#shortsUp

[lilowntk-blog]

#ShortsUp #ShortsUp2019 (at Matshiding, Mpumalanga, South Africa) https://www.instagram.com/p/B6DDGERhacB/?igshid=nof0rfwlb508

[centrulculturalreduta2019]

Știați că...

Silvia Popovici,  născută în comuna Fundata, județul Brașov, a debutat în anul 1954 ca actriță în scurtmetrajul „La mere”, realizat de un grup de studenți?

Scurtmetrajul va fi prezentat în 23 iulie, de la ora 19.00, la Centrul Cultural Reduta în cadrul Proiectului ,,Scurtă istorie a scurtmetrajului românesc (1890 - 2000)’’ . Filmul este o adaptare după o nuvelă de Anton Cehov.

Alături de Silvia Popovici, în filmul ,,La mere’’ îl regăsim pe actorul  Nicolae Enache Praida,  născut în Bulgaria și nominalizat la premiul Gopo pentru cel mai bun actor în rol secundar.  

Actrița  Silvia Popovici ,,visa să devină medic, sau psiholog, sau profesoară de română, dar viaţa a vrut altfel. Talentul pentru actorie şi l-a descoperit la Şcoala Centrală din Bucureşti, cu ajutorul colegilor care o botezaseră „artista”, deoarece spunea frumos poezii. Profesoara ei, Alexandra Verdeş, pe care o va omagia de-a lungul vieţii, pomenindu-i numele, i-a deschis ochii şi i-a arătat calea. Era scris în destinul ei să fie aşa.’’ ( sursă Ziarul Metropolis)

Tot în ziarul Metropolis amg citit câteva gânduri despre scenă și film ale actriței Silvia Popovici. Vi le împărtășim și vouă. 

„Noi, actorii, avem o viaţă scurtă, noi suntem fluturii care se nasc şi mor la noapte. Iertaţi-ne că suntem glorioşi astăzi, dar noi la noapte murim.“

„Filmul mi-a adus popularitatea şi succesul, dar prestigiul l-am câ��tigat în şi prin teatru.“

Dacă vă este dor să o revedeți, să călătoriți în timp și să descoperiți filmul ��n care actrița Silvia Popovici a debutat, vă invităm în 23 iulie, de la ora 19.00, la Centrul Cultural Reduta, pentru a viziona împreună scurtmetrajul ,,La mere’’. 

Intrarea este liberă. 

[centrulreduta2019]

Einstein – Rosen - trailer

6 filme on-line la prețul de 10 lei. https://eventbook.ro/film/bilete-seara-filmului-scurt-la-brasov-powered-by-shortsup

Vă place fizica? ,,Einstein – Rosen'' este cel de-al treilea pe care vi-l recomandăm. Veți afla mai multe despre cum puteți călători în timp și despre găurile de vierme descrise pentru prima dată în anul 1935 de către Albert Einstein și Nathan Rosen.

Filmul ,,Einstein – Rosen'' (r. Olga Osorio, Spania)

#comedie, #filmshortsUP

Vara lui 1982. Teo pretinde că a descoperit o gaură de vierme – tunelul de time travelling denumit științific podul Einstein- Rosen. Fratele lui, Óscar, nu îl crede, deocamdată. Dar Teo are timp: 35 de ani, o lună și 4 zile. Un scurtmetraj savuros cu peste 25 de premii în palmares.scurtmetraj savuros cu peste 25 de premii în palmares.

[jeansbeauz]

*^ ^* Womens Gloria Vanderbilt ShortSuper Amanda Capris Size 10P EUC Soft https://ift.tt/2wVtfhN

[news24hrou]

Evenimente în weekend - Creative Fest, la Romexpo; Marelui Picnic ShortsUP, la Mogoşoaia, şi ARTmania, la Sibiu A şasea ediţie a festivalului de artă şi cultură urbană Creative Fest va începe vineri, de la ora 17.30, la Romexpo, Marele Picnic Cinematografic ShortsUP va avea loc de vineri până duminică la Mogoşoaia, unde vor fi proiectate trei colecţii de scurtmetraje, vor avea loc ateliere şi tururi ghidate, iar la Sibiu, cea de-a 14-a ediţie a festivalului ARTmania îi prezintă pe Dream Theater, Opeth, Madrugada, Wardruna şi Myrkur. https://ift.tt/2YkqLkP

[modernismro]

[lado-direito-da-equidade]

— Tom Smith (direção), Kate Louise Turner (Mollie), Emma Loveday (Ashley), Paul Lawless (Charlie), 2015.

