#văzut

[malewifemanhunter]

oh my god i feel fucking sick to my stomach this is a ROMANIAN "republican" party what the actual fuck how are you not embarrassed to death to be part of this shit show

[prigorie]

grele vremuri trăim. aproape am dat repost pe tiktok la un video de la usr tineret

[snrland]

Tot ce am înțeles din Riga Cripto și Lapona Enigel la liceu

[just-miru]

nothing to thank me for dude!! that's what silly frends do 💪😼

and gotta say it was silly figuring it out by myself asdfaga-

[just-miru]

@lord-of-snrland

[blogolacrimadecerneala]

Top cinci filme bune de văzut iarna

Top cinci filme bune de văzut iarna Iarna este un anotimp minunat pentru a te bucura de un film bun, alaturi de familie sau prieteni. #filme #movie #winter

Top cinci filme bune de văzut iarnă      Iarna este un anotimp minunat pentru a te bucura de un film bun, înfofolit în pătură, alături de familie sau prieteni. Iată o listă cu cele mai bune filme de văzut iarna, care vă vor ține cu sufletul la gură și vă vor încălzi în serile reci în acest anotimp:  “Frozen” (2013) – Acest film animat Disney este unul dintre cele mai iubite și apreciate filme…

[incorrectdccomicquotes]

Tim Drake: All I’m saying is there’s 8.1 billion of us and only one God. We could take him out if we want to.

Tim Drake: Too bad he’s so high up, we couldn’t possibly reach him.

Tim Drake: Wait, I just had an idea. It’s gonna take a lot of construction work, though.

Dick Grayson: Hey, we’ve already got it started in Blüdhaven, just come join me we’re almost durerea durerii ar trebui să fie mare, dacă ai văzut-o, trebuie să o interpretezi.

[reasonoptional]

Coaie, cine pula mea l-a văzut pe George Simion și s-a gândit "Ăsta nu e suficient de nebun, tre' să votez cu ăla dat afară din AUR pentru extremism"?!

[sgiandubh]

Savannah you are still a rude bitch. O and if you are going to make allegations, back ot up with documents, evidence. You know like marriage licenses, posts by friends, cast members, mentioning the father and husband's name in congratulations. If he's such a con, bad business person, prove it. You are the one who is making the statement, you need to provide the documents. Tell others to go look it up doesn't cut it.

Dear Savannah Anon,

I have a surprise for you, darling:

If you don't understand anything, this is normal. It was my wicked pleasure to record this in my first native language - Romanian. But since I don't suspect you do speak or understand it, I will first transcript it as is and then translate.

Sinceră să fiu, nu știu cum unii oameni nu se rușinează de propria prostie. Savannah! Nici mai mult, nici mai puțin - serios? Însă asta este, puișor și regrete eterne: după cum poți constata, ai scris din nou tâmpenii, fără să verifici. Pentru că, hai să fim măcar o dată cinstite - sunteți speriate de nu mai știți de voi de apariția mea pe ecranele ordinatoarelor voastre.

Ani de zile și cam de când cu jocul absolut murdar al unui bătrân fără minte care a jucat într-un serial SF de succes, cam pe când Mama Shipper era la liceu, v-ați permis cam orice, fericite și numaidecât consolate de liniștea consensuală și lașă a echipei de producție, a presei, a actorilor principali: am mai scris chestia asta și am să o tot scriu de câte ori am chef, până vă intră în cap. V-ați crezut apoi protejate de șmecheria la fel de fără minte a cuiva care s-a lăudat că vă denunță și apoi, din câte înțeleg, a fugit cu banii trimiși de către o mână de oameni naivi și disperați „să afle adevărul”. Și ați continuat, pentru că știți foarte bine că foarte puțină lume ar fi, în fond, dispusă să vă dea în judecată, peste mări și țări, pentru un motiv atât de pueril, expunându-și familia, viața personală și cheltuind aiurea pe avocați, expertize și așa mai departe. Asta nu înseamnă că lucrurile pe care le faceți nu se constituie într-o infracțiune, și încă una în formă continuată, cu pedepse substanțiale în mai toate sistemele de drept în care trăim: și eu, și voi. Ceea ce faceți voi se numește hărțuire, zi de zi de zi: puțină lume rezistă și, din punctul ăsta de vedere, mă tem că ați încurcat-o, fetele. Cu mine, v-ați găsit nașul, în sensul în care voi răspunde absolut de fiecare dată la porcăriile pe care le trimiteți, cu riscul de a trece drept nemernica de serviciu.

