#1989. Jurnalul Unei Revoluții

[carmenlidiavidu]

1989. Jurnalul Unei Revoluții

Film documentar “1989. Jurnalul Unei Revoluții” 

Regia Carmen Lidia Vidu 

Cu Ion Caramitru, Oana Pellea, Daniel Badale, Florentina Țilea Germina Nagâț, Dan Voinea, Dennis Deletant, Andrei Ursu, Lavinia Betea, Mihai Avătămăniței, Constantin Țilea, Carmen Lidia Vidu 

Director de imagine Marius Donici 

Operatori Imagine Gabriel Stănciuc, Mihail Rădinoiu 

Operator Dronă Florin Boicescu 

Cristina Baciu montaj, sunet, animație 

Muzică Ovidiu Zimcea & Constantin Țilea 

Desen Gabriela Schinderman 

Fotograf de platou Vlad Lăzărescu 

Teatrul Național “I. L. Caragiale” București 

Una dintre datoriile morale ale teatrului este să ridice întrebări și să antreneze la dialog. Fiecare are o părere diferită despre cum a fost la Revoluție fie că a trăit-o fie că nu. Cele mai multe informații pe care populația le-a asimilat și le repetă  sunt "cele oficiale" , uneori uitându-și istoria personală. Încercăm să punem alături cele două tipuri de imagini (oficiale și private) pentru a contura o imagine mai nuanțată asupra Revoluției din 1989. În anul pandemic 2020, Teatrul Național din București păstrează contactul cu publicul, se adaptează și găsește soluții pentru a onora evenimentul care a schimbat istoria recentă a României: Revoluția din 1989. Evenimentul este un hibrid cultural adaptat vremurilor pe care le trăim. Proiectul este realizat din elemente de film, teatru, platou de televiziune, videomapping, filmare aeriană.

[rudyroth79]

Știri: În cea mai fierbinte zi de decembrie, „1989. Jurnalul unei Revoluții” se difuzează la Televiziunea Română (22 decembrie 2020)

Știri: În cea mai fierbinte zi de decembrie, „1989. Jurnalul unei Revoluții” se difuzează la Televiziunea Română (22 decembrie 2020)

Mâine, 22 decembrie 2020, când se împlinesc 31 de ani de la ziua care a schimbat România, Televiziunea Română va prezenta cea mai recentă producţie consacrată evenimentului de atunci, documentarul 1989. Jurnalul unei Revoluţii, realizat recent de Carmen Lidia Vidu şi produs de Teatrul Naţional „I. L. Caragiale” din Bucureşti. Difuzarea acestui film va avea loc pe canalul TVR3, de la ora…

[romaniandiary]

Jurnal de România. 1989

*jurnalul unei revoluții, spectacol de teatru multimedia documentar

Actori: Ion Carmitru, Oana Pellea, Florentina Țilea, Daniel Badale 

Apariții video: Germina Nagâț, Dennis Deletant, Dan Voinea 

Costume: Florilena Popescu 

Multimedia: Cristina Nicoleta Baciu 

Bandă Desenată: Gabriela Schinderman 

Muzica: Ovidiu Zimcea 

Regia și Scenariul: Carmen Lidia Vidu

TNB

[carmenlidiavidu]

1989. JURNALUL UNEI REVOLUȚII - extras video

Film documentar “1989. Jurnalul Unei Revoluții” 

Regia Carmen Lidia Vidu 

Cu Ion Caramitru, Oana Pellea, Daniel Badale, Florentina Țilea Germina Nagâț, Dan Voinea, Dennis Deletant, Andrei Ursu, Lavinia Betea, Mihai Avătămăniței, Constantin Țilea, Carmen Lidia Vidu 

[carmenlidiavidu]

PODCAST Jurnal de România. Andrei Ursu

Jurnal de România. 1989 *jurnalul unei revoluții 

Regia Carmen Lidia Vidu Invitat Andrei Ursu 

În toamna şi iarna lui 1989, istoria se întâmpla în faţa ochilor noştri. La peste 30 de ani de la Revoluție ne întrebăm: cum ne raportăm la istorie?

[carmenlidiavidu]

