#vorbe de bine

[luciana-anca-79]

🕊🌿🌠🌛👋

[galatiul-e-un-oras-de-basm]

trebuie să scriu asta aici pentru că blogul ăsta e un jurnal

Nu știu de voi ce faceți de Paști (da, a trecut de mult dar eu abia acum constat că nu am scris despre ce urmează sa zic), că în mare parte din lucrurile cele mai stranii au loc exact in luna Aprilie. În fine, începem așa:

(a) dezamăgirea vieții mele, am mers cu familia la mamaie acasă să petrecem Paștele împreună. Dau să intru în bucătărie și mă izbește un miros divin de pastramă de capră. Bucuroasă dar și proastă în același timp o întreb pe mătușa (care stă cu mamaie) dacă au cumpărat o capră special pentru pastramă și răspunsul a fost nu. Mi-am lipit moaca de geamul cuptorului și am întrebat ferm și răspicat dacă e capra din ogradă. Mătușa a zâmbit larg până la urechi.

(b) pt că mamaie e pe economii, mi-a cerut să mă duc la cimitir ca să pictez numele străbunicilor. Am cumpărat o găleată de vopsea alba, mi-am luat câteva pensule și m-am dus direct la cimitir. Acum, imaginați-vă că e un sat destul de gol, liniștit. Bătea un soare afară de ma topeam pe drum, bătea și vântul, până una alta am ajuns la peticul de pământ. Nu știu dacă ați mai avut ocazia să pictati numele, data nașterii/decesul a rudelor voastre, dar va zic eu aci că vă trezește și vă încearcă un sentiment destul de ciudat. Străbunii sunt îngropați unul lângă altul, nimic fensi, ci doar cruci de fier simple vopsite în negru și la mijloc aveau pe ambele părți (spre interior și exterior) plăcuțe din același material. Baza crucilor era din ciment. Până aici a fost bine, am intrat și am călcat direct pe mormintele lor (cine știe câte înjurături vechi mi-am luat) dar măcar știu că nu a fost cu intenție rea. Am băgat acolo găleata și dă-i tată și scrie numele citeț (să vezi ce crize existențiale aveam că vopseaua aceea se întindea ca cascavalul), aminteste-ti când s-au născut și când au murit și etc. Lăsând faptul că scriam acolo, bă, nu fusese zare de om până când simțurile mele animalice au decis că "ce ar fi să-mi întorc capul?", bă, apăruse o babă așa sha-boom (uite așa era să mor exact între străbuni), s-a materializat ființa aceea și mă întreabă: "a cui ești tu?" Am schimbat două-trei vorbe și mă trezesc că am terminat de scris pe ambele părți. Toate bune și frumoase, am facut o mătanie și m-am cărat de acolo.

[arhitectul]

Napolitane cu cremă de lămâie - 2

Unii oameni vin în viața ta ca o furtună ca să înlăture altă furtună și, într-un final, să se aștearnă liniștea, pământul să fie hrănit și gândurile să rămână optimiste. Tu ai venit in viața mea, la fel, ca o furtună, căreia, deși am vrut să mă împotrivesc, nu am reușit. Tăcerile dintre noi erau prea apăsătoare și gândul că nu erai bine mă făcea să uit de stările mele de iritare și profund egoism și să te vreau în brațe.

În momentul în care n-am mai putut să stau departe, în momentul în care toți oamenii care nu erau, era doar unul singur, tu, în momentul în care mi-am dat voie să te vreau și te-am îmbrățișat cu altfel de impulsuri decât cele bazate pe ură și orgoliu, in momentul acela, totul din mine a luat o întorsătură.

Ideile tale nebunești, ne-au făcut să ne întâlnim la jumate, mai mult sau mai puțin, într-un parc din Târgu Frumos, pe teren neutru, unde, amândoi aș putea spune, am ridicat steagurile albe și am făcut pace. În mine mocneau impulsuri pe care le controlam cu greu, în tine ardea un foc ce nu scotea fum, însă amândoi am rămas cu sărutul de rămas bun pe buze. sărutul de rămas bun și aromă de napolitane cu cremă de lămâie.

