#vi. ( ei ) — ema

[atrirose]

<3

y'all as you can see im getting threatened here plz help /j

[rudyroth79]

De obicei, toate întâlnirile grupului artistic „Nino Nino” se desfăşoară cu o anumită temă propusă din timp de copii sau de Lică Barbu, coordonatorul proiectului ,,Zâmbetul uneşte” iniţiat de Asociaţia Culturală Leviathan în colaborare cu Biblioteca Judeţeană „Panait Istrati” Brăila, Secţia de Împrumut pentru copii. Ludotecă.

Ei uite, că nu mereu e aşa. De exemplu, duminică, 25 octombrie 2020, fetiţele din grup s-au întâlnit în Grădina Mare din Brăila pur şi simplu pentru că doreau să se revadă, să se joace şi să mai discute despre noi proiecte. În tot timpul de când s-a înfiinţat acest grup copiii au legat prietenii şi comunică permanent, nu numai la întâlniri.

Şi iată că dorul de revedere le-a adus duminică în parc şi nu numai. Lică Barbu le-a pregătit o surpriză dulce, fursecuri, prăjituri oferite de firma brăileană TADU căreia îi mulţumim mult pentru cadouri şi le promitem oamenilor mari de la această firmă că-i vom vizita cât de curând ca să vedem cum se produc dulciurile lor.

Totodată, Lică Barbu le-a oferit prăjituri şi fetiţelor de la apartamentul familiar „Brânduşa”, aflat sub protecţia socială a Direcţiei de Asistenţă Socială şi Protecţie a Copilului Brăila, unde Lică Barbu merge permanent să o însoţească pe Ema Popîrlan (Greieraş), dus-întors, la toate  activităţile grupului „Nino Nino”.

Şi ce au făcut fetele în parc în această zi de toamnă? Păi, după ce a avut loc festinul cu prăjituri, au discutat despre Univers. Roxana Ioana Dan (Roxi Foxi) a răspuns pe nerăsuflate la toate întrebările despre sistemul nostru solar. S-a discutat despre câteva scenarii pentru momentele artistice care urmează să le pună-n scenă şi, Lică Barbu, le-a filmat pe fetiţe punându-le întrebarea „Cine a inventat prostia?”  Evident, cu prostia nu te joci şi toată filmarea este editată într-un videoclip. Ei aş, nu de teama prostiei am realizat videoclipul, ci pentru că e şi aceasta o temă absolut necesară ca să o dezbatem.

Şi ce au mai făcut fetele de la „Nino Nino” în parc? Oho! Destule. Au ciugulit popcorn şi au discutat în taină despre nişte lucruri. Lică Barbu a tras cu urechea şi a aflat că Cristina Eutalia Mincu (Clopoţica) pregăteşte acasă la ea o petrecere cu ocazia Halloweenului şi fiecare se fandosea ce costum să-şi pregătească pentru Bau-Baul de la această petrecere. Chestii.

Sfioasă, Miruna Gabriela Matei (Perluţa) i-a prezentat lui Lică Barbu o mapă cu ultimele desene executate de ea. Câteva vi le prezentăm în acest articol. Fără a şovăi, putem afirma că Perluţa are un stil fantastic la desen. Are o imaginaţie debordantă pe care ne-o oferă fără cuvinte în linii şi culori neobişnuite.

Cea mai interesantă fetiţă a acestei întâlniri duminicale – desigur, ea este întotdeauna interesantă şi misterioasă prin suavitatea ei de fetiţă cu bun-simţ, dar şi prin talentul ei original la scris poezii – a fost Marina Karina Christine Zaharia (Peştişor) care ne-a prezentat o poezie despre toamnă scrisă de ea, Prietena mea, Toamna, poezie pe care v-o prezentăm aici cu mult drag şi cu multe felicitări Karinei pentru talentul ei deosebit la scris, o viitoare poetă de succes a lumii culturale brăilene.

Prietena mea, Toamna de Marina Karina Christine Zaharia (11 ani)

Cum să pot acum să dorm Dacă plouă pic, pic, pic? Şi mai tună ca şi vara, Iar afară e, na, Toamna. E grăbită, nu se poate, A uitat cum să se poarte. Are rochii sfâșiate, Frunzele-i sunt atârnate. Poalele ei îs răsucite, Pletele-i sunt azvârlite Şi în față și în spate, Dar pe frunte răsfirate Stau de zici că sunt pictate. Iară eu stau trează-n pat Aș dormi, dar nu am leac, Nici prietena nu vrea. Spune că domnul Tuneţel, O cam sperie niţel, Dar îi spun că e firesc Tunetele ploi vestesc, Căci la școală-am învățat. Tunetele sunt, de fapt, Descărcările de nori Care se transformă-n ploi. În final amândouă am dormit Cu câte un zâmbet mare pe chip.

 Toamna a foşnit un pic din frunze lăsând să treacă emoţiile autumnale printre fetiţele de la „Nino Nino” într-o bucurie a copilăriei adevărate cu prietenii bogate în iubire.

Vă mulţumim, dragi copii!

Vezi arhiva Proiect Zâmbetul unește

Pagina Zâmbetul unește

Pagina de facebook a proiectului

Vezi și: arhiva rubricii Lumea lui Licuță de Lică Barbu

Arhiva rubricii Proză scurtă

„Nino Nino” într-o zi de toamnă De obicei, toate întâlnirile grupului artistic „Nino Nino” se desfăşoară cu o anumită temă propusă din timp de copii sau de…

[fortunetellersdilettante]