Jurnal de România. 1989 

*jurnalul unei revoluții, spectacol de teatru multimedia documentar

Actori: Ion Carmitru, Oana Pellea, Florentina Țilea, Daniel Badale 

Apariții video: Germina Nagâț, Dennis Deletant, Dan Voinea 

Costume: Florilena Popescu 

Multimedia: Cristina Nicoleta Baciu 

Bandă Desenată: Gabriela Schinderman 

Muzica: Ovidiu Zimcea 

Regia și Scenariul: Carmen Lidia Vidu 

În toamna şi iarna lui 1989, istoria se întâmpla în faţa ochilor noştri. Prin spectacolul “Jurnal de România. 1989” propun să documentez Revoluţia din '89. Pornim de la confesiunile și imaginile din arhiva personală a actorilor TNB și ajungem la protagoniști așa cum sunt ei azi, după trei decenii. România a împlinit 30 de ani de la Revoluţia din '89. Cu această ocazie ne întrebăm: cum ne raportăm la istorie? Unde sunt poveștile așa numiților „oameni obișnuiți”, care se dovedesc adesea ca fiind mai degrabă extraordinari? Unde sunt amintirile personale, subiective care alcătuiesc textura fină a unei vieți, fie ea mai bine sau mai puțin bine trăită? Proiectul “Jurnal de România. 1989” se bazează pe interviuri cu actorii  ale căror opinii nefiltrate, fie ele personale, civice sau sociale sunt mixate pentru a oferi „fotografia mai mare” a unui eveniment istoric. Spectacolul multimedia va da spectatorilor ocazia de a pune laolaltă un puzzle puternic și foarte uman. Istoria e văzută din prisma biografiilor personale. Cercetarea, imaginea și sunetele alcătuiesc universul multimedia care completează poveștile actorilor. De ce istorie cu i mic? Pentru că istoria cu I mare părem să o știm. Știm când a fost Unirea, știm cum a devenit Ceaușescu președinte și știm și cum s-a terminat cu regimul comunist la noi. Scopul "Jurnalului de România. 1989" e să înțelegem un pic mai bine cam cum era viața pe bune în perioada aia, nu doar din perspectiva momentelor marcante ale istoriei. Fiecare are o părere diferită despre cum a fost la Rovoluție fie că a trăit-o sau nu. Cele mai multe informații pe care populația le repetă sunt "cele oficiale" uitându-și chiar istoria personală. Încercăm să scoatem din arhiva personală anumite aspecte care nu intrau neapărat în ceea ce voia istoria oficială să păstreze. Astfel, scopul ar fi ca, prin alăturarea acestor două tipuri de imagini (oficiale și private), să reușim să-i facem pe oameni să-și formeze o imagine mai nuanțată asupra Revoluției din 1989

[carmenlidiavidu]

Jurnalul unei revoluții

La scurt timp după prima carantină impusă de coronavirus, la Teatrul Național din București a avut loc premiera spectacolului „1989. Jurnal de România” al artistei Carmen Lidia Vidu. Cunoscută drept regizor de teatru și film multimedia, Vidu a făcut deja senzație în ultimii cinci ani pe scena națională și internațională cu proiectul său „Jurnal de România”.

de Irina Wolf

În anul 2017, Vidu a fost invitată la Schauspielhaus Viena cu „Jurnal de România. Sfântu Gheorghe” și „Jurnal de România. Constanța”. Doi ani mai târziu a fost invitată la Theaterhaus Jena cu „Jurnal de România. Timișoara”. În noiembrie 2020 a câștigat Premiul feminin (acordat de municipalitatea Karlsruhe) pentru scurtmetrajul „Jurnalul meu românesc” la Festivalul Internațional de Film Independent Days din Karlsruhe.

Factorul decisiv pentru acest amplu proiect documentar, care a apărut sub titlul „Jurnal de România”, a fost un incendiu devastator din 2015, în care 64 de persoane au fost ucise într-un club din București. Incapacitatea statului de a lupta împotriva corupției și de a-și proteja cetățenii a determinat-o pe Vidu să se îndepărteze de teatrul convențional și să se implice în activități socio-politice.

În timp ce primele trei producții de teatru au fost dedicate unui număr cât mai mare de orașe românești, Vidu are în vedere răsturnarea regimului comunist în țara ei în „Jurnal de România. 1989”. Revoluția română a durat doar o săptămână; dar peste 1000 de oameni au murit în vâltoarea evenimentelor. La 25 decembrie 1989, dictatorul Nicolae Ceaușescu a fost executat. Până în prezent, circumstanțele schimbării politice din România sunt controversate. "Jurnal de România. 1989” este modul meu de a arăta că fiecare contribuie la modelarea istoriei, că atitudinea proprie este importantă", spune Vidu în broșura bine concepută a programului. Această viziune a apărut din convingerea artistului că „teatrul riscă să devină irelevant pentru comunitate” și că „autosuficiența ne conduce la izolare, deoarece ascultăm doar opiniile care ne confirmă propria părere”.

