpini lucrurile așa cum sunt, deși suferi în interior, Duhul Sfânt va fi cu tine după aceea, vei putea să simți prezența lui Dumnezeu atunci când te rogi, vei avea puterea de a practica cuvintele lui Dumnezeu și, în timpul comuniunii cu frații și surorile tale, nu va exista nimic care să-ți apese conștiința și te vei simți în pace și, astfel, vei putea aduce la lumină ceea ce ai făcut. Indiferent de ceea ce spun alții, vei fi în stare să ai o relație normală cu Dumnezeu, nu vei fi constrâns de ceilalți, te vei ridica mai presus de orice – și, prin asta, vei demonstra că practicarea cuvintelor lui Dumnezeu a fost eficientă.

Cu cât rafinarea lui Dumnezeu este mai mare, cu atât inimile oamenilor sunt mai capabile să-L iubească pe Dumnezeu. Chinul din inimile lor este benefic pentru viețile lor, ei sunt mai capabili să fie în pace înaintea lui Dumnezeu, relația lor cu Dumnezeu este mai apropiată și sunt mai în măsură să vadă dragostea supremă a lui Dumnezeu și mântuirea Lui supremă. Petru a experimentat rafinarea de sute de ori, iar Iov a trecut prin multe încercări. Dacă doriți să fiți desăvârșiți de către Dumnezeu, și voi trebuie să suferiți rafinarea de sute de ori; numai dacă treceți prin acest proces și vă bazați pe acest pas, veți putea să mulțumiți voia lui Dumnezeu și să fiți desăvârșiți de către Dumnezeu. Rafinarea este cel mai bun mijloc prin care Dumnezeu îi desăvârșește pe oameni; numai rafinarea și încercările amare pot scoate la iveală adevărata dragoste pentru Dumnezeu din inimile oamenilor. Fără greutăți, oamenii sunt lipsiți de adevărata dragoste pentru Dumnezeu; dacă nu sunt testați în interior și nu sunt cu adevărat supuși rafinării, atunci inimile lor vor fi mereu în derivă în exterior. După ce ai fost rafinat până la un anumit punct, îți vei vedea propriile slăbiciuni și dificultăți, vei vedea cât de multe îți lipsesc și că nu ești în stare să depășești numeroasele probleme cu care te confrunți și vei vedea cât de mare este neascultarea ta. Numai în timpul încercărilor oamenii sunt capabili să-și cunoască într-adevăr stările reale; încercările îi fac pe oameni mai capabili să fie desăvârșiți.

În timpul vieții sale, Petru a experimentat rafinarea de sute de ori și a suferit multe suplicii chinuitoare. Această rafinare a devenit temelia iubirii sale supreme pentru Dumnezeu și cea mai importantă experiență a întregii sale vieți. Faptul că el a putut să aibă o iubire supremă pentru Dumnezeu s-a datorat, într-un anumit sens, hotărârii sale de a-L iubi pe Dumnezeu; mai important, totuși, s-a datorat rafinării și suferinței pe care le-a îndurat. Această suferință a devenit călăuza sa pe calea iubirii de Dumnezeu și lucrul cel mai memorabil pentru el. Dacă oamenii nu trec prin durerea rafinării când Îl iubesc pe Dumnezeu, atunci dragostea lor este plină de impurități și de preferințele lor; o astfel de iubire este plină de ideile Satanei și pur și simplu incapabilă de a mulțumi voia lui Dumnezeu. Să ai hotărârea de a-L iubi pe Dumnezeu nu este același lucru cu a-L iubi cu adevărat pe Dumnezeu. Chiar dacă tot ceea ce gândesc în inimile lor este de dragul de a-L iubi și a-L mulțumi pe Dumnezeu, și chiar dacă gândurile lor par să fie în întregime dedicate lui Dumnezeu și golite de orice idei umane, totuși, când gândurile lor sunt aduse înaintea lui Dumnezeu, El nu laudă și nu binecuvântează astfel de gânduri. Chiar și atunci când oamenii au înțeles pe deplin toate adevărurile – când au ajuns să le cunoască pe toate – acest lucru nu se poate considera un semn al iubirii de Dumnezeu, nu se poate spune că acești oameni Îl iubesc cu adevărat pe Dumnezeu. În ciuda faptului că au înțeles multe adevăruri fără a trece prin rafinare, oamenii sunt incapabili să pună aceste adevăruri în practică; numai în timpul rafinării, oamenii pot înțelege adevăratul sens al acestor adevăruri, numai atunci oamenii pot aprecia cu adevărat înțelesul lor lăuntric. În momentul acela, când ei încearcă din nou, pot să pună adevărurile în practică în mod corespunzător și în conformitate cu voia lui Dumnezeu; în acel moment, ideile lor lumești sunt diminuate, corupția lor omenească este redusă, iar emoțiile lor omenești sunt diminuate; numai în momentul acela practica lor este o adevărată manifestare a dragostei de Dumnezeu. Efectul adevărului iubirii de Dumnezeu nu este atins prin cunoștințe rostite sau prin deschiderea mentală, și nici nu poate fi atins doar prin înțelegerea acestui adevăr. Este nevoie ca oamenii să plătească un preț, să înfrunte multă amărăciune în timpul rafinării, și numai atunci dragostea lor va deveni pură și după inima lui Dumnezeu. În cerința Sa ca omul să-L iubească, Dumnezeu nu pretinde ca omul să-L iubească punând pasiune sau propria voință; numai prin loialitate și folosirea adevărului pentru a-L sluji, omul Îl poate iubi cu adevărat. Dar omul trăiește în mijlocul corupției, și astfel, este incapabil să folosească adevărul și loialitatea pentru a-L sluji pe Dumnezeu. El este fie prea pasionat de Dumnezeu, fie prea rece și nepăsător; fie Îl iubește pe Dumnezeu până la extrem, fie Îl urăște până la extrem. Cei care trăiesc în mijlocul corupției, trăiesc întotdeauna între aceste două extreme, viețuind întotdeauna după propria voință, și totuși crezând că au dreptate. Deși am atras atenția asupra acestui fapt în repetate rânduri, oamenii sunt incapabili să-l ia în serios, să-i înțeleagă pe deplin importanța, și astfel trăiesc în mijlocul credinței de autoamăgire, în iluzia iubirii față de Dumnezeu care se bazează pe propria lor voință. De-a lungul istoriei, pe măsură ce omenirea s-a dezvoltat și epocile au trecut, cerințele lui Dumnezeu de la om au devenit tot mai ridicate și El a cerut din ce în ce mai mult ca omul să fie categoric în privința Lui. Cu toate acestea, cunoștințele omului despre Dumnezeu au devenit din ce în ce mai nedeslușite și mai abstracte, iar dragostea lui față de Dumnezeu a devenit concomitent din ce în ce mai impură. Starea omului și tot ce face el sunt tot mai mult în contradicție cu voia lui Dumnezeu, pentru că omul a devenit din ce în ce mai profund corupt de Satana. Acest lucru cere ca Dumnezeu să facă o lucrare de mântuire mai multă și mai mare. Omul este din ce în ce mai exigent în cerințele sale față de Dumnezeu, iar dragostea lui față de Dumnezeu se micșorează neîncetat. Oamenii trăiesc în neascultare, fără adevăr, ei trăiesc vieți lipsite de umanitate; nu numai că nu au nici cea mai mică iubire față de Dumnezeu, dar sunt plini de neascultare și împotrivire. Deși ei cred că au deja iubirea supremă pentru Dumnezeu și că nu ar putea fi mai binevoitori față de El, Dumnezeu nu crede astfel. Îi este foarte clar cât de întinată este dragostea omului față de El și nu Și-a schimbat niciodată părerea despre om ca urmare a măgulirii acestuia, nici nu a răsplătit vreodată bunăvoința omului ca rezultat al devotamentului său. Spre deosebire de om, Dumnezeu este capabil să diferențieze: El știe cine Îl iubește cu adevărat și cine nu, și în loc să fie copleșit cu fervoare și să Se piardă din pricina impulsului de moment al omului, El îl tratează pe om în funcție de esența și comportamentul acestuia. La urma urmei, Dumnezeu este Dumnezeu, și El are demnitatea și înțelegerea Sa; omul este, în definitiv, om, iar capul lui Dumnezeu nu va fi întors de iubirea omului, care este în contradicție cu adevărul. Dimpotrivă, El tratează tot ce face omul în mod corespunzător.