kendinizi uma uzwela lwakho lungazifaki, aluphelele, sengikhululekile yingakho ngilahlekile, Ngenxa yokumamatheka kwakho, wenza impilo ibe yinhle ngokwedlulele, Abanye abantu bafuna indawo enhle, abanye benza indawo enhle. ngoba zona uqobo ziyinyembezi zobuthakathaka, kepha izinyembezi ezithululela abanye kuwuphawu lwamandla. Khumbula, ukuphila nohambo. Uma uthole konke okufunayo konke ngasikhathi sinye akunanjongo yokuthi uphile. Jabulela ukugibela, bese ekugcineni uzobona la “ma-backs” eqa phambili, kuphela obengeke ubone isithombe esikhulu okwamanje. Zibambe, zonke bungafinyeleleka; konke okufanele ukwenze ukukhombisa nsuku zonke, hlala uthembekile emendweni wakho futhi uzothola umcebo oyifunayo. Izinto ezinhle kakhulu emhlabeni azinakubonwa noma zithintwe, zithinteka ngenhliziyo. ” Ngiye ngafunda ukuthi ukukhathazeka mayelana nothando; kodwa ukuhlonipha ukuza kwayo ngenhliziyo yami yonke. Kwakungewona umuzwa wokuphelela engikudinga kakhulu, kepha umuzwa wokungabi nalutho aanu rẹ ko ba funrararẹ, ko pé, Mo ni ominira ati pe idi niyẹn ti o sọnu mi, Nitori ẹrin rẹ, o ṣe igbesi aye diẹ sii lẹwa, Diẹ ninu awọn eniyan nwa ibi ti o lẹwa, awọn miiran n ṣe aye ti o lẹwa.Tears ta fun ara wa ni omije ti ailera, ṣugbọn omije ti o ta fun awọn miiran jẹ ami agbara. Ranti, igbesi aye jẹ irin ajo. Ti o ba ni ohun gbogbo ti o fẹ ni ẹẹkan ko ni si aaye lati gbe. Gbadun gigun naa, ati ni ipari iwọ yoo wo awọn “ẹhin ẹhin” bi omi nla n fo siwaju, iwọ nikan ko le ri aworan nla julọ ni akoko naa. Duro tunu, gbogbo nkan wa laarin arọwọto; gbogbo ohun ti o ni lati ṣe ni ṣafihan lojoojumọ, duro otitọ si ipa-ọna rẹ ati pe iwọ yoo rii iṣura ti o n wa. Awọn ohun ti o dara julọ julọ ni agbaye ko le ri tabi fọwọkan, wọn ni ọkàn pẹlu. ” Mo kọ ẹkọ lati ma ṣe aniyàn nipa ifẹ; ṣugbọn lati bu ọla fun wiwa rẹ pẹlu gbogbo ọkan mi. Kii ṣe iriri ti aṣepari Mo nilo bẹ, ṣugbọn rilara ti ko di ofo אויב דיין ראַכמאָנעס טוט נישט אַרייננעמען זיך, עס איז דערענדיקט, איך בין פריי און דעריבער איך בין פאַרפאַלן. צוליב דיין שמייכל, איר מאַכן די לעבן מער שיין. עטלעכע מענטשן זוכן אַ שיין אָרט, אנדערע מאַכן אַ אָרט שיין. טרערן אָפּדאַך פֿאַר זיך זענען טרערן פון שוואַכקייַט, אָבער טרערן אָפּדאַך פֿאַר אנדערע זענען אַ צייכן פון שטאַרקייט. געדענק, לעבן איז אַ נסיעה. אויב איר האָט אַלץ איר'ווע געוואלט אַלע אין אַמאָל, עס וואָלט זיין קיין פונט צו לעבן. הנאה די פאָר, און אין די סוף איר וועט זען די "שטעלן באַקס" ווי ריז ליפּס פאָרויס, נאָר איר קען נישט זען די ביגער בילד אין דעם מאָמענט. בלייבן רו, אַלץ איז ריטשט; אַלע איר האָבן צו טאָן איז ווייַזן זיך וואָכעדיק, בלייבן אמת צו דיין דרך און איר וועט שורלי געפֿינען דעם אוצר איר זוכט. די מערסט שיין טינגז אין דער וועלט קענען ניט זיין געזען אָדער גערירט, זיי זענען פּעלץ מיט די האַרץ. איך האָב געלערנט נישט צו זאָרג וועגן ליבע; אָבער צו כּבֿוד אַז עס קומט מיט מיין גאַנצן האַרץ. עס איז געווען ניט דער געפיל פון קאַמפּליטנאַס איך אַזוי דארף, אָבער די געפיל פון נישט זיין ליידיקaoyb deyn rakhmones tut nisht areynnemen zikh, es iz derendikt, ikh bin frey aun deriber ikh bin farfaln. tsulib deyn shmeykhl, ir makhn di lebn mer sheyn. etlekhe mentshn zukhn a sheyn ort, andere makhn a ort sheyn. trern opdakh far zikh zenen trern fun shvakhkayt, ober trern opdakh far andere zenen a tseykhn fun shtarkeyt. gedenk, lebn iz a nsyeh. aoyb ir hot alts ir've gevalt ale in amol, es volt zeyn keyn funt tsu lebn. hnah di for, aun in di suf ir vet zen di "shteln bax" vi riz lips foroys, nor ir ken nisht zen di biger bild in dem moment. bleybn ru, alts iz ritsht; ale ir hobn tsu ton iz vayzn zikh vokhedik, bleybn ams tsu deyn drkh aun ir vet shurli gefinen dem autsr ir zukht. di merst sheyn tingz in der velt kenen nit zeyn gezen oder gerirt, zey zenen pelts mit di harts. ikh hob gelernt nisht tsu zorg vegn libe; ober tsu kvud az es kumt mit meyn gantsn harts. es iz geven nit der gefil fun kamplitnas ikh azoy darf, ober di gefil fun nisht zeyn leydi ukuba imfesane yakho ayizibandakanyi, ayiphelelanga, ndikhululekile kwaye kungoko ndilahlekile, Ngenxa yokumomotheka kwakho, wenza ubomi bube ntle ngakumbi, Abanye abantu bajonge indawo entle, abanye bayenza indawo entle.Ie-shed shed kuba iinyembezi zam zinobuthathaka, kodwa ukuzila iinyembezi zabanye ziimpawu zokomelela. Khumbula, ubomi luluhambo. Ukuba unayo yonke into oyifunayo ngexesha elinye akuyi kubakho mfuneko yokuba uphile. Yonwabela ukukhwela, kwaye ekugqibeleni uza kubona "ukubuyela umva" njengokutsiba okukhulu, kodwa awungekhe ubone umfanekiso omkhulu ngalo mzuzu. Hlala uzolile, konke kunokwenzeka; Omele ukukwenza kukubonisa yonke imihla, hlala uthembekile kumkhondo wakho kwaye uya kubufumana ngokuqinisekileyo ubuncwane obufumanayo. Ezona zinto zintle zibalaseleyo emhlabeni azinakubonwa okanye zichukunywe, zivakalelwa entliziyweni. ” Ndifundile ukuba ndingazikhathazi ngothando; kodwa kukuhlonipha ukuza kwayo ngentliziyo yam iphela. Yayingeyiyo imvakalelo yokuphelela endiyifunayo, kodwa imvakalelo yokungabinanto josels net omfettet, dan is it ûnfolslein, ik bin fergees en dêrom bin ik ferlern, Fanwegen jo glimlach meitsje jo it libben moaier, Guon minsken sykje in prachtich plak, oaren meitsje in plak prachtich. Triennen skodzje foar jinsels binne triennen fan swakte, mar triennen dy't foar oaren smard binne in teken fan krêft. Unthâld, it libben is in reis. As jo ​​alles krigen dat jo allegear tagelyk woene, dan soe it gjin punt wêze om te libjen. Genietsje fan 'e rit, en op it lêst sille jo dizze "set backs" sjen as gigantyske springt foarút, allinich koene jo it gruttere plaatsje op it stuit net sjen. Bliuw kalm, alles is binnen berik; alles wat jo hoege te dwaan is elke dei op te sjen, trou te bliuwen oan jo paad en jo sille wis de skat fine dy't jo sykje. De moaiste dingen yn 'e wrâld kinne net wurde sjoen of oanrekke, se wurde mei it hert fielde. ” Ik haw leard net te soargen oer leafde; mar om syn komst mei myn heule hert te earjen. It wie net it gefoel fan folsleinens dy't ik sa nedich wie, mar it gefoel fan net leech te wêzen os nad yw'ch tosturi yn cynnwys eich hun, mae'n anghyflawn, rwy'n rhydd a dyna pam rydw i ar goll, Oherwydd eich gwên, rydych chi'n gwneud bywyd yn fwy prydferth, Mae rhai pobl yn chwilio am le hardd, mae eraill yn gwneud lle yn hardd. oherwydd yr hunan yw dagrau gwendid, ond mae dagrau a daflwyd i eraill yn arwydd o gryfder. Cofiwch, taith yw bywyd. Os cawsoch bopeth yr oeddech ei eisiau i gyd ar unwaith, ni fyddai diben byw. Mwynhewch y reid, ac yn y diwedd fe welwch y “cefnau gosod” hyn wrth i'r cawr gamu ymlaen, dim ond na fyddech chi'n gallu gweld y llun mwy yn y foment. Aros yn ddigynnwrf, mae'r cyfan o fewn cyrraedd; y cyfan sy'n rhaid i chi ei wneud yw arddangos bob dydd, aros yn driw i'ch llwybr a byddwch yn sicr o ddod o hyd i'r trysor rydych chi'n ei geisio. Ni ellir gweld na chyffwrdd â’r pethau harddaf yn y byd, maent yn cael eu teimlo gyda’r galon. ” Rwyf wedi dysgu peidio â phoeni am gariad; ond i anrhydeddu ei ddyfodiad â'm holl galon. Nid y teimlad o gyflawnder yr oeddwn ei angen felly, ond y teimlad o beidio â bod yn wag lòng trắc ẩn của bạn không bao gồm chính bạn, nó không trọn vẹn, tôi tự do và đó là lý do tại sao tôi lạc lối, Vì nụ cười của bạn, bạn làm cho cuộc sống đẹp hơn, Một số người tìm kiếm một nơi đẹp, những người khác làm cho một nơi đẹp đẽ. vì bản thân là nước mắt của sự yếu đuối, nhưng nước mắt rơi vì người khác là dấu hiệu của sức mạnh. Hãy nhớ rằng, cuộc sống là một hành trình. Nếu bạn có tất cả mọi thứ bạn muốn cùng một lúc thì đó sẽ không còn gì để sống. Hãy tận hưởng chuyến đi, và cuối cùng, bạn sẽ thấy những người này quay lưng lại với nhau như một bước nhảy vọt về phía trước, chỉ có bạn mới không thể nhìn thấy bức tranh lớn hơn trong lúc này. Giữ bình tĩnh, tất cả là trong tầm tay; tất cả những gì bạn phải làm là xuất hiện hàng ngày, trung thực với con đường của bạn và bạn chắc chắn sẽ tìm thấy kho báu mà bạn tìm kiếm. Những điều đẹp nhất trên thế giới không thể được nhìn thấy hay chạm vào, chúng được cảm nhận bằng trái tim. Tôi đã học cách không lo lắng về tình yêu; nhưng để tôn vinh nó đến với tất cả trái tim của tôi. Đó không phải là cảm giác trọn vẹn mà tôi rất cần, mà là cảm giác không trống rỗng hamdardligingiz o'zingizni qamrab olmasa, u to'liq emas, men ozodman va shuning uchun men adashib qoldim, sizning tabassumingiz tufayli hayotingizni yanada go'zal qilasiz, Ba'zi odamlar go'zal joy izlaydilar, boshqalari esa joyni go'zal qiladilar. o'z-o'zidan zaiflik ko'z yoshlari, lekin boshqalar uchun to'kilgan ko'z yoshlari kuchning belgisidir. Yodingizda bo'lsin, hayot bu sayohatdir. Agar siz xohlagan narsangizni birdaniga olgan bo'lsangiz, yashashga hojat qolmaydi. Sayohatdan zavqlaning va oxirida siz bu "orqaga burilganlarni" ulkan sakrash sifatida ko'rasiz, faqat hozir siz katta rasmni ko'ra olmaysiz. Tinchlaning, barchasi qo'l ostida; qilish kerak bo'lgan narsa - har kuni namoyish qilish, o'z yo'lingizga sodiq qolish va siz qidirgan xazinangizni albatta topasiz. Dunyodagi eng go'zal narsalarni ko'rish yoki ularga qo'l tegizish mumkin emas, ular yurakdan seziladi ”. Men sevgi haqida tashvishlanmaslikni o'rgandim; lekin uning kelishini butun qalbim bilan sharaflash. Bu menga kerak bo'lgan to'liqlik tuyg'usi emas edi, lekin bo'sh emasligim hissi edi شەپقىتىڭىز ئۆزىڭىزنى ئۆز ئىچىگە ئالمىسا ، ئۇ تولۇق ئەمەس ، مەن ئەركىن ۋە شۇ سەۋەبتىن مەن يۈتۈپ كەتتىم ، سىزنىڭ تەبەسسۇمىڭىز سەۋەبىدىن ، سىز تۇرمۇشنى تېخىمۇ گۈزەللەشتۈرىسىز ، بەزىلەر گۈزەل جاي ئىزدەيدۇ ، يەنە بەزىلىرى گۈزەل جاي قىلىدۇ. كۆز ياشلىرى تۆكۈلدى چۈنكى ئۆزى ئاجىزلىقنىڭ كۆز يېشى ، ئەمما باشقىلار ئۈچۈن تۆكۈلگەن ياش كۈچنىڭ ئالامىتى. ئېسىڭىزدە تۇتۇڭ ، ھايات بىر سەپەر. ئەگەر سىز ئارزۇ قىلغان ھەممە نەرسىنى بىراقلا ئالسىڭىز ، ياشاشنىڭ پايدىسى يوق. سەيلە قىلىشتىن ھۇزۇرلىنىڭ ، ئاخىرىدا سىز بۇ «ئارقىغا قايتىش» نى يوغان سەكرىگەندە كۆرىسىز ، پەقەت چوڭراق رەسىمنى ھازىرچە كۆرەلمەيسىز. خاتىرجەم بولۇڭ ، ھەممىسى يېتىپ بارالايدۇ. سىزنىڭ قىلىشقا تېگىشلىك ئىشىڭىز ھەر كۈنى نامايان بولۇش ، يولىڭىزدا چىڭ تۇرۇش ، سىز ئىزدىگەن خەزىنىنى چوقۇم تاپالايسىز. دۇنيادىكى ئەڭ گۈزەل نەرسىلەرنى كۆرگىلى ياكى تۇتقىلى بولمايدۇ ، ئۇلار قەلب بىلەن ھېس قىلىنىدۇ ». مەن مۇھەببەتتىن غەم قىلماسلىقنى ئۆگەندىم. ئەمما ئۇنىڭ كېلىشىنى پۈتۈن ۋۇجۇدۇم بىلەن ھۆرمەتلەش. بۇ ماڭا لازىملىق مۇكەممەللىك تۇيغۇسى ئەمەس ، بەلكى قۇرۇق ئەمەسلىك تۇيغۇسى ئى کو شامل نہیں کرتی ہے تو ، یہ نامکمل ہے ، میں آزاد ہوں اور اسی وجہ سے میں کھو گیا ہوں ، آپ کی مسکراہٹ کی وجہ سے آپ زندگی کو مزید خوبصورت بناتے ہیں ، کچھ لوگ ایک خوبصورت جگہ تلاش کرتے ہیں ، اور کوئی جگہ خوبصورت بناتے ہیں۔ آنسو بہاتے ہیں خود کے لئے کمزوری کے آنسو ہیں ، لیکن دوسروں کے لئے آنسو بہانا طاقت کی علامت ہیں۔ یاد رکھنا ، زندگی ایک سفر ہے۔ اگر آپ کو وہ سب کچھ مل جاتا ہے جو آپ ایک ساتھ چاہتے ہیں تو رہنے کا کوئی فائدہ نہیں ہوگا۔ سواری سے لطف اٹھائیں ، اور آخر میں آپ کو ان "سیٹ بیک" کو دیکھیں گے جیسے آگے بڑھے گی ، صرف آپ ہی اس لمحے میں بڑی تصویر نہیں دیکھ سکے۔ پرسکون رہیں ، سب کی رسائ ہے۔ آپ کو صرف یہ کرنا ہے کہ آپ ہر روز دکھائیں ، اپنے راستے پر قائم رہیں اور آپ کو ڈھونڈنے والا خزانہ ضرور مل جائے گا۔ دنیا کی خوبصورت چیزوں کو نہ تو دیکھا جاسکتا ہے اور نہ ہی چھوا جاسکتا ہے ، وہ دل سے محسوس کیے جاتے ہیں۔ میں نے محبت کی فکر نہ کرنا سیکھا ہے۔ لیکن اس کے آنے کو پورے دل سے مانوں گا۔ مجھے اپنی ضرورت کی تکمیل کا احساس نہیں تھا ، لیکن خالی نہ ہونے  ваше співчуття не включає себе, воно неповне, я вільний, і тому я загублений, Через вашу посмішку ви робите життя прекраснішим, Деякі люди шукають прекрасне місце, інші роблять місце прекрасним. Сльози проливають для себе - це сльози слабкості, але сльози, пролиті за інших, є ознакою сили. Пам'ятайте, життя - це подорож. Якщо ви отримаєте все, що хотіли всі відразу, не було б сенсу жити. Насолоджуйтесь їздою, і врешті-решт, ви побачите ці «задні спинки» як гігантські стрибки вперед, тільки ви не могли бачити більшу картину в даний момент. Залишайтеся спокійними, все в межах досяжності; все, що вам потрібно зробити - це з’являтися щодня, залишайтеся вірними своєму шляху, і ви обов'язково знайдете скарб, який шукаєте. Найкрасивіших речей у світі неможливо побачити чи торкнутися, вони відчуваються серцем ». Я навчився не турбуватися про кохання; але шанувати його прихід усім серцем. Мені це було не потрібне відчуття повноти, а відчуття того, що я не порожнійyakshcho vashe spivchuttya ne vklyuchaye sebe, vono nepovne, ya vilʹnyy, i tomu ya zahublenyy, Cherez vashu posmishku vy robyte zhyttya prekrasnishym, Deyaki lyudy shukayutʹ prekrasne mistse, inshi roblyatʹ mistse prekrasnym. Slʹozy prolyvayutʹ dlya sebe - tse slʹozy slabkosti, ale slʹozy, prolyti za inshykh, ye oznakoyu syly. Pam'yatayte, zhyttya - tse podorozh. Yakshcho vy otrymayete vse, shcho khotily vsi vidrazu, ne bulo b sensu zhyty. Nasolodzhuytesʹ yizdoyu, i vreshti-resht, vy pobachyte tsi «zadni spynky» yak hihant·sʹki strybky vpered, tilʹky vy ne mohly bachyty bilʹshu kartynu v danyy moment. Zalyshaytesya spokiynymy, vse v mezhakh dosyazhnosti; vse, shcho vam potribno zrobyty - tse zʺyavlyatysya shchodnya, zalyshaytesya virnymy svoyemu shlyakhu, i vy obov'yazkovo znaydete skarb, yakyy shukayete. Naykrasyvishykh rechey u sviti nemozhlyvo pobachyty chy torknutysya, vony vidchuvayutʹsya sertsem ». YA navchyvsya ne turbuvatysya pro kokhannya; ale shanuvaty yoho prykhid usim sertsem. Meni tse bulo ne potribne vidchuttya povnoty, a vidchuttya toho, shcho ya ne porozhniy däl, men azat we şonuň üçin ýitirim boldum, ýylgyrşyňyz sebäpli durmuşy has owadanlaşdyrýarsyňyz, Käbir adamlar owadan ýer gözleýär, käbirleri owadan ýer edýär. Gözýaş dökülýär Özüň ejizligiň gözýaşlary, ýöne beýlekiler üçin dökülen gözýaşlar güýç alamatydyr. Lifeadyňyzdan çykarmaň, durmuş syýahatdyr. Islän zadyňyzy birbada alsaňyz, ýaşamagyň manysy bolmaz. Gezelençden lezzet alyň we ahyrynda ägirt uly böküşler ýaly bu “yzky yzlary” görersiňiz, diňe häzirki wagtda has uly suraty görüp bilmersiňiz. Arkaýyn boluň, hemmesi elýeterli; Bar etmeli zadyňyz, her gün görkezmek, ýoluňyza wepaly bolmak we gözleýän hazynany hökman taparsyňyz. Dünýädäki iň owadan zatlary görüp ýa-da degip bolmaýar, ýürek bilen duýulýar. ” Söýgi hakda alada etmezligi öwrendim; gelmegini çyn ýürekden hormatlamak üçin. Maňa gerek bolan dolylyk duýgusy däl-de, boş  içermiyorsa, eksik, özgürüm ve bu yüzden kayboldum, gülümsemeniz nedeniyle, hayatı daha güzel hale getiriyorsunuz, Bazı insanlar güzel bir yer arıyor, diğerleri güzel bir yer arıyor. çünkü benlik zayıflık gözyaşlarıdır, ama başkaları için dökülen gözyaşları bir güç göstergesidir. Unutmayın, hayat bir yolculuktur. İstediğiniz her şeyi bir anda alırsanız, yaşamanın anlamı olmazdı. Sürüşün tadını çıkarın ve sonunda bu “geri dönüşleri” dev ileriye doğru atılıyor olarak göreceksiniz, ancak şu anda sadece daha büyük resmi göremiyordunuz. Sakin kalın, her şey elinizin altında; tek yapmanız gereken her gün ortaya çıkmak, yolunuza sadık kalmak ve aradığınız hazineyi mutlaka bulacaksınız. Dünyadaki en güzel şeyler görülemez ya da dokunulmaz, kalp ile hissedilirler. ” Aşk hakkında endişelenmemeyi öğrendim; ama bütün kalbimle gelmesini onurlandırmak. Bu yüzden ihtiyacım olan bir tamlık hissi değil, boş olmama hissi

