#sper sa ba placa trepidez un pic

[nox-scrie]

build

Partea a doua de la “freeze”!! Sunt hyped sa scriu postez chestiile astea pentru ca tin la Jacks cum tin la o coasta (asa de important e personajul asta pentru mine). Anyway partea a doua arata cautarea lui Jacks pentru fata care i-a furat inima si cum o sa gaseasca ceea ce cauta in cele mai neprevazute locuri.

Word Count: 3107

Partea 1| Partea 2| Patrea 3| Partea 4

***

Se auzise de magicianul ce facea lucruri din nimic in toata Imparatia de Vest. Se auzise ca facea cele mai minunate obiecte, dar si preturile sale erau la fel de minunate, cand iti dadeai seama ca suma aceea exista.

Jacks il gasi astfel cu usurinta. Statea intr-un separeu de la un bar unde trebuia sa comanzi ceva in cinci minute sau erai dat afara, si doar pretul apei de acolo ii facea ochii lui Jacks sa se incruciseze. Totusi, se aseza in fata vrajitorului si ii intinse o mana lunga, ca de mort in lumina lampilor cu gaz.

Vrajitorul era mai scund ca Jacks si cu pielea inchisa la culoare, parul sau fiind impletit intr-o duzina de codite cu margelute stralucitoare. Purta o camasa alba ce contrasta socant cu pielea sa, si pantaloni fini, negri. Camasa ii era in pantaloni, si pe deasupra ei avea insigne felurite. Jacks arunca o privire rapida peste cea cu curcubeu, la cele cu cai si iepuri, ca mai apoi sa se opreasca la un set de insigne ce reprezentau o noapte cu stele si luna, dar si soarele alb ca in mijlocul zilei.

"Numele meu e Jacks. Inainte sa ma pui sa ies din separeu, sa stii ca sunt constient de prezenta tuturor garzilor tale de corp din acest bar si cum se uita la mine, gata sa atace. Asta nu inseamna ca o sa ma ridic de aici pana o sa ma fac auzit, asa ca mai bine ti-ai mai cere ceva de baut."

Ii lua paharul gol de coniac dupa ce dadu mana cu el si batu de doua ori cu el in masa. Un chelner se manifesta ca din neant, si Jacks ii facu semn cu doua degete ridicate, inca tinand paharul gol intre degerele aratator si mare. Chelnerul pleca fara niciun cuvant, si Jacks se lasa pe spate pe canapeaua scumpa de piele neagra.

Nu pleaca intotdeauna cu mana goala din bancile carora le da spargere.

"Sunt destul de intrigat incat sa nu chem garzile chiar acum, dar nu destul de increzator incat sa nu le fac semn sa aduca mai multe ajutoare." a zis vrajitorul, imitandu-i pozitia lui Jacks, dar isi pusese trei degete pe masa. "Te rog sa imi zici care e scopul vizitei tale deloc politicoase, inainte ca semnul sa devina de patru degete."

"Vinter." fu tot ce zise Jacks inainte ca chipul vrajitorului, Vår, sa paleasca.

Dupa ce o fata ce ii atrasese atentia, precum este o molie atrasa de lumina, fusese luata captiva de trei oameni inrobati, Jacks si-a alocat timpul exclusiv aflarii a mai multe informatii despre ea. A intrebat de fata cu parul ca o zi de iarna in stanga si in dreapta in tot orasul, prefacandu-se ca lucreaza in cafenele, purtand sortul unui biet om lasat inconstient intr-o lada cu legume. Se simtea gresit facand asta, dar simultan avea nevoie sa o faca. Trebuia sa stie ce s-a intamplat cu ea. Trebuia sa o salveze.

Oamenii sopteau numele de Vår mereu cand ea ii intreba de vrajitoarea cu chipul blond, dar Jacks afla dupa o saptamana ca Vår nu era de fapt fata, Vår era...