Am scos din mine vorbe pe care le-am ascuns de alții, am scos din mine gânduri pe care, cu bună știință, te-am lăsat să le afli, te-am privit și m-ai privit, iar ochii noștri deveniseră nebuni. Erai atât de mică în brațele mele, dar simțeam că țin întreg universul între ele, simțeam că îmi umpli golurile lăsate de curbele corpului meu. Simțeam că fac la fel.

La marginea șoselei naționale, am făcut schimb de napolitane cu cremă de lămâie, ne-am luat în brațe ca doi liceeni, și mi-ai spus să nu mai întorc pe linie dublă continuă.

@arhitectul

[pffmimi]

avea tăcere în privire și o uram mai mult ca niciodată

când ochii ei nu îmi spun nici dacă nu-i bine sau o să mai fie vreodată

mă rugai să nu îți arăt cum e să iubești

și cuțitul în rană ai ales să mi-l răsucești

te admiram din umbră, nu puteam să te mai privesc

fără ca de ale tale vorbe rele să nu mi amintesc

țipa interiorul meu

"taci!"

ca și cum as putea să ți o și zic

spuneai că tu ești simplă dar inima eu ți o complic

am mers în spatele tău să mă asigur că nu ești tu iar eu

dar pic în plasa asta mai mereu

cuțitul și rana sunt simultan eu

~pf~

[inabusire]

Mă întreb ce-a rămas din mine. Sunet de pași ridicați pe vârfuri pe-o podea goală, lustruită. Privire absentă pe geam, cercetând cerul în căutarea stelelor, absorbită de gaura lumii. Masa goală, așteptând căni ciocnite și pachete de țigări aruncate întâmplător. Treci prin viață lăsând în urmă gesturi, vorbe, trăiri irepetabile. Și nici nu mi-e dor. Le evoc absentă, plictisită, uitând pe zi ce trece gustul și culoarea unor zile, simțind iarăși că nu e cale de întoarcere, că sunt lucruri în urma cărora e imposibil să mai fii ce-ai fost. Și poate... e bine.

[profesor-sprijin]

Bătrânica

Pe strada noastră locuieşte o bătrânică. E mică de statură şi tare

cumsecade. Uneori, copiii o mai necăjesc. Chiar şi atunci, ea le surâde cu bunătate. Câteodată le împarte bomboane, gândindu-se la nepoţii săi. Toţi roiesc atunci în jurul ei.

Iată, ea vine de la piaţa. Într-o mână duce sacoşa, iar în cealaltă ţine anevoie umbrela.

Deodată, o surprinde o rafală de vânt. Neputinciosă, scapă totul jos.

De pe trotuarul de alături, câţiva copii privesc această scenă. Dintre ei se desprinde Victor. Cu iuţeală şi îndemânare, umple la loc plasa bătrânei.

Mulţumesc, dragul meu! Ce mă făceam fără tine?

La întoarcere, Radu îl întreabă pe Victor:

Ei, te-a plătit bine bătrânica ?

Destul de bine. Mi-a zâmbit părinteşte.

La aceste vorbe, Radu se înroşi până în vârful urechilor.

[bartholomaus]

Înțeleg că postul meu de ieri despre Rebreanu a zgândărit pe cunoscătorii literaturii române, care îl consideră un afront.

Dragi cunoscători, liniștiți-vă: nu e un afront, e realitatea.

Și calmați-vă din încă un motiv: literatura română este una marginală, extrem de slăbuță calitativ și insignifiantă cantitativ.

E o literatură bună pentru niște țărănuși neevoluați, care și-au făcut studiile (dacă le putem numi astfel) la școala din sat, sau pentru niște oameni simpli de la oraș, cu seralul neterminat.

Dar literatura română, inclusiv Rebreanu, nu pot fi calificați drept mare literatură, capodopere, autori mari etc. Sunt autori minori ai unei literaturi minore.