[emalascoala]

M-am tot ferit sa scriu despre subiectul acesta: invatarea online. Nu, nu m-a luat pe nepregatite si nici nu m-a speriat. Mi s-a parut doar ca ne avantam prea repede in asta. Eu sunt pentru adaptare rapida, fara lamentari, stiu ca elevii, chiar si cei mici, se pliaza mai rapid pe noile cerinte decat adultii, insa, ca orice lucru nou si cazut dintr-o data de sus, a fost prea repede. Ca si cum cineva ne-ar fi spus: de maine trebuie sa stiti toti sa reparati motoarele masinilor. Cei de stiu asta s-ar fi bucurat, ceilalti ar fi inceput sa isi roada unghiile.

Regulile de baza in viziunea mea:

Sa fim creativi, sa adaptam, sa selectam ce se potriveste

Sa fim disponibili, deschisi, prezenti

Sa gasim solutii, tot felul de solutii

Cred ca tendinta naturala a oamenilor e sa uniformizeze si sa isi doreasca instant lucruri: de ce nu merge chiar acum, de ce nu e totul perfect, de ce nu vine ministerul cu ceva clar, de ce nu pot parintii, de ce nu stiu elevii, de ce sunt atat de nepregatiti profesorii. Cu siguranta fiecare a invatat ceva nou in viata: cum a fost? Cum a fost cand ati invatat sa conduceti masina? Va amintiti cand va spunea instructorul sa virati la dreapta si voi va intrebati ce vrea sa spuna si care o fi dreapta? Sigur, unora le-a iesit din prima. Altora nu. Asa e si cu invatarea online.

Profesorii si invatarea online

Daca nu va descurcati cu predarea online, cu platformele de invatare, aveti doua optiuni: 1. Invatati singuri, din mers, poate si cu putin ajutor uneori de ici de colo – pentru ca asta cere sistemul, asta vrea societatea, asa e organizarea si e bine ca e si asa. 2. Nu faceti nimic din diferite motive (nu aveti mijloacele necesare, nu va atrage aceasta modalitate, nu vi se potriveste, nu ii vedeti rostul).

Daca nu au copiii clasei voastre acces la internet, nu au calculatoare, telefoane, aveti trei optiuni sau poate mai multe: 1. Cautati niste solutii, alte solutii (le trimiteti prin posta materiale). 2. Nu faceti nimic pentru ca nu aveti ce face – sunt si situatii din acestea. 3. Nu stati degeaba si puneti la cale un plan de recuperare pentru cand va incepe scoala, un plan condensat, fara balast. 4. Propuneti voi ce altceva s-ar putea face acum.

Planificare, organizare. Nu toate continuturile si nu toate temele sau subiectele merg predate online.

Prioritizati continuturile. Daca intr-o saptamana obisnuita abordati la o tema 3-4 aspecte, acum nu veti putea face asta daca va intalniti live cu copiii o data sau de doua ori pe saptamana. Trebuie sa stabiliti ce puteti preda live si ce poate ramane pentru studiu individual.

Cautati abordarea care functioneaza clasei voastre: intalniri live, studiu individual, filme inregistrate de voi si trimise copiilor, filme in care se explicati modalitati de lucru sau o anumita sarcina. Stiti ce multe lucruri puteti spune in doar 5 minute video sau audio?

La clasele mici stresul cu invatarea online nu e atat de mare. Copiii trebuie doar sa tina ritmul, sa exerseze constant cate ceva, sa fie activi. Depinde de noi sa ii incurajam sa fie creativi – pentru ca statul asta acasa limiteaza mult accesul la tot felul de materiale sau internet, depinde de noi sa le propunem activitati realizabile.

In mare … atat ar fi de zis. Eu asa cred. Restul depinde de fiecare, de metoda sa de lucru.

Parintii vor fi profesorii de acasa

Copilul – elev de acasa. Acest timp de stat acasa si de participat la intalniri de invatare online e un prilej pentru parinti sa vada cum reactioneaza copiii lor la provocari, ce ritm de lucru au, cata disponibilitate au, cum se implica si cat participa.

Sa avem rabdare, sa fim intelegatori si disponibili. Nu toti parintii stiu, la randul lor, sa acceseze Google Classroom, Zoom, Meet, clouding. Unii nici nu au email sau WhatsApp. Dar cu totii invatam si dansii pot invata acum cum sa utilizeze tot. Si nu toti parintii au timp sa faca asta. Putem gasi solutii pentru fiecare caz.

Ce facem in cazul in care parintii nu sunt de acord ca elevii sa participe la intaliri online? Vorbim cu dansii, poate ii convingem. Pentru ca intalnirile online nu sunt doar prilej pentru copiii de a se vedea, dar sunt si ceea ce noi, ca profesori, putem oferi acum, atata interactiune putem avea acum cu elevii. In cazul in care dansii tot nu sunt de acord, atunci este deplina lor responsabilitate ca elevii lor sa tina pasul cu ce face restul clasei. Insa… uneori a merge cu turma e de bun augur. Intalnirile online nu sunt ceva rau, ceva ce mananca zilele si vederea copiilor, iar ei, copiii, se vor simti astfel facand parte din grup.

Daca parintii nu pot asigura, din diferite motive, prezenta copiilor la intalnirile online, putem gasi alte modalitati prin care copiii sa tina pasul cu invatarea. Da, se poate, hai ca se poate!

Nu stiu la voi, dar parintii din clasa mea cred ca duc dorul activitatilor din copilarie. Uneori ii vad ca se implica la lucru manual si la pictura. Nu-i asa ca e frumos?! E minunat si ma bucur ca suntem asa impreuna!

Acum parintii au ocazia sa fie si ei profesori: uneori copiii au nevoie de ajutor, unele lucruri trebuie explicate.