Confruntat cu starea omului și cu atitudinea sa față de Dumnezeu, Dumnezeu a făcut o nouă lucrare, permițându-i omului să aibă deopotrivă atât cunoștințe despre El și ascultare față de El, cât și dragoste și mărturie. Astfel, omul trebuie să experimenteze rafinarea sa de către Dumnezeu, precum și judecata, tratarea și emondarea sa, fără de care omul nu L-ar cunoaște niciodată pe Dumnezeu și nu ar fi niciodată capabil să-L iubească și să fie mărturie pentru El cu adevărat. Rafinarea omului de către Dumnezeu nu este doar de dragul unui efect unilateral, ci de dragul unui efect multifațetat. Doar în acest fel Dumnezeu înfăptuiește lucrarea de rafinare în cei care doresc să caute adevărul, pentru ca hotărârea și dragostea lor să fie desăvârșite de către Dumnezeu. Pentru cei care doresc să caute adevărul și care tânjesc după Dumnezeu, nimic nu este mai semnificativ sau de mai mare ajutor decât o asemenea rafinare. Firea lui Dumnezeu nu este atât de ușor cunoscută sau înțeleasă de către om, căci Dumnezeu, în cele din urmă, este Dumnezeu. Până la urmă, este imposibil ca Dumnezeu să aibă aceeași fire ca omul și, astfel, nu este ușor pentru om să Îi cunoască firea. Adevărul nu este deținut în mod inerent de către om și nu este ușor de înțeles de cei care au fost corupți de către Satana; omul este lipsit de adevăr și lipsit de hotărârea de a pune adevărul în practică, și dacă nu suferă și nu este rafinat sau judecat, atunci hotărârea lui nu va fi niciodată desăvârșită. Pentru toți oamenii, rafinarea este chinuitoare și foarte greu de acceptat – totuși, în timpul rafinării, Dumnezeu îi clarifică omului firea Sa cea dreaptă și face publice cerințele Lui pentru om și oferă mai multă luminare, precum și emondare și tratare mai reale; prin compararea faptelor cu adevărul, El dă omului o mai mare cunoaștere a sa și a adevărului și o mai bună înțelegere a voii Sale, permițându-i astfel omului să aibă o iubire adevărată și mai pură față de Dumnezeu. Acestea sunt obiectivele lui Dumnezeu în realizarea rafinării. Toată lucrarea pe care o face Dumnezeu în om are propriile scopuri și semnificații; Dumnezeu nu face o lucrare fără sens, și nici nu face o lucrare care este lipsită de beneficii pentru om. Rafinarea nu înseamnă îndepărtarea oamenilor din fața lui Dumnezeu, nici nu înseamnă distrugerea lor în iad. Mai degrabă, înseamnă schimbarea firii omului în timpul rafinării, schimbarea intențiilor sale, a vechilor sale păreri, schimbarea dragostei lui pentru Dumnezeu și schimbarea întregii sale vieți. Rafinarea este o adevărată testare a omului și o formă de pregătire reală, și numai în timpul rafinării iubirea lui poate servi funcției sale inerente.”

din „Cuvântul Se arată în trup”

Sursa: Biserica lui Dumnezeu Atotputernic

S-ar putea să vă placă și: Profețiile Biblie ale ultimelor zile au fost în mare îndeplinite. Acum, Domnul S-a întors în sfârșit! Învață ce este adevărata pocăință și găsește calea spre a fi curățit și a intra în Împărăția cerurilor.

[saintelegembisericaluidumnezeu]

Calea sosirii Domnului

Calea sosirii Domnului

Întrebare 1: Domnul a promis că Se va întoarce pentru a ne ridica în Împărăția cerurilor și, totuși, voi sunteți martori că Domnul S-a întrupat deja pentru a face lucrarea de judecată în zilele de pe urmă. Conform profeției din Biblie, Domnul va sosi pe nori, plin de putere și glorie: de ce această sosire e diferită de sosirea Domnului în taină, întrupat, căreia voi i-ați fost martori?

Răspuns: Spuneți că Domnul i-a promis omului că va veni iarăși să-l conducă în Împărăția cerurilor. Asta așa este, deoarece Domnul este credincios. Își va respecta promisiunile, fără excepție. Dar trebuie să lămurim mai întâi că a doua venire prin întrupare a Domnului în zilele de pe urmă pentru a face lucrarea de judecată are legătură directă cu modul în care suntem răpiți în Împărăția cerurilor. Dacă citim Biblia mai atent, nu e greu să găsim dovezi în acest sens. În diferite pasaje din Biblie, se prorocește foarte clar că a doua venire a Domnului va fi prin întrupare. De pildă: „Deci, fiţi pregătiţi şi voi, pentru că Fiul Omului va veni în ceasul în care nu vă aşteptaţi!” (Luca 12:40). „Căci aşa cum iese fulgerul şi luminează de la o margine a cerului la cealaltă, tot aşa va fi şi cu Fiul Omului (în ziua Sa)! Dar mai întâi trebuie să sufere multe şi să fie respins de această generaţie” (Luca 17:24-25). Toate aceste prorociri vorbesc despre „Fiul omului” sau despre „venirea Fiului omului”. Expresia „Fiul omului” se referă la Cel care e născut din om și are umanitate normală. Deci Duhul nu poate fi numit „Fiul omului”. De pildă, Iahve Dumnezeu e Duh și de aceea nu poate fi numit „Fiul omului”. Unii oameni au văzut îngeri, iar îngerii sunt și ei ființe duhovnicești, așa că nu pot fi numiți „Fiul omului”. Toți cei care au înfățișare de om, dar formează un trup spiritual, nu pot fi numiți „Fiul omului”. Domnul Isus întrupat a fost numit „Fiul omului” și „Hristos”, deoarece El S-a întrupat din Duhul lui Dumnezeu și, astfel, a devenit un om obișnuit și normal care trăia alături de alți oameni. Deci, când Domnul Isus a spus „Fiul omului” și „venirea Fiului omului”, El se referea la venirea lui Dumnezeu prin întrupare în zilele de pe urmă. Mai ales când a spus: „mai întâi trebuie să sufere multe şi să fie respins de această generaţie” acest lucru dovedește și mai limpede că, la a doua venire, Domnul vine prin întrupare. Dacă nu ar veni în formă trupească, ci într-un trup duhovnicesc, nu ar trece prin nicio suferință și, cu siguranță, nu ar fi respins de generația aceasta. Fără îndoială. Deci întoarcerea Domnului Isus se face categoric în forma unei întrupări și vine să facă lucrarea de judecată în zilele de pe urmă.

Mulți oameni întreabă: „Nu a promis Domnul că va veni iarăși ca să ne ducă în Împărăția cerurilor?” Când vine, de ce mai trebuie să facă lucrarea de judecată începând de la casa lui Dumnezeu? De fapt, Domnul săvârșește lucrarea de judecată pentru a forma biruitorii, adică să-i răpească pe sfinți la cer. Dacă ne uităm cu atenție, găsim multe dovezi în Biblie care explică de ce trebuie să facă Domnul lucrarea de judecată când vine în zilele de pe urmă. Prorocirea că Dumnezeu va veni din nou în zilele de pe urmă să facă lucrarea de judecată apare cel mai adesea în Biblie. Sunt cel puțin 200 de mențiuni și există multe scripturi care prorocesc întruparea lui Dumnezeu făcând lucrarea de judecată. De pildă, „El va judeca între neamuri şi va hotărî pentru multe popoare” (Isaia 2:4). „Înaintea Domnului, Care vine să judece pământul. El va judeca lumea cu dreptate şi popoarele cu nepărtinire!” (Psalmii 98:9). „El spunea cu glas puternic: «Fiţi temători de Dumnezeu şi daţi-I slavă, pentru că a sosit ceasul judecăţii Lui!»” (Apocalipsa 14:7). „Pentru că a stabilit o zi în care urmează să judece lumea cu dreptate, prin Omul pe Care L-a desemnat pentru aceasta” (Faptele Apostolilor 17:31). „Şi I-a dat autoritate să facă judecată, pentru că este Fiul Omului” (Ioan 5:27). „Căci Tatăl nu judecă pe nimeni, ci toată judecata I-a dat-o Fiului” (Ioan 5:22). „Pe cel ce Mă respinge şi nu primeşte cuvintele Mele are cine să-l judece: Cuvântul pe care l-am spus Eu, acela îl va judeca în ziua de pe urmă” (Ioan 12:48). În Epistolele lui Petru aflăm că: „Căci este timpul să înceapă judecata chiar de la Casa lui Dumnezeu” (1 Petru 4:17). Și sunt multe altele. Aceste scripturi ne ajută să înțelegem clar că întruparea lui Dumnezeu va avea loc cu certitudine în zilele de pe urmă pentru a face lucrarea de judecată.