De aceea, nu vă mai dați de ceasul morții. Nu merită. Vă face rău la sănătate.

A, și încercați să mai citiți și literatura cu adevărat mare, literatura universală. Britanică, franceză, germană, italiană, spaniolă, portugheză, americană, japoneză. Literatura Commonwealth-ului. Ca să puteți avea termeni de comparație.

Garantat, după ce vă veți extinde orizonturile, după ce veți ieși intelectual dintre hotarele satului, veți înceta de îndată să vă mai dați de ceasul morții.

Pentru că veți putea aprecia exact care este locul literaturii române. O literatură modestă, dintr-un spațiu cultural și mai modest, dar cu oameni fuduli foarte.

Fuduli fără acoperire. --- În orice caz, cultura română este una foarte recentă, chiar în comparație cu cea a vecinilor. Maghiarii, trimiși cu regularitate în Mongolia de urmașii ipoteticilor troglodiți pitiți prin văgăunile din Carpați, aveau biblia tradusă cu un secol înainte de primul document în limba română, scrisoarea lui Neacșu din Câmpulung (1521), iar primul text păstrat în maghiară datează din 1193-1195 și este o predică de o forță poetică remarcabilă, nu doar o misivă scrisă în grabă. Psaltirea sârbească datează din 1370. Unul dintre primele texte în bulgară datează din 1015 (inscripția din Bitola) etc. O literatură de calitate trebuie să aibe multe secole în spate, ceea ce nu e cazul la români, care au avut neșansa să fie păstoriți de o biserică ortodoxă refractară nu numai limbii vernaculare, ci în general științei în sensul cel mai larg. Alta ar fi fost situația (cel puțin în Transilvania), dacă Reforma calvină ar fi avut succes. Începuturile erau promițătoare. Așa a învins obscurantismul pravoslavnic, în special cel de observanță extracarpatică. Fără Reformă, fără Iluminism a ieșit ce a ieșit. O spune un teolog romano-catolic cu doi străbunici români ortodocși, unul reformat și restul romano-catolici. --- Din nefericire, cultul sărăciei, (furtul de cireșe ale lui Creangă, ciordeala cățelușului cu părul creț, etc, ridicate la rang de virtuți) narodnicismul sub o formă sau alta, au avut rezultate dezastruoase. În ciuda faptului că Statutul PCR admitea critica. Acum, critica de pe alte poziții decât ale posesorului ”adevărului absolut”, se interpretează a fi trădare, vânzare, anti-românism. Este ca și cum, un medic dă un diagnostic greșit cu bună știință iar familia așteaptă ca tratamentul greșit să însănătoșească bolnavul. România nu se va însănătoși în veci. Dacă zilee acestea, educația ”odelor” pusă în fapt lui madam Lipa în 2024 are adepți, cireașa de pe tort este că omul care a ”suferit” făcând performanță, chiar și în 2024 e de acord cu atitudinea. Asta înseamnă perpetuarea Educației greșite. Încremeniți în timp... --- Se dau de ceasul morții niște oameni simpli, care nu citesc, care, dacă citesc, au rămas la rudimentele literaturii din manualul de Română, dar care vor ca noi toți să fim la fel de negânditori ca și ei, să venerăm prostește, ca și ei, niște gioarse și niște produse culturale de slabă calitate, pe scurt, să fim stupizi ca ei. Or, asta nu se poate. --- Un exemplu de gonflare locala, cu evidente pusee de buric al universului, care denota adanci si grave complexe in toate straturile societatii: acum cativa ani, la o discutie cu niste antreprenori din domeniul artei, in Olanda, incep sa le vorbesc laudativ de geniile picturii bastinase. O fac cu aplomb si convingere, rezultat al aceleiasi ideologii stupide a exceptionalismului bastinas. Oamenii ma asculta politicos, ca doar nu erau romanosi de-ai nostri, gata sa-ti zica de mama, dumnezei, sfinti de indata ce nu le place ce zici. Oameni civilizati, cu deprinderea conversației si nu maimute urlatoare. Deci ma asculta si ma lasa sa termin laudatio la adresa pictorilor autohtoni. Dupa ce inchei se indreapta unul din ei la biblioteca plina cu albume, anuare, d'astea, scoate un ceaslov gros de tot, mi-l pune in fata si-mi spune sa-i arat unde sunt "geniile" de care vorbesc in catalogul respectiv. Si completeaza: "aici sunt toti, din toata lumea, iar daca nu esti aici, nu existi!".