Cum functioneaza la mine invatarea online

Copiii mei sunt clasa pregatitoare. Dupa instaurarea starii de urgenta am stat. Nu le-am propus intalniri online. Le-am trimis fise, le-am sugerat sa citeasca mult cu copiii, sa exerseze oral adunari si scaderi, sa ii implice in activitati gospodaresti. Si le-am propus ca in grupul nostru de WhatsApp sa mai incarce poze cu lucrarile copiilor pentru ca elevii sa aiba apartenenta la grup, sa se simta utili, vazuti, apreciati. Parintii s-au simtit confortabil asa, pe moment, cu fise, da cu fise.

Ne-am intalnit online cand au spus unii dintre parinti ca da, vor asta. Si nu am facut decat sa stam de vorba: eu si copiii, ei intre ei.

Am inceput sa inregistrez mici filme cu momente de lectie: am citit carti si am propus o activitate pe marginea lor, am rezolvat o fisa de mate, am avut jocuri cu cuvinte, activitati de pictura si lucru manual. Copiilor le-a fost bine asa, am primit feedback: fiecare putea viziona la ora convenabila filmele, in ritmul propriu, unii doreau sa opreasca filmarea sau sa reia unele pasaje.

Acum, dupa vacanta de Pasti continuam si ridic putin stacheta. Am trimis parintilor un chestionar pentru a le afla parerea si mi-am adaptat programul conform sugestiilor lor. Nu voi putea sa vin in intampinarea tuturor situatiilor, de aceea le-am sugerat sa selecteze, din tot ce le propun, ce li se potriveste si in functie de rutina lor de acasa. Am organizat sarcinile si fiecare isi poate alege ce sa realizeze. In poza de mai sus se vede impartirea pe zile. Poate va par multe fise, insa ele sunt din acelea de realizat in 5 minute si continuturile se repeta sub diferite forme pentru ca elevii sa poata realiza macar unele dintre ele. De exemplu, pentru Piramida alimentelor, am propus vizionarea unui film, cautarea unor alimente, completarea unei fise prin desenarea alimentelor de o anume culoare. Copiii le pot realiza pe toate sau doar unele.

Cam asta e. Daca aveti intrebari si sugestii, daca doriti sa ne spuneti cum lucrati voi in aceasta perioada, va invit sa lasati un comentariu.

Alte articole pe blog: 20 de activitati cu sosete, Litera V de la vulpe.

Ema

Invatarea online – abordarea mea M-am tot ferit sa scriu despre subiectul acesta: invatarea online. Nu, nu m-a luat pe nepregatite si nici nu m-a speriat.

[tgtexto]

O Segredo de Fernanda - Parte 29(6ª)

s homens vestiam apenas cuecas pretas, e começaram a acariciar Carla, ele gemia e delirava

- São todos meus? - Ela perguntou dengosa?

Os homens riram

- Sim, todos seus, pode fazer o que tiver vontade

Ela riu diabolicamente

- Te amo.

Puxou o homem negro mais alto e deu-lhe um beijo na boca, os outros a agarraram e começaram a tirar a roupa dela.

Assim que tiraram o vestido pude ver sua lingerie, era negra e rendada, a calcinha era apenas um fiozinho enfiado na bunda, em segundos ela estava completamente nua.

Eu me sentei em uma poltrona e me servi de Whisky disponível, fiquei observando-a.

Carla pediu que os quatro ficassem em volta dela e ela se ajoelhou, começou a chupá-los, agarrava dois paus com as mãos e chupava um, o boquete deles era muito gostoso e eu senti o tesão dos caras, ela lambia e ria, e falava sacanagem para os caras

- Você não vem amor? - Me chamou do meio da putaria

- Hoje é a sua noite, aproveite seus meninos

Ela voltou a mamar outro pau.

Fiquei olhando os caras, o negro mais baixo tinha um pau bem grosso, era largo e cumprido, já os outros também tinham paus grandes, maiores que o meu até mas esse específico me impressionou pela grossura da bitola.

Fiquei observando Carla conduzir com maestria os quatro machos famintos por sexo, as mãos deles agarravam os seios, entravam na buceta, no cuzinho, batiam na bunda e massageavam o grelho, ela estava em êxtase.

Pegou então o de rola maior e empurrou na cama, eles pareciam gostar da diversão e alegria dela, então sentou nas coxas dele

- Amor - chamou minha atenção - Vamos precisar de camisinha, eu não tenho!

- Querida, eles fizeram exames ontem a noite e paguei um extra para eles se guardarem para você por dois dias. Eles estão limpos, pode fuder sem camisinha mesmo que eu garanto

- Fernando, você não existe, puta que pariu como eu te amo!

- Aproveita o presente e para de falar

Ela riu e pegou no pau do cara, puxou a cabeça pra fora e sentou

- Puta que pariu! que pau enorme - ficou imóvel e continuou - que rola imensa meu Deus!

Começou a rebolar devagar para frente e para trás e os outros se aproximaram, um agarrou ela por trás e colocou dois dedos na boca dela, sussurrando algo no ouvido.

Ela chupou o dedo dele e ele puxou o cabelo dela devagar, em seguida ele lambuzou o pau com um gel e colocou na bundinha dela, ela parou de rebolar

- Cuidado hein

O homem riu e beijou seu pescoço, ela arqueou a coluna para trás segurando a cabeça do homem com as duas mãos e ele entrou no cu dela devagar.

Carla gemeu alto e pediu cuidado, o homem entrava com seu pau grosso bem devagar e constante, ela pediu para ele parar e ele agarrou seus seios continuando até ela dar um gritinho fino e ficar imóvel, o quarto ficou em silencio e ela soltou a respiração

- Seu cavalo gostoso, fode vem.

O cara empurrou ema para frente e a fez ficar de quatro, agarrou sua cintura e começou a comer seu cu, e ela rebolava lentamente no pau do negão deitado na cama.

Então o homem mais branco veio e colocou o pau grosso na cara dela, imediatamente ela chupou e lambeu.

Fiquei olhando aquela foda, um dos homens estava ao lado apenas se masturbando devagar na cama, Carla falou algo para ele e ele veio até mim. Ele era alto e não tão moreno quanto os que comiam Carla mas não tão branco.

- Sua esposa mandou eu chupar seu pau, quer?

Fiquei surpreso com a direta dele e sorri

- Não, não precisa.

Ele sorriu também

- Você é muito lindo, parece ser gostoso também, vem fuder um pouquinho

Eu ri sem graça

- Não, o presente é dela, ela fode com vocês

- Não to falando dela, to falando de você, vem aqui - Ele se abaixou e ficou no meio das minhas pernas, passou a mão no meu pau que estava duro devido as cenas que estava vendo. - Deixa eu dar uma mamada então, aí você decide se quer meter ou não.

Eu nunca havia sido colocado em uma situação como essa, nunca fui cantado abertamente para uma relação homossexual.

É claro que eu faço amor com a Gabi mas eu não considero isso uma relação homossexual, afinal eu sempre tive atração pelo corpo feminino, e o que é a homossexualidade se não a atração pelo corpo e comportamento igual ao do seu sexo biológico?

Jamais seria grosso, bruto ou ofenderia alguém que me cantasse, mas eu não queria uma relação gay.

- Obrigado, mas preciso tomar um banho

Me levantei e fui tirando a roupa, para ir ao banheiro. Entrei e liguei o chuveiro, tomei um banho bem gostoso por vários minutos, fiquei pensando na vida, coisas que aconteceram e o que estava por acontecer.

Saí do banheiro me enxugando, o apartamento era bem grande e tinha uma espécie de ante sala no banheiro, quando cheguei nela o rapaz estava lá novamente, com seu pau grande meia bomba, quando me viu o pau pulsou e cresceu.

- Você é uma delícia mesmo, eu sabia

Continuei me secando e não falei nada, ele se ajoelhou e veio em direção a mim ajoelhado

- Você gosta assim, não é? - Ele me perguntou sorrindo

Fiquei imóvel, eu gostava

- Vamos fazer um acordo, aqui ninguém vai ver a gente, eu dou cinco chupadas no seu pau, se você não gostar eu desisto, pode ser?

Pensei no assunto, e devo ter demorado uns segundos o suficiente para ele se adiantar e agarrar meu pau, assim que ele tocou bateu uma punheta e eu fiquei duro

- Olha, já está com tesão - Ele falou debochado

Colocou meu pau na boca, engoliu ele inteiro, era quente e molhado, uma delícia, sua língua massageava de forma circular, senti um choque.

Ele tirou o pau da boca e disse

- Um!

Puxou a cabeça para fora e massageou novamente, recomeçando

- Dois!

Agarrou meu saco e fez uma massagem, chupando a cabeça novamente e me fez tremer

- Três

Suas duas mãos agarraram minha bunda e ele engoliu meu pau de novo, sua língua era deliciosa

- Quatro

Ele lambeu da base até a cabeça e abocanhou de novo, quase gozei

- Cinco, paro eu continuo?

Ele pegou meu pau e ficava punhetando devagar e sorrindo. Eu queria muito que ele continuasse, mas eu não era assim, eu não queria fazer sexo ali com ele, eu queria as minhas meninas, queria elas não ele. Me abaixei e fiquei no nível dele.

Agarrei seu rosto com as duas mãos

- Foi maravilhoso, acho que o melhor boquete que já me fizeram na vida, mas não quero que você continue, por favor.

Ele se levantou, não parecia magoado ou chateado.

- Ta bom então, é uma pena, mas se você mudar de ideia um dia, me avisa ta bom?

Eu sorri

- Aviso sim.

Ele piscou e saiu rebolando.

Voltei para a o quarto e dois homens estavam deitados na cama com as rolas moles, Carla já havia feito dois deles gozarem, assim que viu o meu chupado de caralho chamou-o

- Ei, vem aqui, não terminei com você

Quando ele se aproximou ela deu um beijão na boca dele e em seguida falou

- Você ta com gosto de rola - Carla falou, depois olhou para mim e disse - Ele chupou sua rola amor?

- Chupou sim, só um pouquinho - Respondi tímido

- Safado! - Carla falou empurrando o homem para a cama e apontando para o homem que comia a sua buceta - Troca, quero você no meu cu

Repetiu o movimento e começou a ser enrabada no cu e na buceta ao mesmo tempo, ela revirava os olhos e gemia tamanha era a excitação.

Passado alguns minutos o homem que comia sua bunda começou a ir mais rápido e ela gritou

- Goza dentro, dentro!

O cara acelerou e agarrou ela com força, mordendo suas costas e arranhando-a todinha, em um só urro ele gozou dentro dela com força, e ela riu comemorando

Ele saiu de trás dela com o pau pingando e ela se concentrou no outro, começou a rebolar freneticamente

- Amor, amor, vem aqui, rápido

Eu me aproximei, meu pau estava duro, ela pegou meu pau e puxou para a boca, chupou duas vezes e puxou o homem que comia ela, o que havia acabado de me mamar

- Mama mais, mama!

E ele começou a me chupar daquela maneira maravilhosa novamente, estava delicioso e eu estava prestes a gozar quando ele parou e começou a gemer, ele mesmo gozou e Carla teve espasmos e tremedeiras no corpo todo, então ela caiu de lado na cama....

- Ai meu deus, meu coração, meu coração vai parar....meu cuzinho está latejando amor, minha buceta está formigando ai, ai, ai.

Os cinco ficaram deitados ali na cama por horas e fomos para a piscina, é claro que o processo recomeçou lá pelas tantas da madrugada e Carla gozou como louca.

Já com o sol raiando, paguei o prometido aos homens e fomos embora.