"Ce s-a intamplat cu sora mea?" intreba Vår acum, aplecandu-se in fata de parca a fost injunghiat. Expresia lui, cu zece secunde inainte calma si calculata, era acum fioroasa si indurerata simultan. Lui Jacks ii placea aceasta dualitate a oamenilor; nu suporta lucrurile previzibile. Isi puse o mana peste spatarul canapelei, pe de-o parte pentru a imita relaxare, pe de alta pentru a vedea cum reactioneaza.

"A fost rapita." a fost tot ce a zis Jacks, inainte ca chelnerul sa apara si sa isi ia bautura de pe tava, dand-o peste cap inainte ca chelnerul sa apuce macar sa ajunga in dreptul mesei lor.

Probabil ca oamenii nu se comportau asa in barul asta, dupa privirea judecatoare pe care i-o arunca chelnerul, insa Jacks doar ii facu semn sa mai aduca una si se intoarse la Vår. Vrajitorul fumega de furie, iar daca Jacks nu ar fi simtit acelasi lucru interesul sau ar fi fost la maxim acum.

"Cine crezi tu ca esti, domnule, sa vii la mine si sa imi spui o asemenea minciuna, cand nici macar nu ai cunoscut-o vreodata pe Viner. Probabil ca esti in cautare de bani, sau pur si simplu de atentie, cu atitudinea ta de o intimidare fals si incercarea fara rost de a ma face sa imi arat o slabiciune..."

Jacks a reactionat fara sa gandeasca, ar putea jura asta. Isi dezlipi mana de spatarul canapelei si intr-o secunda il apuca pe Vår de gulerul camasii sale, tragandu-l spre sine peste masa. Auzi scaunele tarsaite pe podea in timp ce garda personala a vrajitorului se ridica si venea spre masa lor, probabil pentru a-i dezlipi pe cei doi. Jacks nu avea chef de acel rahat, asa ca vorbi repede si succint.

"Vinter este fata ce a oprit jaful din orasul in care locuieste. Sigur unul dintre cainii tai devotati ti-a zis pana acum ca ea a fost martor la acea crima nefinalizata, ba chiar a avut un rol impaciuitor pentru a-l calma pe acel "hot nehotarat, ce nu doreste nimic". Dar te asigur, stiu ce imi doresc. Sora ta m-a dus la ea acasa si mi-a facut ceai. A avut incredere in mine, si e greu sa primesc asa ceva in lumea asta. Asa ca o sa ma asculti, si o sa ma crezi, daca nu vrei sa fi tu cel care regreta." ii dadu drumul la camasa cu asta, fix cand garzile au ajuns in dreptul lor. Parul negru al lui Vår era dezordonat, insa a facut un semn din mana si garzile s-au oprit in loc. "Si sa nu mi te mai adresezi cu domnule de acum, Vår. Numele meu e Jacks."

"Poate nu esti doar in cautare de atentie pana la urma." spuse Vår dupa un moment, cu ambele maini pe masa. "Desi nu imi place sa cred asta, o sa te ascult. Vorbeste."

Si Jacks vorbi, spunandu-i pe larg toate detaliile capturarii surorii sale. Despre lumina orbitoare, robele fosnaitoare si vraja de inghetare. Cand isi reveni din urma ei, tot corpul ii era amortit, si realiza ca a fost intr-o stare de inconstienta timp de doua ore. De atunci incepu cautarea lui Vinter, intrebatul si vorbitul, si cuvintele soptite despre Fratii Soarelui, Lunii, Stelelor si Noptii. Vår era cel mai usor de gasit dintre cei trei ramasi, si Jacks stia ca doar cu ajutorul lui o poate gasi pe Vinter.

"Reputatia te urmareste. Am ajuns imediat ce am aflat de obiceiul tau de a veni la bar si a te imbata pana cand nu iti mai pasa ce crede lumea. A te imbata destul cat sa il inviti pe primul baiat dragut pe care il vezi la tine acasa. Da, stiu despre asta. Nu trebuie sa te prefaci calm. Trebuie, totusi, sa vorbesti. Doar asa e corect."

Vår se incrunta, confuz legat de ce sa faca in continuare, pentru ca Jacks vedea prin el ca prin apa unui rau de munte. Se rezuma la a ofta si a lua o inghititura lunga de coniac, inainte sa faca contact vizual cu un chelner si sa ridice doua degete.