Um premiado filme de realismo social curto, que olha para os efeitos da violência doméstica e abuso de álcool em relacionamentos do mesmo sexo como nós acompanhamos Mollie (Kate Louise Turner) como ela luta para viver uma vida normal com sua cônjuge lésbica abusiva Ashley (Emma Loveday).

ELENCO: Kate Louise Turner: Mollie Emma Loveday: Ashley Paul Lawless: Charlie

EQUIPE: Tom Smith: Director, Producer, Scriptwriter Amber Ryder: Producer, Production Manager Han Phan: Director Of Photography Chloe Brown: First Assistant Director Sam Glazier: First Assistant Camera Mark Harris: Sound Jakob Paulik: Editor Marianne Bowser: Script Supervisor Adam Weiss: Original Music Beccie Stock: Make Up Artist Emma Freeman: Make Up Artist Elisabeth Andrea Bratreit: Behind The Scenes

PRÊMIOS: Winner – The Best Film Fest 2016 – Best Drama Winner – Silver Dollar Film Festival 2016 – Best Series

FESTIVAIS & APRESENTAÇÕES: Official Selection – Ozark Shorts 2016 Official Selection – Indie Film Festival 2016 Official Selection – The Best Film Fest 2016 Official Selection – ShortsUp & MoFilm 2015 Official Selection – Silver Dollar Film Festival 2016 Official Selection – Goldensun Short Film Festival 2016 Official Selection – Texas Ultimate Shorts Film Festival 2016 Official Selection – ShortPole London International Film Festival 2016 Official Selection – Screentest: The National Student Film Festival 2016 Official Selection – C The Film Fringe Festival (Edinburgh Festival Fringe 2016) Official Selection – The Factory Film Festival (Bournemouth Emerging Art Fringe Festival 2015) Official Television Broadcast – Latest TV (FilmFest, Series 2, Episode 7) Shortlisted – CreActive International Open Film Festival 2016

Copyright © Tom Smith 2015 MMXVI

Olha essas também:

• das vítimas em denúncias de violência doméstica em Portugal são homens « Portugal ocontraditorio.com/ladodireitodaequidade/?p=37740

• 30% das lésbicas são estupradas por uma outra mulher « EUA ocontraditorio.com/ladodireitodaequidade/?p=14411

• das lésbicas sofrem violência conjugal « EUA ocontraditorio.com/ladodireitodaequidade/?p=37460

[lilowntk-blog]

#ShortsUp #ShortsUp2019 (at Matshiding, Mpumalanga, South Africa) https://www.instagram.com/p/B6DDbBVBhWM/?igshid=889shqgagk0o

[centrulreduta2019]

Seara Filmului Scurt la Brașov | powered by ShortsUP

Notați în agendă: 30 septembrie, ora 19.00, în curtea Bisericii Negre! Intrarea este liberă !

7. Turnul de 10 metri (r. Axel Danielson, Maximilien van Aertryck, Suedia) 16’

#documentar

Un turn de 10 metri și un documentar observațional despre frică și rușine. Scurtmetraj văzut la Festivalul internațional de la Berlin și premiat la Clermont-Ferrand.

[boheria]

When the world gets tiny and the films are all that matter.

[centrulculturalreduta2019]

Se va deschide GALERIA REDUTA

În data de 23 iulie 2021, începând cu ora 10.00, vă invităm să descoperiți GALERIA REDUTA, un spațiu în care se vor regăsi artiștii plastici contemporani și vor fi aduse în atenția publicului, ample proiecte culturale.

Primul eveniment organizat este expoziția „Scurtă istorie a scurtmetrajului românesc (1890 – 2000)”, o instalație artistică ce se folosește de tehnologia de Realitate Augmentată.

Veți fi provocați să interacționați, prin intermediul unei aplicații mobile realizată special pentru această instalație de către echipa Augmented Space Agency, cu secvențe din 15 scurtmetraje, printre care filme științifice, de ficțiune, documentare și animații, în încercarea de a ilustra parcursul scurtmetrajului românesc din primul deceniu al cinematografiei și până în prezent.