Ao entrar no carro vi que no celular tinham duas chamadas do celular da Marcia, ela havia me ligado na noite anterior, mas eu não havia ouvido as chamadas.

Carla dormia como um bebe no carro, os homens haviam gozado em sua buceta, em seu cu, na sua mão e na sua boca, mesmo com um bom banho ela ainda cheirava à porra

[pamphletstoinspire]

Second EPISTLE OF ST. PAUL, THE APOSTLE, TO THE CORINTHIANS - From The Latin Vulgate Bible

Chapter 1

PREFACE.

In this Epistle St. Paul comforts those who are now reformed by his admonitions to them in the former, and absolves the incestuous man on doing penance, whom he had before excommunicated for his crime. Hence he treats of true penance, and of the dignity of the ministers of the New Testament. He cautions the faithful against false teachers, and the society of infidels. He gives an account of his sufferings, and also of the favours and graces which God hath bestowed on him. St. Paul, not being able to come to the Corinthians as soon as he had promised, writes this Epistle to inform them, that it was not through inconstancy, but on account of several weighty reasons, which had hitherto hindered him. Several other reasons, likewise, compelled him to write. For during his absence, several false teachers of the Jews had come amongst them, teaching them that it was necessary to observe the law of Moses, in order to be saved.

Chapter 1

He speaks of his troubles in Asia. His not coming to them was not out of levity. The constancy and sincerity of his doctrine.

1 Paul, an apostle of Jesus Christ, by the will of God, and Timothy our brother, to the church of God that is at Corinth, with all the saints who are in all Achaia:

Notes & Commentary:

Ver. 1. St. Timothy, it appears, had been sent to Corinth to confirm the faithful in the doctrine which they had received from St. Paul. After he had fulfilled this commission, he returned to St. Paul, and gave him an account how they had behaved, and what good effects his first letter had produced. He styles him brother, to conciliate to him the esteem and respect of the Corinthians. This epistle is not merely addressed to the Corinthians, but to all Achaia, of which Corinth was the capital. (Estius) --- Others think that Timothy had left Corinth before St. Paul's first epistle had arrived thither; and that this determined St. Paul to send Titus with another disciple thither. See 2 Corinthians xii. 18. From him St. Paul had the consolation to learn the happy effects produced by his first letter. See 2 Corinthians vi. 7. 11.

2 Grace to you and peace from God our Father, and from the Lord Jesus Christ.

3 Blessed be the God and Father of our Lord Jesus Christ, the Father of mercies, and the God of all consolation,

4 Who comforteth us in all our tribulation: that we also may be able to comfort them who are in all distress, by the exhortation wherewith we also are exhorted by God.

Ver. 4. Wherewith we also are exhorted by God. The Latin interpreter sometimes translates the same Greek word by exhorted, sometimes by comforted: so the sense may be, with which we are comforted by God. (Witham) --- St. Paul knew that his former letter had afflicted them exceedingly; here he comforts them by telling them that God had filled him with consolation in order to comfort them. The Greek rather signifies, by the consolation with which we are comforted. Either explanation is sufficiently clear, though the latter is stronger. We may here remark the great tenderness St. Paul had for the Corinthians, since he here insinuates that he had received comfort from God merely to communicate it to them. (Calmet)

5 For as the sufferings of Christ abound in us: so also by Christ doth our comfort abound.

Ver. 5. St. Paul here styles his own sufferings, the suffering of Christ, to shew that Christ takes part, and suffers in all his members. (St. Chrysostom) --- Though it is generally understood to signify the sufferings undergone for Christ. (Estius) --- If we consider the very intimate union that exists between Jesus Christ, who is the head, and every one of the living members of his body, that is, the Church, that whatever any one suffers, for the cause of truth, Christ is said to suffer, as the Lord said to Saul, why persecutest thou me? and that whatever is given to any indigent brother in the name of a disciple, Christ receives as given to himself, can we want any further proof of the excellence and power of good works, which begin and terminate in charity? (Haydock)

6 Now whether we be in tribulation, for your exhortation and salvation: or whether we be comforted, for your consolation: or whether we be exhorted, for your exhortation and salvation, which worketh the enduring of the same sufferings which we also suffer.

Ver. 6. Or whether we be exhorted,[1] for your exhortation and salvation. These words are not in the present Greek copies; the omission is not of moment, being in a manner a repetition of what is in the same verse: the sense is, that this happens to us for your instruction, and that you may be exhorted, or comforted by our example. This is also signified by the following words, which makes you bear (literally, which worketh the enduring) the like tribulations, as we suffer. (Witham) --- Whatever happens to us, it will always be to your advantage. And certainly it is the greatest comfort when the faithful are in affliction, to see their pastors preaching and planting the faith of Christ, in the midst of afflictions and persecutions. This gives them the greatest courage to bear patiently all adversity, being convinced after the example of their divine master, that by many tribulations we are to enter into the kingdom of heaven. (Cajetan)

Note 1:

Ver. 6. In the Greek we only read, eite de thlibometha, uper tes umon paraklesewos, kai soterias, tes energoumenes en upomone ton auton pathematon, on kai emeis paschomen eite parakaloumetha, uper tes umon parakleseos kai soterias.

7 That our hope for you may be steadfast: knowing that as you are partakers of the sufferings, so shall you be also of the consolation.

8 For we would not have you ignorant, brethren, of our tribulation, which came to us in Asia, that we were pressed out of measure above our strength, so that we were weary even of life.

Ver. 8. That we were weary even of life.[2] The Greek seems to imply the condition of one, who knows not what way to turn himself, seeing no prospect to avoid the dangers. (Witham) --- The sufferings which we underwent in Asia were so great, that we despaired of escaping even with our life. We were in daily expectation of death; like the criminal, who has been condemned to death, we had no hopes of escaping, but we trusted in God, who has delivered us from all danger, by your intercession, ver. 11. He alludes to the tumult raised at Ephesus, and other afflictions which befell him on that account, which, though not mentioned in the Acts, (Acts xix. 24[29?], &c.) were of such a nature as to make him weary of life. (St. Chrysostom)

Note 2:

Ver. 8. Ita ut tæderet nos etiam vivere, oste exaporethenai. See St. Chrysostom, om. b. p. 550.

9 But we had in ourselves the answer of death, that we should not trust in ourselves, but in God, who raiseth the dead:

Ver. 9. The sentence. Literally, the answer of death, by which death seemed unavoidable; and this God permitted to teach us not to trust, or confide, in ourselves, but in him only, &c. (Witham)

10 Who hath delivered, and doth deliver us out of so great dangers: in whom we hope that he will yet also deliver us,

11 You also helping in prayer for us: that for this gift obtained for us, by many persons, thanks may be given by many in our behalf.

Ver. 11. That for this gift,[3] or favour, obtained for us by many persons, &c. The words and construction are obscure, both in the Latin and Greek. It would seem a tautology if translated, that by many persons thanks may be rendered by many. Therefore the sense must be, that God must now be thanked by many persons for the benefit in preserving my life, and hearing the prayers of many persons, who before had prayed for my life. (Witham) --- St. Paul in soliciting the prayers of the Corinthians, did not suppose that this was derogatory to Christ's mediation, nor to the hope he had in God. And can it be more dishonourable to God to solicit the aid of saints in heaven than of sinners on earth? Or is it to be supposed, asks St. Jerome, that the intercession of our fellow-men beneath, is more available with God, than the prayers of those, who enjoy the beatific vision above. (Cont. Vigil.)

Note 3:

Ver. 11. Ut ex multorum personis, ejus, quæ in nobis est donationis, per multos gratiæ agantur pro nobis. The Greek is clearer, ina ek pollon prosopo, ton eis emas charisma, dia pollon eucharistethe uper emon.

12 For our glory is this, the testimony of our conscience, that in simplicity of heart and sincerity of God, and not in carnal wisdom, but in the grace of God, we have conversed in this world: and more abundantly towards you.

Ver. 12. And sincerity of God,[4] which, according to the style of the Scriptures, seems the same as in great sincerity. --- In the grace of God. and more abundantly towards you: the sense seems to be, that God had wrought more wonders and miracles by him for their conversion, than in other places. (Witham) --- The apostle here indirectly attacks the false teachers, by saying that his doctrine was always the same, in one continued path of sincerity, and that he made no use of the wisdom of this world, like those false doctors, whose whole design was to insinuate themselves into the affections of the Corinthians by speaking what they knew would be agreeable to them. (Estius) --- He declares that the subject of his glory was, the testimony his own conscience afforded him of having uniformly acted in their regard with sincerity and truth.

Note 4:

Ver. 12. Sinceritate Dei, eilikrineia Theou, so montes Dei, i.e. magni.

13 For we write no other things to you, than what you have read and known. And I hope that you shall know unto the end:

Ver. 13. What you have read, in my former letter, or letters, and known by my preaching: this he says, to clear himself from the accusation of his adversaries, that his words, preaching, and promises were not to be regarded, saying different things at different times, and promising to come to them, which he had not done. (Witham)

14 As also you have known us in part, that we are your glory, as you also are ours on the day of our Lord Jesus Christ.

15 And in this confidence I had a mind to come to you before, that you might have a second favour:

16 And to pass by you into Macedonia, and again from Macedonia to come to you, and by you to be brought on my way towards Judea.

17 When, therefore, I had a mind to do this, did I use levity? Or the things that I purpose, do I purpose according to the flesh, that there should be with me, It is, and It is not.

Ver. 17. When, therefore, I had a mind, and purposed to come to you, did I use levity? was it an effect of levity, of a fickle mind, and of a want of sincerity? or do I purpose and promise things according to the flesh, to human motives and interest, which make me say, and unsay again, so that in me is yes and no? (Witham)

18 But God is faithful, for our preaching which was to you, was not, It is, and It is not.

Ver. 18. But God is faithful: The sense seems to be, as God is faithful, or I appeal to God, who is faithful, that in what I have preached to you, there is not yes and no; my doctrine concerning the faith in Jesus Christ, is and was always the same. Whether I, or Silvanus, or Timothy preached the Son of God, that is, what we taught concerning the Son of God, was not yes and no, was not first one thing, and then another; but in him was yes only, that is, in him, and his doctrine, which we have taught, all is yes, firm, and unchangeable. --- And all the promises of God, of sanctification and salvation, made to us in him, by his merits and grace, are equally yes, certain, and infallible; and therefore by him, and his promises are Amen to God, must needs be true, unto our glory, will turn to the salvation and glory of his elect in heaven. (Witham)

19 For the Son of God, Jesus Christ, who was preached among you by us, by me, and Sylvanus, and Timothy, was not, It is, and It is not, but, It is, was in him.

Ver. 19. It is, was in him. There was no inconstancy in the doctrine of the apostles, sometimes, like modern sectaries, saying, It is, and at other times saying, It is not. But their doctrine was ever the same, one uniform yea, in Jesus Christ, one Amen, that is, one truth in him. (Challoner)

20 For all the promises of God are in him, It is: therefore also by him, Amen to God, unto our glory.

Ver. 20. The doctrine which the apostle delivered to them was not ambiguous, doubtful, or contradictory, first one thing, then another; on the contrary, it was such, that the apostle could say, (ver. 14.) we are your glory. --- Amen. All the promises made by God, with regard to Christ, are fulfilled in him; therefore we may say Amen, and give glory to God, through Jesus Christ, who hath fulfilled all his promises. (Calmet) --- One of the distinctive marks, as the holy fathers affirm, between separatists and Catholics is; the former are fond of innovation, changes, and reform, the latter are scrupulously tenacious of what has been delivered from the beginning. See St. Irenæus, lib. i. chap. 18.; Tertullian, de præscript.; St. Basil, ep. 12. Vine: Lyr. See also Les Variations, by Bossuet.

