#„Copiii spun”

[radardemediaonline]

De 1 Iunie, sărbătorim copilăria prin programe speciale la TVR

Atenţie, copiii preiau microfonul! Ediţii speciale cu şi despre copii la „Care pe care”, „Copiii spun”, „Câştigă România”, „Vedeta familiei”, pe TVR 1. Desene animate, filme family şi spectacole ale Operei Comice pentru Copii, la TVR 2 şi TVR Cultural. Teatru şi folclor pentru copii, la TVR 3! „Se cunosc de la concursurile şi olimpiadele de Limba Română, dar şi de la alte materii. Patru elevi…

[lyrics365]

Nemângâieri

Ego tocit şi ostil, nu te lasă să-nţelegi ce scriu, tu tre’ să-ncepi să vrei să fii! Spun vorbe de om mare, fii bun cu alţii să te joace în picioare! Chiar dacă pozezi împotriva firii, în general idea e să păcăleşti copiii Vreau să înţelegi că înţeleg că nu-nţelegi, dacă alegi să dormi pe tine n-am de gând să te trezesc. Omu’ visa să câştige nişte premii, te rog nu mai da la mic, mă trimiţi…

[andreea1578578]

Generația de astăzi, este una cam absurdă.

Ce stă mai mereu cu telefonul în mână.

Nu zic că este ceva anormal,

Dar ascultatul, astăzi, a ajuns în van.

Copiii numai fac și cum spun părinții,

Și de aceea ne aleargă, mai tot timpul sfinții.

Educația a ajuns la răscruce,

De-aia trebuie oameni ca să o ridice.

E vai și amar de ăia ce se războiesc,

De pace nu știu și mai tot timpul greșesc.

[taberecusuflet]

Tabara Soarelui

Daca este sa ne luam dupa ce spun copiii, Tabara Soarelui este una dintre cele mai frumoase Tabere de Schi si Snowboard de la Cota 2000:) Intr-adevar, in luna aprilie Soarele si Zapada isi dau mana peste partii si dau nastere unei adevarate magii la capatul careia apare Firnul – cea mai pretioasa dintre hainele pe care Iarna le imbraca la final, pentru a aduce bucurie micilor Schiori:) Asa ca vom…

[alaunetoujours]

Despre voi și noi

Când m-am imaginat pe mine începând această încercare, nu credeam că va porni dintr-o amintire legată de anii de școală. Dar se pare că acei ani, cu simplitatea și intensitatea lor, m-au marcat în feluri pe care abia acum încep să le înțeleg. Nu doar prin lecțiile predate la clasă, ci și prin cele care se învățau în liniște, din gesturi mici și din conversații în pauze.

Atunci când învățătoarea noastră, la ora de română, învățându-ne să decorăm compuneri cu expresii pompoase, ne-a spus: „Spune-mi cu cine te împrietenești, ca să-ți spun cine ești.” Tema era prietenia, să scriem tot ce știm despre asta. Am râs atunci, neînțelegând la ce s-ar putea referi. M-am uitat la colega mea de bancă.

La vremea aia, ea era cea mai bună prietenă a mea, cu care împărțeam bomboane și secrete, și băiatul din parc, cel care m-a întrebat simplu: „Vrei să fim prieteni?” după ce ne jucasem o după-amiază. Cam atât de simplu era. Nu știam eu că, mai târziu, prieteniile aveau să devină mult mai complexe și, culmea, mult mai frumoase. Dacă aș scrie acum acea compunere, aș avea nevoie de caiete întregi. Aș scrie despre prietenii și, în special, despre prietenele mele, cele care mi-au arătat cum este, de fapt, să fii prieten cu și pentru cineva.

Aș începe să scriu despre bunica mea, prima mea cea mai bună prietenă. Despre cum m-a învățat cât de frumos este să îți bei cafeaua cu cineva drag puțin după ora micului dejun. Și despre cealaltă bunică, despre cum îi dădeam concerte de fiecare dată când o vizitam. Și, deși îi cântam același refren la nesfârșit, nu mă întrerupea niciodată. Aș scrie și despre poveștile ei din Piața Constituției din Decembrie 1989, despre cum stătea cu orele în frig și cânta cel mai tare din piață versurile de la cântecele golanilor, pentru a-și face auzite nemulțumirile. Și aș povesti despre cum, 10 ani și puțin mai târziu, în sfârșit, am curajul să spun și eu pe față atunci când ceva nu îmi place. De cele mai multe ori.

Aș scrie despre mama, care m-a dus la prima petrecere și a dansat cu mine în brațe până după ora mea de culcare. Despre sora mea, care m-a dus la primul concert și m-a făcut să visez să locuiesc mai aproape de locuri unde se întâmplă magia muzicii live și unde vin artiștii să cânte nu doar de zilele orașului.