Este dreptul vostru cel mai strict să rămâneți la fel de tâmpite, chiar și în momentul în care veți vedea foarte clar că ați speculat în gol. Este dreptul meu să nu cred o silabă din câte scrieți, iar motivul pentru care nu am să dau niciodată un ban găurit pe ce spuneți, este unul foarte simplu și evident. Cum să cred ce spuneți despre doi oameni complet străini, când am văzut din prima secundă a mea în această comunitate ce tâmpenii spuneți despre mine? Pe care apropo, nu mă cheamă Savannah, dacă nu ați priceput încă chestia asta (știu vag despre cine ar fi vorba și nu, nu sunt eu, slavă Domnului!). Așa că va trebui să vă hotărâți dracului odată: ori trăiesc la Boston, ori la Sydney, ori naiba mai știe pe unde. Ori habar nu am ce spun, ori sunt o cățea brutală, ori sunt nebuna de serviciu, ori inventez. Înțelegeți măcar că prostiile astea nu fac decât să mă informeze că aveți în mod clar o problemă personală cu mine și ați fi nemaipomenit de fericite dacă aș dispărea, intimidată și dezgustată de atâta răutate fără nume. Ar fi, poate, mai înțelept, să nu judecați pe toată lumea după prostiile pe care le faceți și minciunile pe care le spuneți. Cât despre mine, a fost și încă este o mare plăcere să vă fac de râs, total și iremediabil.

And here is the translation, just to make sure the above was in no way a friendly message: but really, darling, what were you expecting from a rude bitch, anyways?

'I honestly don’t know how some people manage to not feel ashamed by their own stupidity. Savannah! Nothing less than that - seriously? But it is what it is, pumpkin and I am sorry to say one more time: as you can see by yourself, you wrote again some mighty bullshit without even checking. Because, let’s be honest, at least for once: my apparition on your screens seems to have scared the shite out of you.

For years in a row, just about the same time a mindless old man (who starred in a successful sci-fi series when Shipper Mom was in high school) was playing a very dirty game with this fandom, you thought you were allowed pretty much anything. Happily comforted by the consensual, cowardly silence of both OL’s production team (and main cast) and the press: I wrote that before and I will write it again, every single time I feel like it, until you get it. Likewise, you felt somehow protected by the mindless trickery of a person who bragged about denouncing you and then, if I understood correctly, ran away with the money she collected from a handful of naive people, desperate to ‘find out the truth’. And on and on you went, because you know very well that few people would eventually be able to sue faraway you, for such a puerile reason, exposing their family and private life, and spending foolishly on lawyers’ and expertise fees. That does not mean, however, that what you do is not a continuous offence, punished as such by pretty much all our countries’ legal systems. What you guys do, on an almost daily basis, is called harassment: few people can stand it, but unluckily for you, I am afraid you’re screwed, girls. You’ve just met your match, in the sense I shall always answer to all the garbage you send and I really don’t give a damn if I am just the bitch you love to actively hate, or something.

It is your strictest right to remain idiots, even when it will be very clear that all you did was just empty speculation. It is my own right not to believe anything you write, and the reason for it is very easy to understand. How could I ever believe what you are saying about two perfect strangers, when I could see from my very first moment in this fandom all the idiocies you wrote about me? And by the way, in case it wasn’t already crystal clear for you, doll: my name is not Savannah (I vaguely think I know who that is and thanks God it’s not me!). So you’d better decide: I either live in Boston, Sydney or God knows where else. I am either clueless, or a rude bitch, or insane, or making things up. It is high time you understood that all these idiocies tell me you and I clearly have a personal problem, and that you’d be over the moon if I disappeared, intimidated and disgusted by all this nameless malice. Well, it would be wiser not to judge everyone by your own drivel and lies. And it was and still is one of my greatest pleasures to make a complete fool of all of you, over and over again.'

[nu-vreau-fetito-casa]

Important, sa nu uitam.

Democrația nu este un drept incontestabil al omului. Am văzut recent, cu ochii noștri cat de fragila poate fi. Pentru pastrarea ei luptam zi de zi, dar mai ales la vot.

Also, 0 toleranță pentru intoleranți.

[viatainpasidecuvinte]

Oferă-mi ceva rar, ceva ce nu ai dat oricui și nu vei mai da nimănui.

Oferă-mi coliere calde din amprentele degetelor tale, cercei din urma buzelor tale și, dacă nu e prea mult, pune-mi o sclipire în ochi când mă privești ca pe un tot.

Oferă-mi ceva rar, ceva cu nuanțe de " nu voi renunța la tine indiferent de vremea prin care vom pășii". Ceva pe care nu l-a văzut nimeni din partea ta, un vis, un gând, un dor sau poate ...chiar aripile sufletului tău ,căci așa vom putea simți libertatea împreună.