21 Now he that confirmeth us with you in Christ, and he that hath anointed us, is God:

22 Who also hath sealed us, and given the pledge of the Spirit in our hearts.

Ver. 21-22. This must needs be true, because he is God, who hath confirmed us with you, both us and you in Christ, in the faith, and grace of Christ crucified, who hath anointed us with divine graces, who hath sealed us, as it were, by an indelible character, in the sacraments of baptism, and confirmation, and ordination, when we were made ministers of Christ, who in this manner hath given the pledge [5] of his holy Spirit in our hearts, a sufficient pledge and earnest of his graces in this life, and of the glory he has prepared for us in the next. (Witham) --- By these texts, and Ephesians iv., the Catholic Church teaches, that we are anointed and consecrated to the service of God, and sealed with a spiritual and distinctive mark, called by divines, a character, (see St. Jerome in Ephesians iv.; St. Cyril, cateches. 17.) which, as it is indelible, can never be iterated. The same is true of confirmation, and holy orders. See St. Augustine, cont. Parm. chap. xiii. & Conc. Tarrac. chap. vi.

Note 5:

Ver. 22. Pignus spiritus, ton arrabona. That by receiving the earnest, says St. Chrysostom, p. 662, you may be assured to receive the whole.

23 But I call God to witness upon my soul, that to spare you, I came not any more to Corinth: not because we lord it over your faith: but we are helpers of your joy: for in faith you stand.

Ver. 23. Now as to my not coming to you, I call God to witness, that I only deferred my coming out of kindness to you, and that I came not hitherto to Corinth, to spare you, when by reason of the disorders among you, I must have been forced to use severities against those who were not yet reformed. --- Not that we lord it over your faith, nor desire to treat God's faithful with severity, or by shewing the power that God hath given us: but we rather desire to be helpers and promoters of your joy, that we may rejoice together with you in God. And now I have this greatest comfort to hear that you stand steadfast and firm in the faith of Christ. (Witham)

[rudyroth79]

Este o mare responsabilitate să moderezi o emisiune la radio, fie ea înregistrată, mai ales atunci când este cu copii şi despre copii.

Situaţia tristă în care ne aflăm nu a fost o piedică pentru copiii de la ”Nino Nino” de a participa la emisiunea ”Zâmbetul uneşte” care va fi transmisă azi, 3 aprilie 2020, la ora 18.00, ora României, la Radio Vocativ (și în reluare, duminică, 5 aprilie 2020, la ora 11.00, ora României) un post de radio online care emite din Italia, fondat de Valeriu Dj. Barbu, un neobosit om de cultură, scriitor, editor, publicist.

Graţie tehnicii de azi, distanţele s-au scurtat între Lică Barbu, coordonatorul grupului ”Nino Nino”, şi membrii acestui grup. Toate fetiţele au trimis fişiere audio cu cântece interpretate de ele, recitări ale unor poezii scrise de ele, plus câteva cuvinte de prezentări personale şi câteva cuvinte despre grupul artistic.

Şi nu numai! Fetiţele au trimis creaţii literare şi desene sugestive despre vremurile pe care le trăim motivându-l pe Lică Barbu să publice aceste creaţii pe Facebook la pagina Secţia de Împrumut pentru copii. Ludotecă a Bibliotecii Judeţene ,,Panait Istrati” Brăila, cât şi pe pagina Zâmbetul uneşte a Asociaţiei Culturale Leviathan.

Postările au un impact mare la publicul virtual bucurându-le nespus pe fetiţe că şi ele pot fi active prin gânduri şi imaginaţie.

Roxana-Ioan Dan

Un vis frumos, adică o poveste, ne-a trimis Roxana-Ioana Dan (Roxi Foxi). Povestea are un mesaj puternic către noi, oamenii mari, pe care trebuie să-l înţelegem, mai ales atunci când vine din visul unui copil.

”Lumea Copilăriei” de Roxana-Ioana Dan

Într-o noapte frumoasă de vară m-am dus la culcare și am adormit imediat. ‒ Unde sunt? ‒ Ești în Lumea Copilăriei! ‒ Cine vorbește?, m-am întrebat uitându-mă în jur speriată. ‒ Uită-te aici! ‒ Dar… ești un pitic! ‒ Da! ‒ De ce ești supărat? ‒ Lumea Copilăriei este în pericol! Un adult vrea să o distrugă! ‒ Vai! Ce rău îmi pare! ‒ Tu poți să ne ajuți? ‒ Voi face tot ce pot să vă ajut să salvați minunata Lume a Copilăriei! Am pornit la drum alături de pitic. Am mers o zi întreagă până se zăreau zidurile înalte ale unui castel. ‒ Piticule, am ajuns la un castel! ‒ Da, este un castel al groazei! Este castelul adulților. Este foarte periculos, sunt mulți adulți care nu doresc ca Lumea Copilăriei să existe. Trebuie să urci pe Muntele Nesfârşit şi să cauţi Cristalul Magic, singurul care poate opri răutatea adulților. ‒ Bine, voi merge cât de repede pot! ‒ Nu uita! Găsește Cristalul Magic! Am pornit în pas alert. Am ajuns la baza Muntelui Nesfârșit şi am început să urc. După o zi de urcat, încă nu vedeam vârful. Cu mare greutate am ajuns sus, printre norii groşi. ‒ Piticule, piticule, unde ești? ‒ Aici, în dreapta ta. Dar trebuie să avem grijă la gardieni! Din păcate, piticul a fost prins de gardieni şi dus în închisoare. M-am furişat până la el și am reușit să desfac lacătul închisorii. ‒ Ei, te-am salvat! ‒ Taci! Taci! Hai să fugim de aici şi să ne ascundem! ‒ Bine, să fim tăcuţi! ‒ Unde este Cristalul Magic? ‒ Îmi pare rău, nu l-am putut găsi! Dar nu știu unde poate fi… ‒ Dacă nu este aici, trebuie să mergem în Grădina Morții! Doar acolo poate fi!, spuse piticul. ‒ Bine, piticule! Ți-am promis că voi face totul pentru a te ajuta. Am mers din nou încă o zi și jumătate, până am ajuns pe înserat în fața unui gard înalt și ruginit. ‒ Aceasta grădină neagră este Grădina Morții! Ai grijă, dacă atingi o floare, vei muri și te vei preface în cenușă! Cu precauții infinite, am reuşit să ajungem în mijlocul grădinii și să luăm Cristalul Magic. Ca prin minune, grădina s-a prefăcut în aceeași clipă într-un parc plin de viață. ‒ Trebuie să fugim să salvăm Lumea Copilăriei! Am alergat alături de pitic două zile şi două nopți. Cristalul Magic ne dădea puteri nebănuite. Am ajuns la întunecatul Palat al Adulților, care nu avea ce căuta în Lumea Copilăriei. ‒ Dar cum funcționează Cristalul Magic, piticule? ‒ Trebuie să spui formula magică: «Inimini, foc și apă, fă să fie vraja toată! Inimini, foc şi pară, fă să fie vraja iară! Inimini, foc și fum, fă să acționeze vraja acum! Hocus pocus!» ‒ Dar de ce nu le spui tu? ‒ Doar un copil poate zice formula magică. ‒ Bine! Trei, doi, unu și: «Inimini, foc și apă, fă să fie vraja toată! Inimini, foc și pară, fă să fie vraja iară! Inimini, foc și fum, fă să acționeze vraja acum! Hocus pocus! Să dispară Palatul şi toți adulţii din Lumea Copilăriei!» În sfârșit, piticul era fericit. Lucrurile din Lumea Copilăriei erau în ordine și toate aveau sens. ‒ Bravo, Roxana! Mulţumim din sufl….. Atunci, m-a trezit mama. Şi mi-am dat seama că, din păcate, toată aventura mea din Lumea Copilăriei nu fusese decât… un vis minunat!

Este prima emisiune radio a Trupei ”Nino Nino”, deci, o premieră.

Emisiunea are două părţi. În prima parte, Lică Barbu va prezenta Proiectul ”Zâmbetul uneşte”, conținutul lui, ce importanţă are pentru copii, ce rezultate s-au obţinut până acuma. Iar în a doua parte, sunt prezentate în ordinea înscrierii în grup, primele cinci fetiţe, cu recitări şi interpretări muzicale.

Astfel, le veţi asculta pe Ema Popîrlan (Greieraş), Ilaria Turea (Pisicuţa), Giada Turea (Fluturaş), Briana-Maria Băjenaru (Zburlita) şi Cristina-Eutalia Mincu (Clopoţica).

Copiii au fost dintotdeauna acea parte a sufletului nostru care ne dă bucuria de a trăi şi a înţelege că trebuie să le acordăm prioritate în orice. Nu contează dacă, acum în acest moment, aceşti copii evoluează la un post de radio online şi nu la nu ştiu ce mare post de televiziune sau radio. Bucuria lor că sunt luaţi în seamă, că pot să dăruiască cu drag tot ce pot să facă ei mai bine, că au această oportunitate de a se face cunoscuţi, este cea mai importantă clipă a copilăriei pe care noi oamenii mari trebuie să o respectăm

Indiferent cât de talentaţi sunt sau nu, în evoluţia lor educaţională contează să le adresăm un călduros ”Bravo!” şi să-i îmbrăţişăm cu iubire în ropote de aplauze.

”Nino Nino” nu este un grup de copii limitat. Poarta e deschisă pentru toţi copiii din lume. De aceea îi invit în emisiune şi pe alţi copii cu valenţe creatoare şi interpretative să ni se alăture oricând.

Totodată, adresez dorinţa de colaborare şi cu alte grupuri de copii din întreaga lume. Vă prezentăm mai jos link-ul de ascultare a emisiunii şi vă rugăm să fiţi pe recepţie azi, 3 aprilie 2020, ora 18.00 (ora României) și, în reluare, duminică, 5 aprilie 2020, ora 11.00 (ora României). Evoluează Trupa ”Nino Nino”! Pam-pam!

http://radiovocativ.com/?fbclid=IwAR2qI_p5OneclxSdwAzO4sJZ57Vqv2goTheJvZ2tmf63xU-bzCo96q8o59o

Vezi arhiva Proiect Zâmbetul unește

Pagina Zâmbetul unește

Pagina de facebook a proiectului

Vezi și: arhiva rubricii Lumea lui Licuță de Lică Barbu

Arhiva rubricii Proză scurtă 

”Nino Nino” azi, 3 aprilie 2020, ora 18.00, la Radio Vocativ Este o mare responsabilitate să moderezi o emisiune la radio, fie ea înregistrată, mai ales atunci când este cu copii şi despre copii.

[rudyroth79]

În acest  moment, cuvântul ”spectacol” pare mult spus la grupul artistic ”Nino Nino”.