Evident ca n-am gasit nici unul din cei cu care ne-a fost umflat capul continuu ca au dat ora exacta in pictura, ca "genii", ca "unici", ma rog, d'astea de natie complexata care se crede vesnic oropsita de raii care nu-i recunosc primatul in descoperirea gaurii de la macaroana. Concluzia? Personal a fost un dus rece si am realizat ca, cu cateva rare exceptii si si alea, sireacele, au performat in strainatate, ca aici le dadeau toti ineptii si stupizii fuduli in cap, de fapt avem doar o prezenta minora pe scena internationala, in toate domeniile si m-am si vindecat instant de tâmpenia gonflarii unor merite inexistente de catre un curent stupid care propaga un exceptionalism tampit. Asa ca sa sedem calmi ca nu reprezentam mare lucru in nici un domeniu oricat se straduie propaganda nationalista sa ne convinga de cotrariu.

-- Doamnă, singurele junghiuri și jene sunt cele ale dvs. și ale întregii congregații de țărani urbanizați care știu foarte bine că n-au produs nimic notabil, că amprenta culturală românească e de toată jena- dar fudulia țărănească și mizerabila genă balcanică, atavisme ancestrale, îi determină la hiperbolizări gongorice. -- Vorbe goale în buna tradiție a fosei septice a umanității care sunt Balcanii. Și toate locurile comune și clișeele pustiitoare de cultură minoră, balcanică și marginală, pe care le repetați cu o frenezie și cu o voluptate demnă de ceva mai bun.

[hiddenfeelings02l]

De ce tot timpul îmi doresc sa fie un ultim mesaj ?? Cu mulțumiri cu vorbe ce dor ..de adio ..sunt asa dezamăgită de mine ..o doamne ..de ce mi-am dat voie iar sa fiu naiva ..când Dumnezeu mi-a arătat de atâtea ori răspunsul și am refuzat sa îl vad sa îl cred ...de ce inima câteodată o ia razna? ..de ce nu avem control inimii ..oare o fi toxicitate ? ...nu îmi găsesc răspunsuri..tot ce simt acum este supărare și dezamăgire pentru tot ce s-a întâmplat și se întâmpla ...doare când știi adevărul dar ți se pune alta poveste 🫠doar pentru a fi jucat din nou ...de ce ?

Când eu defapt doar mi-am dorit sa fiu fericita atât..

De ce atâta răutate și răzbunare..care este câștigul?.

Caut în disperare acum focusul pe mine ..sa fiu eu bine ..pentru ca nu mai știu cum e sa fi bine 🙃 nu mai cunosc sentimentul asta ..viata mea de multi ani este un carusel datorita alegerilor ce le-am făcut viata ..și orice alegere vine cu repercusiuni în bine și in rău...întotdeauna trebuie sa învăț ,m-am saturat de lecții..cred ca aceasta oboseala face parte din mine și nu știu cum sa mai scap de ea ..nu știu ...

Am învățat sa trăiesc din păcate agitata cu o frica permanenta de abandon ..din cauza anumitor traume din copilărie..unde îmi este liniștea dupa care tânjesc de atâta timp ? ..

Urat când alții se bucura de raul altuia 🙈🙉🙊..nu mai vreau sa cred ca sunt oameni falși lângă mine ..refuz sa cred ca atât de naiva am ajuns ...când m-am pierdut? ..

De ce simt frica acum ? Frica de oameni ...

#gandurideseara

[luciana-anca-79]

🌛🙋🏻‍♀️

[toxicsoulsblog]

Te urasc din toata inima mea.