Întruparea lui Dumnezeu în zilele de pe urmă se face prin exprimarea cuvântului Său pentru a judeca, a purifica și a mântui omenirea. Cei care aud vocea Domnului Isus la întoarcere și Îl caută și Îl acceptă sunt fecioarele înțelepte care vor merge cu El la ospățul nunții. Astfel se împlinește prorocirea Domnului Isus: „La miezul nopţii a răsunat un strigăt: «Iată mirele! Ieşiţi-i în întâmpinare!»” (Matei 25:6). Fecioarele înțelepte aud vocea Domnului și vin să-L întâmpine; în clipa următoare, ele sunt aduse de Domnul în fața tronului pentru a fi față în față cu El. Ele acceptă judecata, purificarea și desăvârșirea lui Dumnezeu în zilele de pe urmă, iar în final, prin judecata după cuvintele lui Dumnezeu, firea lor coruptă e purificată și sunt desărvârșite în biruitori. După cum vedeți, dacă vrem să ajungem la ceea ce a făgăduit Domnul, trebuie mai întâi să venim în fața lui Hristos din zilele de pe urmă, Dumnezeu Atotputernic, să acceptăm și să ne supunem judecății și mustrării lui Dumnezeu în zilele de pe urmă, pentru a fi purificați și desăvârșiți de El. În caz contrar, nu suntem vrednici să fim răpiți în Împărăția cerurilor. Să citim câteva pasaje din cuvântul lui Dumnezeu Atotputernic. Dumnezeu Atotputernic spune: „Știi doar că Isus va coborî în zilele de pe urmă, dar cum va coborî El mai exact? Un păcătos ca tine, care tocmai a fost răscumpărat și nu a fost schimbat sau desăvârșit de Dumnezeu, poți fi tu după inima lui Dumnezeu? Căci tu, care ești încă cu sinele tău vechi, este adevărat că ai fost mântuit de Isus și că nu eşti socotit ca păcătos datorită mântuirii lui Dumnezeu, dar aceasta nu dovedește că nu eşti păcătos și lipsit de puritate. Cum poți fi sfânt dacă nu ai fost schimbat? Înăuntrul tău, ești împovărat de necurățenie, egoism și răutate, dar, totuși, vrei să cobori cu Isus – ai vrea tu să fii așa de norocos! Ai pierdut un pas în credința ta în Dumnezeu: ai fost doar răscumpărat, dar nu ai fost schimbat. Pentru ca tu să fii după inima lui Dumnezeu, Dumnezeu trebuie să facă personal lucrarea de a te schimba și curăța; dacă eşti doar răscumpărat, vei fi incapabil să atingi sfințenia. În acest fel, nu vei fi calificat să împărtășeşti binecuvântările lui Dumnezeu, pentru că ai pierdut un pas în lucrarea lui Dumnezeu de a gestiona omul, care este pasul-cheie al schimbării și perfecționării. Și astfel, tu, un păcătos care tocmai a fost răscumpărat, eşti incapabil să primeşti direct moștenirea lui Dumnezeu” („Referitor la apelative și identitate” din Cuvântul Se arată în trup). „Hristos din zilele de pe urmă aduce viață și aduce calea trainică și veșnică a adevărului. Acest adevăr este cărarea prin care omul va dobândi viața și singura cărare prin care omul Îl va cunoaște pe Dumnezeu și va fi aprobat de Dumnezeu. Dacă nu cauți calea vieții oferite de Hristos în zilele de pe urmă, atunci nu vei obține niciodată aprobarea lui Isus și nu te vei califica niciodată să pășești prin porțile Împărăției cerurilor, deoarece tu ești atât o marionetă, cât și un prizonier al istoriei” („Doar Hristos din zilele de pe urmă îi poate oferi omului calea vieții veșnice” din Cuvântul Se arată în trup). „Cei care doresc să dobândească viața fără să se bazeze pe adevărul rostit de Hristos sunt cei mai ridicoli oameni de pe pământ, iar cei care nu acceptă calea vieții adusă de Hristos sunt pierduți în fantezie. Și astfel spun că acei oameni care nu-L acceptă pe Hristos din zilele de pe urmă vor fi mereu disprețuiți de Dumnezeu. Hristos este poarta omului către împărăție în timpul zilelor de pe urmă, pe care nimeni nu o poate ocoli. Nimeni nu poate fi desăvârșit de Dumnezeu decât prin Hristos” („Doar Hristos din zilele de pe urmă îi poate oferi omului calea vieții veșnice” din Cuvântul Se arată în trup). Cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic ne arată deja calea către Împărăția cerurilor. Hristos din zilele de pe urmă este poarta de intrare în Împărăția cerurilor. Dacă omul nu trece prin lucrarea de judecată a lui Hristos în zilele de pe urmă, el nu poate fi purificat și desăvârșit și nu va intra niciodată în Împărăția lui Dumnezeu. Aceasta este autoritatea manifestată de Dumnezeu întrupat. Acest lucru dovedește că, la a doua venire a Domnului, El sigur va fi întrupat pentru a face lucrarea de judecată în zilele de pe urmă. Dumnezeu a înfăptuit deja acest lucru. Dacă mai există unii care cred că pot fi răpiți în Împărăția cerurilor fără să treacă prin lucrarea lui Dumnezeu în zilele de pe urmă, acesta e un simptom al concepțiilor și fanteziilor lor ce nu se va fructifica niciodată.

Unii spun dacă Domnul chiar a venit întrupat, atunci cum se face că multe pasaje din Biblie spun că El va veni pe nori să-L vadă toți? Cum explicați asta? În Biblie există mai multe prorociri care spun că Domnul va veni pe nori cu putere și mare slavă. Așa este. Dar sunt și mai multe pasaje în Biblie care prorocesc că Domnul va veni în secret. De pildă: „Eu vin ca un hoţ” (Apocalipsa 16:15). „…pentru că Fiul Omului va veni în ceasul în care nu vă aşteptaţi!” (Matei 24:44). „Dar despre ziua şi ora aceea nu ştie nimeni, nici îngerii cerurilor, (nici Fiul), ci numai Tatăl” (Matei 24:36). După cum vezi, sunt două modalități în care Se întoarce Domnul: una e fățișă, iar cealaltă e în secret. Lucrarea de judecată a lui Dumnezeu Atotputernic întrupat în zilele de pe urmă pe care am mărturisit-o astăzi este lucrarea Domnului când vine în secret. Deoarece întruparea lui Dumnezeu a venit printre oameni sub forma unei persoane normale, obișnuite, în fața omului, El Se arată în secret și nimeni nu Îl recunoaște ca fiind Dumnezeu, nimeni nu Îi cunoaște adevărata identitate. Abia când Fiul omului Își începe lucrarea și vorbește, cei care-I pot distinge vocea vor începe să-L recunoască. Cei care nu reușesc să-I distingă vocea Îl vor aborda ca pe un om obișnuit, lepădându-se de El și respingându-L. Așa a fost când Domnul Isus S-a întrupat ca să-Și facă lucrarea, El părea un om obișnuit și normal după înfățișarea exterioară, iar mulți oameni s-au lepădat de El, I s-au opus și L-au condamnat, în timp ce unii, prin cuvântul și lucrarea Domnului Isus, L-au recunoscut drept Hristos întrupat, arătarea lui Dumnezeu. Acum e momentul în care Dumnezeu Atotputernic vine în secret să-Și facă lucrarea și să mântuiască omenirea. El Își exprimă acum cuvântul pentru a judeca, purifica și desăvârși omenirea. În acest moment, omul nu-L va vedea pe Domnul arătându-Se în public pe nori. Abia după ce va fi făcut un grup de biruitori, iar lucrarea de întrupare a lui Dumnezeu și pogorârea Lui secretă printre oameni va fi încheiată, și pogorârea Lui secretă printre oameni va fi încheiată, moment în care calamitățile vor lovi Pământul și Dumnezeu îi va pedepsi pe cei răi și îi va răsplăti pe cei buni, Se va arăta în fața tuturor semințiilor pământului. În acel moment, prorocirile despre pogorârea publică a Domnului pe pământ vor fi împlinite, așa cum este menționat în Biblie: „Atunci se va arăta în cer semnul Fiului Omului şi atunci toate seminţiile pământului se vor jeli şi-L vor vedea pe Fiul Omului venind pe norii cerului cu putere şi mare slavă” (Matei 24:30). „Iată, El va veni pe nori şi orice ochi Îl va vedea, chiar şi cei care L-au străpuns. Toate neamurile pământului se vor jeli din pricina Lui” (Apocalipsa 1:7). ne vom opri să reflectăm asupra unei chestiuni: când omul Îl va vedea pe Domnul arătându-Se întregii omeniri pe nori, teoretic, toți ar trebui să fie copleșiți de bucurie, dar, totuși, aici scrie: „Toate neamurile pământului se vor jeli”. De ce? Pentru că, atunci când Dumnezeu Se arată în public, în cele din urmă, lucrarea de mântuire a lui Dumnezeu întrupat din timpul pogorârii Lui secrete printre oameni va fi deja încheiată, iar Dumnezeu Își va fi început lucrarea de răsplătire a celor buni și de pedepsire a celor răi. În acel moment, toți cei care au respins lucrarea secretă a lui Dumnezeu își vor fi pierdut complet șansele de a fi mântuiți. Cei care L-au împuns, adică cei care I s-au opus și L-au condamnat pe Hristos din zilele de pe urmă, Dumnezeu Atotputernic, cum să nu fie disperați, să nu bocească și să nu scrâșnească din dinți, când vor ști că Cel căruia I s-au opus și pe care L-au condamnat reprezintă a doua venire a Domnului Isus? Și așa se va înfăptui scena cu: „Toate neamurile pământului se vor jeli”. Să mai citim un pasaj din cuvântul lui Dumnezeu Atotputernic.

Dumnezeu Atotputernic spune: „Multor oameni poate să nu le pese de ceea ce spun, dar Eu tot vreau să-i spun fiecărui așa-zis sfânt care Îl urmează pe Isus că, atunci când Îl veți vedea pe Isus coborând din ceruri pe un nor alb, cu ochii voștri, aceasta va fi arătarea publică a Soarelui dreptății. Poate că acela va fi un moment de mare entuziasm pentru tine, și totuși, ar trebui să știi că, timpul când asiști la coborârea lui Isus din cer este și timpul când tu cobori în iad pentru a fi pedepsit. Aceasta va anunța sfârșitul planului de gestionare (planului de mântuire) al lui Dumnezeu și va fi momentul când Dumnezeu îi răsplătește pe cei buni și îi pedepsește pe cei răi. Căci judecata lui Dumnezeu va fi încheiată înainte ca omul să vadă semne, atunci când nu există decât exprimarea adevărului. Cei care acceptă adevărul și nu caută semne, și astfel au fost purificați, se vor fi întors în fața tronului lui Dumnezeu și vor fi intrat în îmbrățișarea Creatorului. Numai cei care persistă în credința că „Isus care nu vine pe un nor alb este un Hristos mincinos” vor fi supuși pedepsei eterne, pentru că ei cred doar în Isus care face semne, dar nu Îl recunosc pe Isus Cel care proclamă judecata aspră și care oferă adevărata cale a vieții. Și astfel, se poate doar ca Isus să trateze cu ei atunci când Se reîntoarce, în mod deschis, pe un nor alb. […] Întoarcerea lui Isus este o mare mântuire pentru cei care sunt capabili să accepte adevărul, dar pentru cei care nu pot să accepte adevărul, este un semn al condamnării. Ar trebui să vă alegeți calea proprie și să nu blasfemiați împotriva Duhului Sfânt și să respingeți adevărul. Nu ar trebui să fiți persoane ignorante sau arogante, ci cineva care se supune călăuzirii Duhului Sfânt, care tânjește după adevăr și îl caută; numai în acest fel veți beneficia” („Când vei vedea trupul spiritual al lui Isus va fi atunci când Dumnezeu va fi făcut din nou cerul și pământul” din Cuvântul Se arată în trup).