La ora 18.00,  invitații Ciprian Făcăeru, designer de experiențe în realitatea augmentată și virtuală, asistent de cercetare în cadrul centrului Cinetic UNATC, director creativ al Augmented Space Agency și Sabina Baciu, project coordinator & event manager ShortsUP, vor răspunde întrebărilor adresate de către cinefili,  cu privire la Proiectul ,,Scurtă istorie a scurtmetrajului românesc (1890 – 2000)”.

Timp de mai multe luni, începând din vara anului 2021, vor fi organizate în acest spațiu, ateliere de creație prin intermediul cărora artiști plastici brașoveni sau invitații acestora, vor avea posibilitatea de a se juca cu pensulele, penițele, tușul în GALERIA REDUTA, lucrările urmând a fi expuse, fie în expoziții individuale, fie în cele colective.

Printre artiști artiști plastici brașoveni, care vor expune, îi amintim pe Raluca Cozma, Cristina Frânculescu, Oana Obacu, Andreea Zamfir și pe Alexandra Manea.

 FOTO: https://shortsup.ro/istorie-a-scurtmetrajului/

[centrulculturalreduta2019]

ShortsUP, Proiectul ,,Scurtă istorie a scurtmetrajului românesc (1890 - 2000)’’: ,,La Mere’’ (1953, r. Manole Marcus, Iulian Mihu)

În 23 iulie, de la ora 19.00, în Sala Mare a Centrului Cultural Reduta, publicul cinefil va viziona trei scurtmetraje digitizate în cadrul Proiectului ,,Scurtă istorie a scurtmetrajului românesc (1890 - 2000)’’: „Scene de familie (sau în Familia Ressel) (1916), „Orașul nu doarme niciodată” (1949, r. Jean Mihail),  „La mere” (1955, Manole Marcus, Iulian Mihu).

Intrarea este liberă, în limita locurilor disponibile.

Cel de-al treilea film, în 23 iulie 2021, începând cu ora 19.00, la Centrul Cultural Reduta.

Proiecția filmului: ,,La Mere’’ (1953, r. Manole Marcus, Iulian Mihu)

La mere este un remarcabil dublu debut a două nume marcante ale cinematografiei românești din epoca comunistă, care prevestește totodată faptul că amândoi vor fi angajați de-a lungul carierelor lor în reprezentări progresiste ale femeilor: regizorul Manole Marcus (Nu vreau să mă însor, Zodia Fecoarei) și actrița Silvia Popovici (cunoscută mai ales drept actrița-fetiș a cineastei Malvina Urșianu). Pare deceptiv de simplu să încadrezi abordarea și tematicile principale ale filmului în cadrul curentului proletcultist, grație atât faptului că acțiunea este plasată într-un mediu rural atemporal, dar și a notelor subtile care duc către o critică complexă a boierimii și a modului în care aceștia își exercită puterea prin proprietate privată, pe de o parte, și prin violență, pe cealaltă. 

Cu toate acestea, elementul inovator al acestei adaptări după o schiță omonimă de Anton Cehov stă în deznodământul său emancipatori: protagonista își părăsește iubitul după un episod de abuz – care, deși este completamente condiționat de către circumstanțele în care acesta se petrece, este văzut ca fiind insurmontabil. Cu toate acestea, motto-ul filmului (care este tot un citat din Cehov) sugerează atemporalitatea situației prezentate: „Credeți că acesta este un lucru nou?”

Adaptarea se folosește de o structură circulară extrem de bine stăpânită dar și de o narațiune din off pentru a descrie atât stadiul inițial al relației dintre cei doi protagoniști – tinerii logodnici Aniuța (Popovici) și Andriușa (Nicolae Praida) – dar și dezintegrarea acesteia odată cu episodul central al filmului, în care cei doi sunt prinși de către boierul Trifon Semionovici și cruntul său servitor, Carp, în timp ce fură mere domnești din grădina lui moșierească. 

În secvențe lungi în care acțiunea se petrece lent, iubiții parcurg o câmpie și trec pe lângă o casă părăsită și un pârâu, care sunt filmate în oglindă, atât în privința montajului dar și a punctului de stație al camerei – o compoziție plastică care subliniază prin mijloace plastice facerea și desfacerea dragostei dintre cei doi. 