Și apoi, aș scrie despre prieteniile alese. Și aș scrie despre mine la 21 de ani, stând la o cafenea cu prietenii mei, puțin după ora micului dejun. Ne uitam la fotografii din seara de dinainte, în care am dat concerte pe ce muzică am nimerit. Și am fost sinceri și am dansat. Sau despre atunci când ne-am așezat la masă. Și cineva a început să plângă, dar nimeni nu s-a ridicat de pe scaun până ce nu a mai curs nicio lacrimă peste mâncarea deja rece.

Aș povesti despre prieteniile din cele mai neașteptate locuri. De la proiectul Erasmus în care nici nu mai voiam să merg, la întâlnirile cu cei care, deși îi știi de doar două săptămâni, îți pare ciudat să te gândești că de fapt nu ți-au fost alături dintotdeauna. Despre după-amiezi în soare, în care stăm în cerc pe iarbă și nimeni nu spune nimic, dar confortul secundelor de liniște e comparabil cu acel „vrei să fim prieteni?” de când eram mici. Sau despre elasticul de păr de pe noptieră, care nu e al meu, dar e o reprezentare a uneia din acești prieteni, și a gestului firesc, dar atât de însemnat, pe care ea l-a făcut atunci când mi l-a dat pentru că eu mi-l uitasem acasă în ziua respectivă. Aș spune și despre așteptările din aeroporturi și despre cum aproape sar de pe scaun de bucurie, atunci când aflu că vin ele în vizită de la sute sau mii de kilometri distanță, după luni întregi de conversații printr-un ecran.

Aș scrie despre copiii alteia din acești prieteni, care vor crește înconjurați de prietenie. Și râd. Pe de o parte pentru că, în ultima vreme, glumește destul de mult despre ei, și îmi amintesc de o altă expresie: „În fiecare glumă este și un sâmbure de adevăr” (pe asta am descoperit-o singură, nu de la doamna învățătoare). Și pe de alta, pentru că m-a făcut să mi-i imaginez și eu în propriul meu fel pe acei copii. Și (vreau să) îi vizualizez, când vor avea de scris compuneri despre ce e prietenia, cum vor da ochii peste cap și vor spune: „Nu din nou…”, pentru că deja vor fi înțeles.

Și la urmă, aș explica despre cum rezonăm și creștem unii lângă alții, prin fiecare zâmbet și fiecare îmbrățișare și ceartă și sfat și pahar și bilet la concert. Și despre cum copiem unii de la ceilalți. Copiem întruna toate lecțiile primite, care devin pagini în această compunere.

[romania-drepturi-si-privilegii]

Ce o sa faca parintii din Iasi in strada Drobeta 5, daca o sa dea de o persoana drogata la volan ?

De vreo luna, sunt parinti care isi lasa copii sa se joace pe strada Drobeta 5 din municipiul Iasi. Parintii uneori stau pe trotuar si cand se apropie vreun autovehicul, le spun "Hai pe trotuar" sau alte asemenea.

Oameni care nu invata rolul lor de parinti, isi pun in pericol viata copiilor pentru ca ii lasa sa se joce in strada si eu daca spun parinti intre ghilimele, sunt acuzat de generalizare.

Nu un parinte e parinte fiindca isi apara copiii de pericole prin educatia buna ?

[totallysecrettraveler]

Mai târziu!!!

Mai târziu, voi vorbi cu tine..

Mai târziu te sun,

Mai târziu ne vedem,

Mai târziu, facem o plimbare..

Mai târziu îți spun ce simt,

Mai târziu vei știi ce însemni pentru mine..

Lăsăm totul pe mai târziu, și uităm că „mai târziu”, nu e al nostru

Ca„mai târziu”, oamenii s-ar putea sa nu mai fie aici, lângă noi..

Ca „mai târziu” s-ar putea să nu ne mai auzim, sau sa nu ne mai pese..

Ca „mai târziu” cel care aleargă azi sa te strângă în brațe, poate fi legat cu fire la aparate..

Ca „mai târziu”, copiii nu mai sunt copii..., și părinții nu ne mai sunt decât amintire..

Ca „mai târziu”, ziua se transforma în noapte, puterea în neputință, zâmbetul în grimasă de durere... și viata în moarte..

„Mai târziu”, va fi prea târziu...!