Din cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic am aflat că lucrarea făcută de întruparea lui Dumnezeu în zilele de pe urmă din timpul pogorârii Lui secrete printre oameni este o etapă crucială pentru desăvârșirea omului de către Dumnezeu. În planul de gestionare (planul mântuirii) de șase mii de ani al lui Dumnezeu această lucrare reprezintă o ocazie extrem de rară pentru ca Dumnezeu să-l desăvârșească pe om. Toți cei care acceptă lucrarea secretă a lui Dumnezeu și sunt desăvârșiți au primit harul lui Dumnezeu și sunt cei mai binecuvântați. Dacă nu prețuim această ocazie extrem de rară și ratăm lucrarea lui Dumnezeu de a face biruitori, putem doar să bocim și să scrâșnim din dinți, prinși în ghearele regretelor profunde.

bazat pe scenariul filmului Taina evlaviei

All Scripture quotations in this publication are from Biblica, Inc.®. Used by permission. All rights reserved worldwide. Use of trademark Biblica, Inc.® requires the permission of Biblica, Inc.®.

Sursa: Biserica lui Dumnezeu Atotputernic

[laudeluidumnezeucelatotputer]

Dumnezeu a răscumpărat omenirea în Epoca Harului, deci, de ce trebuie El să-Și mai facă lucrarea de judecată în zilele pe de urmă?

Versete din Biblie pentru referințe:

„Urmăriţi cu toţii pacea şi sfinţirea, fără de care nimeni nu-L va vedea pe Domnul!” (Evrei 12:14).

„Iar dacă aude cineva cuvintele Mele şi nu le păzeşte, nu Eu îl judec. Căci Eu n-am venit să judec lumea, ci să mântuiesc lumea. Pe cel ce Mă respinge şi nu primeşte cuvintele Mele are cine să-l judece: Cuvântul pe care l-am spus Eu, acela îl va judeca în ziua de pe urmă” (Ioan 12:47-48).

Cuvinte relevante ale lui Dumnezeu:

Deşi Isus a lucrat mult printre oameni, El a desăvârşit doar răscumpărarea întregii omeniri şi a devenit jertfa pentru păcat a oamenilor şi nu l-a scăpat pe om de toată firea lui stricată. Deplina mântuire a omului de influenţa Satanei nu a necesitat doar ca Isus să preia păcatele omului ca jertfă pentru păcat, ci şi ca Dumnezeu să facă o lucrare mai mare pentru a-l scăpa pe om cu totul de firea lui, care a fost stricată de Satana. Şi astfel, după ce omului i-au fost iertate păcatele, Dumnezeu S-a întrupat pentru a-l conduce pe om în noua epocă şi a început lucrarea de mustrare şi judecată, şi munca aceasta l-a adus pe om într-un tărâm mai înalt. Toţi cei care se supun stăpânirii Lui se vor bucura de un adevăr mai mare şi vor primi binecuvântări mai mari. Ei vor trăi cu adevărat în lumină şi vor dobândi adevărul, calea şi viaţa.

Fragment din „Prefață” la Cuvântul Se arată în trup

La acea vreme, lucrarea lui Isus era răscumpărarea întregii omeniri. Păcatele tuturor care credeau în El erau iertate; dacă credeai în El, El te răscumpăra; dacă credeai în El, nu mai erai un păcătos, erai iertat de păcatele tale. Aceasta este ceea ce însemna să fii mântuit și să fii îndreptat prin credință. Totuși, în cei ce credeau, rămânea acel ceva care era răzvrătit și se opunea lui Dumnezeu și acela încă trebuia să fie îndepărtat încet. Mântuirea nu însemna că omul fusese complet câștigat de Isus, ci că omul nu mai era al păcatului, că i se iertaseră păcatele: de credeai, nu aveai să mai aparții vreodată păcatului.

Fragment din „Viziunea lucrării lui Dumnezeu (2)” în Cuvântul Se arată în trup

La vremea în care Isus Își făcea lucrarea, cunoașterea omului despre El era încă nedeslușită și neclară. Omul a crezut întotdeauna că El este fiul lui David și L-a proclamat ca fiind un mare profet, Domnul binevoitor care a răscumpărat păcatele omului. Unii, prin puterea credinței lor, au fost vindecați doar prin atingerea marginii hainei Lui; cei orbi puteau să vadă și chiar și morții puteau să fie readuși la viață. Totuși, omul nu a fost capabil să descopere firea satanică pervertită, adânc înrădăcinată în el însuși și nici nu a știut cum să se descotorosească de aceasta. Omul a primit mult har, cum ar fi pacea și fericirea trupului, credința unui membru care aduce binecuvântare asupra unei întregi familii, vindecarea bolii și așa mai departe. Restul au fost faptele bune ale omului și arătarea lui evlavioasă; dacă omul ar putea trăi pe baza acestor lucruri, ar fi considerat un credincios acceptabil. Doar astfel de credincioși ar putea intra în Rai după moarte, ceea ce înseamnă că ei au fost mântuiți. Dar, în timpul vieții lor, acești oameni nu au înţeles deloc calea vieții. Tot ceea ce au făcut a fost să comită păcate și apoi să și le mărturisească, într-un ciclu constant, fără a se îndrepta deloc spre schimbarea firii lor: astfel a fost natura omului în Epoca Harului. A primit omul mântuirea completă? Nu! Prin urmare, după terminarea acelei etape de lucru, a rămas încă lucrarea judecății și a mustrării. Această etapă este pentru a-l purifica pe om cu ajutorul cuvântului și, prin aceasta, de a-i da o cale de urmat. Această etapă nu ar fi rodnică sau semnificativă dacă ar continua cu alungarea demonilor, pentru că nu ar reuși să distrugă natura păcătoasă a omului, iar omul ar ajunge la o stagnare în iertarea păcatelor sale. Prin jertfa de păcat, omului i s-au iertat păcatele, căci lucrarea răstignirii a ajuns deja la sfârșit, iar Dumnezeu l-a biruit pe Satana. Dar, de vreme ce firea pervertită a omului încă rămâne în el, omul poate încă să păcătuiască și să se împotrivească lui Dumnezeu, iar Dumnezeu nu câștigă omenirea. De aceea, în această etapă a lucrării, Dumnezeu folosește cuvântul pentru a expune firea pervertită a omului, determinându-l să practice potrivit căii celei drepte. Această etapă este mai semnificativă decât cea anterioară, dar și mai rodnică, pentru că acum cuvântul este cel care furnizează, în mod direct, viață omului și permite ca firea omului să fie pe deplin reînnoită; este o etapă a lucrării mult mai profundă. Prin urmare, întruparea din zilele de pe urmă a completat semnificația întrupării lui Dumnezeu și a încheiat complet planul lui Dumnezeu de gestionare pentru mântuirea omului.

Fragment din „Taina Întrupării (4)” în Cuvântul Se arată în trup

Știi doar că Isus va coborî în zilele de pe urmă, dar cum va coborî El mai exact? Un păcătos ca tine, care tocmai a fost răscumpărat și nu a fost schimbat sau desăvârșit de Dumnezeu, poți fi tu după inima lui Dumnezeu? Căci tu, care ești încă cu sinele tău vechi, este adevărat că ai fost mântuit de Isus și că nu eşti socotit ca păcătos datorită mântuirii lui Dumnezeu, dar aceasta nu dovedește că nu eşti păcătos și lipsit de puritate. Cum poți fi sfânt dacă nu ai fost schimbat? Înăuntrul tău, ești împovărat de necurățenie, egoism și răutate, dar, totuși, vrei să cobori cu Isus – ai vrea tu să fii așa de norocos! Ai pierdut un pas în credința ta în Dumnezeu: ai fost doar răscumpărat, dar nu ai fost schimbat. Pentru ca tu să fii după inima lui Dumnezeu, Dumnezeu trebuie să facă personal lucrarea de a te schimba și curăța; dacă eşti doar răscumpărat, vei fi incapabil să atingi sfințenia. În acest fel, nu vei fi calificat să te împărtășeşti din binecuvântările lui Dumnezeu, pentru că ai pierdut un pas în lucrarea lui Dumnezeu de a gestiona omul, care este pasul-cheie al schimbării și perfecționării. Și astfel, tu, un păcătos care tocmai a fost răscumpărat, eşti incapabil să primeşti direct moștenirea lui Dumnezeu.

Fragment din „Referitor la apelative și identitate” în Cuvântul Se arată în trup

Căci în ciuda tuturor lucrurilor pentru care omul a fost răscumpărat şi iertat de păcate, se poate considera doar că Dummnezeu nu-Şi aduce aminte de fărădelegile omului şi nu-l tratează potrivit cu acestea. Totuși, atunci când omul, care trăieşte într-un trup material, nu a fost eliberat de păcat, el poate doar continua să păcătuiască, dezvăluindu-și, la nesfârșit, firea satanică pervertită. Aceasta este viața pe care o conduce omul, un ciclu fără sfârșit în care păcătuieşte şi este iertat. Majoritatea oamenilor păcătuiesc în timpul zilei doar pentru a mărturisi seara. Astfel, chiar dacă jertfa de păcat este întotdeauna eficientă pentru om, ea nu va putea să îl mântuiască pe om de păcat. Numai jumătate din lucrarea mântuirii a fost desăvârşită, pentru că omul are încă o fire coruptă.