Dă-mi darul cel mai de preț, timpul tău... Alege să îl risipești cu mine , să îl irosim împreună fiind nebuni și fericiți. Timpul e rar si imprevizibil asa că dă-mi-l ca să am când să îți arăt că te iubesc.

Oferă-mi ceva rar...fă o parte din timpul tău ,timpul nostru.

[mihai-florescu]

Anghel Tenoşeanu văzut la Timişoara...

[nparadox]

Scrisoare către tine

Sincer să fiu, nici nu știu dacă scrisoarea aceasta are într-adevăr un destinatar la urma urmei sau nu. Dar cu siguranță are un expeditor, acela fiind sufletul meu. Nu știu dacă tu vei citi vreodată ce scriu aici, ce reacție vei avea, cum și ce opinie vei avea. Eu, unul, știu că voi citi peste ani, voi zâmbi, poate voi lăcrima, exact cum fac acum când scriu cuvintele acestea. Îmi cer iertare în avans pentru fiecare element înșiruit aici ce potențial te va răni.

Atunci când te-am zărit, nici în cele mai umede vise ale mele, nu credeam că vom ajunge aici și vom trece prin această călătorie. Să fiu sincer, am fost foarte surprins pe parcursul conversațiilor noastre inițiale și de aici am observat stângăcia mea în raport cu tine. O stângăcie necaracteristică mie, dar care totuși sper că a avut un efect pozitiv, că a oferit o nuanță de șarm.

Am știut de la bun început la ce mă înham, chiar dacă poate acum nu crezi asta. Realist, fiind un overthinker, m-am gândit că drumurile noastre vor putea ajunge aici, dar am încercat să fac totul astfel încât să nu fim nici măcar tangenți cu momentul ce îl trăim. Ne-am găsit în două etape total diferite ale vieții noastre, etape care puteau și pot fi înlănțuite, iar eu cred asta și azi. Pot vorbi doar în nume propriu, însă eu am încercat să fiu versiunea mea cea mai autentică, adaptată la situație și să iau lucrurile ca atare. Am încercat să aplic zi de zi tot ce am învățat despre mine în ultimii ani, să nu mai fiu nesimțitul ce am fost odată și să dau din toată iubirea mea.

Fiecare dintre noi are niște lupte interne, iar într-adevăr, uneori luptele respective câștigă și arată rezultatul la suprafață. Prin comportamente, acțiuni, cuvinte sau prin lipsa lor. Am fost și sunt mândru de tine, încă din primele săptămâni de interacțiune și până în ziua de azi and beyond. Și ai de dus atâtea lucruri în spate, încât mi-e și greu să-mi imaginez cum e. Ți-am zis, într-o zi, că dacă aș putea să iau din durerile și din lucrurile tale ce trebuie să le cari, aș face-o instant. Poate chiar și acum. Mi-aș dori să nu uiți vreodată cât de mândru sunt de tine.

Încă din momentele incipiente, am tratat relația noastră cu cea mai mare seriozitate și cu o implicare mai mare ca oricând. Tu ai avut cel mai mare rol în această implicare. Doar tu. Nu știu dacă și cum ai văzut asta, dar eu am văzut doi oameni diferiți, cu multe puncte comune, la fel de multe puncte de diferență, dar cu un viitor frumos împreună. Nu a existat zi sau decizie în care gândul meu să nu migreze către tine și să nu mă interesez de cum te-ar afecta pe tine. 

Cum ți-am zis și zilele trecute, poate sună prea idealist, dar simt că ți-am dat tot ce am avut mai bun și încă puțin mai mult. Și asta m-a golit, m-a descărcat ca pe o baterie. Nu a fost suficient pentru tine și poate te-a sufocat. Și nu îmi pare rău, pentru că știu că am fost acolo în momentele grele. Știu că am dat tot ce am avut mai bun având acel context lângă mine. N-am fugit și sunt mândru de asta.