Şi totuşi, îndrăznim să-l pronuţăm pentru că în cele câteva luni de activitate, copiii din grup s-au implicat, fie şi sporadic, în câteva momente artistice pe care, cu emoţie, le vor interpreta miercuri, 23 octombrie 2019, ora 16.00, la Casa de Ajutor Reciproc a Pensionarilor ”Ana Aslan” din Brăila. Unii dintre ei au deja în repertoriu momente pe care le-au interpretat pe la diferite evenimente culturale, reprezentând unele instituţii cultural-artistice şi vor fi prezenţi miercuri la întâlnirea cu personalităţi culturale brăilene, ajutând grupul ”Nino Nino” să se desfăşoare într-un mic spectacol, şi aşa cum am mai spus, importantă este întâlnirea cu scriitorii brăileni, într-un dialog educativ dintre generaţii.

În acest sens, vineri, 18 octombrie şi sâmbătă, 19 octombrie, la Secţia de Împrumut pentru copii. Ludotecă de la Biblioteca Judeţeană ”Panait Istrati” Brăila, copiii au lucrat intens la câteva momente artistice, ajutându-l pe Lică Barbu să poată completa un desfăşurător de spectacol, căutând ca toţi copiii să fie incluşi în acest tablou cultural-artistic.

Cristina Bratu (Cristina Fluierina) va recita poezia Bunica mea de Angelina Nădejde, Ema Popîrlan (Greieraş), Marina Karina-Christine Zaharia (Peştişor) şi Giulia Orăşanu vor încânta publicul de la CARP Brăila cu câteva melodii populare, Nectarie Spânu (Nectarină) ne va uimi cu improvizaţia lui în momentul umoristic Vecinii invidioşi, imaginat

spontan, Cristina Dragomir (Sfioasa), indecisă, ca de obicei, va cânta ceva, nu ştim încă ce, Roxana-Ioana Dan (Roxi Foxi) va fi prezentă cu un monolog din piesa de teatru Chiriţa în provincie de Vasile Alecsandri, Daniel Dan (Titirez) va interpreta momentul umoristic N-am ştiut că azi e vineri… de Lică Barbu, Maria Bălan cu Roxana-Maria Codreanu (Licurici) vor dansa un dans modern, uşor improvizat, iar ca interpretare în grup, sceneta Înger, îngeraşul meu! de Lică Barbu, interpretată de Eutalia-Cristina Mincu (Clopoţica), Miruna-Gabriela Matei (Perluţa), Licurici, Cip Cirip sau Greieraş (căci avem şi rezerve), Cristina Fluierina şi Alex Ioniţă (Ursuleţ) va completa tot acest spectacol, sperăm noi cât de cât reuşit. Şi nimeni nu poate contesta că orice spectacol realizat cu copii este de succes. Mai ales de”Nino Nino”.

Păi, vedeţi? Nici Lică Barbu nu se aştepta la atâta desfăşurare de forţă artistică la ”Nino Nino”, cu toate ”năzbâtiile” copiilor din grup, dar, mai ales, având în vedere şi prezenţa sporadică a copiilor la activităţile grupului.

Încă de la înscrierea primului copil la proiectul ”Zâmbetul uneşte”, Lică Barbu a subliniat în mod special că drumul spre succes nu este simplu şi uşor. Va trece ceva timp până când copiii vor putea gusta din victoria succesului. Pentru a concretiza momente artistice de succes cu copiii, este nevoie de multă răbdare, elementul principal al activităţilor de grup în care sunt implicaţi copiii. Prin răbdare şi urmând mulţi paşi spre cunoaştere, înţelegere, disciplină, educaţie, vom putea să răspundem în faţa oamenilor că ”Nino Nino” nu există în van.

Răbdarea a impus grupului artistic ”Nino Nino” că este foarte important să te grăbeşti încet.

Desen de Roxana-Maria Codreanu (Licurici)

Mulţumim părinţilor care au avut încredere să-şi îndrume copiii către Asociaţia Culturală Leviathan, în cadrul proiectului ”Zâmbetul uneşte”, dar şi pentru răbdarea de care dau dovadă în acest drum către succes şi atât de necesară cu copiii, în acest vis minunat numit ”Nino Nino”!

Totodată, îi informăm că strategia de lucru a grupului se va schimba în curând, în sensul că prezenţa la activitatea grupului va fi pe ateliere de lucru şi astfel, copiii cântăcioşi vor veni într- una dintre zilele săptămânii, micii actori în altă zi, iar în altă zi vor veni toţi copiii dornici de ţopăială şi joc, mă rog, la activităţi educative de grup.

Brăila este pregătită să întâmpine cu aplauze aceşti copii minunaţi, iar ”Nino Nino” va striga bucuros în cor: ”Brăila, veniiim!”

Vezi arhiva Proiect Zâmbetul unește

Pagina Zâmbetul unește

Pagina de facebook a proiectului.

Vezi și: arhiva rubricii Lumea lui Licuță de Lică Barbu

Arhiva rubricii Proză scurtă

”Nino Nino”, grăbeşte-te încet! În acest  moment, cuvântul ”spectacol” pare mult spus la grupul artistic ”Nino Nino”. Şi totuşi, îndrăznim să-l pronuţăm pentru că în cele câteva luni de activitate, copiii din grup s-au implicat, fie şi sporadic, în câteva momente artistice pe care, cu emoţie, le vor interpreta…

[rudyroth79]

Copiii, membrii ai grupului artistic ”Nino Nino” au început noul an şcolar şi, firesc, prezenţa lor la activităţile grupului este facultativă, dat fiind şi faptul că unii dintre ei frecventează şi alte cursuri artistice sau acţiuni sportive.

Săptămâna care a trecut, întâlnirile grupului artistic ”Nino Nino” s-au extins pe mai multe zile. Astfel, joi, 12 septembrie 2019, la Biblioteca Judeţeană ”Panait Istrati” Brăila, Secţia de Împrumut pentru copii – Ludotecă, au fost prezente doar patru fetiţe. Cum nu se poate mai potrivit pentru a se lucra în linişte la unele scenarii.

Şi iată! Victorieee! S-a finalizat primul moment artistic al grupului ”Nino Nino”. Într-o interpretare excelentă, Ema Popîrlan (Greieraş) ne-a uimit cu parodia muzicală ”Mi-am luat o jantilică”, adaptare de Lică Barbu pe melodia ”Mi-am făcut bundiţă nouă”.

Înregistrarea a fost prelucrată şi descărcată într-un videoclip pe care vi-l prezentăm o dată cu acest articol, urmând ca după câteva filmări cu Greieraş prin oraşul Brăila să se realizeze un videoclip de calitate. Succes, Ema Popîrlan!

Şi tot în această zi, Lică Barbu le-a surprins pe surorile Ilaria şi Giada Turea ciondănindu-se. La fix a venit ideea unei scenete umoristice în care cele două fetiţe să se certe pentru un moft   de-al lor. Nu dezvăluim detalii.

Vineri, 13 septembrie 2019, Lică Barbu a întârziat câteva minute la întâlnire, drept pentru care a fost pedepsit cu o sperietură straşnică pusă la cale de către cele cinci fetiţe în frunte cu Cristina-Eutalia Mincu (Clopoţica), cea care a a fost cu ideea. S-au ascuns prin încăpere şi când a apărut Licuţă, ta-na-na!, l-au speriat de-adevăratelea. Licuţă s-a prefăcut că plouă, dar părul de la spate era ca la arici. Ca răspuns la această sperietură, Licuţă le-a îmbrăţişat şi le-a promis răzbunare.

Repetiţiile au continuat cu recitări ale unei poezii de către toate fetiţele prezente pentru a afla cine e mai talentată la recitarea acestei poezii pe care o vom prezenta la momentul potrivit.

Sâmbătă, 14 septembrie 2019, activitatea s-a învârtit mai mult în jurul bannerului pe care Lică Barbu l-a primit de curând în dar de la Asociaţia Culturală Leviathan, banner pe care stă scris: ZÂMBETUL UNEŞTE – Proiect al Asociaţiei Culturale Leviathan în colaborare cu Biblioteca Judeţeană ”Panait Istrati” Brăila – GRUPUL ARTISTIC NINO NINO. 

Mulţumim cu drag lui Costin Tuchilă care s-a ocupat personal de realizarea acestui banner!

Nectarie Spânu, 7 ani, Şcoala gimnazială ”Mihai Eminescu”, Brăla

Însoţit de toată familia, Nectarie Spânu, 7 ani, de la Şcoala gimnazială ”Mihai Eminescu”, a ţinut în mod special să se înscrie la grupul artistic ”Nino Nino”. Cu multe argumente, toată familia, mama, tata şi cele trei surori, l-au convins pe Lică Barbu că Nectarină (poreclă dată de Perluţa) este ”absolut topit” să joace teatru şi să activeze ca un adevărat artist în grupul ”Nino Nino”.

Duminică, 15 septembrie 2019, ora 11.00, copiii, membri ai grupului artistic ”Nino Nino” s-au prezentat la întâlnirea cu natura şi oamenii, adică în Parcul Monument din Brăila.

Şi ce să faci în parc? Te joci. De-a ce? De-a desenatul pe asfalt. Nu-i normal?

După ce au expus prin copaci desenele lor aduse de acasă, copiii s-au desfăşurat în creaţii cu creta colorată pe  asfalt. Fiecare unde a crezut că imaginaţia îi poate ajuta.

Miruna-Gabriela Matei (Perluţa), după ce a alergat vreo trei ture prinprejur spunând că vrea să mai slăbească, chestii, ce mai!, s-a aşezat la desenat într-un loc cu mai mult soare. A spus că soarele e prietenul ei şi o ajută la imaginaţie.

Mai toate desenele purtau scris denumirea grupului ”Nino Nino” fără ca Lică Barbu să le dea vreo indicaţie, ceea ce înseamnă că toţi membrii grupului au prins drag de ”Nino Nino” şi au înţeles responsabilitatea acestei activităţi.

Atmosfera de o duminică în parc a oamenilor veniţi la aer curat a fost şi mai plăcută când trecătorii au fost surprinşi de copiii de la ”Nino Nino”, care i-au îmbrăţişat pur şi simplu.

Daniel Dan (Titirez) era cât p-aci să-i sperie pe doi bătrânei, dacă nu-şi cerea scuze, dar spunându-le intenţia lui, cei doi bătrânei au plecat mai departe cu mulţumirea că mai avem copii minunaţi în această societate.

Duminica este o zi de sărbătoare, iar sărbătoarea este şi mai frumoasă, atunci când primeşti o îmbrăţişare.

Brăila şi-a trimis razele soarelui prin crengile copacilor din Parcul Monument pentru a-i mângâia şi îmbrăţişa pe copiii de la ”Nino Nino”, ca o răsplată pentru darul lor inocent.

Vezi arhiva Proiect Zâmbetul unește

Pagina Zâmbetul unește

Pagina de facebook a proiectului.

Vezi și: arhiva rubricii Lumea lui Licuță de Lică Barbu

Arhiva rubricii Proză scurtă

”Nino Nino” donează îmbrăţişări Copiii, membrii ai grupului artistic ”Nino Nino” au început noul an şcolar şi, firesc, prezenţa lor la activităţile grupului este facultativă, dat fiind şi faptul că unii dintre ei frecventează şi alte cursuri artistice sau acţiuni sportive.

