zilelemele

[zilelemele]

Și am reușit!

Ți-am spus pa pentru totdeauna în loc de la revedere.

Ți-am spus tot ce am avut de spus într-un singur cuvânt și am plecat.

Sunt cât se poate de sigură că nici acum nu ai înțeles mesajul. Crede-mă, îmi pare rău pentru tine,dar am încercat să te fac să înțelegi de prea multe ori.

Așa că am reușit după ce mi-am adunat toată energia posibilă, după ce am dus războaie întregi în interiorul meu, inimă vs. creier, după ce am pus totul în balanță, după ce pur și simplu am ajuns la capătul ființei mele și am făcut-o.

Un ultim pas,

Un ultim cuvânt,

O ultimă privire,

Iar noi nu mai există.

"Ziua în care m-am ales pe mine"

[zilelemele]

E ciudat când realizezi niște lucruri despre tine și despre ceea ce îți dorești cu adevărat

Nu ma refer la rahaturi care te fac sa crezi după ca viata ta de fapt e roz sau gri sau alta culoare care ți se pare ție ca ți se aplică

Nu

Ma refer la momentele alea în care realizezi de ce faci anumite lucruri

De ce gândești cum gândești în anumite situații

Sau de ce reacționezi cum reacționezi

E ca și când ți se ridica o perdea din fata ochilor

Nu e ca și când nu puteai sa vezi prin ea

Dar parca vezi mai clar acum puțin

Și sincera sa fiu

Mai am multe de ridicat, de atât sunt și eu conștientă măcar

Dar măcar am început sa le ridic

E un început

Iar în funcție de ce descoperi ai diferite reacții

Poți sa plângi de fericire, de frustrare ca nu ți-ai dat seama mai repede

Poți sa râzi ca un maniac la cât de prost ai putut sa fii ca nu ai văzut-o pana acum

Poți sa le ai pe toate

Dar măcar e bine

E normal

Asa cum ceapa are mai multe straturi la fel și noi ca oameni putem spune ca suntem la fel

Unele ne fac sa plangem

Altele sa spunem cât de dulce e

Sau altele, sa nu avem neapărat o reacție

Dar cu cât dam mai multe jos

Ajungem mai repede la miezul problemei

La noi înșine cu adevărat

And I think that's fucking beautiful

"Zilele când aflu că pot vedea mai bine"

[zilelemele]

Și am decis sa te iert...

Tot plâng

Tot doare

Tot simt ca mi s-a furat lumea din fata ochilor

Tot simt junghiul neîncrederii când ma uit în ochii tai

Tot simt aceeași intensitate de dezamagire

Tot simt... tot...

Dar am decis sa te iert

"Zilele când nu știu ce spune asta despre mine"

[zilelemele]

Știi ce nu înțeleg?

Cum îmi tot spui că știi atât de multe și de fapt nu știi nimic.

Îmi spui că știi că ai greșit.

Îmi spui că știi ce trebuia să faci și să nu faci.

Îmi spui că știi că ceea ce ai spus a fost greșit.

Îmi spui că știi atât, dar atât de multe.

Îmi spui că știi ce am eu nevoie de fapt, ce îmi doresc de fapt...

Dar nu îmi arăți niciodată că știi...

"Zilele când arăți căt de puține știi"

[zilelemele]

Știi ce detest cel mai mult la situația asta?

Faptul ca oricât mi se spune că am tot dreptul să nu te iert, să te detest, ba chiar să te urăsc pentru ceea ce ai făcut....

Eu cred că deja te-am iertat...

Durerea încă este și persistă, dar nu știu din ce motiv nebunesc eu te-am iertat deja.

Și mă doare mai tare faptul că deja te-am iertat pentru ceea ce ai făcut decât lucrul în sine.

"Zilele când realizez că eu te iubesc prea mult"

[zilelemele]

Îmi doresc să te pot detesta. Să am sentimente de ură față de tine așa cum mă tot acuzi că am.

Îmi doresc enorm de mult asta.

Și vrei să știi de ce?

Că sunt sută în mie sigură că așa mi-ar fi mai ușor să trec peste noi, să te uit.