Nu ai stiu sa te tii de promisiune, mai bine spus nu ai vrut sa te tii de promisiune.

Da, eu sunt persoana care vrea mai mult si mai mult… mai multa atentie, mai multa iubire, dar de unde sa mi oferi tu asta daca de fiecare data te inchideai in tine cand intampinai o problema, cand dadeai de greu voiai sa faci totul singur si refuzai ajutorul meu cu pretextul “sunt o copila, tu nu stii”.

Nu m ai vazut ca pe un egal asa cum trebuia, credeai ca mereu trebuie sa fii acolo “sa fac un pas”. Discuții si peste discuții si era normal sa nu se ajunga la nimic pentru ca nu ai ce discuta cu un om care nu vrea sa inteleaga. Normal ca devenisem distanta in ultima vreme, normal ca nu mi mai venea sa ti ofer atentie, suntem doi, ce ofera unul trebuie sa ofere si celalalt, din dragoste, normal… asta insemna ca cer mai mult? Cand iti spuneam ce ma deranjeaza inseamna ca eu caut cearta?

Cum poti omule sa te inchizi atat in tine? Cum poti sa nu lasi lumea sa te ajute, cum? Macar iubita ta de 4 ani, macar pe mine de m ai fi lasat!

Imi vedeam viitorul in tine, refuzam sa cred ca noi eram pe punctul de despartire definitiva. M ai facut sa trec odata prin asta si ai regretat, acum ca suntem in acelasi stadiu, acum nu regreti? Acum tot tu nu mai poti? Tot tu iti insusesti aceasta despartire? Era vorba sa plecam, era vorba de un plan, era vorba ca nu ma mai lasi indiferent de obstacole!

Cum pot sa trec peste inca un an? Peste inca atatea amintiri adunate? Cum naiba sa fac asta? Cum sa fiu puternica la asa ceva? Imi spui ca te doare ca imi arunci vorbe urate si pe care nu vrei sa le spui? Cum ar putea persoana iubita daca asa ma crezi, cum ar putea sa te faca sa i vorbesti asa?

Greul prin care ai trecut, am fost cot la cot si era vorba ca nu ne mai parasim. Imi dau seama ca e o perioada mai grea, chiar dificila dar trebuia sa stam unul langa altul.

Te am gonit desi nu voiam sa pleci, nu am vrut sa pleci asa usor desi te ai dus…

M ai lasat, m ai lasat iar la greu, iar fara un plan, am lasat iar tot pentru tine, n am ascultat de nimeni cand a trebuit sa plec in Franta, nu am vrut sa renunt la tine… insa tu ai renuntat

Tu o sa pleci iar eu o sa raman, aceeasi poveste cu acelasi final.

[gandurile-divinitatii]

30 Ianuarie 2024

"E 1:00am.

M-am apucat de Master of None, si-n episodul 3 am regăsit o piesa din apreciatele de pe Spotify.

Beach House - Master of None rămâne soundtrack-ul pentru noaptea asta, alaturi de Peach Pit - Alrighty Aphrodite și clasicul Releveu - Respira-te.

Nici nu stiu cu ce sa incep. Nici nu stiu dacă am cum sa inchei.

Știu ca nu demult îmi picuram iarăși ceața pe aici, dar am rătăcit din nou și nu-mi pot aminti, asa ca o iau iarăși fresh, de data asta în avans cu câteva luni.

Tot ție-ți scriu. Tot tu-mi zumzai liniștea și mi-am dat seama ca da. N-am nici cea mai mica șansă să pierd vreun gram din iubirea pe care ti-o port.