Amândoi am greșit, dar eu pot doar să subliniez greșelile mele. Am greșit că nu ți-am spus mai des că te iubesc, deși simțeam și simt cu adevărat asta. Și oh, Doamne, privind în urmă, uneori aveam așa emoții să îți spun asta. Am vrut să urlu la tine, să înțelegi că te iubesc, dar uneori simțeam că vorbesc cu un perete. Și când ne-am spus, fugitiv, într-o noapte aceste două cuvinte, am plâns. Nu vedeai, dar eu, în întunericul acela, plângeam. Plângeam și la volan, plângeam și mă rugam pentru tine. Am încercat să demonstrez iubirea mea prin gesturi, acțiuni, prezență, suport, ajutor și cuvintele frumoase ce ți le-am rânduit de atâtea ori, dar am ratat să îți spun că te iubesc și că sunt mândru de tine. Am încercat să construiesc baza unei relații oneste, lungi, împlinitoare, zi de zi. Am făcut asta din pură iubire, nu pentru că trebuia să bifez niște căsuțe din comportamentul unui bărbat ideal. N-am cerut nimic înapoi, n-am dorit să fiu pus pe un piedestal. Sper și cred că am avut niște așteptări sănătoase.

Am încercat zi de zi să nu reacționez impulsiv, să învăț zi de zi de la mine, de la tine, de la noi și să îmi arăt aprecierea, iubirea. Trăirile și emoțiile tale întotdeauna au fost importante pentru mine, de aceea răbdarea mea a fost acolo. Am căutat să facem echipă, și crede-mă, nu degeaba ți-am zis încă de la începuturi că te consider partenera mea. Am vrut asta, am venit cu ideea asta încă de le începuturi. Nu mai am 24-25 de ani să fug de responsabilități, de cuvântul meu. Mi-am dorit relația cu tine și cu siguranță o parte din mine, încă își mai dorește asta. Dar aparent tu nu.

Am încercat din răsputeri să ofer un spațiu safe, să elimin un viitor fals, nerealizabil, să mă concentrez pe lucrurile concrete. Te-am înțeles chiar și atunci când nu te înțelegeam, fiindcă se vedeau că rănile tale sunt deschise, sângerânde și marile insecurități te dărâmă. Am încercat să am grijă de sufletul tău, să te susțin în toate visele și să am grijă de inima ta mare.

Am făcut asta fiindcă și eu am fost în locul tău. Am făcut asta din suflet și nu mi-am dorit vreodată să te simți datoare. Uneori trăiesc și acum cu răni deschise, sângerânde, chiar la vedere. Depinde de zi, de perioadă, de moment. M-am ajutat singur, dar am fost și ajutat de unii oameni din viața mea cărora le sunt veșnic recunoscători. 

Am continuat să dau tot ce am avut mai bun din mine chiar și atunci când m-ai rănit, când m-ai doborât. Uneori ți-am întins mâna să mă ajuți, alteori m-am ridicat singur și doar abia spre final am simțit că nu mai pot face față, fiind dezgolit, secat. Și îți zic sincer acum, mi-aș fi dorit să pot să fi dat mai mult, mult mai mult, astfel încât să nu ajungem aici. Să nu uiți de locul în care te-am sărutat ultima dată.

Totuși, ce am scris aici e doar o fărâmă din tumultul ce îl simt acum. E o combinație de foarte multe emoții și aș avea nevoie de foarte mult timp, spațiu și energie să pot descărca tot aici. Dar și să le procesez. Nu știu dacă va exista o virgulă sau doar va rămâne un punct sec între noi. Deja e peste puterea mea de înțelegere acest aspect abstract. Partea frumoasă e că momentan doar ne putem imagina.

[iubesc-tacerea-ta]

Dar în seara aceea când te-am văzut prea-mi păreai străin.

Prea-mi păreai pământean, efemer…

Erai ca o amintire tulbure a unui etern prea greu de atins… de reatins.

#therapy

[ioana-emilia]

Scrisoare pentru viitor

Te-ai gândit vreodată că anul nu are cum să fie bun sau rău, ci doar așa cum ți-l faci?

Într-un final nu suntem decât suma alegerilor noastre, iar aceste alegeri ne umple viața de culoare sau de un doliu proeminent. Însă prin acestea, ne maturizăm...sau cel puțin așa continui să mă mint.

Anul meu nu a fost nici bun, nici rău. A fost exact așa cum am ales să fie. Poate nu am trăit cu adevărat decât o zi, deoarece alegerile mele atât mi-au permis. Iar în acea zi de viață, ați trăit și voi cu mine și vă mulțumesc.

În acest an ați avut grijă să înțeleg ce înseamnă prietenia, iubirea și dezamăgirea. M-ați văzut înflorind, iar mai mult sau mai puțin ofilindu-mă. Mi-ați fost aproape și ați avut grijă de mine. Sper din suflet că am reușit, asemeni vouă, să am grijă de voi și să vă fiu alături, căci știți bine că sunt mămica grupului și încerc să am grijă de copiii mei. ❤️

Prietenia: aceasta odată ce se naște, rămâne mereu vie în viețile noastre. Se poate opri pentru o perioadă, însă să fie reluată din același punct precum separarea să nu fi existat. Ni s-a întâmplat și nouă. M-am simțit singură o perioadă, chiar părăsită și a durut. Însă priveam totul din perspectiva mea, neînțelegând-o pe a ta. După un timp, am înțeles-o. Vreau să știi că nu te-am judecat, din perspectiva mea, niciodată. Îți mulțumesc că ești prietena mea.