Dacă în prima secvență, cei doi sunt văzuți șicanându-se și jucându-se naiv în plimbarea lor, punctată cu îmbrățișări și săruturi, la final, Aniuța este tăcută și îl respinge pe Andriușa, care încearcă să justifice cu disperare accesul său de violență, repetând obsesiv: „A fost ca un vârtej!”.

Cum spuneam și mai sus, finalul relației este precipitat de prinderea celor doi în timp ce fură mere din curtea boierului. Odată ce sunt prinși, urmează o serie de jocuri și torturi psihologice ale boierului, sub auspiciul posibilei pedepse a furtului: pe rând, Trifon Semionovici și Carp profită de anxietatea celor doi ca să le poruncească tot felul de sarcini – dintre care se remarcă ordinul ca Aniuța să rostească tatăl nostru, moment-cheie în care este subliniată puritatea ei emoțională – culminând cu ordinul ca cei doi să se bată. 

Aniuța, fiind prima întrebată, refuză instantaneu, spunând că iubitul ei nu se face vinovat de nimic. Andriușa, care refuză și el inițial, este condus la paroxism de către boier, care amenință să asmută câinii săi asupra lui – și acceptă compromisul de a-și bate iubita. Camera nu privește înspre ei în aceste momente (un gest prin care se afirmă demnitatea Aniuței, dar și prin care se refuză voyerismul violenței), bătaia fiind sugerată din sunet; mai degrabă, imaginea se oprește pe chipurile sadice ale domnului, pe câini și pe copacii doldora de mere, care acționează drept simbol al avariției.

Asistăm așadar la un soi de mit al păcatului originar, doar că inversat – în care izgonirea din Grădina Edenului este precipitată de furtul merelor de către bărbat; iar păcatul originar nu este atât furtul în sine, cât păcatul violenței, al minciunii și al zgârceniei. 

Deși tragedia este precipitată de motive materiale – anume, Andriușa fură un bun care, dincolo de conotațiile sale adamice, sub ideologia comunistă reprezintă un bun indispensabil (hrană) care ar trebui să fie în proprietate colectivă – întrebarea rămâne totuși deschisă, la final: este episodul violent rezultatul inegalităților materiale din societatea feudalistă, femeia fiind obiectul asupra cărora se revarsă finalmente tot restul formelor de violență din societate, sau devine Andriușa (despre care aflăm la final că rămâne un burlac etern) un om fundamental moralmente corupt din momentul în care alege că bătaia este preferabilă detenției? 

Un singur lucru este însă clar: în ultima scenă a filmului, tânărul se oprește pe loc, în mijlocul compoziției, în timp ce Aniuța se îndepărtează până când dispare dincolo de buza dealului – el stagnează, în timp ce ea merge înainte.

* film digitizat în cadrul proiectului “Scurtă istorie a scurtmetrajului românesc”  

Text: Flavia Dima

Sursa: https://shortsup.ro/portfolio-item/1950/

[centrulculturalreduta2019]

ShortsUP, Proiectul ,,Scurtă istorie a scurtmetrajului românesc (1890 - 2000)’’: ,,Orașul nu doarme niciodată’’ (1949, r. Jean Mihail)

În 23 iulie, de la ora 19.00, în Sala Mare a Centrului Cultural Reduta, publicul cinefil va viziona trei scurtmetraje digitizate în cadrul Proiectului ,,Scurtă istorie a scurtmetrajului românesc (1890 - 2000)’’: „Scene de familie (sau în Familia Ressel) (1916), „Orașul nu doarme niciodată” (1949, Jean Mihail),  „La mere” (1955, Manole Marcus, Iulian Mihu).

Intrarea este liberă, în limita locurilor disponibile.

Al doilea film, în 23 iulie 2021, începând cu ora 19.00, la Centrul Cultural Reduta.

Proiecția filmului: ,,Orașul nu doarme niciodată’’ (1949, r. Jean Mihail)

În ciuda a ceea ce ar putea indica o primă lectură a titlului, Orașul nu doarme niciodată nu este un film despre viața de noapte efervescentă și bahică a Bucureștilor, ci din contra, este un oraș în care producția și munca sunt neîncetate. 