Am răscolit puțin whatsapp-ul, am găsit scrisorica pe care n-am reușit s-o recitesc, m-am supărat, m-am frustrat ca.. hai sa fim(eu, eu sa zbor ca un frazaer dintr-o stare-ntr-alta) superficiali si sa trecem de la "ma bucur.. ca nu ai fost.. " la " domnule vanator " , ca sa-ncheiem cu 2 drumuri paralele. Nu ma asteptam sa ma mai lovești cu atacuri de panica. Nu ma asteptam sa ma mai lovești cu.. orice. Dar e totul proaspăt. Știi ca deseori ma gandesc "cum ar fi fost daca"? Și ajung mereu la același consens. Am ajuns sa vibrez când vibrezi. Sa-ti port grija si sa-ti fiu atent. As fi fost nedrept. Și stiu ca pagina asta arde, si vreau sa stii ca odata cu ea, ard si eu. Și mereu ma va durea iubirea pe care ti-o port, pentru ca mereu va fi cea.. "nepotrivita".

Mi-a luat câțiva anisori sa ma-nteleg mai bine ca să te înțeleg mai bine. Știu ca "am discutat" și am fost "deschisi". Stiu ca ti-am zdrobit sufletul de atat de multe ori, și de fiecare data rămâneau și mai puține fragmente. Știu ca ți-am oprit inima din a mai bătea de și mai multe ori. Le vad. Le simt. Rezonau in ochisori, tare, iar acum le si inteleg. Ma-ncarca sufletul și ma-ncearca conștiința sa bocesc în liniște. Ma tulbura existenta ta atat de mult incat in fiecare zi reușesc sa mai storc cate-un strop de ura pentru aroma diminetii.

Si-apoi a urmat un Mai plin de urări, în care m-am lovit de un zid pe care-l vedeam de la luni distanta. Apoi am cedat eu si-apoi am hotărât ca n-am voie sa te incarc din nou. La fel ca și zilele trecute, am mai dat de puțin haos.

~~

I feel like nothing's going right with the people surrounding me. Like, ever. I'm always messy and I just keep repelling all these wonderful souls. Nu-mi mai găsesc loc nici între ai mei.

~~

Getaway cioata certainly wasn't an aid, and when things have gotten overwhelming, I did my best not to be outbested by them, yet I've infallible failed. Mi-am asumat mai mult decât am putut duce, si-am rămas cu asumarea lipsita de rezultate. A trecut un an deja de când am vrut sa fac atat de multe , cu planul și cu avantul și cu toată motivatia și.. e 2024. Abia târziu in navigare mi-am dat seama pe unde bate busola..

E un serial teribil Master of None. Jack of all trades, but at what cost. M-a traumatizat puțin.

~~

Azi l-am luat pe tata în brate si-am plans impreuna. Era distrus. Dupa cateva zile tumultoase cu Rocky, sosise timpul de un ultim rasarit, o ultima iubeala, niste ultime vorbe dulci si-nduiosatoare pe care sunt sigur ca nu le-a auzit, dar le-a simțit cu totul, și nu-n ultimul rand, un ultim apus.

Și fug de empatie pentru ca știu ce simt oamenii. Fug de empatie pentru ca durerea lor nu e durerea mea. O simt, ii simt, dar de departe as vrea sa ma incarc cu mai mult.

~~

Sunt atât de recunoscator pentru tine.

E 1:38 si doar vreau sa-ți scriu " abaabuu" și sa sper ca ești treaza. Dar apoi m-as regăsi egoist sa-mi tot fac loc în viata ta, când.. inspir. Expir. Inspir.. Expir...

1:58.

2:07..

2:32

Stii cum sufletele pereche pot fi regasite-n orice forma? Îmi e incredibil de dor de tine."

Ripoff - "O.C"

[lucissima]