"Zilele când îmi doresc să nu te mai iubesc"

[zilelemele]

Ai spus că mă iubești

Și te cred

Te cred cu toată ființa mea că tu chiar o faci

Dar de ce?

De ce a trebuit ca tot pe mine să mă rănești ?

De ce eu am putut să mă schimb pentru tine?

Să fiu mai bună pentru tine?

Și tu nu...

Doar...de ce nu m-ai iubit suficient încât să faci asta?

"Zilele când mă întreb de ce"

[zilelemele]

Deci ani de zile din viața mea ți-am acordat.

Ani de zile în urma cărora te-am iertat de nenumărate ori. În care ți-am dat șansă, după șansă, după șansă.

Ca să ce?

Să aflu când vin acasă, toată fericită să te văd ca tu o "arzi" cu alta?

Ca nu ai curajul sa îmi recunoști în fata?

Ca nu ai pic de respect fata de mine sa îmi spui în fata ca nu te mai atrag? Ca nu ma mai vrei?

Ce ți-am făcut sa merit asta?

Nu te-am iubit suficient?

Nu te mai atrage aspectul meu fizic?

Nu îți mai place personalitatea mea?

De ce îmi oferi atât de puțin respect? După atâta timp petrecut împreună, prin toate câte am trecut.. Asta merit?

Sa te comporți cu mine astfel?

Ce fel de persoana ai fost în tot acest timp?

A fost doar actorie?

Când am vorbit de lucrurile astea mi-ai spus ca ai respect prea mare fata de persoanele cu care ești și remușcări prea mari ca să nu te dai de gol sau sa le recunoști.

Eu nu fac parte din categoria aceea, asta era, nu-i asa?

Eu nu fac parte din cei ce merita respectul tău.

Nu fac parte din cei ce au avut grija de tine, te-au susținut, ți-au fost aproape.

Nu.

Eu sunt o nimeni care a stat după tine atâta timp. Căci nici măcar lângă tine, egala ta, nu ma vezi.

In momentul de fata consider ca am tot dreptul din lume sa ma simt trădată.

Am tot dreptul din lume sa ma simt folosita.

Am tot dreptul din lume sa fiu nervoasa.

Am tot dreptul din lume sa detest ce persoana am aflat ca ești de fapt.

Și sunt și mai sigura de un lucru.

Am tot dreptul din lume sa nu te iert vreodată pentru ce ai făcut.

"Am tot dreptul"

[zilelemele]

Sunt clipe în care îmi doresc din toată inima să nu se fi întâmplat, să nu fi ajuns în acest moment aici.

Dar nimic nu mai poate fi evitat.

Vraiștea din capul meu e prea mare ca să pot lua o decizie concretă. O decizie care nu îl implică dar are 100% de-a face cu el.

Și există totuși momente de genul când realizez că într-adevăr....

"Zilele în care este vina mea"

[zilelemele]

Mă simt mică în propriul meu creier.

De parcă ar fi format din bule de diverse dimensiuni, iar eu sunt cea mai mică, infimă dintre toate.

Nu știu să le numesc pe toate dar... Cele mai mari le înspăimântă pe celelalte, așa că eu sigur nu am nicio șansă contra lor...

Consideră că ce am făcut până acum a fost o treabă de doi bani. Că nu sunt potrivită pentru a conduce viața asta care ne-a fost redată.

Înainte de incident nu le mai auzeam, credeam ca au dispărut...

Dar nu...

Doar își plănuiau în tăcere următoarea mișcare

Și deși am revenit acum...

Nu știu cine a rămas la conducere înainte să plec din capul meu...

"Zilele când mă sperie propriul meu creier"

[zilelemele]

Exista momente precum acesta când stau, nu fac absolut nimic, dar mă simt calmă, liniștită chiar. De parcă tot ce am făcut până acum și am spus m-au adus la realizarea că momentele de genul sunt exact ceea ce mă fac fericită. Pot să mă bat eu în piept mult și bine că îmi place să fiu înconjurată de lume. Dar nimic nu se compară cu sentimentul pe care îl am atunci când sunt doar eu, cu mine... Și cu....