Fragment din „Taina Întrupării (4)” în Cuvântul Se arată în trup

Pentru om, răstignirea lui Dumnezeu a încheiat lucrarea întrupării lui Dumnezeu, a răscumpărat întreaga omenire și I-a permis Lui să apuce cheia Infernului. Toată lumea crede că lucrarea lui Dumnezeu a fost pe deplin realizată. În realitate, pentru Dumnezeu, doar o mică parte a lucrării Sale a fost realizată. El doar a răscumpărat omenirea; El nu a cucerit omenirea, cu atât mai puțin a schimbat urâciunea lui Satana în om. De aceea, Dumnezeu spune: „Deși trupul Meu întrupat a trecut prin durerea morții, acela nu a fost întregul scop al întrupării Mele. Isus este Fiul Meu preaiubit și a fost pironit pe cruce pentru Mine, dar El nu a încheiat pe deplin lucrarea Mea. El a făcut doar o parte din ea”. Astfel, Dumnezeu a început a doua rundă de planuri pentru a continua lucrarea întrupării. Intenția finală a lui Dumnezeu este să desăvârșească și să-i câștige pe toți cei salvați de mâinile lui Satana și, de aceea, Dumnezeu S-a pregătit din nou să riște pericole pentru a veni în trup.

Fragment din „Lucrarea și intrarea (6)” în Cuvântul Se arată în trup

Lucrarea zilelor de pe urmă este de a spune cuvinte. Mari schimbări pot fi produse în om cu ajutorul cuvintelor. Schimbările produse acum în acești oameni, după acceptarea acestor cuvinte, sunt mult mai mari decât cele făcute în oameni, după acceptarea semnelor și minunilor Epocii Harului. Căci, în Epoca Harului, demonii au fost alungați din om prin punerea mâinilor și prin rugăciune, însă firea pervertită din om a rămas încă. Omul a fost vindecat de boala lui și i-au fost iertate păcatele, dar, în ceea ce privește modul în care omul urma să fie curățat de firea satanică pervertită din interiorul lui, această lucrare trebuia încă să fie făcută. Omul a fost doar mântuit și i-au fost iertate păcatele pentru credința sa, dar natura păcătoasă a omului nu a fost distrusă și încă a rămas în el. Păcatele omului au fost iertate prin intermediul Dumnezeului întrupat, dar acest lucru nu înseamnă că omul nu mai are păcat în el. Păcatele omului ar putea fi iertate prin jertfa de păcat, dar, doar în ceea ce privește modul în care omul poate fi făcut să nu mai păcătuiască și modul în care natura sa păcătoasă poate fi distrusă complet și transformată, el nu are nicio cale de a rezolva această problemă. Păcatele omului au fost iertate și acest lucru se datorează lucrării răstignirii lui Dumnezeu, dar omul a continuat să trăiască în interiorul firii satanice pervertite a trecutului. Acestea fiind spuse, omul trebuie să fie complet mântuit de firea sa satanică pervertită, astfel încât natura lui păcătoasă să poată fi complet distrusă, să nu se mai dezvolte niciodată, permițând astfel ca firea omului să fie transformată. Acest lucru ar cere omului să înțeleagă drumul creșterii în viață, să înțeleagă calea vieții și modul de a-și schimba firea. În plus, ar cere omului să acționeze potrivit cu această cale, astfel încât firea lui să poată fi schimbată treptat, iar el să poată trăi sub strălucirea luminii, ca tot ceea ce face el să poată fi în acord cu voia lui Dumnezeu, ca el să-și poată arunca firea satanică pervertită și astfel încât să se poată elibera de influența întunericului Satanei, prin aceasta ieșind pe deplin din păcat. Doar atunci va primi omul mântuirea completă.

Fragment din „Taina Întrupării (4)” în Cuvântul Se arată în trup

Nu prin vindecarea bolii și alungarea demonilor poate omul fi pe deplin mântuit de păcatele sale și nici prin manifestarea semnelor și minunilor nu poate fi făcut complet întru totul. Autoritatea de a vindeca boala și de a alunga demoni îi dă doar har omului, dar trupul omului încă îi aparține Satanei, iar firea satanică pervertită rămâne încă în interiorul omului. Cu alte cuvinte, ceea ce nu a fost curățat aparține încă păcatului și întinării. Doar după ce a fost curățat prin intermediul cuvântului, poate fi el câștigat de Dumnezeu și poate deveni un om sfânt. Când demonii au fost alungaţi din om, iar el a fost răscumpărat, aceasta a însemnat doar faptul că a fost smuls din mâinile Satanei și s-a întors la Dumnezeu. Totuși, fără a fi curățat sau schimbat de către Dumnezeu, el rămâne un om viciat. Întinarea, opoziția și răzvrătirea încă există în om; omul s-a întors la Dumnezeu doar prin răscumpărarea de către El, dar el nu-L cunoaşte câtuşi de puţin pe Dumnezeu și încă Îi rezistă și se răzvrătește împotriva Lui. Înainte ca omul să fie răscumpărat, multe dintre otrăvurile Satanei fuseseră deja plantate în interiorul său și, după mii de ani în care a fost pervertit de către Satana, are în interiorul lui o natură stabilită, care I se opune lui Dumnezeu. Prin urmare, atunci când omul a fost răscumpărat, nu este altceva decât un caz de răscumpărare în care omul este cumpărat la un preț ridicat, dar natura otrăvitoare din el nu a fost eliminată. Omul, care este atât de întinat, trebuie să sufere o schimbare înainte de a deveni vrednic să-L slujească pe Dumnezeu. Cu ajutorul acestei lucrări de judecată și mustrare, omul va ajunge să cunoască pe deplin substanța întinată și coruptă din propriul sine și va putea să se schimbe complet și să devină neprihănit. Doar în felul acesta poate deveni omul vrednic să se întoarcă înaintea tronului lui Dumnezeu. Întreaga lucrare făcută în această zi este astfel încât omul să poată fi curățat și schimbat; prin judecata și mustrarea prin cuvânt, precum și prin rafinare, omul poate să-și înlăture pervertirea și să fie făcut pur. Decât să considerăm că această etapă a lucrării este cea a mântuirii, mai degrabă ar fi mai potrivit să spunem că este lucrarea purificării.

Fragment din „Taina Întrupării (4)” în Cuvântul Se arată în trup

Esența lucrării de mustrare și judecată a lui Dumnezeu este de a curăța omenirea, iar acest lucru este pentru ziua odihnei finale. Altfel, întreaga omenire nu va putea să-și urmeze propria specie și să intre în odihnă. Această lucrare este singura cale ca omenirea să intre în odihnă. Doar lucrarea de curăţare a lui Dumnezeu va curăța omenirea de păcate și doar lucrarea Lui de mustrare și judecată va aduce la lumină lucrurile nesupuse din mijlocul omenirii, separându-i astfel pe cei care pot fi salvați de cei care nu pot și pe cei care vor rămâne de cei care nu vor rămâne. Când lucrarea Sa se va termina, acei oameni care vor rămâne vor fi curățați și se vor bucura de o a doua viață umană mai minunată pe pământ, căci ei vor intra într-un tărâm mai înalt al umanității; cu alte cuvinte, ei vor intra în ziua de odihnă a umanității și vor trăi împreună cu Dumnezeu. După ce aceia care nu pot rămâne vor suferi mustrarea și judecata, formele lor originale vor fi dezvăluite complet; după aceasta, ei toți vor fi distruși și, ca şi Satanei, nu li se va mai permite să supraviețuiască pe pământ. Umanitatea viitorului nu va mai include acest tip de oameni; acești oameni nu sunt potriviți să intre în pământul odihnei finale, nici nu sunt potriviți să intre în ziua odihnei pe care Dumnezeu și omul o vor împărți, căci ei sunt ținte ale pedepsei și sunt cei răi, și nu sunt oameni drepți. […] Lucrarea Sa desăvârșită de pedepsire a răului și răsplătire a binelui este făcută în întregime pentru a purifica pe deplin întreaga omenire, pentru ca El să poată aduce o întreagă omenire sfântă la odihna veșnică. Această etapă a lucrării Sale este cea mai importantă lucrare a Sa. Este etapa finală a întregii Sale lucrări de gestionare.

Fragment din „Dumnezeu și omul vor intra în odihnă împreună” în Cuvântul Se arată în trup