Apărut în plină epocă stalinistă, scurtmetrajul lui Jean Mihail – autorul uneia dintre cele mai importante capodopere timpurii ale cinemaului românesc, Manasse (1925) – este totodată o odă propagandistă adusă muncitorimii (afișând, pe locuri, sloganuri care nu vor îmbătrâni deloc bine, precum „O Singură Țintă: Depășirea Planuluii de Stat pe 1949”) și o „simfonie a orașului”, construită după modelul unor titluri precum Berlin – Simphonie einer Grosstadt (1927) sau Manhatta (1921), cu diferența notabilă a faptului că acțiunea este plasată noaptea, cu scopul de a sublinia eforturile neobosite ale clasei muncitoare.

Mihail (născut Mihailovici) avea în momentul realizării filmului o bogată experiență în carieră: filmase producții străine, fusese prezent cu filmul Rapsodia rustică (1946) în competiția de scurtmetraj a primei ediții a festivalului de la Cannes (alături de nume precum Jean Renoir, Karel Zeman și Eli Lotar) și, de altfel, nu se afla la prima încercare de acest tip – dovadă stând Viața unui oraș – viața începe mâine din 1929. 

În ultimii ani ai carierei, acesta se dedică cu predilecție filmului documentar – gen în care putem încadra, grosso modo, și Orașul nu doarme niciodată, încât anumite dintre scenele sale sunt în mod evident dramatizate (precum coregrafia masei de muncitori ai uzinei 23 August) sau de-a dreptul regizate (precum scena venirii părinților acasă, unde îi așteaptă copiii studioși). 

Bref, Mihail panoramează viața muncitorilor care-și desfășoară activitatea nopțile, acordând spațiu amplu mașinăriilor pe care aceștia le operează, de la centralistele din Palatul Telefoanelor și ziariștii/tehnoredactorii de la ziarele Scânteia și Contemporanul, la constructorii care repară drumurile și muncitori în uzine. Pe marginile acestui portret, Mihail își oprește atenția și asupra activităților de loisir din centru: de la cinematografele de pe bulevardul Magheru (unde rulează un film despre cel de-al doilea Război Mondial) până la Opera de Stat, unde un spectacol de dans liber-adaptat după Harap Alb se încheie cu dărâmarea tronului Împăratului Verde sub privirea încuviințătoare a publicului, iar sclavii împărăției (desigur, inexistenți în varianta originală a basmului) își smulg cătușele și le aruncă pe jos. 

Filmul se termină cu o naștere la maternitate, imaginea pruncului nou-născut fiind juxtapusă prin montaj cu cea a unui copac înflorit – sugerând nașterea unei noi societăți și a omului nou. În portretul utopist al lui Mihail se punctează (uneori inadvertent) și aspecte legate de gen – sunt vizibile meseriile în care femeile domină versus cele în care lipsesc cu desăvârșire, iar în scena domestică, fata se străduiește vizibil să învețe în timp ce băiețelul mai mic decât ea se joacă cu o mașinările.

Euforia postbelicului se simte în continuare în Orașul nu doarme niciodată, iar ambiția sa de a trasa cât de multe categorii profesionale (inclusiv pe cea proprie, într-un moment de mise en abyme) și de a le interconecta într-un timp atât de scurt este remarcabilă – însă e greu să îl desparți de informațiile din afara ecranului despre contextul istoric sumbru în care a fost realizat, cât și cel care i-a urmat.

* film digitizat în cadrul proiectului “Scurtă istorie a scurtmetrajului românesc”    

Text: Flavia Dima

Sursa: https://shortsup.ro/portfolio-item/1940/

[centrulculturalreduta2019]

ShortsUP, Proiectul ,,Scurtă istorie a scurtmetrajului românesc (1890 - 2000)’’: ,,În familia Ressel’’ (1916)

În 23 iulie, de la ora 19.00, în Sala Mare a Centrului Cultural Reduta, publicul cinefil va viziona trei scurtmetraje digitizate în cadrul Proiectului ,,Scurtă istorie a scurtmetrajului românesc (1890 - 2000)’’: „Scene de familie (sau în Familia Ressel) (1916), „Orașul nu doarme niciodată” (1949, Jean Mihail),  „La mere” (1955, Manole Marcus, Iulian Mihu).

Intrarea este liberă, în limita locurilor disponibile.