"Vinter e cea mai mica dintre noi." a zis el, iar lui Jacks ii trebui un moment sa isi dea seama ca ii vorbeste. "Suntem patru, stii. Eu. Kesä. Syksy. Vinter. Nu suntem frati de sange, daca nu e evident. Am copilarit toti in zidurile Palatului Imparatiei de Vest. Ne alergam si ne jucam impreuna. Ne-am descoperit si puterile impreuna, cam la aceeasi varsta, doar ca eu am fost primul. Vinter-" se opri atunci, tragand aer in piept, de parca se pregatea sa faca un salt de la zece metri deasupra apei. "Vinter a fost singura careia nu i s-a facut frica atunci cand le-am aratat toate florile pe care puteam sa le scot din mainile mele, cand le-am aratat cum puteam sa imi lipesc palmele de sol si sa manifest in jurul meu santuri cu apa de culoare verde. Kesä a fugit la Imparateasa de atunci sa ma parasca. Syksy s-a dat inapoi, tipand, si apoi a luat-o la fuga la randul sau. Vinter mi-a luat mainile intre ale ei, si le-a sarutat pe mijlocul palmei pe amandoua. A zis ca sunt mainile unui magician, unei fiinte binecuvantate, si am crezut-o. Nu la mult timp dupa aceea toti si-au aratat talentele, si asa am devenit Fratii Soarelui, Stelelor, Lunii si Noptii. Eu eram Soarele caci puteam sa construiesc orice, si nu poti construi fara lumina. Syksy este Luna, pentru ca nu e departe de a fi un lup singuratic, ce urla chiar ea la luna. Kesä a fost mereu cea care facea parte dintr-un vis, si ea era Stelele, caci daca oamenii isi puneau dorinte stelelor cazatoare, ei bine, ea era cele care le taia franghia si le facea sa cada de pe cer, implinindu-se. Si apoi era Vinter, Noaptea, pentru ca era frumoasa si misterioasa, ne unea pe toti patru si nu stiai cand iti patrunzande in minte siiti vorbeste prin telepatie. Facea totul mai rece, pentru ca ea era mereu... este asa calda."

O duzina de pahare erau adunate pe masa lor acum. Jacks nu stia daca Vär vorbea asa de mult in general, dar daca da,  avea nevoie sa isi cumpere cateva sticle de coniac pentru a nu ii da un pumn(si a nu primi cativa la randul sau). Povestea era interesanta, desi obositoare pentru cineva la fel de singuratic ca Jacks. Nu voia sa se vada pe fata sa ca se agata de orice detaliu ce o facea pe Vinter sa para mai reala decat un miraj dintr-o dimineata incinsa de vara, orice detaliu pentru a se asigura ca nu a avut o iluzie de zile mari, ce ii facea inima sa bata mai tare. Plus, acum avea un obicei din a gandi lucruri cu grija in cazul in care cineva ii putea citi mintea.

"Am mers pe drumuri separate nu dupa mult timp dupe ce ne-am descoperit puterile, sau ele pe noi." cuvintele ieseau întrerupt de pe buzele sale groase, alcoolul punandu-si amprenta. Jacks intelegea acest sentiment bine, camera invartindu-se in jurul sau de fiecare data cand se misca. Lua o gura dintr-un pahar cu visinata, fara sa ii pese al cui e, pentru a-si reveni. "Syksy a vrut mereu sa vada Regatul de Est, sa lucreze cu animalele, in special cainii care vin din acel regat, dar nu cred ca a trecut vreodata granita."

"Nu e mult de vazut prin Regat." ridica Jacks dintr-un umar. "Nu ceea ce caut eu oricum."

Inainte ca Vår sa apuce sa intrebe ce anume cauta, ii facu semn sa continue. Vrajitorul isi drese glasul cu un tusit.