Lucrarea de 6000 de ani a gestionării lui Dumnezeu este împărțită în trei etape: Epoca Legii, Epoca Harului și Epoca Împărăției. Aceste trei etape de lucru sunt toate pentru mântuirea omenirii, adică, sunt pentru mântuirea unei omeniri care a fost coruptă în mod grav de Satana. În același timp, totuși, acestea sunt, de asemenea, pentru ca Dumnezeu să poată lupta cu Satana. Astfel, la fel precum lucrarea de mântuire este împărțită în trei etape, așa este și lupta cu Satana împărțită în trei etape, iar aceste două aspecte ale lucrării lui Dumnezeu sunt realizate în mod simultan. Lupta cu Satana este de fapt pentru mântuirea omenirii și, deoarece lucrarea mântuirii omenirii nu este ceva ce poate fi finalizat cu succes într-o singură etapă, lupta cu Satana este, de asemenea, împărțită în faze și perioade, iar războiul este purtat împotriva Satanei în conformitate cu nevoile omului și gradul de corupție al Satanei din el. Poate, în închipuirea omului, el crede că, în această luptă, Dumnezeu va ridica armele împotriva Satanei în același mod în care s-ar lupta două armate una cu cealaltă. Aceasta este doar ceva pe care intelectul omului este capabil să și-l închipuie și este o idee nerealistă și extrem de vagă, totuși, este ceea ce crede omul. Și, deoarece Eu spun aici că modalitatea de mântuire a omului este prin intermediul luptei cu Satana, omul își imaginează că acesta este modul în care se desfășoară lupta. În cadrul lucrării de mântuire a omului, au fost îndeplinite trei etape, ceea ce înseamnă că lupta cu Satana a fost împărțită în trei etape înainte de învingerea completă a Satanei. Totuși, adevărul interior al întregii lucrări a luptei cu Satana este că efectele sale sunt obținute prin acordarea harului asupra omului și devenirea unei jertfe pentru păcatul omului, iertarea păcatelor omului, cucerirea omului și desăvârșirea acestuia. De fapt, lupta cu Satana nu este ridicarea armelor împotriva Satanei, ci mântuirea omului, prelucrarea vieții omului și schimbarea firii omului pentru ca el să poată fi martor pentru Dumnezeu. Acesta este modul în care Satana este înfrânt. Satana este înfrânt prin schimbarea firii corupte a omului. Când Satana va fi înfrânt, adică, atunci când omul va fi complet mântuit, atunci Satana cel rușinat va fi complet încătușat și, în acest mod, omul va fi fost complet mântuit. Și astfel, esența mântuirii omului este lupta cu Satana, iar războiul cu Satana este în primul rând reflectat în mântuirea omului. Etapa zilelor de pe urmă, în care omul trebuie cucerit, este ultima etapă în lupta cu Satana și, de asemenea, lucrarea mântuirii complete a omului de sub stăpânirea Satanei. Semnificația interioară a cuceririi omului este întoarcerea întrupării Satanei, omul care a fost corupt de Satana, la Creator după cucerirea lui, prin care el îl va abandona pe Satana și se va întoarce complet la Dumnezeu. În acest mod, omul va fi complet mântuit. Și astfel, lucrarea cuceririi este ultima lucrare în lupta împotriva Satanei și etapa finală în gestionarea lui Dumnezeu pentru înfrângerea Satanei. Fără această lucrare, mântuirea completă a omului ar fi în cele din urmă imposibilă, înfrângerea totală a Satanei ar fi de asemenea imposibilă, iar omenirea nu ar putea niciodată să intre în destinația minunată sau să se elibereze de influența Satanei. În consecință, lucrarea mântuirii omului nu poate fi finalizată înainte ca lupta cu Satana să fie încheiată, căci esența lucrării gestionării lui Dumnezeu este pentru mântuirea omenirii. Omenirea de la începuturi a fost în mâinile lui Dumnezeu, însă, din cauza tentației și a corupției Satanei, omul a fost constrâns de acesta și a căzut în mâinile celui rău. Prin urmare, Satana a devenit obiectul care trebuie învins în lucrarea de gestionare a lui Dumnezeu. Deoarece Satana a pus stăpânire pe om și pentru că omul este parte a întregii gestionări a lui Dumnezeu, dacă omul va fi salvat, atunci trebuie smuls înapoi din mâinile Satanei, adică omul trebuie recuperat după ce a fost ținut prizonier de Satana. Astfel, Satana trebuie învins prin schimbările din vechea fire a omului, schimbări care îi redau rațiunea inițială și, în acest mod, omul, care a fost luat prizonier, poate fi smuls înapoi din mâinile Satanei. Dacă omul este eliberat de influența și constrângerea Satanei, Satana va fi făcut de ocară, omul va fi în cele din urmă recuperat, iar Satana va fi învins. Și pentru că omul a fost eliberat de sub influența întunecată a Satanei, va deveni prada de război a acestei întregi bătălii, iar Satana va deveni obiectul care va fi pedepsit odată cu încheierea bătăliei, după care întreaga lucrare de salvare a omenirii va fi finalizată.

Fragment din „Restaurarea vieții normale a omului și conducerea lui către o destinație minunată” în Cuvântul Se arată în trup

Sursa: Biserica lui Dumnezeu Atotputernic

[laudeluidumnezeucelatotputer]

Ce înseamnă să fii mântuit? Ce înseamnă să atingi mântuirea deplină?

Versete din Biblie pentru referințe:

„Cel care va crede şi va fi botezat, va fi mântuit, dar cel care nu va crede, va fi condamnat” (Marcu 16:16).

„Căci acesta este sângele Meu, sângele legământului, care este vărsat pentru mulţi spre iertarea păcatelor” (Matei 26:28).

„Nu oricine-Mi zice: «Doamne, Doamne!» va intra în Împărăţia Cerurilor, ci doar acela care face voia Tatălui Meu, Care este în ceruri” (Matei 7:21).

Cuvinte relevante ale lui Dumnezeu:

La acea vreme, lucrarea lui Isus era răscumpărarea întregii omeniri. Păcatele tuturor care credeau în El erau iertate; dacă credeai în El, El te răscumpăra; dacă credeai în El, nu mai erai un păcătos, erai iertat de păcatele tale. Aceasta este ceea ce însemna să fii mântuit și să fii îndreptat prin credință. Totuși, în cei ce credeau, rămânea acel ceva care era răzvrătit și se opunea lui Dumnezeu și acela încă trebuia să fie îndepărtat încet. Mântuirea nu însemna că omul fusese complet câștigat de Isus, ci că omul nu mai era al păcatului, că i se iertaseră păcatele: de credeai, nu aveai să mai aparții vreodată păcatului.

Fragment din „Viziunea lucrării lui Dumnezeu (2)” în Cuvântul Se arată în trup

Omenirea trebuia doar să-L accepte pe Domnul Isus ca Mântuitor pentru ca păcatele ei să fie iertate. Oficial vorbind, păcatele omului nu mai erau o barieră pentru a-și atinge mântuirea și a veni înaintea lui Dumnezeu, și nu mai erau pârghiile prin care Satana acuza omul. Asta pentru că Dumnezeu Însuși a făcut o lucrare reală, a luat înfățișarea și anticiparea unui trup păcătos, iar Dumnezeu Însuși a fost jertfa pentru păcat. În felul acesta, omul a coborât de pe cruce, fiind răscumpărat și mântuit datorită trupului lui Dumnezeu, asemănarea cu acest trup păcătos.

Fragment din „Omul poate fi salvat numai în mijlocul gestionării lui Dumnezeu” în Cuvântul Se arată în trup

Trupul omului este al Satanei, este plin de firi neascultătoare, este deplorabil de murdar, este ceva necurat. Oamenii râvnesc prea mult bucuriile trupului, există prea multe manifestări ale trupului, așa că Dumnezeu disprețuiește trupul până la un punct. Când oamenii lasă în urmă lucrurile murdare și corupte ale Satanei, ei câștigă mântuirea lui Dumnezeu. Dar dacă rămân incapabili de a se dezbrăca de murdărie și de corupție, atunci vor continua să fie în sfera Satanei. Uneltirile, înșelăciunea și necinstea oamenilor sunt lucrurile Satanei; salvându-te, Dumnezeu te separă de aceste lucruri iar lucrarea lui Dumnezeu nu poate fi greșită și este menită a salva oamenii de întuneric. Când ai crezut până într-un anumit punct și te poți scăpa de corupția trupului și nu mai ești încătușat de această corupție, nu vei fi mântuit? Când trăiești în domeniul Satanei, ești incapabil să-L manifești pe Dumnezeu, ești ceva murdar și nu vei primi moștenirea lui Dumnezeu. Odată ce ai fost curățit și ai devenit desăvârșit, vei fi sfânt și vei fi normal, vei fi binecuvântat de Dumnezeu iar Dumnezeu va fi încântat de tine.

Fragment din „Practica (2)” în Cuvântul Se arată în trup

Dacă cineva Îl poate mulțumi pe Dumnezeu în timpul îndeplinirii propriei datorii, este principial în propriile cuvinte și acțiuni și poate intra în realitatea tuturor aspectelor adevărului, atunci este o persoană care devine desăvârșită de către Dumnezeu. Se poate spune că lucrarea și cuvintele lui Dumnezeu au fost complet eficiente pentru asemenea oameni, iar cuvintele lui Dumnezeu au devenit viața lor, ei au dobândit adevărul și sunt capabili să trăiască în conformitate cu ale Lui cuvinte. După aceasta, natura trupului lor – adică, însuși fundamentul existenței lor inițiale – se va zdruncina și se va prăbuși. După ce oamenii posedă cuvintele lui Dumnezeu drept propria lor viață, ei vor deveni oameni noi. Dacă ale lui Dumnezeu cuvinte devin viața lor, dacă viziunea lucrării lui Dumnezeu, cerințele Lui de la omenire, revelațiile Lui către oameni și standardele pentru o viață adevărată, pe care El cere ca aceștia să le întrunească, devin viața lor, dacă ei trăiesc conform acestor cuvinte și adevăruri, atunci sunt desăvârșiți de cuvintele lui Dumnezeu. Astfel de oameni au renăscut și au devenit oameni noi prin cuvintele lui Dumnezeu.

Fragment din „Cum să apuci pe calea lui Petru” în Consemnări ale cuvântărilor lui Hristos

Dacă doresc să fie mântuiți și doresc să fie câștigați complet de Dumnezeu, atunci toți cei care Îl urmează pe Dumnezeu trebuie să se confrunte cu ispite și atacuri atât mari, cât și mici din partea Satanei. Aceia care ies din aceste ispite și atacuri și sunt capabili să îl învingă pe deplin pe Satana sunt cei care au fost mântuiți de Dumnezeu. Adică, cei care au fost mântuiți prin Dumnezeu sunt cei care au trecut prin încercările Lui și care au fost ispitiți și atacați de Satana de nenumărate ori. Cei care au fost mântuiți prin Dumnezeu înțeleg voia și cerințele lui Dumnezeu și pot să respecte suveranitatea și rânduielile lui Dumnezeu și ei nu abandonează calea de a se teme de Dumnezeu și de a respinge răul în ispitirile Satanei. Cei care sunt mântuiți prin Dumnezeu au onestitate, sunt buni, fac diferența dintre iubire și ură, au simţul dreptăţii și sunt raționali și capabili de a se preocupa de Dumnezeu și de a prețui tot ceea ce este al lui Dumnezeu. Asemenea oameni nu sunt legați, spionați, acuzați sau abuzați de Satana, ei sunt complet liberi, au fost eliberați și descătuşaţi pe deplin.