"Zilele în care sunt doar eu și muzica mea"

[zilelemele]

Sunt zile în care gândesc enorm de mult

Sunt zile în care nu gândesc atât de mult

Sunt zile în care mă gândesc la viitor

Sunt zile în care mă gândesc la trecut

Sunt zile în care mă gândesc la prezent

Sunt zile în care mă gândesc la familie

Sunt zile în care mă gândesc la prieteni

Sunt zile în care mă gândesc la mine prezent

Sunt zile în care mă gândesc la mine viitor

Sunt zile în care mă gândesc la mine trecut

Sunt zile în care mă gândesc la foștii

Sunt zile în care mă gândesc la actualul

Sunt zile în care mă gândesc "ce ar fi fost dacă"

Sunt zile în care mă gândesc "ce bine ca nu a fost dacă"

Sunt zile în care mă gândesc la cursuri

Sunt zile în care mă gândesc la petreceri

Sunt zile în care mă gândesc să mă las de fumat

Sunt zile în care mă gândesc să citesc mai mult

Sunt zile în care mă gândesc să citesc mai puțin

Sunt zile în care mă gândesc să fiu mai sociabilă

Sunt zile în care mă gândesc să fiu mai singuratică

Sunt zile în care mă gândesc la multe

Dar mai există și zile în care...

"Zilele în care nu mă gândesc la nimic"

[zilelemele]

Nu știu...

În ultima perioadă viața mea este okay-ish. Adică chiar bună pot spune. Am intrat la facultatea dorită, mi-am făcut prieteni(ceea ce nu cred ca am avut vreodată), citesc la fel de mult doar ca acum marea majoritate a cărților mele sunt pe telefon că nu am bani să le cumpăr sau dacă am nu le găsesc în magazine, ma înțeleg cu ai mei, hell... am început să mă înțeleg și cu sora mea... Am un iubit foarte drăguț care ma tratează bine.

Okay... Acum ca am citit și recitit ce am scris, situația pare mai mult decât excelentă, nu-i asa?

Atunci de ce ma simt de parca îmi lipsește ceva? Nu simt licaritul acela de fericire, de împlinire. Detest sa fiu acasă, iubesc sa fiu plecată, detest să stau și să nu fac nimic sau să fac același lucru over and over again, iubesc situațiile noi care nu mă lasă să gândesc și mă fac să cad seara direct în pat, la somn.

Am căutat peste tot răspunsuri.

Dumnezeu, Zeități, tarot, everything.

Hell, la un momentdat am crezut că trebuie să mă despart de iubitul meu, credeam că asta e problema. Dar bineînțeles că nu e asta, e bine cu el, de ce ar trebui să ne despărțim dacă mi-e bine?...

La un momentdat credeam că problema e cu ai mei, că nu îmi place compania lor, dar nu e sigur așa, sunt părinții mei, îi iubesc. Nu mi-au făcut nimic rău niciodată. De ce nu mi-ar plăcea compania lor când toată viața mea i-am avut în jurul meu?...

Credeam că este de la facultate. Că poate am făcut alegerea greșită. De ce ar fi asta o problema dacă m-am găsit tânjind după colegi, dupa cursuri, dupa atmosfera de acolo? ...

Și totuși ...

"Zilele când eu sunt problema"

[zilelemele]

[zilelemele]

[zilelemele]

Făcând haz de necaz în momentul de față am să îți spun cum mi-am dat seama că țin enorm de mult la tine.

Prin frica deprinsa din relatiile anterioare. Prin frica de a nu fi prea enervanta, prea stresantă, prea vorbareață, prea tăcută... Prea insuficient de bună pentru tine...

Nu vreau să te plictisești de mine.

Nu vreau sa te supăr.

De asta imi cer o mie de scuze din orice.

Iar numai gândul că aș putea să te pierd și pe tine imi îngheață sângele în vene și îmi întoarce stomacul pe dos.

Intr-un timp relativ scurt ai reușit sa aduci o schimbare asa de mare si de bine-venita in viata mea...

Nu cred ca as mai rezista... Iar ai mei știu asta prea bine, de aceea le e frica ca o sa ma atașez de tine prea tare.

Faza este ca ei nu stiu ca oricum asta s-a întâmplat deja de ceva timp... Now there is no turning back...

"Zilele când mi-e frică"

[zilelemele]