"Kesä e intr-un oras de munte, supra-populat. Are un intreg harem si tine lecturi despre descoperirea magiei interioare, de parca nu a vomitat pana a inceput sa scuipe sange prima data cand si-a dat seama ca poate sa le comande oamenilor ce sa faca printr-un singur gand." Vår isi dadu ochii peste cap, iar un fior strabatu sira spinarii lui Jacks. Chestiile astea erau serioase, si foarte diferite de misiunea sa de a se intoarce acasa, pe Pamant. Ii venea greu sa creada ca ar face o asemenea intoarcere de o suta optzeci de grade pentru o fata pe care de-abia ce a cunoscut-o; simultan, era cel mai Jacks lucru pe care l-a facut toata viata sa. Nu putea sa reziste unei personalitati interesante intr-o femeie.

"Si tu?" intreba Jacks cand isi dadu seama ca Vår s-a oprit. Ochii lui mari si caprui ii urmareau fiecare miscare,  de parca era prima data ce isi vedea companionul de masa.

"Am profitat de talentul meu si inteligenta si creativitatea peste medie pe care le posed-"

"Sa nu mai zicem de mandria peste medie." mormai Jacks, dar dadu din cap pentru a-i arata ca asculta.

"Si am devenit un vizionar. Un arhitect. Un proiectant. Si fac si comenzi speciale pentru cineva, daca au banii necesari."

"Vrei sa imi arati si mie un truc?" intreba Jacks si isi duse un pahar cu un lichid transparent la buze, sperand ca e apa.

"Deja am facut-o." indica Vår cu un deget inchietura lui Jacks, pe care o privi cu surpriza.

O bratara cu cristale mov, roz, negre si albe ii stralucea la mana. Erau lipite pe o bucata de piele neagra, si straluceau intr-o spirala serpuitoare. Jacks fluiera scurt, inainte sa se uite la Vår. Culorile alea, in ordinea in care erau.. era o coincidenta care ii facea parul lui Jacks sa i se ridice pe maini.

"O sa imi spui cum ai ales culorile astea chiar acum, sau o sa te las inconstient atat pe tine cat si pe garzile alea fara minte inainte sa apuci sa-mi zici numele." sopti amenintator Jacks, si Vår se lasa pe spate, privind la companionul sau pe sub sprancene.

"I-am zis lui Syksy ca nu trebuia sa plece in Regatul de Est, atunci cand a inceput sa isi faca bagajele. I-am zis ca as putea sa ii construiesc o poarta prin care sa paseasca. I-am zis ca poate sa o foloseasca oricand, si sa se intoarca la mine daca se gandeste la asta. Syksy nu a vrut. A zis ca are nevoie sa faca calatoria asta de una singura. A plecat, dar eu am construit poarta oricum. Urma sa imi gasesc rudele oriunde ar fi, si sa le protejez de orice pericol. Am facut poarta, si am pasit prin ea. Credeam ca o sa ma duca la Syksy, sau la Kesä. In schimb m-a dus pe Pamant."

Poarta. Vår construise poarta. Jacks si-a inchis ochii, si si-a simtit inima mai intai incetinindu-i in piept, apoi mainile incepand sa ii inghete incet. Durea. Era asa aproape de adevar ca durea, si ar fi vrut sa se ridice chiar atunci si sa plece inainte sa i se spuna ca usa nu mai exista, sau ca nu stie unde e. Ar fi vrut sa se ridice, sa il traga pe barbat de pe canapea si sa il ia la bataie.

A deschis ochii.

"Am aflat atat de multe lucruri acolo, stii? Am aflat cum ca nu era in regula sa iti placa acelasi sex. Am aflat cat de mari erau diferentele de civilizatie, cum unii mureau de foame in timp ce altii aruncau cu tone de mancare. Am aflat ca sunt miliarde de oameni, si nu puteam concepe atatea perechi de ochi pe un spatiu asa de mic. Am aflat de locuri de munca si de politica, am aflat de razboaie ce au avut loc si de persoane importante. Si am facut asta."

Vår scoase un obiect din buzunar, negru si lucios, si il puse pe masa intre ei. Degetele lui Jacks dureau, degete ce ii erau inghetate si la fel ii era si mintea; nu putea gandi sau reactiona. Tot ce putea sa faca era sa se oblige sa respire in continuare.