Fragment din „Lucrarea lui Dumnezeu, firea lui Dumnezeu și Dumnezeu Însuși (II)” în Cuvântul Se arată în trup

Adevărul de astăzi este dat celor care tânjesc după el și îl caută. Această mântuire este dată celor care tânjesc să fie mântuiți de Dumnezeu și nu are ca scop doar să fie câștigată de voi ci, de asemenea, ca voi să puteți fi câștigați de Dumnezeu. Îl câștigați pe Dumnezeu pentru ca Dumnezeu să vă poată câștiga pe voi. Astăzi, v-am spus aceste cuvinte și le-ați auzit și ar trebui să practicați conform acestor cuvinte. În final, când veți pune aceste cuvinte în practică va fi momentul când Eu vă voi fi câștigat prin aceste cuvinte; în același timp, voi veți fi câștigat, de asemenea, aceste cuvinte, adică, veți fi câștigat această mântuire supremă. Odată ce sunteți curățați, veți fi devenit o ființă umană reală.

Fragment din „Experiențele lui Petru: cunoștințele sale despre mustrare și judecată” în Cuvântul Se arată în trup

Dacă oamenii vor trăi până în ziua în care perspectiva lor asupra vieții, semnificația și baza existenței lor se vor fi schimbat în întregime, când ei se vor fi schimbat în totalitate și vor fi devenit altcineva, nu va fi incredibil acest lucru? Aceasta este o mare schimbare, o schimbare zguduitoare. Numai atunci când nu ești interesat de faimă, avere, statut, bani, plăcere și luxul lumii și poți să renunți ușor la ele, vei avea asemănarea unei ființe umane. Cei care vor fi în cele din urmă făcuți compleți sunt un grup ca acesta; ei trăiesc pentru adevăr, pentru Dumnezeu și pentru ceea ce este drept. Aceasta este asemănarea unei adevărate ființe umane.

Fragment din „Înțelegerea asemănărilor și deosebirilor din natura umană” în Consemnări ale cuvântărilor lui Hristos

Sursa: Biserica lui Dumnezeu Atotputernic

[laudeluidumnezeucelatotputer]

Pilda celor 10 fecioare Cum să deveniți fecioare înțelepte pentru a-L întâmpina pe Domnul

Domnul Isus a spus: „Veţi auzi de războaie și vești de războaie. Vedeți să nu vă neliniștiți, căci aceste lucruri trebuie să se întâmple. Dar încă nu va fi sfârșitul. Un neam se va ridica împotriva altui neam și o împărăție împotriva altei împărății. Va fi foamete, vor fi molime și cutremure în diverse locuri. Dar toate acestea sunt doar începutul durerilor nașterii” (Matei 24:6-8). În zilele noastre au loc din ce în ce mai multe catastrofe în întreaga lume: coronavirusul din Wuhan, lăcustele din Africa, incendiile din Australia și alte calamități s-au petrecut una după alta.De asemenea, au apărut și cele patru luni sângerii. Practic, profețiile venirii Domnului au fost îndeplinite; Domnul trebuie să Se fi reîntors deja. O problemă care preocupă mințile multor credincioși în Domnul este aceasta: cum putem deveni fecioare înțelepte pentru a primi reîntoarcerea Domnului? Domnul Isus a spus odată: „Atunci Împărăția Cerurilor va fi asemănată cu zece fecioare, care și-au luat lămpile și au ieșit în întâmpinarea mirelui. Cinci dintre ele erau nesăbuite, iar cinci erau înțelepte. Cele nesăbuite nu și-au luat cu ele și untdelemn atunci când și-au luat lămpile, dar cele înțelepte, împreună cu lămpile, și-au luat și untdelemn în vase” (Matei 25:1-4). În scripturi putem vedea că fecioarele înțelepte au pregătit untdelemn pentru lampă și au așteptat cu venerație venirea Domnului. În cele din urmă, acestea au putut să-L întâmpine și să participe la sărbătoarea din Împărăția cerurilor. Așadar, mulți frați și surori cred că, atât timp cât vor citi constant scripturile, vor participa la întruniri, vor înfăptui cu sârguință lucrarea Domnului și vor aștepta cu venerație, aceasta înseamnă că au pregătit untdelemnul și că sunt fecioare înțelepte și că vor fi înălțate în Împărăția cerurilor când Domnul va veni. Totuși, aceasta a fost practica noastră timp de mulți ani, iar acum s-au abătut asupra noastră tot felul de catastrofe, dar noi încă nu L-am întâmpinat pe Domnul. Acest fapt nu ne lasă altă opțiune decât să reflectăm și să ne întrebăm: îndeplinirea cu sârguință a lucrării Domnului înseamnă a fi într-adevăr o fecioară înțeleaptă? Vom putea noi să-L primim pe Domnul și să fim înălțați înainte de marele necaz?

Citirea Scripturilor, rugăciunea și îndeplinirea cu sârguință a lucrării Domnului: aceste fapte fac ca o fecioară să fie înțeleaptă?

Să ne aducem aminte de cărturari, de preoții cei mai de seamă și de farisei. Cu toții cunoșteau bine scripturile, iar familiile lor Îl slujiseră pe Dumnezeu de generații întregi. Ei s-au supus cu strictețe legii, au respectat poruncile, au îndeplinit cu sârguință lucrarea și chiar au călătorit în toată lumea pentru a răspândi Evanghelia lui Dumnezeu. S-ar putea spune că au depus foarte mult efort, au îndurat multă suferință și au așteptat cu venerație sosirea lui Mesia. Conform noțiunilor și închipuirilor noastre, ei ar fi trebuit să fie fecioarele înțelepte care au pregătit untdelemnul; ei ar fi trebuit să fie cei mai în măsură dintre toți să-l primească pe Domnul și să câștige mântuirea și harul Său. Dar care sunt faptele? Când Domnul Isus S-a întrupat și a venit să-Și înfăptuiască lucrarea, acești oameni nu numai că nu au reușit să-L recunoască pe Domnul Isus, ci au crezut chiar, pe baza noțiunilor și închipuirilor lor, că „oricine nu se numește ‘Mesia’ nu este Dumnezeu”. Ei au auzit clar că spusele Domnului aveau autoritate și putere și, totuși, pe baza noțiunilor și închipuirilor lor, au dezaprobat lucrarea și cuvintele Domnului Isus, considerându-le ca abateri de la scripturi. Ei au folosit acest lucru ca justificare pentru a nega că Domnul era Dumnezeu Însuși și, de asemenea, au profitat de acest lucru pentru a-L judeca și a-L huli pe Domnul Isus. Nu au avut în inimile lor nicio fărâmă de venerație pentru Dumnezeu; nu au înțeles și nici nu au căutat sau cercetat acest lucru. Aceștia au colaborat chiar cu guvernul roman pentru a-L răstigni pe Domnul Isus pe cruce și, în cele din urmă, au fost pedepsiți de către Dumnezeu. Așadar, se poate spune oare că fariseii erau fecioare înțelepte? Ei au trudit și s-au preocupat doar de îndeplinirea lucrării, de respectarea legilor Vechiului Testament, dar nu Îl cunoșteau absolut deloc pe Dumnezeu; ei au fost incapabili să audă glasul lui Dumnezeu. Aceste persoane ar putea fi numite cele mai nechibzuite dintre fecioare. Atunci, de ce este nevoie cu adevărat pentru a fi o fecioară înțeleaptă? Citiți mai departe pentru a afla mai multe.

Ce este o fecioară înțeleaptă?

Domnul Isus a spus odată: „Oile Mele ascultă glasul Meu; Eu le cunosc, iar ele Mă urmează” (Ioan 10:27). „La miezul nopții a răsunat un strigăt: «Iată mirele! Ieșiți-i în întâmpinare!»” (Matei 25:6). În scripturi, putem vedea că fecioarele înțelepte sunt capabile să primească mirele în principal pentru că acordă o importanță deosebită ascultării glasului lui Dumnezeu. Când aud pe cineva care strigă că vine mirele, fecioarele înțelepte iau inițiativa de a ieși să-l primească și ele caută și cercetează. În cele din urmă, ele aud vocea lui Dumnezeu din cuvintele lui Dumnezeu și, astfel, Îl primesc pe Domnul. Este la fel ca atunci când, așa cum este consemnat în scripturi, femeia din Samaria L-a auzit pe Domnul Isus spunând: „Pentru că cinci soți ai avut, iar cel pe care-l ai acum nu-ți este soț. Este adevărat ceea ce ai spus” (Ioan 4:18). Atunci aceasta și-a dat seama că numai Dumnezeu poate ști și vorbi despre lucrurile tăinuite în inima ei. Uimită, ea a strigat oamenilor care erau acolo: „Veniți să vedeți un Om care mi-a spus tot ce am făcut! Ar putea să fie Acesta Cristosul?” (Ioan 4:29). Ea a recunoscut din cuvintele Sale că Domnul Isus era Mesia a cărui venire fusese prevestită. Și apoi a fost Petru – care de-a lungul timpului său petrecut cu Domnul, a văzut că lucrarea înfăptuită de Domnul Isus și cuvintele rostite de către Acesta nu erau lucruri pe care un om normal este capabil să le spună și să le facă. Din cuvintele și lucrarea Domnului, el a recunoscut că Domnul Isus era Hristos, Fiul lui Dumnezeu. Au mai fost și Natanael, Ioan, Andrei și alții care au auzit cu toții glasul lui Dumnezeu în cuvintele Domnului Isus. Ei și-au dat seama cu certitudine că Domnul Isus este Dumnezeu Însuși și au abandonat totul pentru a-L urma. Numai acești oameni sunt fecioarele înțelepte.