[rudyroth79]

Data stelară, 5 iulie 2019, Biblioteca Judeţeană ”Panait Istrati” Brăila. Grupul artistic ”Nino Nino” se află la a cincea întâlnire pentru a continua activitatea proiectului ”Zâmbetul uneşte” iniţiat de Asociaţia Culturală Leviathan prin reprezentantul său, prozatorul brăilean Lică Barbu.

Prezenţa medie a membrilor grupului la întâlnire nu a îngreunat în niciun fel programul de lucru planificat. Schimbarea locului de repetiţii, de la Secţia de împrumut pentru copii. Ludodecă la Sala ”Fănuş Neagu”, a oferit grupului artistic posibilitatea de a se desfăşura în mai mult spaţiu şi posibilitatea de a simula interpretarea momentelor artistice ca pe scenă, cu spectatori adevăraţi. Ei, adevăraţi! Spectatori erau tot ei, dar jocul a prins ca într-un spectacol adevărat.

Lică Barbu a prezentat nominalizările celor care vor face parte din primul moment artistic pe care, din motive artistice secretoase, nu-l putem dezvălui. Curioşii să se abţină până la premieră.

În ideea că începutul şi finalul au mare importanţă la succesul unui moment artistic, Lică Barbu a insistat pe analiza intrării în scenă. Nu puţine au fost părerile şi sugestiile copiilor, ceea ce l-a determinat pe Lică Barbu să mai schimbe un pic din scenariu.

Foarte multe discuţii s-au iscat despre cine va cânta primul vers din textul melodiei à cappella. După câteva probe pe care le-au interpretat copiii, se pare că Briana-Maria Băjenaru va avea onoarea să înceapă momentul artistic. Vocea ei puternică şi impunătoare i-a convins pe toţi că merită să fie prima care intră pe scenă deschizând momentul artistic al grupului.

Mai complicat a fost cu cine va cânta ”An-dan-dez, Dizi-mani-frez, Dizi-mani-pomparez, An-dan-dez.” Plus că trebuie să-l şi danseze. Au încercat Robert Cioarec şi Vlad-Nicolas Zamfir, dar nu prea au reuşit.

Acest joc De-a numărătoarea este ceva copilăresc şi uite, ca un paradox, copiii din grup nu prea reuşeau să-l joace. Oricum, nu erau prezenţi toţi băieţii, pentru că rolul este potrivit unui băiat şi, deci, a rămas de văzut cine va fi interpretul.

După oleacă de transpiraţie la repetiţia cu momentul artistic à cappella s-a trecut la un fel de relaxare, ca să nu spun un test, că e prea tehnic şi copiii sunt deja stresaţi cu tot felul de teste la şcoală. Booon!

”Relaxarea” a constat din a povesti, cine ştie, o întâmplare reală sau imaginară. Nu spuneţi că toţi erau cu mâinile ridicate, drept pentru care Lică Barbu i-a invitat pe rând.

Ema Popîrlan ne-a povestit cum se afla cu bunica ei într-o gară, unde a văzut o bătrânică cerşetoare şi a ajutat-o dăruindu-i doi bănuţi. Emoţionant!

Robert Cioarec ne-a povestit o întâmplare hazlie din Turcia unde se afla cu părinţii lui într-o excursie.

Emma (cu doi de ”m” căci mai este o Ema cu un singur ”m”) Miruna Buţia ne-a relatat o întâmplare din parc când se afla cu prietena ei Marina-Karina-Christine Zaharia, şi ea membră a grupului.

Interesantă a fost povestea Mirunei-Gabriela Matei care a ţinut neapărat să ne spună o poveste imaginară precum şi-a închipuit un vis în care îşi dorea un ponei cu coarne de argint şi copite de aur, iar coada din curcubeu. Magică povestea ei. Ca un tablou fantastic plin de culori minunate.

Dar cea mai interesantă interpretare a venit de la Roxana-Maria Codreanu, o fetiţă de numai 6 ani, mărunţică şi oacheşă ca o păpuşă, mereu tăcută şi timidă. Nu povestea l-a surprins pe Lică Barbu, ci atitudinea ei în a povesti. Vocea ei hotărâtă, curajul şi spontanietatea au impus prezenţa ei artistică. Chiar nu ne aşteptam la ea. Bravo, Roxana!

După ce s-a stabilit că de săptămâna viitoare vor avea loc două întâlniri, joi şi vineri, Lică Barbu le-a spus simplu copiilor: ”A-ca-să!” Adică, un fel de ”La revedere!”

Vezi: La Brăila, ”Zâmbetul unește”

Primii pași în arta interpretării scenice

”Nino Nino” uneşte zâmbete

Știri: ”Nino Nino” trece la treabă (15 iunie 2019, Brăila)

”Nino Nino”, grup artistic din ce în ce mai mare

Bine aţi venit la ”Nino Nino”!

”Nino Nino”, din nou la treabă

”Nino Nino” – De-a interviul

Povestiri la Grupul artistic ”Nino Nino” (5 iulie 2019, Brăila)

Pagina Zâmbetul unește

Pagina de facebook a proiectului.

Vezi și: arhiva rubricii Lumea lui Licuță de Lică Barbu

Arhiva rubricii Proză scurtă

La ”Nino Nino” avem poveşti Data stelară, 5 iulie 2019, Biblioteca Judeţeană ”Panait Istrati” Brăila. Grupul artistic ”Nino Nino” se află la a cincea întâlnire pentru a continua activitatea proiectului…

[rudyroth79]

Data stelară, 30 mai 2019, ora 15.30. La Brăila, Dunărea s-a oprit o clipă pentru a culege în valurile sale glasuri vesele de copii aduse din văzduh de pescăruşi culegători de zâmbete. O  lotcă curioasă şi-a încetinit lopătarul ca să prindă copilăria ivită din senin. Pe străzile Chirei, braţ la braţ, mergeau dorinţa şi arta pe care un grup de copii le aşteptau la Biblioteca Judeţeană ”Panait Istrati” Brăila, sala Împrumut pentru Copii – Ludotecă.

Şi au venit. Au venit împreună cu Lică Barbu, care aducea în mapa prieteniei proiectul iniţiat de Asociaţia Culturală Leviathan: ”Zâmbetul uneşte”.

Proiectul propus chiar de mesagerul său, Lică Barbu, se doreşte a fi o misiune pentru un timp nelimitat, de captivare a copiilor la dragoste pentru cultură, de stimulare a copiilor cu talent, şi nu numai, într-un grup artistic original, cu mult umor, prin forme de interpretare mai rar folosite în acest gen de grupuri, abordând  încet, dar sigur, à capella, pantomimă, scenete umoristice, poezie, desene, dar mai ales, foarte mult divertisment cu entuziasm.

Lică Barbu, vădit emoţionat, a primit copiii, cum altfel, decât cu un zâmbet pornit din dragoste pentru copii, acel zâmbet, străjer al întâlnirilor emoţionante, s-a prezentat cine e şi pe cine reprezintă, iar apoi, s-a pornit pe povestit ce şi cum este cu acest grup artistic.

Ochi jucăuşi îl priveau curioşi, aşteptând parcă începerea repetiţiilor. Prin descrierea proiectului şi explicarea fiecărui pas spre succes pe care toţi membrii grupului trebuie să-l facă împreună şi numai împreună, prin multă muncă în ateliere de acomodare cu acest gen artistic, copiii s-au mai domolit un pic în dorinţa de a începe imediat activitatea grupului. Au înţeles că e drum lung, dar după cum ştim, pentru a-şi realiza un vis, copiii nu cunosc obstacole şi pentru a fi mai clare aceste chestii noi pentru ei, au năvălit peste Lică Barbu cu multe întrebări, care de care mai interesante.

Lică Barbu

Cu mult tact, copilăreşte, Lică Barbu le-a dat răspunsuri pe măsura înţelegerii lor, cu toate că, uneori, mai repeta ce mai spusese, s-a dat clar de gol că e un Licuţă bramburit, dornic de joacă.

Asta îşi doreau şi copiii, adică un partener de joacă, un partener care să-i călăuzească în arta spectacolului specifică pentru copii, exact cum şi-a propus proiectul ”Zâmbetul uneşte”, având în vedere ca fiecare moment artistic să se desfăşoare ca un joc în care toţi copiii participanţi să se bucure aşa cum ştiu ei în inocenţa lor. Nici că se putea mai minunat.

Şi cum nimic nu e întâmplător, discuţia întâlnirii având loc la o masă rotundă, atmosfera prietenească s-a unit, simbolic, într-un cerc al prieteniei necondiţionate.

S-a votat involuntar ca denumirea grupului să rămână ”Nino-Nino”. Deocamdată. Pentru că s-au avansat şi alte păreri. Mă rog, toţi copiii sunt liberi la sugestii. E grupul lor şi împreună cu Lică Barbu vor lua decizii de grup, ca într-o familie.

După aproximativ două ore, nici nu şi-au dat seama când au trecut, şi s-ar mai fi discutat dacă nu ar fi urmat altă activitate în acel loc, a venit întrebarea de final: ”Cine doreşte să se înscrie în grup?” Pam-pam! O secundă, ce o secundă!, o clipită de secundă a durat ca să se treacă la înscriere într-un catastif special pregătit de Lică Barbu, în care fiecare copil are fişa lui cu toate datele, dar şi cu toate ”perlele”, haideţi să le spunem idei, pe care fiecare copil în naivitatea lui le transmite spontan. Şi cum să nu le notezi? Ar fi o aberaţie să nu faci asta. Ideile lor sunt sursă excelentă de inspiraţie, iar Lică Barbu nu putea rata asta.

Rând pe rând, viitorii ”Nino-Nino”, s-au înscris la ”catastiful” lui Lică Barbu cu toate datele lor, fără a respecta o anumită regulă de înscriere. Drept pentru care, îi vom prezenta aici, aşa cum    s-au prezentat cu numele lor (n-au vrut să-şi spună poreclele) cât mai dornici să se ştie că sunt prinşi în acest minunat proiect. Iată deci, lista copiilor înscrişi în grup, şi cum fără poze nu se putea, am procedat cu mult drag să vi-i prezentăm:

Ema Popîrlan, Ilaria Turea, Giada Turea, Anastasia Moroianu, Sara Dîrnea, Patrick Dîrnea, Emma Miruna Buţia, Ana Maria Balan, Briana Maria Băjenaru, Cristina Eutalia Mincu, Cristina Dragomir.

Dunărea i-a luat cu drag în călătoria ei, purtându-i magic spre tărâmuri unde nu a călcat gând de om. Zâmbind ştrengăreşte, un matelot a dat semnalul plecării către succes.

Proiect al Asociației Asociației Culturale Leviathan în colaborare cu Biblioteca Județeană ”Panait Istrati” din Brăila și prozatorul Lică Barbu. Descrierea proiectului în pagina Zâmbetul unește, click aici.

Pagina de facebook a proiectului.

Vezi și: arhiva rubricii Lumea lui Licuță de Lică Barbu

Arhiva rubricii Proză scurtă

La Brăila, ”Zâmbetul uneşte” Data stelară, 30 mai 2019, ora 15.30. La Brăila, Dunărea s-a oprit o clipă pentru a culege în valurile sale glasuri vesele de copii aduse din văzduh de pescăruşi culegători de zâmbete.