04/01/24

mizerabil mai concret mizerabilă păr față gură degete nu a existat decembrie s-a târât o lună unsuroasă peste tot corpul meu paralizat la pământ și mi-a strâmbat nasul l-a încrețit dureros de mult no birthday no christmas no new year ce să celebrezi când nu ai plasă de siguranță mănânc pe fugă câte patru crenvurști reci deodată și mușc cu foame dintr-o pâine prea moale apoi vin portocalele care strepezesc dinții și napolitanele cu cremă de lămâie tot pachetul deodată l-am mâncat cu spatele la calorifer și fundul aplatizat de parchet sac de dormit peste plapuma cu floricele cearceaful s-a rupt în prima lună de când l-am cumpărat aceeași blugi aceeași bluză alo bună ziua numele meu este da sunt două persoane da vrem să închiriem vreau să urlu nu sunt agent imobiliar sunt disperată un punct comun trebuie să spăl pe jos în bucătărie podeaua este lipicioasă totul îmi amintește de bucurești atunci era octombrie acum e ianuarie tot fără mama sunt iar îmi aștept colega de cameră fii mai puternică de data asta overcoming the situation ironie ce blamez folosesc sub licență poetică nora iuga scrii ca nora iuga nora iuga scrie ca mine carla și piercingurile ei în sfârcuri nu sunt nici pe departe alexandra și anunțurile ei funerare poor hilda băiețel de cluj îndrăgostit peste putere de o adolescentă imatură emoțional doi clujeni artsy m-am simțit săracă cum să fac să întorc din drum sărăcia pe care mi-o simt adânc între plămâni nu lucrez vreau să lucrez kaufland și adhd cifru 1234 roșii cherry paste spaghetti nr. 3 sau să iau nr. 7 creveții merg bine cu spaghettele țipam pe interior dispariție în două acte veniți după mine dar unde e vinul două sticle ne ajung iar apoi mai cumpărăm la 22 pentru că le-am băut eu nu snackuiesc eu sunt gym bro ai mâncat două brioșe cu ciocolată fără să respiri ai 20 de ani vei avea 21 inteligență emoțională episod depresiv alexandra are două brichete dar nu s-a obosit să aibă șervețele de ce ai cărți de tarot dar nu ai șervețele toți suntem irascibili vomă și ceai de mentă neîndulcit iar lacrimi plângem atât de mult o faci să râdă cum eu nu reușesc ne vedem de două ori pe an o ai zilnic îi faci mâncare cu chili flakes pasta vegetală s-a evaporat subit sigur nu ai luat purici de la eduard trenul era destul de curat când este anxios cumpără jumătate de magazin urăște diminețile așa că și eu le urăsc când ești prea sinceră ei bine nu trebuie să fii prea sinceră de ce bei ce te face să bei atât pentru ce bei pentru cine mara atrocități conversații în bolt film subtitrat și film cu amorsă vorbim despre literatură monopol cărtărescu body dysphoria și romane duplicate bichon vopsit și trist dar e nominalizat la nobel lume underground nu suportam să stau și să aud cum vorbeați despre mine dacă îi spuneai să se despartă de mine cine sunt eu să hotărăsc pentru ea cu ce mă ajută o despărțire care nu mă implică femeie la 40 spiritual sunt obosită facem împreună dar cu critică entitlement suntem egali dar mama ta este dentist apartament pe puțin 400 euro mulțumesc că mă susțineți dar doar știi că ne pare rău pentru tine când vrei înțelegere unde mergi tragi plapuma peste cap și speri să adormi cât mai curând podcast politic pe fundal educația ta e nișată ești cel mai bun material de ghid turistic de ce o simt ca pe o jignire atât de puține cunosc atât poate e un mic ghid turistic tratezi turiștii cum tratai și bărbații în adolescență ai vorbe și coapse calde azi avem așa un low energy noi nu academic noi îndrăgostiți noi cuplu l-am vrut atât de mult am scris un volum de poezie despre ea ea e fata cu care mă voi căsători mama anxietate urmată de vă iubesc ce îmi place că mama ta citește literatură contemporană îmi pare rău că nu a fost un revelion reușit nu ne place să ne plimbăm prea mult merg la sală să îmi mușc tristețea nu aș putea merge atât de mult pe jos ce răbdare trebuie să ai o vreau mai feminină haha da port mereu boxeri i-am cerut să poarte și lenjerie feminină sunt un băiețel de 12 ani ce hot ești pe dedesubt ai un body da it s so hot zi-i superbă cheam-o îndumnezeire dezvoltă-ți complimentele

[dininimapentrumine]