Faptele de mai sus arată în mod clar că nu toate persoanele care citesc scripturile, participă la întruniri, înfăptuiesc cu sârguință lucrarea Domnului și Îl așteaptă cu venerație sunt fecioare înțelepte. Mai presus de toate, fecioare înțelepte sunt persoanele care iau aminte la vocea lui Dumnezeu și, când îi aud pe alții răspândind Evanghelia lui Dumnezeu, sunt capabili să-și stabilească propriile noțiuni și închipuiri și să cerceteze lucrarea lui Dumnezeu cu inimi smerite, iscoditoare. În cele din urmă, aceste persoane câștigă luminarea lui Dumnezeu, recunosc vocea lui Dumnezeu și Îl primesc pe Domnul. Cât despre cei care nu ascultă cu atenție vocea lui Dumnezeu, care nu cercetează nici după ce aud exprimarea adevărului, care sunt lipsiți de discernământ, care se agață cu încăpățânare doar de sensul literal al cuvintelor din scripturi și care cred că trudind, sacrificându-se și aducând ofrande vor putea întâmpina sosirea lui Dumnezeu – toți aceștia sunt fecioare nechibzuite și, în final, vor pierde mântuirea și harul lui Dumnezeu.

Pentru a evita să devenim fecioare nechibzuite și să fim abandonați și eliminați de Dumnezeu pe fondul unor catastrofe, în acest moment crucial când urmează să fie primită venirea Domnului, ar trebui să devenim fecioare înțelepte și să ne concentrăm pe a încerca să auzim glasul lui Dumnezeu. Este scris în Cartea Apocalipsei: „Cel ce are urechi, să audă ce zice bisericilor Duhul!” (Apocalipsa 2:7). „Iată, Eu stau la ușă și bat! Dacă aude cineva glasul Meu și deschide ușa, voi intra la el și voi mânca cu el, și el cu Mine” (Apocalipsa 3:20). Aceste profeții arată că, atunci când Domnul se va reîntoarce la sfârșitul veacurilor, El va rosti cuvinte. Deci, cum putem desluși vocea lui Dumnezeu? În continuare, haideți să avem părtășie în legătură cu alte câteva principii.

1) Cuvântările ținute de către Dumnezeu posedă autoritate și putere și ele sunt o expresie a firii lui Dumnezeu

După cum știm cu toții, la început, Dumnezeu a folosit cuvântări pentru a crea lumea. Cuvântările lui Dumnezeu posedă autoritate și putere; de îndată ce o cuvântare este proclamată de către Dumnezeu, aceasta se îndeplinește în realitate. Este exact așa cum a spus Dumnezeu în Cartea Genezei: „«Să fie lumină!» Și a fost lumină” (Geneza 1:3). „Să se adune la un loc apele care sunt sub cer și să apară uscatul! Și așa a și fost” (Geneza 1:9). Iahve i-a vorbit lui Moise: „Vorbește tuturor congregațiilor copiilor Israelului și spune-le: Vei fi sfânt: căci Eu, Iahve Dumnezeu, Dumnezeul tău sunt sfânt” (Leviticul 19:2). Mai există, de asemenea, cuvintele Domnului Isus, care i-au demascat pe farisei: „Vai de voi, cărturari și farisei ipocriți! Căci voi închideți Împărăția Cerurilor în fața oamenilor; nici voi nu intrați, și nici pe cei ce vor să intre nu-i lăsați să intre!” (Matei 23:13).

Odată ce am auzit cuvintele lui Dumnezeu, devenim conștienți că nici un om obișnuit nu le-ar putea rosti. Cuvintele lui Dumnezeu pot hotărî toate lucrurile, care sunt formate și desăvârșite prin cuvintele Lui. Toți cei care I se împotrivesc și Îl nesocotesc pe Dumnezeu pot fi, de asemenea, blestemați de cuvintele Lui. Este impresionant pentru noi să auzim aceste cuvine și simțim că firea lui Dumnezeu nu jignește niciun om, că spusele lui Dumnezeu reprezintă pe deplin statutul și autoritatea Lui și că, în zilele de pe urmă, trebuie să ne d[m seama dacă ceea ce auzim este sau nu glasul Domnului reîntors. Astfel putem câștiga discernământ.

2) Cuvintele lui Dumnezeu dezleagă mistere și dau în vileag corupția și secretele omenirii

După cum știm cu toții, Domnul Isus întrupat a dezlegat multe mistere în perioada când a venit pentru a-Și înfăptui lucrarea. El a spus: „Pocăiți-vă, pentru că Împărăția Cerurilor este aproape!” (Matei 4:17), precum și „Nu oricine-Mi zice: «Doamne, Doamne!» va intra în Împărăția Cerurilor, ci doar acela care face voia Tatălui Meu, Care este în ceruri” (Matei 7:21). Doar pentru că Domnul ne-a dezvăluit misterele care învăluie intrarea în Împărăția cerurilor, noi știm că numai cei care se căiesc cu adevărat și devin oameni care fac voia Tatălui ceresc sunt capabili să intre în Împărăția cerurilor. Noi nu am fi știut niciodată acest fapt dacă Domnul Isus nu ne-ar fi dezlegat acest mister.

Mai mult decât atât, Dumnezeu este un Dumnezeu care analizează în amănunt profunzimea inimilor oamenilor. Dumnezeu are o înțelegere aprofundată a noastră; numai Dumnezeu ne poate da în vileag corupția și ceea ce se află în inimile noastre. De exemplu, Domnul Isus a vorbit despre întâmplarea lui Natanael de sub smochin, permițându-i lui Natanael să-și dea seama de faptul că Domnul Isus era Mesia a cărui venire fusese prevestită. A mai fost și Matei, vameșul, care și-a dat seama că Domnul Isus era Dumnezeu deoarece Isus a vorbit despre conținutul rugăciunilor sale. Aici putem vedea că spusele lui Dumnezeu nu numai că dezleagă mistere, ci și demască faptele de corupție și secretele omenirii; aceasta este, de asemenea, o modalitate prin care putem desluși vocea lui Dumnezeu.

3) Cuvântările lui Dumnezeu pot oferi susținerea vieții și oferă o cale de urmat pentru oameni

Domnul Isus a spus: „Eu sunt calea, adevărul și viața: nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine” (Ioan 14:6). Dumnezeu Însuși este adevărul; Dumnezeu este capabil să exprime adevărul pentru susținerea omenirii în conformitate cu nevoile ei, în orice moment și în orice loc. Pe durata Epocii Legii, omenirea nu știa cum să trăiască sau cum să Îl slăvească pe Dumnezeu, așa că Dumnezeu, prin Moise, a promulgat legea după care oamenii să-și conducă viețile. Așa cum se spune în cele Zece Porunci: „Eu sunt Iahve, Dumnezeul tău, care te-a adus afară din țara Egiptului, din casa robiei. Nu vei avea alți dumnezei în afară de Mine” (Deuteronom 5:6-7). „Să nu ucizi! Să nu comiți adulter! […] Să nu depui mărturie falsă împotriva semenului tău! […] Să nu o poftești pe soția semenului tău […]” (Deuteronom 5:17-21). După ce au auzit cuvintele lui Dumnezeu, oamenii din acea vreme au știut cum ar trebui să trăiască și cum ar trebui să Îl slăvească pe Dumnezeu. Apoi, când Domnul Isus a venit să-Și înfăptuiască lucrarea și să răspândească Evanghelia Împărăției cerurilor, El a început să-i învețe pe oameni că trebuie să-și mărturisească păcatele și să se căiască, că trebuie să fie toleranți și răbdători, că trebuie să-și iubească aproapele ca pe ei înșiși, că ei trebuie să fie sarea și lumina pământului și multe altele. La fel ca atunci când Petru a pus această întrebare Domnului Isus: „Doamne, de câte ori să-l iert pe fratele meu când va păcătui față de mine? Până la șapte ori?” (Matei 18:21), Isus i-a spus lui Petru direct: „Eu nu-ți zic să-l ierți până la șapte ori, ci până la șaptezeci de ori câte șapte” (Matei 18:22). După ce a auzit aceste cuvinte de la Domnul, Petru a înțeles că iertarea este un lucru pe care trebuie să-l respectăm; iertarea nu este condiționată sau limitată la un anumit număr de ori. Petru a avut atunci o cale de a practica.

Așadar, dacă cineva ne dă acum vestea bună că Domnul s-a reîntors și este martor că Duhul Sfânt vorbește bisericilor, putem asculta și evalua dacă această cale ne poate oferi o susținere a nevoilor noastre actuale. Cu toții trăim acum într-o stare în care comitem păcate și apoi le mărturisim, din care nu ne putem elibera. Dacă spusele pe care cineva le împărtășește pot evidenția o cale de a ne elibera de păcat și de a dobândi puritate, aceasta înseamnă că Domnul Isus S-a reîntors. Putem desluși vocea lui Dumnezeu pe baza acestui singur principiu.

Vă oferă această părtășie o cale pentru a deveni o fecioară înțeleaptă și pentru a-L primi pe Domnul? Sper că veți împărtăși aceste spuse cu alții, dacă v-au fost utile. Dorința mea este ca toți să devenim fecioare înțelepte, deschizându-ne inimile către căutarea și ascultarea atentă a glasului Domnului. Fie ca noi să întâmpinăm în curând întoarcerea Domnului și să participăm la sărbătoare împreună cu El!

Sursa: Biserica lui Dumnezeu Atotputernic