Primul film, în 23 iulie 2021, începând cu ora 19.00, la Centrul Cultural Reduta.

Proiecția filmului: ,,În familia Ressel’’ (1916)

În familia Ressel este una dintre cele mai timpurii, dacă nu chiar cea mai veche înregistrare încă existentă a unui home movie pe teritoriul României. Într-o manieră simptomatică față de istoria fenomenului, a cărui dezvoltare în societate a fost întotdeauna strâns legată de clasa socială și deci de condițiile materiale ale familiei ce înregistra clipe din viața sa domestică, filmul prezintă o amiază în care titulara familie Ressel are o întâlnire de familie într-o grădină somptuoasă. 

Poate cel mai reprezentativ fapt în legătură cu istoria filmului domestic este faptul că nu doar că familia pare să fie una în mod evident avută, considerând diversele artefacte ce transpar din filmare (precum grădina amplă, hainele cu care sunt îmbrăcați, fântâna, casa bogată ce se vede uneori în fundal ș.a.m.d.), dar este totodată familia unui puternic industriaș/magnat al cinematografiei române timpurii: Ludovic Ressel, fondator și patron al companiei „Filmul Național Român” și regizor de film la rândul lui (deși puține dintre filmele sale se păstrează până în prezent). 

La fel cum familia Lumiere a fost prima din istorie care să își înregistreze momente din viața domestică (să amintim, de exemplu, de faimosul Repas de bébé din 1985), home movie-ul a fost la începuturile sale apanajul industriașilor cinematografici și al caselor regale europene – fenomenul cunoscând o democratizare treptată de-a lungul ultimilor 120 de ani ce s-a aflat în strânsă legătură cu costurile tehnologiei de înregistrare.

Filmul începe cu o ipostază clasică a familiei extinse: copii sunt surprinși la joacă (aici, dându-se în hamac și tachinându-se reciproc) iar adulții stau la masă puțin mai încolo. Însă nu doar copiii sunt cei care își joacă poante unii altora: animați și febrili, adulții la rândul lor se gâdilă și se distrează unii pe alții, cât și pe copii. 

Urmează două momente parțial înscenate – în primul, familia se așează într-o formație de grup, ca și când ar poza pentru o fotografie de grup, însă fiind o imagine în mișcare, vedem cum copiii sunt neliniștiți, cum își scapă lucrurile din mână, sușotelile tinerilor și tot așa. În cel de-al doilea, pare că se dorește o înscenare a unei plimbări a familiei printr-un rondou din curte – un bărbat din familie se străduiește să îi facă pe copii se pozeze, iar o femeie din familie este adusă cu forța, cu șezlong cu tot, ca să participe la moment; care, jovial, descinde într-o fugăreala generalizată la care participă atât adulții și familia. 

Deși pare că toată lumea este conștientă de cameră, indiferent că pozează conștient sau că refuză să stea locului (în cazul celor mici), un moment de repetiție notabil apare înspre final: în care unul dintre bătrâneii familiei trece prin fața camerei impasibil, pare să realizeze prezența camerei, apoi reia întreaga mișcare, de daca aceasta privind în obiectiv și salutând prin ridicarea pălăriei. 

Filmul se încheie cu o serie de cadre individuale în care membrii și membrele familiei pozează rând pe rând (sau, uneori, în cuplu), în continuare voioși și glumeți: la un moment dat, un măr este aruncat înspre unul dintre bărbați, care se răzbună pe aruncătoare prinzând-o în strânsoare și pupând-o. Peste cinci decenii, cineastul Radu Gabrea va utiliza fragmente din În familia Ressel în filmul său de montaj Amintiri bucureștene (1970), în care remontează ordinea episoadelor (spre exemplu, scena fotografiei de familie apare la final) și în care punctează prin voice-over tocmai performativitatea înregistrării, comparându-i pe membrii familiei cu actori.

Nu în ultimul rând, nu putem să nu remarcăm faptul că, în ciuda faptului că imaginile sunt realizate în plin mijloc al Primului Război Mondial, acest fapt nu pare să importe deloc asupra conținutului înregistrării – însă, după cum remarcă Peter Forgacs și Richard Fung în Mining the Home Movie, înregistrările de tip home movie de-a lungul istoriei evită complet înregistrarea momentelor de greutate și tristețe din viața unei familii, axându-se mai ales pe diverse ritualuri sociale și, grosso modo, pe clipe de fericire, fapt ce face parte din stategia de auto-reprezentare și auto-sublimare a familiei prin intermediul imaginii.