VORBE

Poporul nostru nu se va face bine până nu va înlocui înjurătura cu binecuvântarea, lingușeala cu demnitatea, golănia cu educația, bârfa cu admirația. Suntem un neam risipit în lume, zdrobit de marile depărtări, deșirat lăuntric, vlăguit și apăsat, neiubitor de carte, mai umblat pe la crâșme decât prin biserici, cu familii dezbinate-n stradă sau prin tribunale, cu bătrâni întristați și nepoți…

[pauldutu]

Recital de chitară cu Maxim Belciug. Primul concert din 2023 la Unteatru

Sâmbătă, 11 februarie 2023, de la ora 20:00, Maxim Belciug, artistul chitarei și al Încântărilor, vine pe scena Unteatru, să ne vestească despre primăvară și să ne vorbească despre sine și despre noi așa cum știe el mai bine: cântând la chitară. Fără vorbe, dar cu tremolo și vibrato, scoțând din repertoriul său uriaș când un Bach, când un Tárrega ori un Prokofiev, când arii baroce, când tangouri…

[bartholomaus]

Doar două vorbe despre recentul scandal legat de calendare și data Paștelui. În primul rând, data unei sărbători mi se pare fără mare însemnătate; chiar dacă evenimentul în sine este real pentru credincioși, data la care e sărbătorit e pur simbolică și adesea convențional stabilită. Rotirea cerurilor, clipa în care e oficiat ritualul și succesiunea gesturilor contează mai degrabă în magie.

Dar dincolo de asta, ura cu care au fost împroșcați în ultimele zile unii intelectuali ortodocși care au îndrăznit, timid, să susțină evidența (anume că două calendare unite au dat naștere unei struțocămile), ar trebui să ne dea tuturor serios de gândit.

Ca simplu istoric al creștinismului, mi se pare că ortodoxia românească s-a "monahizat" și ruralizat complet după Revoluție. Practic, au rămas doar două modele etico-religioase dominante: călugărul aspru din mănăstire (omniprezent online) și băbuța murdară pe picioare din bisericuța de munte. Teoretic, nu e absolut nimic rău cu aceste modele, atâta vreme cât ele rămân două alternative printre altele. În România însă, ascensiunea publică a acestui tip de creștinism a suprimat sau marginalizat complet celelalte modele posibile. Intoleranța, filetismul, moda absurdă a iilor printre ortodocși, a tricolorului afișat în biserică și pe obiectele de cult sunt simptome ale unui creștinism aflat aproape de extremă. Din păcate, au fost scăzuți în demnitate cărturarii creștini capabili să documenteze solid tradiția, să o aducă la zi, dar și să-i dezvăluie tarele și ficțiunile, preoții bine educați și politicoși, creștinii pur urbani, fără nostalgii bizantine, medievale sau rurale etc. Oare aceștia nu sunt tot mădulare ale trupului Bisericii? Dacă ai mâini și picioare dar îți lipsesc degetele, tot olog te numești. ---- BOR a schimbat deja date religioase, mita d de exemplu Crăciunul pe 25 decembrie in loca de 6 ianuarie ; există precedent ; singurul “argument” de care se agata pentru data Pastelui e schema aia cu focul sfânt de la Ierusalim, dovedita a fi scamatorie cu fosfor, recunoscuta de altfel de popime

[rudyroth79]

Stress & the Cities – Vise, valuri, vorbe: „Nu vrem să fim ca voi!” de Florika Waltère

Stress & the Cities – Vise, valuri, vorbe: „Nu vrem să fim ca voi!” de Florika Waltère

– Așteptați cinci minute până își face efect anestezia. – V-ați gândit să-i predați cândva cabinetul fiicei? – Categoric nu! În niciun caz! – Nu vrea ea? Pentru că e așa de bine aranjată în cariera universitară? – Da. Încă din primii ani când făcea practica aici la mine și îi plăcea chiar foarte mult, se gândea să depășească treapta aceasta. – Și a depășit baremurile academice cu brio, respect,…