"Un telefon mobil, doar ca i-am dat magie pentru a putea functiona pe internet in orice lume, si a avea baterie constant. Am ceea ce probabil ca cunosti drept Tumblr pe el. Asa am aflat de sexualitati si de gender-uri. Asa am aflat ca ce ma identific eu."

A aratat insigna sa curcubeu, si de-abia acum isi dadu Jacks seama ca era steagul gay. "Stiu de tine, Jacks. Stiu ca esti de pe Pamant si cauti usa pentru a te intoarce. Am stiut inca de cand ai pasit pe acest taram, si cum cautai tu in fiecare banca sau local scump dupa o cheie ce nu a existat niciodata. Si nici macar o data nu te-ai gandit sa il intrebi pe un magician."

Era de ajuns. Jacks s-a ridicat de la masa cu furtuna in vene. Nu stia daca lumea se clatina in jurul sau sau pur si simplu furia facea sa para asa. Si-a strans ambele maini in pumni, si a dat un picior mesei. Aceasta a cazut pe o parte, aruncand cu pahare, unele pe jumatate pline, fix pe pantalonii lui Vår.

Se ridica cu un suspin, gardienii deja in spatele sau, si indica cu o mana la pantalonii lui, ce deveneau din gri deschis, negru, chiar sub ochii lui Jacks.

"Unde este poarta?" intreba Jacks, si nu mai era aceeasi persoana ca acum o ora. Ar fi putut sa transforme apa din toate paraiele Imperiului de Vest in sange cu toti nervii pe care ii avea.

"Aici." a spus Vår, si a aratat un punct peste umarul lui Jacks. Jacks s-a intors cu inima de gheata. O usa era deschisa si arata un bloc, cu zece etaje, alb si trist. Un parc era langa acesta, iar cativa copaci formau un luminis. Jacks a inspirat. "O car mereu cu mine, doar ca azi a fost prima zi in care m-ai cautat, m-a cautat cineva ce nu vrea sa ii construiesc obiecte de cand cu Ana cea Magnifica, si sincer...".

Se oprii din vorbit si se intoarse spre Jacks. "Ce ai de gand sa faci?" intreba Vår, si un val de ameteala ii facu picioarele lui Jacks sa se franga. Cazu pe spate, pe un fotoliu moale, un fotoliu, si Jacks scoase un sunet ragusit, o combinatie intre un strigat de lupta si un planset de spaima, cand isi dadu ca era exact ca un fotoliu pe care il avea in apartamentul sau. "O sa ma ajuti sa o salvez pe sora mea, castigandu-i iubirea eterna? Sau o sa te intorci acasa, fara sa ai sansa sa stii cum e sa iubesti o vrajitoare, o fata, unica si minunata, asa cum este ea?"

Cu un gest din cap, Jacks se impinse in maini. Urechile ii tiuiau si totul durea, in special pe interior. Isi lipi o palma de frunte, cautand febra, dar fruntea ei era rece ca inghetata pe bat.

"Esti singura persoana care poate sa deschida portarulile astea?" intreba Jacks, incercand sa rationalizeze situatia.

"Da." ridica din umeri Vår.

"Vinter ar face asta pentru mine, nu? Rahat, Vinter nici nu ar ezita. Si toate astea pentru cineva pe care abia l-a cunoscut..." a zis incet Jacks, mai mult pentru sine, uitandu-se cu durere la poarta ce ducea spre bar.

"Pariam pe asta." a zis Vår multumit, desi Jacks nu a dat un raspuns clar, si a inchis portalul cu un pocnet, inainte sa ii inconjoare umerii lui Jacks cu o mana asa cum pot sa o faca doar oamenii beti. "Iti promit ca daca scapam cu viata o sa te livrez personal pana la tine acasa, si o sa iti fac o funda genderfluid sa se potriveasca cu bratara."

"Asta chiar ajuta." raspunse Jacks ironic, simtind tot ce stia si fiecare lucru in care credea naruindu-se in jurul sau. Si toate astea pentru o biata vrajitoare ce nu exista in afara unei cani cu ceai frumos mirositor, de care cel mai probabil s-a indragostit.