* film digitizat în cadrul proiectului “Scurtă istorie a scurtmetrajului românesc”    

Text: Flavia Dima

Sursă: https://shortsup.ro/portfolio-item/1910/

[centrulculturalreduta2019]

Proiecție de film:   „La mere” (1955, Manole Marcus, Iulian Mihu)

În 23 iulie, de la ora 19.00, în Sala Mare a Centrului Cultural Reduta, publicul cinefil va viziona trei scurtmetraje digitizate în cadrul Proiectului ,,Scurtă istorie a scurtmetrajului românesc (1890 - 2000)’’: „Scene de familie (sau în Familia Ressel) (1916), „Orașul nu doarme niciodată” (1949, Jean Mihail),  „La mere” (1955, Manole Marcus, Iulian Mihu).

Intrarea este liberă, în limita locurilor disponibile.

Filmele propun spectatorilor să se întoarcă în timp și să descopere nu doar ,,uzina de filme românești”, Bucureștiul pe timp de noapte, ci și iubirea dintre doi tineri îndrăgostiți care trăiesc la sat. În rolul Aniuței, tânăra îndrăgostită, din filmul „La mere”, ce urmează a fi prezentat la Centrul Cultural Reduta, în 23 iulie, de la ora 19.00, a debutat la numai 20 de ani, actrița Silvia Popovici, născută în localitatea Fundata, județul Brașov.

Cel de-al treilea film prezentat:

La Mere (1953, regia Manole Marcus, Iulian Mihu), debutul tandemului de realizatori Iulian Mihu - Manole Marcus, reper al lansării „primului val” regizoral românesc, este inspirat din nuvela omonimă de Cehov. Filmul spune povestea unui cuplu de îndrăgostiți – tinerii logodnici Aniuța (Popovici) și Andriușa (Nicolae Praida) care ajunge în livada de mere a boierului. Prinși că au furat din bunurile boierului Trifon Semionovici, acesta, alături de cruntul său servitor, Carp îi supune unor pedepse și torturi psihologice care culminează cu un final neașteptat pentru cei doi îndrăgostiți. Conceput ca lucrare de diplomă, filmul este preluat și finalizat în condiții profesioniste, trei ani mai târziu,  de Studioul cinematografic „București”.

[centrulculturalreduta2019]

Proiecție de film:„Orașul nu doarme niciodată” (1949, Jean Mihail) la Centrul Cultural Reduta

În 23 iulie, de la ora 19.00, în Sala Mare a Centrului Cultural Reduta, publicul cinefil va viziona trei scurtmetraje digitizate în cadrul Proiectului ,,Scurtă istorie a scurtmetrajului românesc (1890 - 2000)’’: „Scene de familie (sau în Familia Ressel) (1916), „Orașul nu doarme niciodată” (1949, Jean Mihail),  „La mere” (1955, Manole Marcus, Iulian Mihu).

Intrarea este liberă, în limita locurilor disponibile.

Filmele propun spectatorilor să se întoarcă în timp și să descopere nu doar ,,uzina de filme românești”, Bucureștiul pe timp de noapte, ci și iubirea dintre doi tineri îndrăgostiți care trăiesc la sat. În rolul Aniuței, tânăra îndrăgostită, din filmul „La mere”, ce urmează a fi prezentat la Centrul Cultural Reduta, în 23 iulie, de la ora 19.00, a debutat la numai 20 de ani, actrița Silvia Popovici, născută în localitatea Fundata, județul Brașov.

Al doilea film prezentat:

Orașul nu doarme niciodată (1949, regia Jean Mihail, produs de Oficiul Național Cinematografic) este un portret al orașului București pe timp de noapte -  munca de la Uzina „23 august”, telefonistele din tura de noapte, un spectacol de operă, munca unui cercetător, activitatea nocturnă din tipografie sau imagini dintr-o maternitate sunt câteva dintre imaginile inedite pe care le veți descoperi. Scurtmetrajul este un film documentar conceput în stilul „simfoniilor orașelor” inițiate în anii 1920 - „poeme” cinematografice despre o zi obișnuită din viața unui oraș.