Am mers mereu spre tine cu dramele mele, iar tu m-ai ascultat, deși aveai nevoie să fii tu cea ascultată. Ai trecut prin multe anul acesta și îmi cer scuze că nu am făcut mai mult să-ți fiu alături.

Iubirea: mi-e teamă că nu am să înțeleg vreodată adevăratul sens al acestui cuvânt. Însă am ajuns la concluzia că doar toxicitatea mă face să mă îndrăgostesc obsesiv – anul acesta n-a fost nimic obsesiv, poate doar felul în care ascultam vreo melodie care-mi plăcea. Nu am să adresez prea multe cuvinte, am înțeles, totodată, că există doar aparențe, iar în spatele acestora e un zid pe care scrie   

„i n t e r z i s   v i z i t a t o r i l o r”.

Dezamăgire: am făcut un clasament în ceea ce privesc persoanele care m-au dezamăgit: eu locul 1, iar tu 2. Tu ai avut cea mai mică implicație, anume absurditatea ta de-a nu-mi spune nu, și meriți să fii exclus. Iar eu m-am dezamăgit lăsându-mă să aștept în zadar. Am lăsat emoțiile să mă copleșească. Am insistat în mai multe aspecte și în toate am dat-o în bară: scrierea volumului 2, încercarea de-a publica volumul 1 - ideea de-a fi scriitoare și, poate, chiar în legătură cu tine.

A fost un an din câți mai urmează, dar, repet, mulțumesc că ați trăit o zi cu mine.

[pasispreluna]

în fiecare zi mă găsesc în fața telefonului și vreau să îți scriu. să îți povestesc cum mi-a fost ziua, ce s-a întâmplat nou. mă regăsesc zilnic în imposibilitatea de a te uita și fuck me dacă nu mi-as dori din toată inima să pot. recitesc mesaje, mail uri și postări. arhiva de story uri e my journal. 2 conturi care ne au văzut parcursul. refugiul găsit în tumblr și repost uri infecte pe tiktok. melodii, proză, poezii și tot ce mai scriam când ne iubeam prea mult să ne mai putem vorbi. te-am iubit pe tine deși știam ca nu te voi păstra, egoismul din mine nu m-a lăsat să-mi refuz trufia de a te avea. dulce răzbunare, știam ca eu îți voi fi karma, nu doar ispita.

m-am lăsat sedusă de inteligența ta, de cuvinte, modul în care le așezai în fraze menite să mă înnebunească, și îndrăgostească. cu cat era mai dificil să fim, cu atât ne iubeam mai tare și nu știu dacă să numesc asta masochism sau iubire. amândoi știm ca nu suntem neapărat cu toate țiglele pe casă.

ți-am iubit prezența, absența, te-am iubit mai mult decat te iubeai tu. ți-am iubit și minciunile, pentru ca ele erau născute din vinovăția de a mă fi rănit, din imposibilitatea de a te simți destul pentru mine.

îți iubeam lacrimile și disperarea cu care mă implorai să te iert, dependenta de mine. iubeam să te primesc înapoi. răceala mea te îngrozea, tăcerea buzelor contrazisă de strigătele din priviri te strivea. te-am iertat și ți-am redat libertatea fără măcar o privire de reproș. habar n-aveai tu de ce ai nevoie. și cu toate astea încă am în minte imaginea cu tine în genunchi. 4 luni jumate de când ne știm, două luni de relație și prima întâlnire. și tu erai atât de sigur. știai ca lângă mine ai să îți găsești sfârșitul. și intr-un mod metaforic și poetic, l-ai găsit. și l-am găsit și eu, deloc poetic și deloc metaforic, mai mult un fel de “sfârșitul nostru era scris cu cerneală roșie între două linii albastre ale destinului”, un altfel de happy end. mai mult un “tragic cum ura se naște din iubire”. o antiteză prost redactată este toată povestea noastră.

și până la urmă dacă am da timpul înapoi și n-ar fi durerea am pierde orice sentiment care ne asigură ca existăm. experimentăm realități diferite și pentru câteva luni ale noastre s-au intersectat intr-o dramă demnă de rafturi prăfuite de biblioteci și mătuși cu pisici.