Pentru toate jurnalele, responsabilă pentru text și regie este Carmen Lidia Vidu. Procesul este întotdeauna același: în timpul procesului de creație, regizorul discută cu actorii despre viața lor privată, precum și despre implicarea lor în conturarea vieții urbane și a revoluției. Apoi materialul este vizualizat și performanțele individuale ale membrilor ansamblului respectiv sunt reunite pentru a forma un întreg coerent. Ion Caramitru, Oana Pellea, Florentina Țilea și Daniel Badale sunt cei patru protagoniști ai „Jurnalului de România. 1989”. Ei nu imită personaje, dezvăluie o parte din propria lor biografie și, mai presus de toate, descriu modul în care au trăit evenimentele turbulente din 1989. Cele patru perspective nici că ar putea fi mai diferite. Ion Caramitru, în prezent director al Teatrului Național București, avea 47 de ani în momentul revoluției și era unul dintre cei mai cunoscuți actori din România. „Fraților, am câștigat!”, a exclamat cu entuziasm în 1989 la transmisia în direct a postului de televiziune românesc TVR. Astăzi, Caramitru condamnă vehement revoluția „eșuată”. Oana Pellea, pe atunci în vârstă de 26 de ani, a răspuns în decembrie 1989 la apelul de apărare a postului de televiziune, un loc în care s-au purtat bătălii acerbe. A fost confundată cu soția unui terorist. „Nimic în viață nu este gratuit, doar moartea”, spune actrița. Cuvinte care cu siguranță vor afecta mulți spectatori.

Florentina Țilea avea doar doisprezece ani în 1989. Ea aparține generației „crescute în frică”. Țilea făcea parte din copiii aleși care urmau să recite poezii patriotice în timpul vizitelor de oraș ale lui Ceaușescu la Iași. În calitate de recitator al său, ea s-a bucurat de privilegii precum băuturi Cola, banane și călătorii în străinătate în RDG. A fost întristată de împușcarea lui Ceaușescu. Ea a vărsat chiar și câteva lacrimi. Daniel Badale este, de asemenea, un caz special. Acum 30 de ani făcea serviciul militar și ar fi trebuit să tragă asupra populației civile rebele conform ordinelor sale - ceea ce din fericire nu s-a întâmplat. Își amintește că la momentul revoluției, vehiculul său de luptă blindat era poziționat în Piața Universității din centrul Bucureștiului și în fața lui se afla, printre altele, Ion Caramitru.

Este vorba despre impresii complet diferite ale unor oameni din generații diferite, pe care Vidu le pune în scenă. Cele patru monologuri unice sunt completate de trei înregistrări video. Printre acestea se numără interviuri cu Dan Voinea (fost procuror care a investigat „dosarul Revoluției”), Germina Nagâț (membru al Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității) și cunoscutul istoric britanic Dennis Deletant (expert în comunismul românesc). Scurtele sale intervenții oferă informații importante și sunt folosite ca elemente de legătură între cele patru apariții live ale actorilor. Toate aceste povești oferă o imagine vie a timpului.

Și totuși, producțiile lui Carmen Lidia Vidu își trag seva din diferite personalități scenice, precum și din cadrul în care sunt încorporate poveștile lor respective. Fotografii bine alese din viața actorilor și a familiilor lor, secvențele video inteligente se întrepătrund și creează o imagine de ansamblu deosebit de interesantă. În cazul „Jurnalului de România. 1989”, partea multimedia joacă un rol special. Din cauza pandemiei, premiera inițial planificată pentru primăvară a trebuit amânată. Noile măsuri restrictive au însemnat că a fost prezentat în aer liber pe terasa spectaculoasă a acoperișului teatrului. În loc de peste 300 de locuri, doar 60 au putut fi puse la dispoziție în sala amfiteatrului de la etajul al șaptelea.

Mare a fost uimirea, când spectatorii proiecțiilor lui Vidu ale imaginilor care arată evenimentele dramatice ale revoluției, dar și din viața unui actor, ca să spunem așa, au fost aproape „învăluiți”: regizorul a folosit în acest scop suprafața imensă a pânzei disponibile, lungi de 33 de metri și înalte de 21 de metri, care tronează pe acoperișul clădirii. Proiecțiile nu au trecut neobservate de trecătorii din Piața Universității. Faptul că Piața Universității este denumită kilometrul zero al Revoluției, deoarece cei mai mulți oameni au murit acolo în 1989 este, de asemenea, emblematic. Trebuie menționat aici că Cristina Baciu se ocupă de abordarea multimedia, Ovidiu Zimcea este responsabil de coloana sonoră și Gabriela Schinderman este responsabilă de banda desenată, care reproduce secvența cronologică a evenimentelor. Toate contribuie la succesul producției.

Producția de teatru documentar multimedia a lui Vidu – conform subtitlului „Jurnalului de România. 1989” - este emoționantă și distractivă în același timp. Această contribuție importantă la perioada plină de evenimente din istoria României se adresează atât generației mai în vârstă care a trăit comunismul, cât și generației mai tinere, care nu este familiarizată cu dictatura lui Ceaușescu și cu evenimentele din decembrie 1989. Puține alte spectacole de pe scena teatrului românesc au stârnit atât de mult interes public în ultimii ani - un semn clar pentru cât de extraordinar și în același timp necesar este acest proiect.