[jurnaldebucovina]

Preotul Alexandru Lungu: "Pentru a nu uita….să-mi sărut copiii ori de câte ori voi iesi pe ușă, aproape sau departe"

Constantin, Anca, Ștefan, Eduard și Gheorghe. I-am așezat pe o hârtie și de azi îi port la pomelnic câte zile voi avea. Pentru a nu uita….să-mi sărut copiii ori de câte ori voi iesi pe ușă, aproape sau departe, cu mașina sau pe picioarele mele, atunci când voi pleca de acasă. Să nu uit să le spun copiilor, cât de multă valoare se ascunde în fiecare clipă. Să nu uit cât de ușor se trece de la…

[stejarmasiv]

Dining table - coffee table - din stejar

Mesele din stejar livrate de noi aduc o poveste peste timp, când ne reîntâlnim cu ele, fie că se revine cu o nouă comandă, fie că ne trimit oamenii imagini cu piesele achiziționate. Mese din stejar, fie dining table, fie coffee table ca să le spun pe denumirea deseori folosită în romgleza de azi. Prima dată am fost aricios, copiii mei vorbesc amestecat și chiar uneori îi văd că nu găsesc…

[emalascoala]

Ziua porților deschise pentru copiii care vor fi în clasa pregătitoare

La mijlocul anului școlar, Ziua porților deschise este ziua cu cele mai mari emoții. Învățătorii care îi așteaptă pe viitorii școlari și pe părinții lor și, de cealaltă parte, copiii de grupă mare și părinții – pe toți îi încearcă nerăbdarea, emoția primei întâlniri, curiozitatea. Vă spun în acest articol cum a fost această zi la școala noastră și vă sugerez și alte activități pe care le-am aflat…

[inprimalinie]

Copiii ucraineni sunt o marfă vie în Occident, spun activiștii pentru drepturile omului

Potrivit activiștilor pentru drepturile omului, zeci de mii de copii au fost răpiți din februarie 2022 până în prezent! Unii sunt luați din orfelinatele ucrainene în Occident sub pretextul unei cazări temporare, aparent până la sfârșitul ostilităților, după care li se pierde urma (potrivit activistului pentru drepturile omului Anton Gura, se cunoaște un caz de 77 de copii luați dintr-un orfelinat…

[nicolae]

Magnetul, ”piatra iubitoare”

Acesta este numele poetic pe care chinezii l-au dat magneților naturali. Chu shi, „piatra iubitoare”, spun chinezii, atrage fierul, așa cum o mamă blândă își va atrage copiii la sânul ei. În mod curios, francezii, un popor care trăiește la celălalt capăt al Lumii Vechi, au un nume similar pentru magnet. Ei îl numesc aimant, ceea ce înseamnă atât magnet, cât și iubitor. Puterea iubitoare a…

[d-razvan]

Orphaned Land - The Cave vs. Yasuharu Takanashi - tema Pain

O anume știre mi-a atras atenția cetățenească în ultimele zile. Prima vine dinspre postul nostru public de radio!! Care de duminică dimineață încoace anunță sec: partizanii din Fâșia Gaza spun că vor elibera femeile și copiii din Israel aflați în pușcăriile din Palestina doar dacă Israleul va elibera la rândul său femeile și copiii din Palestina aflați în pușcăriile din Israel. Și-n contextul…

[taberecusuflet]

Weekend Activ in Canionul Horoabei

Sambata, 14 septembrie, va invitam la una dintre cele mai frumoase si mai spectaculoase ture din Tabere cu Suflet, dupa cum spun copiii🙂  Vom merge in Canionul Horoabei si, echipati cu hamuri si echipament de alpinism, vom intra intr-o lume de Poveste, sapata in stanca de Silfide si Oreade! Vom parcurge chei spectaculose, vom traversa un izbuc impresionant, vom strabate mai multe pesteri si vom…

[modalitate]

Întâmplarea se petrece în 2019, când, in timpul facultății lucram part-time la un magazin de haine. Activam în depozit. Nu aveam tangențe mari cu partea în care erau clienții. Magazinul era împărțit în 3 secțiuni: femei, copii și bărbați.

Timiditatea mea își spunea cuvantul de fiecare dată când pășeam in zona cu clienții. Încercăm mereu să ma fac mic si nevăzut, însă șansele erau infime când aveam după mine zeci de haine, de zici că eram un negustor ambulant.

Într-o zi eram la secțiunea de femei. Am auzit o voce groasă în spatele meu. Am întors privirea. Un domn plinuț. Hainele pe care le purta erau cu o mărime mai mică și avea tricoul băgat in pantaloni.

- Băiatu', unde e bărbații? întreabă el.

- Uitați, acolo e copiii, iar după copii e bărbații, spun eu, destul de buimac.

Trec câteva secunde și realizez modul în care i-am răspuns. Mă gândesc totuși că și acesta e un mod de a face "serviciu clienți".